Ce este un cutremur?

Cutremurele sunt fenomene naturale cauzate de eliberarea

de energie in interiorul Pamantului in urma fracturarii rocilor
supuse tensiunilor acumulate. Suprafata de-a lungul careia
rocile "se rup" si se deplaseaza se numeste plan de falie.
Cutremurele din Romania de origine tectonica se produc
de-a lungul unor falii crustale (situate la adancimi mai
mari de 60km) sau la adancimi intermediare (aproximativ
intre 60 si 200 km adancime).

Magnitudinea unui cutremur este o marime adimensionala ce caracterizează

energia eliberată in focarul unui cutremur sub forma de unde seismice Se
determina, in mod uzual, pe scara Richter folosind inregistrarile diferitelor statii
seismice. O alta practica este calculul magnitudinii din moment seismic, mărime
proporțională cu produsul dintre aria suprafetei de rupere si deplasarea medie pe
falie. Scara de magnitudine este exponențială: o crestere cu o unitate a magnitudinii
corespunde cu o crestere de 30 de ori a energiei eliberate. De exemplu, pentru un
cutremur de magnitudine 6.0 energia eliberata este de aproximativ 30 de ori mai
mare decat la un cutremur de magnitudine 5.0, in timp ce la un cutremur de
magnitudine 7.0 energia eliberata este de aproximativ 900 de ori (30 x 30) mai mare
decat la un cutremur de magnitudine 5.0.
Locul din interiorul pamantului unde se genereaza cutremurul se numeste
hipocentru sau focar, iar proiectia acestuia la suprafata Pamantului se numeste
epicentru. Distanta de la epicentru la un alt punct de pe suprafata Pamantului se
numeste distanta epicentrala, iar distanta de la focar la un punct de pe suprafata
Pamantului se numeste distanta hipocentrala.

Efectele cutremurului

Amplitudinea mișcării solului datorata unui cutremur depinde de o serie de factori

precum magnitudinea, distanta epicentrică, distanta hipocentrală, topografia si
condițiile geologice locale.

Intensitatea  cutremurului este marimea care exprima modul in care a fost simtit
un cutremur intr-o zona. Scara MSK (Medvedev, Sponhauer, Karnik) modificata, este
o scara de 12 grade (I-XII) cu ajutorul careia se poate aprecia intensitatea
cutremurelor in diferite zone in functie de efectele produse de aceste cutremure
asupra oamenilor, animalelor, constructiilor, solului, etc.
 Care sunt cauzele cutremurelor?

Placile tectonice. 
O placa litosferica este un fragment masiv solid de roca, cu o forma neregulata,
alcatuit atat din crusta oceanica cat si continentala. Lungimea placilor poate varia
foarte mult, de la cateva sute de kilometri la mii de kilometri (printre cele mai mari
se numara placa Pacificului si Antartica). Placile variaza foarte mult si in grosime, de
la 15 km (placile cu litosfera oceanica tanara) pana la 200 km sau chiar mai mult
(placile litosferice vechi continentale, ex: zonele centrale ale placilor Americii de Nord
si Sud). Principala forta ce a modelat suprafata Pamantului, de la formare si pana in
zilele noastre, este forta ce a dus si la fragmentarea si deplasarea placilor litosferice
ce alcatuiesc invelisul extern al Pamantului. Majoritatea cutremurelor se datoreaza
miscarilor relative ale placilor litosferice ale Pamantului si se produc predominant la
limitele de separatie dintre ele (margini de placi). Expertii au identificat un numar de
sapte pana la 12 placi majore si un numar mai mare de subplaci. Placile au primit
numele de la continentele (ex: placa Eurasiatica), oceanele (Placa Pacifica) sau
regiunile geografice (Placa Arabica) pe care le inglobeaza.
Alături de cutremure, cele mai evidente marturii ale miscarii relative a placilor sunt
formele caracteristice de relief create la marginile de placi. Acestea difera in functie
de tipul de miscare relativa a placilor unele fata de celelalte si de compozitia lor.
Astfel au fost identificate trei tipuri de margini de placa:

