Notiunea, natura juridica si caracteristicile valorilor mobiliare

1. Notiunea valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt instrumente financiare specifice unei economii de piata ca  elementul
central al pietelor de capital.
Valorile mobiliare reprezintă instrumente financiare negociabile transmisibile prin tradiţiune
sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor dreptul la
o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă general asupra
patrimoniului emitentului. Valorile mobiliare sunt eligibile pentru tranzacţionarea pe o piaţă
reglementată de capital.
Valorile mobiliare fac parte din categoria activelor nebancare. Un activ este reprezentat, în
general, de un bun care prezintă o anumită valoare pentru deţinătorul lui. Activele se pot
clasifica, după forma lor de existenţă şi modul de fructificare, în active reale şi active
financiare. Activele reale sunt reprezentate de diferite bunuri corporale sau necorporale care au
capacitatea de a produce venituri sub diferite forme: chirii, rente etc. Activele financiare se pot
structura la rândul lor în active bancare (care au un grad de risc scăzut şi fructifică prin
dobânzi) şi active nebancare, care pot fi active monetare sau active de capital. Diferenţa dintre
activele monetare şi cele de capital constă în faptul că activele monetare au un grad foarte
mare de lichiditate şi sunt imobilizate pe termen scurt, pe când activele de capital sunt
imobilizate pe termen mediu sau lung şi produc, de obicei, venituri sub formă de dividende sau
dobânzi.

In dreptul francez contemporan, valorile mobiliare sunt definite in lege drept titluri emise de
persoane juridice de drept public sau privat, transmisibile prin inscriere in cont sau prin simpla
traditiune, conferind titularilor drepturi identice si acces, in mod direct sau indirect, la o parte
din capitalul persoanei emitente sau la un drept de creanta cu caracter general asupra
patrimoniului acesteia. Doctrina le caracterizeaza ca “titluri negociabile reprezentind
drepturile, identice prin categorie, dobindite de cei care au furnizat unei persoane juridice,
publice sau private, numerarul sau bunurile necesare finantarii acestora” . Valorile mobiliare
reprezinta, dupa caz, fie o cotitate a capitalului persoanei juridice emitente, fie o creanta contra
acesteia. Valorile mobiliare sunt considerate bunuri mobile, reprezentand o creanta impotriva
emitentului . In cazul valorilor mobiliare emise in forma dematerializata, titularul unei
asemenea valori are un drept de creanta impotriva emitentului si intermediarului si un drept
real asupra valorii reprezentate de inscrierea in cont respectiva

In general, in dreptul francez sunt considerate valori mobiliare urmatoarele titluri de valoare :
actiunile si obligatiunile societatilor comerciale, in toate variantele prevazute de lege sau
statutele societatii; titlurile de credit emise de stat si de autoritatile administratiei publice
centrale si locale (obligatiunile municipale); instrumentele financiare derivate, precum
contractele futures si options; instrumentele negociabile cu venit fix sau variabil; titlurile de
participare emise de fondurile de investitii; certificatele sau titlurile emise de diferite institutii
financiare autorizate de lege.

Regimul juridic al valorilor mobiliare este reglementat in Statele Unite ale Americii
prin Securities Act din 1933. Prin termenul de valori mobiliare (securities) sunt desemnate
actiunile, bonurile de trezorerie, obligatiunile (bonds), certificatele de interes sau de participare
la impartirea profitului, contractele de investitii, certificatele de depozit, certificatele de
garantii si, in general, orice interes sau instrument, impreuna desemnate ca valori mobiliare
sau orice certificat de interes sau de participare, conferind dreptul de a subscrie sau de a
cumpara, cu privire la oricare dintre acestea (Securities Act 1933, titlul I, Definitii, sectiunea
2(1). Doctrina americana fundamenteaza regimul juridic al valorilor mobiliare pe functia
principala a acestora de instrument financiar/investitional. Valorile mobiliare (securities) sunt
considerate instrumente care confera detinatorilor lor drepturi de proprietate in cadrul unei
societati, cum sunt actiunile, sau care evidentiaza relatia dintre un creditor si o entitate de stat,
ori un emitent societate comerciala, cum este cazul obligatiunilor, ori care confera un drept de
propietate special, cum este in cazul options -urilor sau warrant-elor

