Ilustrarea temei

O secvență ce evidențiază tema dezumanizării este cea în care este depusă

mărturia mincinoasă de către Ghiță.
Plecând cu Pintea și slugile la Ineu, Ghiță avu pe drum destul timp să se
gândească la deciziile sale. Acestuia nu se ai la îndoială că oamenii cu
fețele acoperite nu erau alții decât Săilă Boarul și Buză-Ruptă, doi oameni
cu care nu a avut nicio treabă și dădeau de bănuit mai multe lucruri, dar
mai mult îl îngrijora pe Ghiță că o să se dovedească ceva asupra lui Lică.
Ghiță pune faptele în balanță și preferă să-i țină partea lui Lică deoarece a
realizat că e mai bine să fie aproape de dușman decât să concureze cu el,
mai ales că Lică avea o mare influență asupra sătenilor și nu voia o viață
mai grea, chiar dacă grija îl omora. Îi părea rău că nu a avut șansa și nici
tupeul necesar pentru a vorbi pe deschise cu Pintea pentru a face lucrurile
mai ușoare, nici nu se mai gândea la cele întâmplate și nici nu se simțea cu
desăvârșire nevinovat. Ajunși la Ineu, Ghiță începu să realizeze mai multe,
inclusiv că era vinovat și posibile bârfe din partea lumii : "Da, - își zise el
într-un târziu - sunt un om fără de suflet : n-aș fi trebuit eu să plec și fără
dea-i spune ei în ce treabă plec și fără de a o fi întrebat ce are să-mi
spună", acesta parcă începea să regrete plecarea lui de la fața locului.
Pintea l-a dus în fața comisarului mai întâi pe Laie. Laie de frică a declarat
că nu știe nimic și să explice rostul lui la han, comisarul întărit de
bănuielile sale îl ia mai pe scurt. Astfel, acesta mărturisește tot și explică
ce s-a întâmplat în acea duminică, punându-i bețe în roate lui Lică prin
mărturia sa. Pintea știa că Lică venise cu alt rost la Moara cu noroc, dar cu
toate acestea nu se putea încrede doar în mărturisirile deșirate ale lui Laie,
apoi este chemat Marți la interogat, care nu știa nimic din cele întâmplate :
"Marți, care intră mai nesfiit, nu știa nimic despre cele petrecute atunci,
duminecă, însă, din mărturisirile lui, comisarul află că Ghiță are o verigă
de sârmă, pe care sunt înșirate semnele turmelor lui Lică, de la care a
primit în mai multe rânduri porci". După toate acestea, Pintea știa destul și
începea să pună piesele cap la cap, însă nu voia în niciun fel să își schimbe
părerea despre Ghiță, în niciun caz să recunoască că este "asociatul" lui
Lică și că, s-a înșelat în privința lui, iar comisarul credea că a găsit făptașii
în mai puțin de 24 de ore. La ceva timp, Pintea iese afară și-l cheamă pe
Ghiță. Acesta îl avertizează așa cum reiese din următorul citat: "Bagă de
seamă că, precum stau lucrurile, nu vei putea să te mai întorci acasă decât
pe bună chezășie". Ghiță rămase șocat, iar Pintea încearcă să-i explice că
nu are încotro, practic că e nevoit. Acesta este interogat de comisar, cu
fiecare întrebare, parcă agitându-se mai tare. Prima întrebare a fost dacă e
prieten cu Lică, Ghiță zicând că e prea mult zis și că nu voi să se strice. Își
explică vorbele prin faptul că Lică plătea bine atunci când venea la
cârciumă si că ar fi fost pierdere mare, și că atunci când nu avea bani, îi
dădea porci. Comisarul îl întreabă dacă e conștient că ar putea fi și porci
furați, iar pe Ghiță îl apucă sudorile reci. Acesta era conștient că trebuia să
zică adevărul deoarece ar diferea de mărturia lui Lică la vremea sa.
Recunoaște că are semnele turmelor cu porci ale lui Lică înșirate pe o
verigă de sârmă și că i le-a dat el însuși și că nu mai primit niciodată.
Comisarul îi zise aprins că și el ajunge pedepsit dacă primește lucruri
furate, iar Ghiță îi explică că are semnele pentru a-i zice lui Lică dacă vin
pe la Moară oameni cu porci furați și grăi mai multe cuvinte pe care le
regreta. Nu mai voia să-l lase în nedumerire pe Pintea și voia să-și
descarce oful, chiar dacă se mustra și nu se putea stăpâni complet.
Comisarul se făcu roșu ca racul și își dăduse seama că se poate folosi de
Ghiță, care abia își adunase puterile și îi răspunse la altă întrebare, ceea
dacă a stat Lică toată noaptea singur la cârciumă : "Nu, răspunse
cârciumarul adunându-și din nou puterile. Peste puțin după ce s-a înserat a
venit la el un om cu o muiere". Mai zice că abia se culcase și că nu era
Răuț acel bărbat, și de asemenea că cei doi nu au rămas până dimineața.
Cum Ghiță nu știa nicio vorbă din mărturia lui Marți, nu înțelegea
întrebările comisarului, care bănuia că zice un neadevăr. Comisarul pune
altă întrebare, ca apoi Pintea să se pună un pas înainte lui Ghiță și își zice
singur, ca apoi să-i facă semn să zică da : "Dacă-i așa - își zise el - atunci
Lică a plecat, l-a călcat pe Arândașul și iar s-a întors la cârciumă, iară
Ghiță a năpăstuit". Ghiță îi zice că nu poate să jure, nevăzând cine era
exact și că nu știa nici cât timp trecuse deoarece a adormit. Aceștia
vorbesc despre conversația dintre Lică și Ghiță, îl trec fiorii și zice : "Asta
nu e cu putință! zise el înecat de năvala sânge-lui. Nu se poate! șopti apoi
cu glasul pierit al omului ce-și apără viața. Nu pot să dovedesc că atât am
vorbit cu Lică și numai atât, cât vă spusei; dar pot să jur pe pâne și pe sare,
pe cruce și pe sfânta evanghelie că n-am vorbit mai mult, pot să jur -
adause deznădăjduit - că a Lică a stat toată noaptea la cârciumă.". Mărturia
lui Ghiță diferă de cea a lui Marți, oricât de mult a încercat să nu-l pună în
dificultăți pe Lică, nu prea a reușit. După depunerea mărturiilor, Ghiță este
eliberat pe garanție scrisă și semnată de preot. Ghiță a depus mărturie
mincinoasă în favoarea lui Lică și totuși, ei sunt încă în bănuieli, mai ales
că au mărturii care diferă între ele. Speră că nu o să se afle nimic din
faptele făcute de Lică și că nu o să fie prins, Ghiță vrând să îi fie bine,
automat îi era bine și lui deoarece știa că dacă zicea purul adevărul, îi era
rival acestuia și nu își permitea asemenea lucru, așa că a preferat să
renunțe la stima de sine și conștiință și ține partea lui Lică.