Sunteți pe pagina 1din 7

Impactul inovațiilor în dezvoltarea antreprenoriatului

Student – Dascălu Georgiana – Denisa


Coordonator – Prof. Dr. Alexandru Apostol
Master – Sogiologia organizațiilor și a resurselor umane
Anul II
Curs – Inovație și antreprenoriat
Tema aleasă de mine pentru acest proiect se numește „Impactul inovațiilor în dezvoltarea
antreprenoriatului”. Am ales această temă pentru că, după părerea mea, inovația în orice domeniu
de antreprenoriat poate duce la creșterea unei afaceri. O dată cu implementarea unei inovații într-
o afacere, aceasta îți poate crește gradele spre succes.

„Inovația și antreprenoriatul sunt considerate motorul principal al dezvoltării economiei, iar


procesul de inovare este factorul cheie pentru creşterea economică” 1. În ziua de azi, criza
economică și concurența internațională a consolidat importanța inovării la nivel micro și macro.
Creșterile durabile pot fi asigurate prin realizarea unor procese de inovare continuă. „Crearea de
afaceri este un instrument eficient pentru promovarea creării valorii din tehnologii și cercetare, la
baza cărora se află creativitatea”2.

„Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi
sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente” 3. Într-o organizație, inovația
constituie implementarea ideilor creative. O parte esențială a rezolvării problemelor care apar în
toate fazele procesului de inovație este input-ul creativ. Pentru a avea parte de inovare este
nevoie de creativitatea persoanelor și echipelor dintr-o organizație. Instrumentele specifice ale
sistemului antreprenorial sunt creativitatea și inovația deoarece ele au o legătură de
interdependență și se condiționează reciproc. Ideile stau la baza inovării, dar pentru a rezolva
problemele, care pot apărea în procesul de inovare, este nevoie de creativitate.

Peter Drucker spunea că „inovarea este instrumentul specific al antreprenoriatului, mijloacele


prin care exploatează schimbarea ca pe o oportunitate pentru o afacere diferită sau pentru un nou
serviciu. Este actul care înzestrează resursele cu o nouă capacitate de a crea bogăție. Inovarea
creează o resursă, utilizată de către om pentru a crea o valoare economică” 4. „La baza
competitivității întreprinderilor moderne sunt inovațiile și procesul de cercetare-inovare” 5.
Organizațiile cele mai performante au însușit demult necesitatea de a se diferenţia prin calitate şi
de a inova în continuu, înainte ca piaţa să le oblige să o facă.

1
Roșca - Sadurschi Ludmila, Dezvoltarea antreprenoriatului prin inovații, Chișinău, 2017, pag. 14.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Ibidem, pag. 24.
J. Schumpeter arată din anul 1912 inovațiile tehnico-științifice în calitate de forță motrice a
dezvoltării economice. Acesta spunea că la „realizarea unei inovații în economie are loc așa-
numitul „vârtej al distrugerii creatoare”, care creează un dezechilibru în sistemul economic
existent, după care urmează schimbarea tehnologiilor, a structurilor organizaționale, moral
învechite, apariția noilor ramuri economice, a noilor posibilități instituționale” 6. Acestea toate
provoacă o dinamică nemaipomenită a dezvoltării economice. Inovațiile devin din ce în ce mai
mult o „locomotivă” a dezvoltării economice, determinând eficiența acesteia și o creștere a
productivității muncii. Ca proces, inovațiile sunt susținute de investițiile și institutele
corespunzătoare, fără de care nu funcționează mecanismul de realizare a acestora. Investițiile nu
au sens fără inovații, deoarece trebuie să se investească în perfecționarea tehnologiilor,
procesului de producție și produselor noi.

Într-o companie, inovațiile sunt considerate mijlocul de creștere a veniturilor și acapararea


noilor segmente de piață. La nivelul unei țări, inovațiile devin motorul creșterii economice și
„arma” principală în lupta concurențială la nivel mondial. Inovațiile creează prețul și valoarea
materială, ca urmare a schimbării, creând astfel o nouă cerere sau noi metode de combinare a
resurselor sau pătrunderea pe o piață bine dezvoltată.

„Inovațiile permit mișcarea liberă a resurselor și contribuie la deplasarea acestora în domeniile


mai productive și mai profitabile”7.

„Inovația și procesul de inovare au o importanță vitală atât pentru companie, deoarece inovația
stă la baza competitivității firmei, cât și la nivel de economie”8.

Importanța inovațiilor la nivel de economie sunt explicate prin două moduri:

1. Inovațiile răspund nevoilor și cerințelor umane, astfel creând noi posibilități și noi surse de
valorificare a piețelor.

2. Inovațiile produc mereu mijloace eficiente de a oferi oamenilor ceea ce ei doresc sau de ce au
nevoie.

6
Ibidem.
7
Ibidem, pag. 28.
8
Ibidem.
Din această cauză, atât o economie, cât și o organizație competitivă ca strategie de bază,
trebuie să aibă inovare.