Margini divergente

Caracterizeaza interactia dintre doua placi ce se departeaza una de cealalta. Ca

urmare a acestei miscari se formeaza o deschidere in crusta (rift mediu-oceanic) prin
care materialul topit din astenosfera urca la suprafata, se raceste, formand crusta
oceanica noua. Aceasta se depoziteaza de o parte si de alta a riftului formand lanturi
de munti oceanici (dorsale). Un exemplu elocvent il constituie Riftul Medio-Atlantic
care strabate Oceanul Arctic pana in sudul Africii.

Margini convergente –
Întâlnite acolo unde doua placi intra in coliziune. Daca datorita miscarii divergente
se formeaza crusta noua, miscarea convergenta o recicleaza. Marturie a acestor
procese sta faptul ca dimensiunile Pamantului au ramas neschimbate de la
formarea lui si pana astazi.

Convergenta dintre o placa oceanica si una continentala

Este una din cele mai intalnite situatii si duce la formarea de arcuri
vulcanice continentale.

 Convergenta dintre o placa oceanica si una continentala.

 Subductia Placii Nazca sub partea continentala a Placii Sud-
Americane de-a lungul fosei Peru-Chile a dat nastere catenei
Anzilor. Fenomene asociate: cutremure puternice (M=8.3, 1994
Bolivia, H=636 km adancime), vulcani activi ("Centura de foc a
Pacificului")
Margini transformante –
Întâlnite in zonele in care placile aluneca una pe langa cealalta.
Conceptul de falii transformante se refera la acele zone fracturate care
fac legatura intre doua margini de placi divergente, sau mai rar intre
doua margini de placi convergente. Majoritatea faliilor de transformare
sunt situate pe fundul oceanului. Sunt caracterizate de o importanta
activitate seismica de suprafata, una dintre cele mai cunoscute fiind
falia San Andreas (California).

Falia San Andreas rezultata ca urmare a deplasarii placii Pacificului pe

langa placa Nord Americana. Ea are o lungime de 1300 km si o latime
de zeci de km, traversand 2/3 din teritoriul Californiei.
 Cutremure intraplaci 
Sunt cutremurele care nu se produc la marginile placilor tectonice.
Studiind aceste tipuri de cutremure in diferite zone de pe glob,
seismologii au ajuns la concluzia ca marea lor majoritatea se produc
prin faliere inversa, proces datorat fortelor de compresiune la care
sunt supuse rocile. Se pare ca miscarea placilor tectonice induce efecte
de compresiune si asupra rocilor nesituate in apropierea marginilor
placilor. Cutremurele intraplaci nu sunt la fel de intalnite ca cele
produse la marginea placilor tectonice, dar pot produce chiar si
cutremure majore (magnitudine > 7.0). Si in Romania avem astfel de
cutremure, in mai toate zonele seismice cu exceptia zonei Vrancea.

SEISMICITATEA ROMANIEI

Zonele seismogene se definesc ca arii cu seismicitate grupata, in interiorul carora

activitatea seismica si campul de tensiuni sunt considerate a fi relativ uniforme.
Identificarea caracteristicilor pe termen lung ale procesului de generare a
cutremurelor in fiecare zona seismogena este de importanta majora pentru
estimarea hazardului seismic.

Pe teritoriul Romaniei, zona seismogena cu cel mai ridicat potential distructiv este
situata in litosfera subcrustala, la curbura Carpatilor Orientali - regiunea Vrancea.

Pe langa aceasta, exista cateva zone de surse seismice superficiale, de importanta

locala pentru hazardul seismic: zonele Est - vranceana, Fagaras - Campulung,
Danubiana, Banat, Crisana - Maramures, depresiunea Barlad, depresiunea
Predobrogeana, falia Intramoesica, depresiunea Transilvaniei (Radulian et al., 2000).