Doctrina europeana considera ca prin valori mobiliare se intelege : actiuni sau alte valori
mobiliare asimilabile actiunilor, certificatele reprezentative de actiuni, obligatiuni emise de
entitati publice sau private, alte titluri negociabile pe pietele de capital si « orice alte valori
negociate in mod obisnuit care ar permite dobindirea de astfel de titluri prin subscriptie publica
sau schimb ori prin plata in numerar»

Definitia valorilor mobiliare in dreptul comunitar european isi are sorgintea in principiul

armonizarii legislatiilor nationale in domeniu, principiu ce are ca baza Tratatul de la Roma, are
ca punct de plecare armonizarea notiunilor esentiale ale pietei de capital. Intre acestea,
conceptul de valoare mobiliara este fundamental. De aceea, Directiva nr.79/279 privind
conditiile de admitere la cota oficiala a unei burse de valori si Codul european de conduita in
tranzactiile cu valori mobiliare au impus statelor membre UE si actorilor pietei de capital
comunitare o definitie a valorii mobiliare. In sensul acestor izvoare de drept comunitar,
notiunea de valoare mobiliara acopera « orice titlu negociabil sau susceptibil de a fi negociat
pe o piata organizata ». Directiva 93/22/CEE a Consiliului Uniunii din 10.05.1993 cu privire la
serviciile de investitii in domeniul valorilor mobiliare (DIS) considera ca prin valoare
mobiliara se intelege “categoriile de titluri negociate in mod obisnuit pe pietele de capital, spre
exemplu, titlurile de stat, actiunile, valorile negociabile permitind cumpararea de actiuni pe
cale de subscriptie sau de schimb, certificatele de actiuni, actiunile emise in serie, warantele cu
indice si titlurile permitind achizitionarea de asemenea obligatiuni pe cale de subscriptie”.
Art.1 din aceasta Directiva considera ca sunt valori mobiliare : actiunile si alte valori
asimilabile actiunilor, obligatiunile si alte titluri de creanta, negociabile pe pietele de capital
precum si orice alte valori care in mod obisnuit sunt negociate permitind cumpararea de
asemenea valori mobiliare pe cale de subscriptie sau de schimb ori care dau dreptul la o plata
in bani, cu excluderea mijloacelor de plata.

Valorile mobiliare si, in special, actiunile sunt titluri care permit in acelasi timp economisirea,
dar si speculatia.

Evolutia societatilor pe actiuni a determinat si evolutia conceptului traditional de valori

mobiliare. Limitat initial la actiunile si la obligatiunile emise de societatile pe actiuni,
conceptul de valoare mobiliara inglobeaza in prezent din ce in ce mai multe instrumente
negociabile si din ce in ce mai originale : obligatiunile convertibile in actiuni, instrumentele
financiare derivate, titlurile nenumite, cum sunt titlurile participative si certificatele de
investitor etc.

În literatură economică de specialitate, pentru categoria de „titluri de credit” se utilizează şi alţi

termeni sinonimi printre care: efecte de comerţ, instrumente negociabile, valori mobiliare sau
titluri de valoare. Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titularilor să-şi
exercite, la scadenţă, drepturile menţionate în cuprinsul lor. Din această definiţie rezultă
caracteristicile esenţiale ale valorilor mobiliare:
a) este un document necesar pentru exercitarea dreptului pe care îl creează;
b) dreptul generat din valoarea mobiliară– nu poate fi exercitat decât în limitele exprimate
scriptic (nici mai mult, nici mai puţin);
c) dreptul pe care îl conferă valorile mobiliare este autonom - independent (desprins de
raportul fundamental care l-a generat. Valoarea mobiliară circulă fără nici o legătură cu
actul/faptul comercial care l-a generat).
În Republica Moldova, valorile mobiliare, ca produse ale pieţei, se caracterizează prin
negociabilitate şi transfer, abilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind
investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul respectiv la un preţ specific condiţiilor
pieţei, sau care rezultă din negocierela un moment dat. Tranzacţionarea valorilor mobiliare nu
este directă, ci intermediată. Intermediarii au un rolimportant în ceea ce priveşte punerea în
contact a emitenţilor cu investitorii sau a investitorilor ce deţin valori mobiliare în portofoliu
cu cei care doresc să le cumpere.

