Contabilitatea este definită în teoria şi practica contabilă ca fiind o disciplină

ştiinţifică cu
caracter economico-social, care se ocupă cu stabilirea normelor de calcul şi
înregistrarea
metodică şi ordonată a operaţiunilor economico-financiare, privind mijloacele
economice,
procesele economice şi sursele acestora, cu scopul caracterizării situaţiei
economice şi financiare
a unităţilor patrimoniale şi a determinării rezultatelor activităţii pe o anumită
perioadă de timp.
Ca oricare disciplină ştiinţifică, contabilitatea reprezintă simultan o teorie şi o
tehnică. În
calitatea sa de teorie ştiinţifică, contabilitatea reprezintă un sistem de principii şi
cunoştinţe care
explică şi informează, iar ca tehnică înregistrează şi clasifică tranzacţiile şi
evenimentele care
marchează viaţa diverselor entităţi (în primul rând întreprinderile) în scopul
furnizării de
informaţii necesare luării deciziilor economice.
Organizarea contabilităţii este în strânsă legătură cu modul de organizare
structurală a
economiei, stabilit prin acte normative; ea are un caracter dinamic, generat de
preocupările
continue din domeniul perfecţionării managementului economiei naţionale;
impunându-se
concomitent necesitatea corelării permanente a sistemului informaţional-
contabil cu cerinţele de
informare pe diferite trepte ale actului de decizie.
Contabilitatea este o ştiinţă socială de gestiune, care are rolul de a consemna şi
gestiona
fapte şi evenimente economice reale din viaţa unităţilor patrimoniale
(întreprinderi, bănci,
instituţii publice, etc.) şi de a furniza periodic informaţii complete, pertinente
asupra poziţiei şi
performanţei financiare ale acestora