Seismicitatea de fond - evenimente crustale cu magnitudine Mw < 5.0 - se observa

sporadic, cu precadere in nordul Olteniei, Depresiunea Hateg, partea estica a
Campiei Romane, Platforma Moldoveneasca, Orogenul Carpatilor Orientali.
Seismicitatea subcrustala (adancime > 60 km) (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al.,
1999, actualizat).
Seismicitatea de adancime normala (h < 60 km) (catalogul ROMPLUS, Oncescu et al.,
1999, actualizat). Zonele seismogene - dupa Radulian et al. (2000) si Ardeleanu et al.
(2005).

Zona subcrustala Vrancea (VR)

Regiunea Vrancea este o zona seismica complexa de convergenta continentala,
situata la contactul a 3 unitati tectonice: placa Est - Europeana, subplacile Intra -
Alpina si Moesica (Constantinescu et al., 1976).

Cea mai puternica activitate seismica pe teritoriul Romaniei se concentreaza la

adancimi intermediare (60 - 200 km), intr-un corp litosferic mai rece, in coborare
gravitationala, orientat aproape vertical. Activitate ridicata a fost observata in doua
domenii de adancime - intre 80 si100 km, si respectiv intre 120 si 160 km .
Cutremurele puternice din secolul XX s-au produs in ambele segmente: seismele din
1977 (Mw 7.4) si 1990 (Mw 6.9) in segmentul superior, iar evenimentele din 1940
(Mw 7.7) si 1986 (Mw 7.1) in cel inferior.

Rata de producere a cutremurelor puternice - intre unu si sase evenimente cu

magnitudine Mw > 7.0 pe secol - intr-un volum focal extrem de restrans implica un
nivel inalt al ratei deformarii relative/specifice (~3.5x10-7 an-1). Procesul tectonic la
adancime apare ca decuplat, in mare masura, de tectonica in crusta.

In ceea ce priveste mecanismul focal al cutremurelor vrancene de adancime

intermediara, falierea inversa - cu axa extensiilor (T) aproape vericala si axa
compresiilor (P) cvasi-orizontala - caracterizeaza toate evenimentele majore (Mw > 6)
si, de asemenea, peste 90% din evenimentele studiate, indiferent de magnitudinea
lor (Enescu, 1980; Oncescu si Trifu, 1987; Enescu si Zugravescu, 1990; Radulian et al.,
2000). Relativ la orientarea planelor de falie, s-au evidentiat doua solutii tipice: (I)
planul de falie orientat aprox. NE - SV si inclinat spre NV, iar axa P perpendiculara pe
Arcul Carpatic; si (II) planul de falie orientat aprox. NV - SE, iar axa P paralela cu arcul
muntos. Datele disponibile - atat macroseismice cat si instrumentale - indica solutii
de tip (I) pentru toate cutremurele cu Mw > 7.

Mecanisme de tip faliere normala sau alunecare laterala/ in directie au fost rar
observate, pentru evenimente localizate cu precadere la marginea superioara si
respectiv inferioara a volumului seismogen (Radulian et al., 2000).

Regimul tensional in zona subcrustala Vrancea este predominant compresiv.

Zona Est-Vrancea (EV)
Seismicitatea superficiala in regiunea Vrancea se distribuie difuz spre est fata de
Arcul Carpatic, intr-o banda delimitata de falia Peceneaga - Camena la nord, si de
falia Intra-Moesica la sud (asa-numita subplaca a Marii Negre). Seismicitatea consta
din cutremure de marime moderata, care nu depasesc magnitudinea 6. Manifestari
explozive ale activitatii seismice - sub forma secventelor seismice sau a roiurilor de
cutremure - sunt frecvente in aceasta zona (de ex. in regiunea Ramnicu Sarat -
Focsani, in aria Vrancioaia).

Rata momentului seismic in crusta, in zona Vrancea (~5.3x1015 Nm/an) este mult
mai mica decat rata in domeniul subcrustal (~1.2x1019 Nm/an) (Radulian et al.,
2000).

