Sunteți pe pagina 1din 2

Viziunea despre lume intr`un basm cult(Povestea lui Harap-Alb)

Basmul este o specie aa genului epic, in proza,care are ca tema lupta dintre bine si rau. Sunt relatate intamplari fantastice la care iau parte personaje inzestrate cu puteri supranaturale iar deznodamantul este aproape intotdeauna unul fericit. Poveste lui Harap-Alb este un basm cult si cuprinde, alaturi de elemente tipice basmului:tema, formule(de inceput, mijloc si incheiere),motive(motivul imparatului fara urmas, motivul superioritatii mezinului, motivul armelor,al probelor, al labirintului,al personajeloradjuvant dotate cu puteri supranaturale) si elemente fantastice si trasaturi originale. Lupta dintre bine si rau devine in basmul lui Creanga un pretext pt a demonstra o teza morala conform careia, in cele din urma, bunatatea si curajul, dublate de istetime vor fi intotdeauna capabile sa triumfe asupra egoismului si vicleniei. Pe langa aceasta, trebuie reamintit faptul ca atat incipitul cat si finalul unu basm tin tot de un anumit tipar, cliseu. Intre cele doua formule, de inceput si de incheiere se afla tot universul basmului, peripetiile eroului, formarea sa. Astfel, formula introductive: amu cica era odata intr`o tara un craiu permite naratorului sa delimiteaza clar realitatea de fictiune, dar pe de allta parte, calauzeste cititorul spre alte meleaguri, cele ale imaginatiei.Spatiul si timpul vag conturate creaza tocmai impresia desprinderii de universul concret, limitat si ofera frau liber imaginatiei. Si tocmai aceasta disponibilitate spre visare, spre ludic,potenta si de incipitul basmului, joaca un rol important pt cititorul obisnuit. Finalul: si a tinut veselia ani intregi, si acuma mai tine inca. Cine se duce acolo be si mananca.Iar pe la voi, cine are bani , bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda evoca atmosfera tipica basmului, aceea de veselie, petrecere continua, justificata de atingerea scopurilor si satisfactia reusitei. Pe de lata parte, nu intamplator, naratorul sesizeaza cititorului diferentierea clara dintre cele doua lumi: acolo - la voi . Acolo, in lumea basmului petrecerea poate tine la nesfarsit, aici, in lumea obisnuita ea este rezervata numai unora, in baza unor reguli clar stabilite: cine are bani si acceptate: cine nu se uita si rabda . Ca si alte basme populare,basmul lui Creanga mizeaza pe tema formarii eroului, a maturizarii lui. Lupta dintre bine sir au devine aici un pretext pt a demonstra o teza morala conform careia in cele din urma, bunatatea si curajul, dublate de istetime vor fi intotdeauna capabile sa triumfe asupra egoismului si vicleniei. Structura basmului este tipica:o situatie initiala de echilibru:prezentarea craiului si a celor trei fii, prejudicerea:Imparatul Verde nu are urmasi sic ere ajutorul fratelui sau, Craiul.Incercarea de a remedia

aceasta situatie corespunde desfasurarii actiunii si probelor pe care Harap-Alb este nevoit sa le depaseasca, iar ultimei situatii tip-restabilirea echilibrului- ii corespund nunta si castigarea tronului. Ca in orice basm,personajele sunt construite pe baza unor tipologii clasice:personaje positive:protagonistul-Harap-Alb si cei care il ajuta, personaje negative:antagonistul, respectiv Spanul. Se remarca insa faptul ca personajele malefic nu mai sunt reprezentate aici de balauri, vrajitoare, scorpii ci de Span, asa cum am mentionat dj, dar si de Imparatul Ros. Cei doi sunt personaje absolute necesare devenirii eroului si initierii lui in tainele vietii.Ei nu au nimic din trasaturile fabuloase care caracaterizau reprezentantii raului in alte basme, ci defectele lor:viclenie,autoritate extrema,invidietoate acestea tin mai mult de carente de ordin moral pe care eroul ar trebui sa le evite. De asemenea, nici protagonistul nu are trasaturi fantastice si nu este construit exclusiv pe un tipar pozitiv.El este caracterizat atat direct, de narator, de celelalte personaje si prin autocaracterizare, cat si indirect, prin fapte, atitudine, gesture. Cu toate ca dispune de calitatile necesare:milostenie,curaj,calatoria pe care o va parcurge are rolul de a`i grabi maturizarea si de a`l forma drept un barbat capabil si isi ia viata in propriile maini sis a conduca o imparatie. Numarul foarte mare de probe la care este supus, vor evidentia curajul, ambitia si caracterul puternic al personajului, devenit dupa intalnirea cu Spanul, Harap-Alb, nume ce arata dubla sa personalitate:om inferior-sluga dar si superior(inocenta, demnitate)-stapan. De altfel, intalnirea cu Spanul sta la baza procesului de maturizare a eroului, protagonist si antagonist, aflati intr`o vesnica antiteza. Desi initiall refuza sa calatoreasca insotit de un strain, fiul craiului va cadea in capcana Spanului si va trebui sa suporte consecintele nerespectarii sfaturilor date de tatal sau.Intalnirea dintre cei doi este insa Absolut necesara. Nu intamplator Spanul este cel care ii da numele,fortandu`l sa se individualizeze prin actiunile si gandurile sale. Eroul seaman cu Fat Frumos din basmele populare.Drumul sau spre imparatie este calea spre implinirea destinului. Dup ace afla ce este necazul, el realizeaza ca prevestirea Sf. Duminici, la inceputul calatoriei: ai sa ajungi imparat cum n`a mai fost altul pe fata pamantului s`a implinit. Lumea propusa de basme are propria coerenta si nimic nu pare impposibil aici.Este o lume care reuseste sa incante deoarece toate conflictele pot fi rezolvate,orice scop poate fi atins, cat timp esti ambitios si animat de intentii positive. Acest univers feeric, niciodata delimitat spatial si temporal, ii atrage pe copii prin aventurile eroului, care devine astfel un model sip e adulti deopotrivan prin promisiunea recuperarii inocentei copilariei si a paradisului pierdut.