1 Importanța igienică, fiziologică, epidemiologică a apei

Importanta igienica a apei

O cantitate mare de apă este consumată pentru necesităţile igienice, menajere şi de trai. Apa este necesară
pentru menţinerea curăţeniei corporale; pentru spălat, duş igienic. Mari cantităţi de apă consumă băile. Ca
urmare, pielea curată îşi îndeplineşte mai bine funcţiile sale fiziologice, inclusiv, posedând proprietăţi bactericide,
serveşte drept barieră contra pătrunderii agenţilor patogeni ai multor boli contagioase.

Starea sanitară a instituţiilor curativ-profilactice se află în mare dependenţă faţă de cantitatea de apă consumată.
Alimentarea raţională centralizată cu apă este o condiţie importantă în profilaxia infecţiilor intraspitaliceşti. Apa
potabilă este necesară la crearea regimului sanitar-tehnic la întreprinderile industriei alimentare şi ale alimentaţiei
publice.

Apa este necesară pentru prepararea produselor alimentare şi spălatul veselei, pentru întreţinerea curăţeniei în
locuinţe şi în localuri publice, pentru înlăturarea dejecţiilor la folosirea instalaţiilor de canalizare.

Cantităţi mari de apă se consumă la efectuarea lucrărilor de asanare şi cultură fizică (bazinele de înot) etc.

În oraşe se consumă multă apă din apeduct la stropitul străzilor şi udatul spaţiilor verzi. Cantitatea de apă
necesară pentru o persoană în 24 ore depinde de condiţiile climaterice ale localităţii, de nivelul de cultură al
populaţiei, de gradul de amenajare a oraşelor şi fondului locativ şi de alte condiţii locale în conformitate cu
cerinţele "Regulamentului igienic. Cerinţe privind proiectarea, construcţia şi exploatarea apeductelor de apă
potabilă".

Mari cantităţi de apă sunt consumate pentru udatul spaţiilor verzi şi la spălatul străzilor. S-a constatat, că în acest
scop fiecare locuitor consumă zilnic în medie câte 80-90 1 de apă. Aşadar, nevoile în apă ale unei localităţi
depind de gradul de dezvoltare, de industria localităţii, fiind mult mai mari in oraşele cu grad de dezvoltare mai
înalt sau în cele industriale.

Consumul de apă variază de la un anotimp la altul, fiind mai mare vara decât iarna, variază şi pe parcursul zilei.

Importanta fiziologica a apei

Apa este unul dintre cele mai necesare elemente ale vieţii, constituind mediul în care se desfăşoară toate
procesele vitale.

Problema igienei apei vizează interesele populaţiei în întregime. Această particularitate decurge din importanţa
apei în procesele fiziologice ale organismului. Apa, ca factor principal al mediului ambiant, determină, în mare
măsură, sănătatea şi condiţiile sanitare ale populaţiei.

Apa reprezintă unul dintre componenţii de bază ai organismului. Cu cât organismul este mai tânăr, cu atât
conţinutul lui în apă este mai mare. Astfel, embrionul uman la o lună conţine 97% apă, la 8 luni conţine 83%,
nou-născuţii -71,2%, iar adultul - 65%. Apa participă la majoritartea proceselor biochimice din organism, intră în
compoziţia secreţiilor şi a celor mai multe substanţe legate de procesul vieţii.
De asemenea apa ajută la eliminarea, prin urină, a substanţelor rezultate în urma proceselor vitale şi a unei părţi
din substanţele toxice pătrunse în organism. Scăderea cantităţii de apă din organism se numeşte deshidratare.
Nevoia de apă se manifestă prin senzaţia de sete.

Apa se pierde în permanenţă din organism, în special pe cale renală cu urina (1000-1500 cm3 pe zi) şi prin
transpiraţie (600-1000 cm3 în medie). În cazuri patologice pot apărea deshidratări în urma scaunelor diareice
frecvente, a vărsăturilor sau a hemoragiilor.

O deshidratare nesemnificativă poate provoca dereglări semnificative în starea sănătăţii organismului. La

pierderea a 10% din apa corpului se observă o nelinişte bruscă, slăbiciune, tremorul extremităţilor. În
experienţele efectuate pe animale s-a constatat că pierderea a 20-22% de apă determină sfârşitul letal. Aceasta
se explică prin faptul că procesele digestive, sinteza substanţei vii din organism şi toate reacţiile metabolismului
au loc numai în prezenţa apei.

Apa pierdută din organism, în mod fiziologic sau patologic, este înlocuită prin apa de băut sau cea conţinută în
alimente. După ingerare, apa pătrunde în stomac, unde se absoarbe în cantitate extrem de mică şi apoi în
intestin, unde are loc absorbţia maximă. În cazul când ingestia depăşeşte necesităţile în apă, se măreşte excreţia
apei prin rinichi. Funcţionează deci în permanenţă acest echilibru între ingestia şi excreţia de apă.