Diversitatea mecanismelor focale - falierea inversa, alunecarea laterala si falierea

normala sunt observate in egala masura - indica un camp de tensiune complex,
caracteristic tranzitiei de la regimul compresiv predominant la adancime, la regimul
extensional predominant in crusta.

Ce să faci înainte de cutremur (sigur, e un eveniment ce nu poate fi prevenit, însă poți lua

câteva măsuri care să te ajute să reacționezi eficient atunci când se întâmplă)

 îți inspectezi locuința (interior și exterior) ca să identifici puncte slabe, vulnerabilități,

dar și zone sigure din interior, unele pe care să ți le poți fixa drept spații de refugiu
atunci când începe să îți fugă pământul de sub picioare
 fixezi obiectele și piesele de mobilier care te-ar putea răni în caz de cădere (toate
comodele trebuie fixate în perete cu șuruburi, la fel și rafturile și bibliotecile).
 înveți să îți controlezi emoțiile prin antrenament și educare
 îți faci rezerve de apă și hrană pentru 5-7 zile
 îți pregătești un rucsac care să conțină un kit de supraviețuire (vezi mai jos)

Kitul de supraviețuire (pentru minimum 3-7 zile)

 medicale: medicamente de bază pentru fiecare persoană, vorbim aici despre

medicamentele pentru boala cronică de care să zicem că suferă cineva din familie; pe
lângă ele, trebuie să avem antiinflamatorii; antialergice; calmante, plasturi, bandaje
adezive, feşe sterile, rolă de tifon, rolă de leucoplast, mănuşi medicale de protecţie,
alcool medicinal, apă oxigenată.
 unelte: nu vă gândiți că e nevoie să vă încărcați cu trusa de scule; cu totul și cu totul
de aur este un dispozitiv multifuncțional (disponibil la magazinele de vânătoare,
pescuit, camping și chiar la cele cu profil militar) care include briceag, mini-fierăstrău,
șurubelniță, patent etc. Brichetă sau alt dispozitiv de aprindere, lanternă și un fluier cu
care să vă semnalați prezența. Multe victime aflate sub dărâmături încearcă să se facă
 auzite de salvatori lovind cu diverse obiecte în țevi sau pereți. E bine să nu ajungeți în
situația asta, pentru că prin lovire putem provoca noi înșine noi surpări
 obiecte de igienă: gel antibacterian, șervețele umede, pastilele de clor, care pot fi
folosite și la igienă, și pentru dezinfectare și pentru purificarea apei
 hrană: pește uscat din magazinele rusești, batoanele energizante, crackersi nesarati
 igienă (periuțe, săpun, un prosop, șervețele umede și uscate)
 mâncare (conserve, biscuiți uscați, batoane de cereale, lucruri care rezistă bine în timp
și sunt hrănitoare)
 haine rezistente și pătură
 apă+filtru+pastile
 cort sau foaie de cort

Ce să nu faci:

 modificări ale structurii de rezistență a contrucției

 fără instalații grele pe structura de rezistență sau pe acoperișuri sau pereți, dacă
afectează rezistența locuinței
 nu blocăm căile de evacuare
 nu vulnerabilizăm conductele de gaz, apă sau cablurile electrice
 nu depozităm substanțe inflamabile/combustibil în spațiile de locuit

Cum ne protejăm:

 e important să avem în minte scenarii individuale sau cu familia. Copiii mai mari pot
fi ajutoare extraordinare, este important ca ei să știe, să fie pregătiți, să avem și cu ei
un plan, să afle și ei care sunt zonele sigure din casă și care este poziția ideală în care
să se protejeze pe durata seismului.
 pentru că e foarte posibil ca membrii familiei să fie în locuri diferite când are loc
cutremurul, iar după producerea acestuia liniile telefonice, rețelele etc. să pice, e bine
să aveți stabilit un loc de întâlnire în apropiere de casă (japonezii au astfel de zone clar
determinate în orașe și marcate pe hărți) – un parc sau alt spațiu cât mai deschis unde
să fie risc minim să se fi prăbușit vreo construcție.