„Alegerea unei strategii bazată pe inovații sau poziționarea inovării la baza tuturor strategiilor
unei organizații poate fi influiențată de anumiți factori:

- caracteristici structurale,
- intensificarea concurenței,
- climat favorabil pentru dezvoltarea întreprinderii sau de creare a întreprinderii,
- politici publice,
- spirit de antreprenor”9.

În dependență de nivelul de dezvoltare și a circumstanțele particulare în care evaluează


organizația, se deosebesc următorii factori care pune inovarea, ca strategie principală:

1. Caracteristici structurale – la acest factor se vor analiza principalele trei aspecte:

- componența sectorială a economiei,


- nivelul de dezvoltare a acesteia,
- mărimea și forma organizatorico-juridică a întreprinderii,
- intervenția și controlul din afară.

2. Intensificarea concurenței – acest factor se referă la concurența care forțează organizațiile să


aleagă inovarea, ca principală axă strategică.

3. Climatul favorabil pentru crearea întreprinderilor noi – acest factor se referă la faptul că
inovarea are roluri diferite în activitatea organizațiilor mari și mici. Pentru organizațiile mari,
„inovarea este o modalitate de perfecționare a produselor existente, de îmbunătățire a unor
calități, deci este o inovare incrementală, sau neînsemnată”10. Pe când pentru întreprinderile mici
sunt specifice inovările radicale. Organizațiile mici și mijlocii au tendința de a se concentra pe
inovații, ceea ce face ca ele să aibă un rol important în creșterea economică.

9
Ibidem.
10
Ibidem, pag. 29.
3. Politici publice – la acest factor trebuie menționat condițiile macroeconomice, condițiile
fiscale, programele statale de stimulare și promovare a inovațiilor.

4. Spirit antreprenorial sau cultura de afaceri. Antreprenorul este persoana care din propria
initiativă și pe riscul propriu inițiază o afacere. Astfel, competitivitatea acestei afaceri va
depinde, în mare măsură, de spiritul de antreprenor al fondatorului, de dorința de a risca și,
totodată, de dorința de inovare a acestuia.

Se consideră că o întreprindere poate fi prosperă doar atunci când se direcționează spre


schimbare și are la baza activității sale următoarele principii:

- „activitatea direcționată spre satisfacerea cerințelor consumatorilor,


- inovarea persistă în toate domeniile de activitate ale întreprinderii,
- managerii stimulează creativitatea personalului și aceștia sunt implicați în procesul de
inovare continuă,
- promovarea unui management participativ”11.

Pentru ca întreprinderile să fie competitive, antreprenorul trebuie să urmeze anumite politici


privind inovarea în cadrul întreprinderii sale, precum:

- „abandonarea sistematică a tot ceea ce este depăşit, uzat moral sau neproductiv,

- acceptarea faptului că produsele, serviciile, pieţele, canalele de distribuţie, procesele şi


tehnologiile au o viaţă limitată,

- acoperirea prin inovaţii adecvate a prăpastiei între vechi şi nou, prin acţiuni strategice
consecvente de suprapunere parţială a ciclurilor de viaţă,

- formularea unui plan antreprenorial în domeniul inovaţiilor cu un buget corespunzător şi


personal sufficient”12.

Inovaţiile sunt forţa motrică a antreprenoriatului, respectiv sunt sursa vitală a unei afaceri
competitive, ceea ce necesită o atenţie sporită la schimbări, la factori de influenţă a
antreprenoriatului, la potenţialul şi resursele de inovare.

11
Ibidem, pag. 31.
12
Ibidem.
O teorie legată de impactul inovației asupra antreprenoriatului este cea a creșterii economice
dinamice sau distrugerea creativă cum mai este numită. Această teorie aparține lui Joseph
Schumpeter. Acesta a folosit termenul de „distrugere creativă” pentru a descrie ruptura
practicilor de lungă durată pentru a face loc noilor tehnologii, noi tipuri de produse, noi metode
de producție și noi mijloace de distribuție. Organizațiile trebuie să se adapteze la nou sau să
eșueze. Schumpeter a fost primul savant care a introdus lumii conceptul sau cel puțin
semnificația economică a antreprenoriatului. A venit cu cuvântul
german „unternehmergeist”, adică spirit antreprenor, adăugând că acești indivizi controlau
economia deoarece sunt responsabili pentru furnizarea inovației și schimbărilor tehnologice.

Conceptele utilizate în cercetarea sunt antreprenoriat, inovație și inovație în antreprenoriat.

Scopul acestei cercetări este de a vedea cum a ajutat inovațiile dezvoltarea domeniului
antreprenoriatului.

Principale obiective sunt:

1.

2.

3.

Principalele ipoteze sunt:

1.

2.

3.

I. Întrebări ale cercetării

II. Instrumentul cercetării