Valorile mobiliare sunt tranzactionate pe pietele reglementate, bursiere sau extrabursiere,

numai dupa ce, in prealabil, au fost inregistrate, la Depozitarul central unic al valorilor
mobiliare conform Regulamentului cu privire la modul de ţinere a registrului deţinătorilor de
valori mobiliare nominative de către registrator şi deţinătorul nominal.

Cu toata imprecizia textului, se poate aprecia ca titlurile de capital sunt valori mobiliare de
tipul actiunilor, in timp ce valorile mobiliare din a doua categorie sunt cele de tipul
obligatiunilor neconvertibile in actiuni. 

3⁄4 definirea şi tipurile de valori mobiliare autorizate în Republica Moldova:

In legislatia moldoveneasca actuala a valorilor mobiliare, definitia valorilor
mobiliare porneste de la premisa ca :  valorile mobiliare sunt o specie de instrumente
financiare .
În conformitate cu LP 171/2012 privind piața de capital, se consideră valori mobiliare
următoarele instrumente financiare:
a) acţiunile şi alte valori mobiliare echivalente acţiunilor, inclusiv recipisele depozitare asupra
acestor valori mobiliare;
b) obligaţiunile şi alte tipuri de valori mobiliare de creanţă, inclusiv recipisele depozitare
asupra acestor valori mobiliare;
c) orice alte instrumente financiare care pot fi convertite sau care oferă dreptul de a cumpăra
sau de a vinde valorile mobiliare specificate la lit. a) şi b).

Valoarea mobiliară este un titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau
nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau
transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul
deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinătorului
nominal al acestor valori mobiliare.
Categorii de valori mobiliare:
• valori mobiliare derivate – valori mobiliare al căror preţ depinde de preţul altor valori
mobiliare;
• valori mobiliare de stat – titluri financiare emise în formă de contract de împrumut,exprimat
în valută naţională sau în altă valută legitimă, încheiat între Republica Moldova, în calitate de
debitor şi persoane juridice sau fizice, în calitate de creditor;
• valori mobiliare la purtător – titluri financiare care nu conţin numele (denumirea)
proprietarilor lor. Registrul deţinătorilor de valori mobiliare la purtător nu se ţine, iar realizarea
şi transmiterea drepturilor conferite de ele nu necesită identificarea proprietarului acestor
valori;
• valori mobiliare materializate – titluri financiare care există sub formă de certificate ale
valorilor mobiliare. Proprietarul valorilor mobiliare materializate se identifică conform
certificatului valorilor mobiliare perfectat în modul stabilit sau, în cazul în care certificatul este
transmis deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în documentele de evidenţă ale
acestuia;
• valori mobiliare nominative nematerializate – titluri financiare care există în formă de
înscrieri făcute în conturi. Proprietarul valorilor mobiliare nominative nematerializate se
identifică conform înscrierii făcute în registrul deţinătorilor unor astfel de valori mobiliare sau,
în cazul transmiterii acestor valori deţinătorului nominal, conform înscrierii făcute în
documentele de evidenţă ale acestuia;
• valori mobiliare nominative – titluri financiare care conţin numele (denumirea)
proprietarului;
• valori mobiliare străine – titluri financiare înregistrate în state străine ale emitenţilor
înregistraţi în statele respective.
Valorile mobiliare se emit în formă de:
• valori mobiliare nominative materializate;
• valori mobiliare materializate la purtător;
• valori mobiliare nominative nematerializate.

