Optimism sau critica? Invat sa dezvolt o relatie frumoasa cu copilul meu!

Cuvintele au putere imensă. Ele ne ridică sau ne doboară, ele ne girează cu încredere sau ne fac
lipsiți de valoare, ele ne fac să ne simțim iubiți și valorizați sau invizibili. Copiii noștri învață despre ei
din vorbele noastre. Trebuie să le transmitem un mesaj pozitiv. Să fim optimiști că vor deveni oameni
minunați pentru că sunt minunați.

-Ești rău! -Nu își este rușine?! -Mereu ești obraznic? -Nu ai voie să… -Nu poți să…! -Dacă faci așa mă
supăr pe tine și te trimit în camera ta! -M-am săturat de tine! Niciodată nu îți strângi jucăriile! -Dacă
mănânci tot din farfurie îți dau desert. -O să îți iau jucăria când o să fii cuminte!….

Cum sună critica pentru un copil? -Nu fac bine, -Nu sunt bine, -Părinții mei nu mă plac, -Mă mai
iubește mama? ….

Merită să ne amintim că:

Încurajările sunt mai eficiente decât critica

Este vorba aici despre emoțiile negative și cele pozitive.

Emoțiile negative au efectul invers celor pozitive.

Emoțiile negative sunt: frica, teama, stresul, furia. Ce efect au ele? Diminuează puterea de
concentrare și ne fac să acționăm impulsiv. În acele momente este mult mai greu să ne folosim logica
și să acumulăm noțiuni noi.

Emoțiile pozitive ca bucuria, încrederea, mândria, iubirea ne ajută să ne păstrăm optimismul.

Când suntem fericiți ne este mult mai ușor să ne păstrăm concentrarea. Rezultatul este că vom duce
la îndeplinire cu succes sarcinile dificile și vom persevera.

Fericirea ne face să privim cu încredere viitorul și viața.

Evitând critica și negativismul putem ajuta copiii să își formeze un mod de gândire optimist.

Acesta le vă mări șansele de reușită. Cum transmitem mesaje pozitive? 

 Alegem să educăm cu blândețe și respect față de individualitatea copilului.

Vom vorbi copilului frumos, nu îl vom pedepsi, amăgi sau mitui pentru a îi obține colaborarea. Vrem
să avem copii cu opinii proprii, nu copii care au învățat tocmai de la noi, părinții lor, să le fie frică , să
mintă, să aibă neîncredere în oameni.

 Vom explica copilului cum este corect să procedeze folosindu-ne cât mai puțin de cuvântul
NU.

Orice frază se poate reformula în mod pozitiv. ” -Nu mai țipa! Ești enervant!  vs.  -Te rog vorbești mai
încet. Așa pot înțelege corect ce încerci să îmi spui. ”

 Ne facem un obicei din a remarca ceea ce face copilul bine și din a îi spune cum ne face asta
să ne simțim.
Avem tendința de a educa doar când copilul face ceva greșit. Educația cea mai valoroasă are loc
atunci când arătăm copilul că apreciem ceea ce face.

 Vom lăuda copilul pentru efortul depus.

Menționăm ce talente și abilități are copilul și  îl încurajăm să și le dezvolte prin efort susținut. Este
bine desigur că este cel mai bun la matematică dar va rămâne așa fără să depună efort? Se poate
aștepta să ia o notă mare doar pentru că este inteligent? ” – Îmi place că ai lucrat atent la
matematică. Te-ai străduit și ai reușit să rezolvi corect exercițiul.”

 Copiii trebuie să știe că a greși este uman. Și a ierta la fel. 

Nu vom ține supărarea și ne vom exprima încrederea că cel mic va proceda mai bine pe viitor.

 Copii trebuie să știe că sunt iubiți și arunci când greșesc și că iubirea este prezentă și atunci
când avem divergențe.

Este normal să avem divergențe pentru că suntem diferiți. Asta ne face să avem păreri diferite de
multe ori.

 Copilul trebuie să știe că este iubit necondiționat și că ne poate spune orice fără frica unor
consecințe drastice.

Educația se face cu blândețe. Frica taie punțile de comunicare și face copilul să ascundă lucruri de
părinți de teama consistentelor. Nu vom renunța la a educa. Doar o vom face asigurând copilul de
iubirea noastră. O vom face cu calm și cu încredere.

 Învățăm copiii să fie de folos , să fie buni cu cei din jur, să ajute în comunitate și în
gospodărie.

Să fim utili ne dă o stare de bine. Vom face bine fără a ne aștepta să primim ceva în schimb.

 Învățăm copiii să aprecieze ceea ce au.

Vorbim despre lucrurile bune care sunt în viața noastră. Verbalizăm pentru ce suntem recunoscători.
Evităm să vorbim numai despre ceea ce ne nemulțumește.