T E S T n r.

1 0
Subiectul 1. Caracteristica generală a dreptului.
1.1.Definiţi dreptul ca fenomen social şi trăsăturile acestuia.
Dreptul - sistemul normelor juridice generale,impersonale,obligatorii,
adoptate sau acceptate de către stat, care reglementează cele mai importante relaţii
sociale, în scopul organizării şi disciplinării comportamentului uman, conform
unor valori şi unor standarde sociale recunoscute, stabilind drepturi, libertăţi şi
obligaţiuni juridice a căror realizare practică este asigurată, în caz de necesitate
prin forţa de constrîngere a statului.
Trăsăturile: - sistem de norme juridice; - adoptate de către stat; - acceptate de
către stat; - reglementează relaţii sociale; - stabilesc drepturi şi libertăţi; - stabilesc
obligaţii juridice; - aplicarea forţei de constrângere a statului.

1.2.Argumentaţi utilitatea principiilor dreptului.

Principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului
Principiul libertăţii
Principiul justiţiei, echităţii şi dreptăţii
Principiul egalităţii
Principiul responsabilităţii
Principiile specifice dreptului civil:
• Principiul egalităţii părţilor
• Principiul responsabilităţii civile
Principii specifice dreptului penal:
• Nuilum crimen sine lege - nu există infracţiuni fără lege
• Nulla poena sine lege — nu există pedeapsă fără lege
• Individualizarea pedepsei
Principii specifice dreptului comercial:
• Libertatea comerţului
• Concurenţa loială
Principii specifice dreptului procesual:
• Principiul contradictorialităţii
• Principiul disponibilităţii
• Principiul oralităţii dezbaterilor
• Principiul aflării adevărului
• Principiul garantării libertăţii persoanei
• Principiul respectării demnităţii umane
• Principiul garantării dreptului la apărare
Importanţa teoretică. Importanţa teoretică a principiilor dreptului rezidă din
aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenţa
tradiţiei şi inovaţiei
Importanţa practică. Importanţa practică a principiilor dreptului rezultă din
următoarele idei:
  principiile generale ale dreptului sînt izvoare creatoare ale dreptului.
Conţinutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale
dreptului;
 principiile generale ale dreptului impun „să se facă dreptate", „să
biruiască justiţia", nimeni să nu fie favorizat, pentru că „nimeni nu este mai
presus de lege", „toţi sînt egali după lege şi în faţa legii" etc;
 principiile dreptului privesc omul, libertatea şi demnitatea lui, inclusiv
apărarea acestor drepturi organizată prin stat;
 în cazuri determinate, principiile dreptului ţin loc de norme de re-
glementare. Atunci cînd, într-o cauză legea tace, judecătorul soluţionează cauza
în temeiul principiilor generale ale dreptului.

1.3.Estimaţi funcţiile dreptului în Republica Moldova.

Problema funcţiilor dreptului e o problemă relativ nouă.
Considerăm că la funcţiile principale ale dreptului se atribuie următoarele:
1) funcţia de instituţionalizare juridică a organizării social-politice - Se
manifestă prin faptul că dreptul, prin normele sale, reglementează organizarea
autorităţilor publice ale statului, atribuţiile lor, coraportul autorităţilor publice,
modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativă,
executivă şi judecătorească. Însemnătatea acestei funcţii rezultă şi din faptul că
prin intermediul dreptului sînt consfinţite principiile care guvernează organizarea
politico-etatică a Republicii Moldova
2) funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale
societăţii - Abordarea dreptului prin prisma valorilor înseamnă a scoate în eviden-
ţă acele valori pe care societatea dată le promovează, le ia sub controlul său strict
pentru a fi promovate. Nu putem trece cu vederea nici faptul că Constituţia
Republicii Moldova, de asemenea, evidenţiază o serie de valori, ridicîndu-le la
rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constituţiei proclamă: „Republica
Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate"
3) funcţia de conducere a societăţii - Dreptul este cel mai important
instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care
societatea şi le propune. Esenţa acestei funcţii se manifestă prin actul normativ
juridic, care este în fapt un act de conducere a societăţii prin drept.
4) funcţia normativă - Această funcţie derivă din necesitatea subordonării
acţiunilor individuale faţă de conduita tip prescrisă prin normele juridice. Subliniind
prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizaţiilor
obşteşti, a cetăţenilor, statul, în acelaşi timp, verifică în ce măsură acest
comportament prescris se realizează în practică. E important ca normativi tatea
juridică să fie completată cu normativitatea socială.
5) funcţia informativă - Dreptul concentrează în sine schimbările ce au loc în
societate. Ţinînd cont de normele juridice în vigoare, putem trage concluzii pentru a
 aprecia principiile orînduirii sociale şi de stat, structura politică a societăţii, caracterul
relaţiilor economice, nivelul de democratizare a societăţii etc. Ca urmare, din normele
juridice putem culege o informaţie amplă despre societatea dată la acea sau altă
etapă de dezvoltare.
6) funcţia educativă - Adoptînd normele juridice statul, asigură cadrul
organizatoric necesar activităţii spirituale şi pune la dispoziţia oamenilor o serie de
mijloace culturale şi spirituale prin intermediul cărora se realizează educaţia.
Dreptul, prin normele sale, ocroteşte valorile spirituale şi culturale care sînt legate
nemijlocit de funcţionarea normală a mecanismelor sociale