- particularităţile fundamentale ale valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt caracterizate de trei aspecte esenţiale:
a) valorile mobiliare conferă deţinătorilor acestora drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale faţă
de emitenţi;
b) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, ceea ce presupune posibilitatea transferării
acestora între persoane pe baza cererii şi a ofertei, mecanism specific sistemului de economie
de piaţă liberă;
c) valorile mobiliare pot fi emise în formă materializată sau evidenţiate prin înscriere în cont;
- clasificarea valorilor mobiliare
Principalul scop al emisiunii valorilor mobiliare este de a transforma resursele financiare
disponibile şi dispersate din economie în capitaluri pe termen accesibil emitenţilor, fiind
destinate realizării de investiţii sau transformându-se în capital de împrumut.
Din punct de vedere al caracteristicilor valorilor mobiliare, acestea se clasifică în:
a) valori mobiliare primare, care mobilizează capitalurile pe termen lung şi permit
valorificarea investiţiei prin încasarea periodică a unei părţi din veniturile generate de emitent.
În categoria valorilor mobiliare primare se includ:
• instrumente financiare, emise în vederea majorării capitalurilor proprii, caracteristice fiind
acţiunile;
• instrumente financiare, emise pentru mobilizarea capitalurilor de împrumut, caracteristice
fiind obligaţiunile;
b) valori mobiliare derivate, ce pot rezultate din combinarea anumitor caracteristici ale
valorilor mobiliare primare, sau pot reprezenta contracte la termen standardizate sau
nestandardizate:
• contractele forward, reprezintă contracte nestandardizate şi creează pentru părţi obligaţia de a
vinde, respectiv de a cumpăra o anumită marfă la un preţ convenit în momentul încheierii
tranzacţiei şi care se execută prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului la o anumită dată
viitoare;
• contractele futures, sunt contracte standardizate care creează pentru părţi obligaţia de a vinde
sau de a cumpăra un anumit activ suport la data scadenţei şi la un preţ convenit la momentul
încheierii tranzacţiei;
• contractele options, reprezintă contracte standardizate care, în schimbul plăţii unei prime,
creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde
un anumit activ suport la un preţ prestabilit, numit preţ de exercitare, până la sau la data
expirării;
c) valori mobiliare sintetice, care sunt create prin combinarea diferitelor tipuri de active, având
ca rezultat apariţia unui nou instrument financiar. O categorie reprezentativă pentru această
clasă e valori mobiliare o constituie titlurile financiare care au ca suport un coş de titluri
financiare primare. Cele mai cunoscute astfel de titluri sunt contractele pe indici bursieri. În
categoria valorilor mobiliare primare sunt incluse acţiunile, obligaţiunile şi diversele
produse generate de acţiuni (drepturi de preferinţă şi warrants sau warante).
Valorile mobiliare sunt titluri financiare care confirmă drepturile patrimoniale sau
nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau
transmise fără prezentarea acestor titluri financiare sau fără înscrierea lor întrun registru al
deţinătorilor de asemenea titluri. De regulă Societatea pe acţiuni poate să emită, valori
mobiliare sub formă de acţiuni şi obligaţiuni. (din curs)
După modul de fructificare al produselor primare ale pieţei de capital, se pot deosebi:
 valori mobiliare cu venit variabil (acţiunile), care generează pentru deţinător venituri
sub formă de dividende, nivelul acestora fiind direct influenţat de rezultatele
economice ale emitentului, dar şi de politica acestuia în ceea ce priveşte repartizarea
profitului obţinut. În funcţie de modul de transmitere, sunt: a) Acţiuni la purtător –
care nu au numele titularului men ţionat în titlu. Astfel, titular al acţiunii este posesorul
ei şi transmiterea acţiunii se va face fără vreo formalitate de înregistrare ori publicitate.
 b) Acţiuni nominative – care au înscris în titlu numele, prenumele şi domiciliul
acţionarului-persoană fizică sau denumirea şi sediul acţionarului persoană juridică.
Acţiunile nominative, la rândul lor, se clasifică în:
1. Acţiuni nominative materializate (emise în formă materială, pe suport de hârtie).
Acţiunile materializate sunt acele valori mobiliare ce sunt emise în formă de
documente materializate (certificate) care autentifică drepturile conferite de ele.
2. Acţiuni nominative dematerializate (nematerializate) – emise în formă
dematerializată, prin înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor.
Acţiunile nematerializate pot fi definite drept valori mobiliare ce sunt reprezentate în
formă de titlu notat pe conturile analitice ale persoanelor înregistrate şi care nu există
în formă de documente separate. În funcţie de drepturile conferite, sunt a) Acţiuni
ordinare – care conferă proprietarilor lor dreptul la un vot în adunarea generală a
acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din bunurile
societăţii, în cazul lichidării acestora. b) Acţiuni preferenţiale – care conferă
proprietarilor lor drepturi (privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii
ordinare referitoare la ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul dividendelor,
precum şi la ordinea primirii unei plăţi din bunurile societăţii, în cazul lichidării ei. .
În funcţie de proprietarul acţiunilor, avem a) acţiuni aflate în circulaţie – acţiunile
plasate de societate, care aparţin persoanelor fizice sau juridice în calitate de acţionari;
b) acţiuni de tezaur (acţiuni proprii) – acţiunile plasate de societate, dar achiziţionate
sau răscumpărate ulterior de ea de la acţionarii săi. Ele nu constituie capitalul propriu
al a societăţii, nu dau dreptul
 valori mobiliare cu venit fix (obligaţiuni, titluri de stat, titluri de rentă etc.), care aduc
posesorului venituri sub formă de dobânzi şi nu sunt dependente de evoluţia
rezultatelor financiare ale emitentului, care se obligă să plătească dobânzile regulat.
După condiţiile în care au fost emise aceste valori mobiliare, dobânda poate fi fixă sau
variabilă (în funcţie de anumite criterii). După forma emiterii, avem(din curs)
a) obligaţiuni materializate – emise în formă materială, pe suport de hârtie).
Obligaţiunile materializate sunt acele valori mobiliare ce sunt emise în formă de
documente materializate (certificate), care autentifică drepturile conferite de ele.
b) obligaţiuni nominative dematerializate (nematerializate) – emise în formă
dematerializată, prin înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului
lor. Obligaţiunile nematerializate pot fi definite acele valori mobiliare ce sunt
reprezentate în formă de titlu notat pe conturile analitice ale persoanelor
înregistrate şi care nu există în formă de documente separate.

