FUNCŢIA DE GRADUL AL DOILEA

f :R→R
f (x) = ax2 + bx + c, a 6= 0, a, b, c ∈ R

• Un punct A(x0 , y0 ) ∈ Gf ⇔ f (x0 ) = y0 ;

½
S1 = x1 + x2 = − ab
• Relaţiile lui Viete: ;
S2 = x1 x2 = ac
• Ecuaţia de gradul al II lea, dacă se cunosc rădăcinile x1 , x2 , are forma:
a(x2 − S1 x + S2 ) = 0, ∀a 6= 0 sau a(x − x1 )(x − x2 ) = 0, ∀a 6= 0;
• Semnul funcţiei de gradul al II lea:
1. Dacă 4 < 0, atunci ecuaţia f (x) = 0 nu are rădăcini reale şi funcţia
are, peste tot, semnul lui a;
2. Dacă 4 = 0, atunci funcţia are, peste tot, semnul lui a, cu excepţia
b
lui x1 = x2 = − 2a , unde funcţia ia valoare 0;
3. Dacă 4 > 0,√
atunci ecuaţia f (x) = 0 are două rădăcini reale distincte
x1,2 = −b± 2a
4
şi funcţia are ı̂ntre rădăcini semn contrar lui a şi, ı̂n
afară, semnul lui a.

• Dacă a > 0, atunci:

−4
1. Gf admite Vmin ( −b b
2a , 4a ), unde xV = − 2a se numeşte punctul de
4
minim al funcţiei, iar yv = − 4a se numeşte minimul sau valoarea
minimă a funcţiei;
4
2. Imf = [− 4a , ∞);
3. f este strict crescătoare pe [ −b −b
2a , ∞) şi strict descrescătoare pe (−∞, 2a ];
4. Axa de simetrie a parabolei este dreapta d : x = xV ;
• Dacă a < 0, atunci:
−4
1. Gf admite Vmax ( −b b
2a , 4a ), unde xV = − 2a se numeşte punctul de
4
maxim al funcţiei, iar yv = − 4a se numeşte maximul sau valoarea
maximă a funcţiei;
4
2. Imf = (−∞, − 4a ];
3. f este strict crescătoare pe (−∞, −b −b
2a ] şi strict descrescătoare pe [ 2a , ∞);
4. Axa de simetrie a parabolei este dreapta d : x = xV ;
Exerciţii: de la subiectul I, exerciţiul 2 de la variantele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 12, 13, 14,
15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30, 31, 33, 34, 35, 37, 38, 39, 40, 42, 43, 44,
45, 46, 47, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 60, 61, 62, 63, 64, 75, 76, 78, 79, 81,
82, 83, 84, 85, 87, 88, 90, 91, 92, 95, 96, 97, 98.