Datorită necesităţii vitale în apă a organismului, omul nu poate suporta lipsa de apă decât timp foarte scurt.
Cantitatea de apă de care are nevoie un organism pe zi este de 2,5-3 litri. Această cantitate este asigurată astfel:
1,0-1,5 litri prin băuturi, 1,0-1,2 litri prin alimente, 0,5 litri se formează în organism în urma diferitelor procese
biochimice.

Populaţia are nevoie de apă nu numai pentru băut, ci şi pentru numeroase necesităţi cotidiene, ceea ce face ca
importanţa igienică să crească foarte mult.

Importanța epidemiologică a apei

Apă naturală din diferite surse conține întotdeauna o anumită
cantitate de compuși chimici, o microfloră diversă, ouă helmintice,
virusuri care pot provoca intoxicație și bolile epidemiologice și
endemice. Apa - una dintre căile de transmitere a agenților
patogeni, în special infecțioase. Infecțiile, de preferință prin apă, se
numesc acvatice. Acestea includ: febră tifoidă, dizenterie,
salmoneloză, holeră, hepatită infecțioasă, poliomielită, tularemie,
leptospiroză. Boli ale pielii și ale membranelor mucoase (trachom,
scabie, boli fungice, conjunctivită adenovirală) sunt transmise prin
apă. Apa poate juca un rol important în transmiterea agenților
patogeni un număr de infecții zoonotice, în special în rândul
animalelor (răpciugă, febra aftoasă, antrax, salmoneloza). Poluarea
apei cu microbi patogeni are loc în mai multe moduri. Cele mai
frecvente dintre ele - coborârea în iazurile de ape reziduale
netratate, în special de spitale infecțioase, spitale veterinare,
întreprinderile industriale de prelucrare a materiilor prime de origine
animală, baie și întreprinderi de spălătorie. contaminare fecală a
corpurilor de apă, cum ar fi puțuri, pot fi cauzate prin adăugarea de
apă de suprafață în timpul perioadelor de ploaie și a dezghețului, sol
și apă, dacă canalizare din haznale le penetreze. În timpul de
alimentare centrală de apă, este posibilă contaminare a apei nu
numai în locul de aportul de apă, dar în structurile capului, precum
și în rețeaua vodorazvodyaschey, de cele mai multe ori, în caz de
scurgere a conductelor de apă și a altor defecțiuni tehnice sau de
racordare la rețeaua de alimentare cu apă a conductelor de apă
potabilă. Rezervoare pot deveni secreții contaminate și animale
sălbatice, în special rozătoare, care urina si fecale cu scurgeri în
patogenii apă astfel de exemplu, boli cum ar fi tularemie și
leptospiroza. Apa contaminată cu microbi patogeni poate provoca
boli masive (epidemii). Apa bazinelor artificiale cu purificare și
dezinfectare insuficiente poate fi, de asemenea, un transmițător al
unui număr de boli infecțioase. În apele contaminate, adesea există
stafilococi, streptococi, agenți cauzatori ai dizenteriei, poliomielită
etc.

2
2 Cerințe igienice față de apa potabilă
Controlul asupra calitatii apei trebuie sa corespunda conditiilor locale in strinsa
legatura cu masurile igienice realizate in centrul populat. In scop de asigurare a
stabilitatii calitatii apei, inofensivitatii si acceptibilitatii alimentatiei populatiei cu apa,
controlul trebuie sa includa nu numai avizarea igienica sistematica a sursei de
aprovizionare cu apa, utilajului si instalatiilor, dar si avizarea terenului adiacent la
instalatiile de captare a apei.
Pentru respectarea cerintelor Regulamentului igienic in vigoare este necesar de a
diviza functiile de control intre proprietarul responsabil de alimentare cu apa si
Centrul teritorial de Medicina Preventiva.

Responsabilitatea privind starea igienica a terenului, calitatea si inofensivitatea apei

o poarta organele teritoriale de autoadministrare si proprietarii in posesia carora se
afla instalatiile de captare a apei si constructiile de utilizare publica a ei.

calitatea apei potabile corespunde cerințelor igienice dacă nivelurile parametrilor de calitate
sunt la cele prezentate in regulamentul indicat în principalele puncte de prelevare a probe lor:
în cazul apei potabile furnizate prin rețeaua de distribuire - la robinetul consumatorului, la
punctul de intrare în clădire şi la cişme lele stradale; în cazul apei potabile furnizate din
cisterne - la punctul de curgere (robinet); în cazul apei potabile îmbuteliate - la punctul în
care apa se îmbuteliază în sticle sau în alte recipiente; în cazul alimentării decentralizate cu
apă din surse (fântâni, izvoare); la întreprinderile alimentare - din punctul din care apa este
preluată în procesul de producție.