§.2. Natura juridica a valorilor mobiliare

Din perspectiva notiunii de titlu de credit sau de valoare, valorile mobiliare pot fi calificate

drept o specie a acestora.

Titlurile comerciale de valoare sunt instrumente specifice dreptului comercial, care

incorporeaza drepturi si obligatii. Titlul de valoare este inscrisul cu valoare comerciala prin
care se constata existenta unei obligatii comerciale care urmeaza a fi executata la o anumita
scadenta.
Titlurile comerciale de valoare sunt urmatoarele :

1. valorile mobiliare;
2. efectele de comert (cambie, bilet la ordin, cec);
3. titluri reprezentative ale marfurilor (conosamente, warante, recipise de depozit si, in
anumite conditii, scrisoarea de trasura si factura andosabila) ;
4. biletele de banca.

Titlurile comerciale de valoare pot fi :

 titluri ce reprezinta un drept real (denumite si titluri reprezentative ale marfurilor),

adica un drept ce se valorifica asupra unui bun determinat ; intra in aceasta categorie :
scrisorile de trasura, polita de incarcare, conosamentul, recipisa de depozit; cel ce este
in posesia legitima a documentului se considera a fi in posesia marfurilor pentru ca
depozitarul, carausul, magazionerul, capitanul vasului nu pot sa le predea decat aceluia
care le prezinta titlul;
 titluri ce dau dreptul la o prestatie din partea debitorului, adica o suma de bani (titluri
de renta, bilete de loterie, de banca, bonuri de tezaur, bilete la ordin, cecuri), o anumita
cantitate de marfuri (ordinele in producte) sau un serviciu (documente de transport,
marci postale, timbre);
 titluri de participare : actiunile, obligatiunile, certificatele de investitor

Titlurile de valoare se disting prin urmatoarele note de specificacitate :

 incorporeaza drepturi de creanta ;

 confera certitudinea titlului de creanta (literalitate), adica atat existenta, cat si
intinderea drepturilor posesorului legitim al titlului sunt determinate strict de
mentiunile cuprinse in acel titlu ;
 confera autonomie creantei fata de raportul juridic fundamental.

Titlurile de valoare se caracterizeaza prin literalitate si autonomie . Literalitatea confera

titlului certitiudine,  iar autonomia ii confera un caracter de izvor originar de drepturi si
obligatii.

Literalitatea inseamna ca intinderea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din titlu sunt

determinate si exista numai in masura aratata prin mentiunile de pe inscris . Titulatura
dreptului nu se bazeaza pe un raport intervenit cu debitorul, sau pe o succesiune de astfel de
raporturi personale, ci pe proprietatea titlului. Titlul de valoare confera certitudinea dreptului
in sensul ca acest drept nu poate suferi nici o influenta din partea raportului juridic originar,
care a dat nastere titlului si ca titlul nu poate fi combinat sau completat ori interpretat cu alte
inscrisuri sau cu imprejurari de fapt.