Noi am stabilit de exemplu cine dintre noi se duce (pe jos, evident, drumurile vor fi distruse)
să ia care copil de la școală/grădininiță și unde ne ducem după asta. Telefoanele nu vor
merge, vor pica imediat după curent, apă și gaze. NU vom putea comunica și va fi haos…

Scenarii de cutremuri în clădiri (ce facem când știm că e cutremur – sunt recomandări

acceptate pe plan mondial, adică în SUA, UE, Japonia…)

 la început nu o să știm că e cutremur și poate nici nu vom ști din prima dacă e unul
zdravăn de tot
 când ne dăm seama, e posibil să fie prea târziu
 oriunde ne aflăm, ne păstrăm calmul, ne protejăm și nu intrăm în panică
  ne protejăm sub masă sau sub un toc de ușă sau sub o grindă (atunci când știm că
respectivele sunt rezistente)
 ne ferim de obiectele înalte, de cele suspendate și de ferestre!

Cât timp ai oare la dispoziție ca să faci ce trebuie și să scapi cu viață? Ion Benea ne-a explicat
că timpul de reacție este extrem de redus, undeva la 10 secunde.  Acesta este intervalul de
decizie. Timp în care, cu sânge rece și cu scenariul bine pus la punct, oprești apa, gazele și
curentul și fugi în cel mai sigur loc din locuința ta. Mie, de exemplu, îmi ia un minut să citesc
apometrele, mi-am dat seama din prezentare că nu voi putea avea suficientă viteză de reacție
și nu voi putea bifa toate cele necesare. Dar cred că fie și o parte din recomandările expertului
pot face diferența atunci când sunt aplicate.

Revenind la timp, el ține foarte mult de felul în care omul percepe un cutremur. Pentru că în
primă fază simțim ceva, nu suntem siguri că e într-adevăr cutremur și suntem tentați să
rămânem în așteptare. Acest prim șoc (unda P) poate fi mic sau destul de puternic – caz în
care e destul de clar ce urmează. Dar dacă nu e clar, ce te faci? La scurt timp după unda P
ajunge și unda S – este foarte puternică, durează și produce oscilații distructive. Cu alte
cuvinte, faza inițială are 2-18 secunde, faza principala (cea mai puternică) are 10-50 secunde
(pentru magnitudini între 5,5 și 8), faza finală, de amortizare treptată a oscilațiilor, durează
între 17 și 30 de secunde. Undeva la 100 de secunde cu totul!

Evacuarea

 nu este recomandabil să încerci să părăsești apartamentul în timpul cutremurului, mai

ales dacă stai la un etaj superior (de la 4 în sus). Principalul pericol este că faza
oscilațiilor puternice te poate surprinde fix pe scări, care sunt spațiul cel mai nesigur
din bloc. E, așadar, foarte periculos să fugi spre scări sau să intri în lift! E drept,
reacția firească este să vrei să pleci din locul unde te-a surprins cutremurul, dar trebuie
să învățăm să frânăm reacția asta, pentru că în cele mai multe cazuri nu avem cum să
fugim în timp util.

Dacă seismul ne surprinde pe stradă sau în alt spațiu exterior

 ne îndepărtăm de clădiri și mergem într-un loc liber, deschis

 atenție să nu fie vreun șantier în zonă, ne ferim de macarale sau alte utilaje
 dacă suntem în mașină, oprim, tot așa, într-un loc deschis, evitând clădirile prea
apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene. Stăm în mașină,
pe care o tragem pe dreapta într-un loc ferit de firele de curent electric și de orice
cabluri
 dacă suntem într-un mijloc de transport, coborâm doar la oprirea în stație (persoanele
aflate în mașini sau mijloace de transport percep mult mai târziu că s-a produs un
cutremur)
 acordăm primul ajutor, îi calmăm pe cei speriați, nu ne lăsăm cuprinși de panica din
jur

E important să avem pregătite în casă, în zonele identificate drept sigure, peturi cu apă (sticla

poate fi periculoasă dacă se sparge), în așa fel încât să le avem la îndemână în cazuri de
urgență. Ion Benea ne-a spus că ține în baie și pet-uri mari, de 5 litri, de apă umplută de la
chiuvetă, pentru uz igienic în situații de urgență provocate de calamități.