Subiectul 2. Noţiunea şi esenţa constituţiei.

1. Definiţi noţiunea constituţiei şi determinaţi trăsăturile principale ale ei.
Constituţia – act juridic fundamental ce este alcătuit dintr-un sistem de
norme cu forta juridica suprema , norme care reglementează relaţiile sociale din
domeniul instituirii si exercitarii puterii de stat, stabilind in acelas timp limitele
acestei puteri, dr-le si lib-le fundamentale ale cetăţenilor. Ea reprezinta acel act
juridic prin care se reglementează organizarea societăţii in stat.
Trăsăturile principale constau in superioritatea Constituţiei fata de alte legi
interne, modul de adoptare elaborare si modificare.

2. Argumentaţi trăsăturile principale ale constituţiei.

Din punct de vedere al obiectului ei – constitutiile cuprind modul de
organizare a puterii, reglementarea dr-lor si lib-lor si indatoririlor fundamentale
precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele sau dintre ele si cetateni.
Din punct de vedere formal – constitutia este ansamblul regulilor de drept ,
indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si sistematic(intr-o forma distincta), de
catre un organ de stat , anume constituit in acest sens (adunarea constituanta) si
urmind o procedura specifica de elaborare si modificare. Constitutia este o legea
suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are
forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de
drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ
decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor
constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii.

3. Evaluaţi viziunile ştiinţifice privind esenţa constituţiei.

I.Deleanu considera ca noţiunea de constitutie ‚constitutie’ trebuie sa fie
examinata din 3 puncte de vedere esenţiale : - constituţia ca act al guvernantilor ; -
constitutia ca act dinamic; - constitutia ca act al societatii;
Constitutia ca act al guvernanţilor – este actul prin care cetatenii definesc
conditiile de exercitare a puterii. Aceasta opinie este sustinuta si de aici reiese, ca
Constitutia are 3 semnificatii fundamentale: a) constitutia este actul fundamental al
poporului; b) dreptul de a avea constitutie este un drept alienabil al poporului; c) in
constitutie poporul isi legifereaza starea sa social-economica,politica si juridica- fie
ca oameni liberi fie ca sclavi. Cu alte cuvinte , atunci cind in societate se adopta
Constitutia, poporul trebuie sa fie acela care o elaboreaza cu respectarea cerintelor
indicate si atunci constitutia i-si va realiza semnificatia sa.
Daca poporul va avea fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al
starii reale de fapt, atunci el va avea o constitutie proprie care i se potriveste si i se
cuvine.
Daca poporul nu va avea nici un sentiment fata de constitutie ea totusi exista,
concluzia fiind aceeasi: fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i
se cuvine.
Genoveva Vrabie consideră că Constituţia este actul juridic fundamental ce
este alcătuit dintr-un sistem de norme cu forţă jurid supremă ce reglementează
relaţiile sociale din domeniul instituirii şi exercitării puterii de stat stabilind
limitele puterii, drept şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.