Necesitatea de a usura circulatia titlurilor si de a proteja buna credinta a dobinditorilor

succesivi ai acestora a impus principiul conform caruia dobinditorul primeste un drept propriu
si autonom, originar, bazat pe relatia juridica dintre drept si document (posesie). Acest drept
este invulnerabil fata de exceptiile care ar fi putut sa fie opuse purtatorilor precedenti. Daca
dreptul a devenit un element integrat al documentului, devine inadmisibil ca prerogativele
acestui drept sa fie exercitate de altcineva decit posesorul documentului. Dreptul din titlu
provine din dreptul asupra titlului . Subiect al dreptului de creanta cuprins in titlu nu este o
persoana determinata, ci orice persoana care se afla la un moment dat in posesia titlului :
dreptul incorporat in titlu nu este transmis, ci dobindit de fiecare data, in mod originar, in
virtutea achizitionarii titlului. Ceea ce se transmite este numai conditia pentru a achizitiona
dreptul.

Autonomia titlului inseamna ca emitentul titlului de valoare este obligat nu in virtutea

raportului juridic fundamental, originar (vanzare, imprumut etc.), ci exclusiv in virtutea
semnarii titlului. Datorita acestui fapt sunt recunoscute ca valabile si titlurile de 'complezenta'
semnate fara ca emitentul sa aiba o datorie preexistenta fata de posesorul titlului, iar in
circulatia titlului fiecare nou posesor este considerat ca avand un drept originar, propriu,
autonom si nu un drept cedat. De aceea, noului dobanditor nu-i sunt opozabile exceptiile care
puteau fi opuse unuia dintre precedenti

Titlurile comerciale de valoare (si, in consecinta, si valorile mobiliare), dupa modul in

care circula intre diferitii dobinditori, se pot clasifica in trei catagorii :

1. titluri nominative : ele sunt platibile in favoarea unei persoane determinate,

nominalizate. Ele nu pot fi transmise decat cu cooperarea debitorului, in sensul ca
acesta colaboreaza la inregistrarea schimbarii titularului de drept prin substituirea
titlului retras cu un altul echivalent sau prin mentinerea acelui titlu, facandu-se
modificari in ceea ce priveste numele noului titular;
2. titluri la purtator, care sunt emise in favoarea purtatorului. Oricine detine documentul
poate obtine prestatia prescrisa in titlu. Ele se transmit prin simpla predare a
inscrisului ;
3. titluri la ordin, care sunt platibile unei persoane determinate si care se transmit prin gir
scris chiar pe document. Transmisiunea se realizeaza fara concursul debitorului (nu
insa si fara acordul sau). Caracterul de titlu la ordin, daca nu rezulta din lege, trebuie sa
reiasa din titlu din momentul crearii lui.

§3. Caracteristicile valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt, in principal :

1. titluri care reprezinta drepturi susceptibile de a produce venituri, fie pentru ca titularul

acestora este actionar (venitul este variabil, sub forma de dividend), fie pentru ca acesta
este creditor (venitul este, in general, fix, sub forma de dobinda) al persoanei juridice
emitente ; din acest punct de vedere, valorile mobiliare sunt opuse biletelor de banca si
efectelor de comert, care reprezinta o suma de bani, dar care nu produc dobinzi
2. titluri negociabile, acestea pot fi transmise de la o persoana la alta la un pret care va fi
stabilit in functie de raportul cerere-oferta ;
3. titluri fungibile, intrucit in cadrul unei singure emisiuni, valorile mobiliare au o
singura valoare nominala, confera aceleasi drepturi si impun acelasi obligatii ; un titlu
 valoareaza alt titlu (titlurile sunt intersanjabile) ; fungibilitatea este caracteristica
valorilor mobiliare de a putea fi cotate in bursa ; caracterul fungibil al valorilor
mobiliare face ca, in cazul unui portofoliu de actiuni, acesta sa fie considerat o
universalitate de fapt ;
4. titluri care reprezinta drepturi mobiliare incorporale ; chiar daca societatea poseda
imobile, actionarii nu sunt coproprietari ai acestora, intrucit societatea emitenta este
proprietar al acestora ; titularii   de valori mobiliare emise de societate nu au decit un
drept personal mobiliar (drept de creanta) contra societatii ; pe de alta parte, valorile
mobiliare nu au, in general, existenta materiala : ele rezulta din inscrierea in cont, tinut
de catre persoana juridica emitenta sau de catre un intermediar abilitat  ; ca orice drept
incorporal, valorile mobiliare sunt susceptibile nu numai de proprietate, dar si de
uzufruct, indiviziune, garantie reala mobiliara, imprumut etc. ; in schimb, un titlu
dematerializat nu poate face oiectul unui depozit, intrucit nu sunt susceptibile de
posesie.

