Ilustrarea temei

Lui Lică i-a venit pofta de dans, ieșise cu Buză-Ruptă și și-a dat seama că
nu a schimbat nicio vorbă cu Ana de când ajunsese la han : ''Haid' să te joc
o dată, să zici că ai fost jucată'', aceasta îi este loială lui Ghiță la început și
îi refuză dansul : ''Dar dacă n-am poftă de joc? Grăi ea cu hotărâre, și se
desfăcu încet din brațele lui''. Lică i-a răspuns că o sa vină pofta, Buză-
Ruptă insinuând altceva, așa cum reiese din vorbele lui : ''și la mai mult!''.
Aceasta îl refuză rece din nou și se dă înapoi, iar Lică se retrage necăjit.
Ghiță din dorința de a câștiga încrederea lui Lică și din ambiția de a îi
demonstra că nu are o slăbiciune pentru Ana, o constrânge să joace :
''Joacă, muiere ; parcă are să-ți ia ceva din frumusețe''. Aceasta ascultă
vorbele soțului ei și iese silită la joc cu Lică. Însă ducea lipsă de atenția
bărbatului ei, începe să-i placă dansul cu Lică și atenția pe care o primea
de la acesta, răsfățându-se ca odinioară. La sfârșitul jocului, acesta o ridică
de la pământ, se învârti cu ea o dată, o sărută și o puse pe laiță. Ana se
îmbujorase, mai ales că toți oamenii de acolo i-au văzut. Aceasta își
astâmpără obrajii cu palmele, privind amețită în jur, în timp ce Lică își
ștergea sudorile cu mâneca, se opri deodată și zice : "Ce cârciuma dracului
mai e și asta? De ce nu-ți ții o slujnică?''. Oamenii de la ușă zâmbiseră pe
sub mustață, bătrâna înțelegând spusele lui Lică, dar prefăcându-se că nu
știe, spusele lui făcând referire în mod indirect la Ana, care tocmai
tresărise și se ridică roșie ca bujorul. Bătrâna își zise singură că oricât de
bun ar fi un om, tot are un păcat, indiferent de gravitatea lui. Ghiță a
constrâns-o pe Ana să accepte dansul cu Lică pentru a-i câștiga încrederea,
iar Ana reacționase așa deoarece dorea să se simtă iubită de un bărbat,
chiar dacă la început a refuzat. Ghiță era conștient că nu putea să-i facă
acum nimic lui Lică, ceea ce-l turbura mai tare, deoarece fierbea în
interiorul său de gelozie.
Această scenă este relevantă în ilustrarea temei dezumanizării, deoarece
Ghiță se arată dispus să renunțe la familia sa în favoarea banilor, dându-i
de înțeles Sămădăului că nimic nu îl poate opri în dorința lui de a face bani
mulți.