După producerea unui cutremur soldat cu distrugerea unor clădiri, un mare dușman de care
lumea tinde să uite este praful. În situații de genul acesta, puneți pe față un tricou ud, care va
funcționa pe post de filtru. Acest pont este  și în caz de incendii.

Depistarea factorilor de risc trebuie să devină un reflex, nu să fie sursă de stres. E bine să îți
intre în obicei, atunci când ajungi într-un spațiu necunoscut, să identifici zonele sigure,
ieșirile de urgență, traseul către baie, să vezi dacă baia are geamuri și câte geamuri are. Într-
un restaurant, de pildă, ideal este să te poziționezi în așa fel încât să vezi ușa și cât mai mult
din sala respectivă și, dacă se poate, să te ții departe de ferestre. Într-un scenariu de urgență,
care nu e musai să fie cutremurul, poate fi un atac terorist, e important să îți fie clar de
dinainte pe unde e cel mai eficient traseu ca să fugi și să te salvezi.

Baia e cel mai sigur loc din casă, în caz de cutremur, spune dl. Benea pentru că are, din
construcție, cele mai solide grinzi. Eu spun că depinde când și cum a fost construită clădirea.
Cel mai sigur este să aflați despre casa voastră care sunt punctele de rezistență și punctele
cele mai slabe (e posibil ca fix baia să fie unul dintre ele) și să văă faceți planul în funcție de
asta.

Dl. Benea spune și de ce cada de baie din fontă e adăpostul ideal, pentru că suportă bine
șocurile. Să eviți să te adăpostești lângă vasul de toaletă, ceramica din care e făcut se poate
dezintegra la presiune, inclusiv sub formă de așchii, și riști mult. În cada de baie, factorul de
risc este faianța, care se poate sparge și poate cădea peste tine, provocând tăieturi ce pot
deveni mortale, motiv pentru care e bine să iei cu tine sau să ai deja în baie o pilotă, ceva, cu
care să te învelești în cadă.

Poziția în care ai cele mai mari șanse să te protejezi nu este ghemuit, pe vine, nici poziția
fetală. Ion Benea ne recomandă să ne întindem pe jos, pe partea dreaptă, cu genunchii strânși
la piept, cu mâna dreaptă îndoită sub cap și cu cea stângă, tot îndoită, protejând capul.
Socoteala e simplă – dacă e să cadă peste noi vreun obiect, fie și tăios, zona expusă, (partea
stângă a trunchiului) nu adăpostește organe vitale. În dreapta avem ficatul, de exemplu, și o
leziune a acestui organ poate să ne ucidă. Pe stânga, cel mai mare risc e să fie afectată splina.

O altă observație este că bărbații se detașează mai repede de copii sau de obiecte și prioritatea
lor este salvarea cât mai rapidă. Reflexul femeilor este să se gândească la acte, obiecte, copii.
M-am regăsit în concluzia asta, recunosc că actele ar fi imediat on my mind, după copii.

E important să știm regula 333: rezistăm 3 minute fără oxigen (înainte să apară leziuni
cerebrale ireversibile), 3 zile fără apă și 3 săptămâni fără mâncare.

Dacă ești în piscină, nu face greșeala să încerci să te duci spre mal, încearcă să rămâi în
centrul piscinei, de acolo oscilațiile o să te poarte de colo colo, dar măcar nu vei fi zdrobit de
margini

Niciodată nu te refugiezi lângă o clădire, ideal este să te îndepărtezi la o distanță egală cu

înălțimea imobilului, întrucât majoritatea clădirilor cad prin rupere, deci pe verticală.
Pe un hol mai mult sau mai puțin îngust unde ai un dulap sau alt obiect mare, te deplasezi pe
lângă acel obiect, nu pe lângă perete

În cazul în care decizi să părăsești apartamentul împreună cu familia, după ce a trecut

cutremurul, trebuie să ieșiți unul câte unul, în șir indian, cu mare atenție la fiecare pas (mers
pisicesc, asta recomandă Ion Benea) ca să nu provocați vibrații. Pe scări, coborâți pe rând –
pentru ca vibrațiile și greutatea voastră să nu ducă la surparea treptelor.