Datorita principiului dematerializarii, titlurile la purtator sunt o categorie care intra treptat in
desuetudine . Titlurile dematerializate nu sunt susceptibile de posesie, nu se mai incorporeaza
intr-un inscris, valabilitatea lor depinzind de inscrierea intr-un cont prin intermediul societatii
de registru. Titlurile dematerializate, de aceea, nu mai pot fi caracterizate drept bunuri mobile
corporale . Transmiterea titlurilor dematerializate nu mai opereaza prin simpla traditiune, ci
prin ordine in piata, operate de intermediari. Garantia asupra acestor titluri nu mai presupune
posesia, ci se realizeaza printr-o inscriere in registru.

Valorile mobiliare sunt emise, in principal, in forma dematerializata (prin inscriere in

cont), iar ctiunile dematerializate pot fi numai actiuni nominative Acestea circula pe baza unor
operatiuni electronice efectuate pe calculator, pe baza unor programe (soft) speciale. Atit
emisiunea, cit si transferurile acestor actiuni sunt inregistrate intr-un registru de actiuni
independent, care opereaza mentiunile pe baza documentelor primite, in cazul operatiunilor
obisnuite, de la societatile de intermediere care le-au efectuat in numele clientilor lor, iar in
cazul tranzactiilor directe sau exceptate de la tranzactionare pe piata organizata, de la
persoanele anume desemnate prin lege.

Caracteristicile valorilor mobiliare

 Negociabile - acestea pot fi transmise de la o persoana la alta la un pret care va fi
stabilit in functie de raportul cerere-oferta
 Materizalizate sau evidentiate in cont - reprezinta forma in care acestea pot fi emise si
tranzactionate
 Drepturile asupra emitentului - patrimoniale, de vot pentru actiuni si de a fi remunerat
in cazul obligatiunilor.
Aceste instrumente financiare sunt concretizate in documente de valoare precum:
- Actiuni emise de societati comerciale, negociate pe piata de capital;
- Obligatiuni corporatiste emise de societati comerciale, emise inclusiv de stat, cu o scadenta
ce depaseste un an, negociabile pe piata de capital;
- Alte titluri negociate pe piata de capital care pot fi achizitionate prin schimb sau subscriere si
care implica o decontare baneasca ( exceptand instrumentele de plata ).
Conform Organizatiei Internationale a Standardelor in ISO 10962, 6166 valorile mobiliare
sunt grupate pe doua nivele:
- nivelul 1, in functie de natura relatiilor juridice de drepturi si obligatiuni numite categorii;
- nivelul 2, categoriile dupa drepturi si obligatii specifice numite grupe.
La nivelul 1, clasificate pe categorii in ISO 10962, valorile mobiliare se prezinta in acest mod:

Categorii Definitii

Instrumente de Instrumente financiare care reprezinta atat relatia, cat si interesul de

1
proprietate proprietate intr-o unitate economica sau fond comun de active.

Instrumente ale Instrumente financiare prin care se evidentiaza banii datorati de emitent
2
datoriei detinatorului, in conditii specificate.

Instrumente financiare ce ofera detinatorului privilegiul de a subscrie sau

3 Drepturi
de a primi active specifice in conditii specificate.

Contracte care garanteaza detinatorului dreptul de a cumpara sau a vinde

4 Optiuni active specifice la un pret determinat la sau pana la un moment fixat in
viitor.

Contracte care il obliga pe cumparator sa plateasca si pe vanzator sa

5 Futures
livreze active specifice la un pret prestabilit si o data fixa in viitor.

6 Altele Instrumente financiare care nu intra in categoriile definite anterior.