Am rugat specialistul în cutremure să ne spună ce poate face de exemplu în timpul unui

cutremur o mamă surprinsă acasă singură, cu cei doi copii, unul mai mare și un
bebeluș. Să presupunem că bebelușul doarme în camera lui și copilul cel mare, care are în jur
de 7-8 ani, se joacă în sufragerie.

Imediat ce începe cutremurul, mama îi va spune calm și ferm copilului mai mare „Du-te în
baie!” iar pe bebeluș îl ia rapid în brațe, în drum spre baie înșfacă rucsacul cu kitul de
supraviețuire și fuge la adăpost.

Desigur, indicația „Du-te în baie” necesită o pregătire prealabilă, copilul trebuie să fie un bun
soldat și să răspundă comenzii prompt, iar pentru asta e nevoie să exersați cu el înainte. Îi
explicați ce are de făcut, asta va merge de la copii de 5 ani în sus.

Nemții au făcut un studiu în urmă cu vreo 20 de ani privind timpii de reacție ai copiilor până
în 5 ani. S-a constatat că la traversarea unei străzi, dacă sunt claxonați un copil, un adolescent
și un adult, reacția cea mai lentă o are copilul până în 5 ani. El este complet dezorientat și,
pentru primele 3-4-5 secunde nu are niciun fel de reacție, se duce mai departe pe traseul
prestabilit, cel pe care și l-a făcut el în minte. Același lucru se întâmplă și aici. Deși copilul
din scenariul nostru este mai mare, vorbim despre un fenomen care nu se produce atât de des
încât să își formeze niște deprinderi, mai corect. Ș i atunci el trebuie puțin instruit, scos din
activitățile cotidiene și să i se creeze scenarii.

De exemplu: Hai să ne jucăm de-a cutremurul! Dacă se produce un cutremur?  Îl iei, îi explici
că se mișcă pământul, clădirile se mișcă, și ele, uite, există riscul ca acele mobile să cadă, e
foarte posibil să se rupă țeava cu gaze și nu trebuie să aprinzi lumina în momentul acela,
pentru că se va produce o explozie din cauza acumulării de gaze.

Copilul trebuie să înțeleagă că dacă nu răspunde la acea comandă, îi cade tavanul în cap, se
dărâmă dulapul peste el, explodează conducta de gaze.

Revenind, copilul primește comanda să se ducă în baie sau în alt loc sigur. Dacă nu
reacționează, trebuie luat de mână, apoi cel mic e luat în brațe și te adăpostești sub o grindă
sau un alt loc prestabilit, cunoscut drept sigur.

În ceea ce privește actele, puteți pregăti copii în rucsacul de urgență, ca să nu vă stresați cu

ele în timpul cutremurului.  Viețile au prioritate.

Cutremurul este un fenomen natural, la fel ca ploaia sau ca ninsoarea. De-a lungul
timpului, fenomenele naturale au contribuit la „modelarea” suprafeţei planetei noastre.

Acestea in-uenţează ecare parte a Pământului și, în funcţie de efectele pe care le produc,

pot mici și fără importanţă sau pot catastrofale.

Cutremurul poate dura doar câteva secunde, dar procesele care cauzează cutremurele

s-au derulat de-a lungul a milioane și milioane de ani. Cauzele cutremurelor nu au fost

cunoscute dintotdeauna, astfel că, în trecut, ele făceau obiectul legendelor și al speculaţiilor

din toate culturile lumii.

Știinţa care se ocupă cu studiul cutremurelor se numește seismologie – de la cuvântul

grecesc seismos, care înseamnă a zgudui. Oamenii de știinţă care studiază cutremurele sunt

numiţi seismologi.