Indicatorii de calitate ai apei sunt reprezentaţi de caracteristici nominalizate pentru o

determinare precisă a calității apelor. Apa nu trebuie să conțină organisme acvatice vizibile;
la suprafața apei nu se admit pelicule.

Apa constituie un element important în transmiterea bolilor in fecțioase bacteriene (inclusiv a

vibrionilor), provocând epidemii de natură hidrică. Poluarea bacteriologică a apei se
datorează pătrunde rii în sursele de apă a dejecțiilor umane şi animaliere şi a reziduuri lor
rezultate din activitatea omului şi a colectivităților. Normativele actuale, bazate pe date
ştiinţifice noi, experiența de exploatare a sur selor de apă şi a apeductelor, monitoringul lor,
au concretizat un şir de parametri. Cerințele normativelor, ce asigură inocuitatea apei po
tabile din punct de vedere epidemiologic, se bazează pe indicii indi recți-cantitatea microbilor
saprofiți în 100 ml de apă (tab. 3,4). Ne cesitatea folosirii indicilor indirecți este determinată
de concentrația mică a enterobacteriilor patogene, cât si de dificultatile cultivării lor pe medii
nutritive artificiale, când nu este asigurată certitudinea re zultatului negativ al metodei directe
de identificare a lor.

3
3. Clasificarea indicilor calității apei și normele lor.
Ce este un buletin de analiză a apei potabile? 

 Buletinul de analiză a apei potabile este un raport care furnizează informaţii referitoare la
provenienţa apei potabile şi comparînd diverse caracteristici şi componente ale acesteia cu
standardele impuse de legislaţia în vigoare (HG. 934 din 15.08.2007).

 Cum este structurat buletinul de analiză a apei potabile? 

Buletinul de analiză a apei potabile cuprinde indicatori organoleptici, fizico-chimici (tabel 1) şi

bacteriologici (tabel 2), unităţile de măsură, valorile obţinute, valorile maxim admise.

 Ce reprezintă indicatorii  din buletinul de analiză a apei potabile? 

Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, în stare naturală sau după tratare,
folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei
şi de modul de furnizare, precum şi apa folosită în industria alimentară .

 Parametrii analizaţi

Ce reprezintă indicatorii  din buletinul    de analiză a apei potabile?

Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, în stare naturală sau după tratare,

folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei
şi de modul de furnizare, precum şi apa folosită în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor destinate consumului uman.

Mirosul şi gustul   apei sunt date de schimbarea caracteristicilor acesteia  (existenţa unor
substanţe, săruri minerale şi gaze dizolvate).

Culoarea apei  este dată de substanţele dizolvate de natură, minerală sau organică.

Turbiditatea apei  caracterizează transparenţa/limpezimea  a acesteia, și se datorează 

existenţei  în suspensie a unor particule foarte  fine care nu sedimentează în timp.

pH-ul  definește  caracterul neutru ,alcalin sau acid al apei .

Clorul rezidual liber  reprezintă cantitatea de clor rămasă în apă după dezinfecţie pentru
asigurarea protecţiei sanitare a acesteia.

Amoniul, nitriţii şi nitraţii  sunt derivați ai azotului care pot proven  din compoziția solului sau
dintr-un process de descompunere a unor substanțe organice care conțin azot .

Fierul  este un component natural al apei, aflat sub forma de compusi (de obicei bicarbonat
feros).

Oxidabilitatea  reprezintă totalitatea substanţelor organice şi anorganice oxidabile în

apă.Duritatea totală reprezintă concentrația  ce le conferă apei compuşii de calciu şi magneziu
aflaţi în soluţie. Aceasta este o caracteristică naturală a apei. În general duritatea apei se exprimă
în grade germane de duritate.

 Conductivitatea apei ne dă informaţii despre compoziţia ei chimică şi reprezintă concentraţia de

ioni şi mişcarea lor.Apa în general, indiferent de sursă conţine pe lângă molecule de H2O (apă
pură) şi o mulţime de alte substanţe. Pe masură ce purificăm apa, conductivitatea scade.

4
Bacterii coliforme, escherichia coli, enterococi   sunt microorganisme prezente în mediul
înconjurător a căror prezenţa în apă poate provoca boli dacă depășesc valorile maxim admise .

4 Indicii poluării apei

Indicatorii individuali determinaţi în ape sunt utilizaţi pentru evaluarea
poluării apei cu substanţe specifi ce concrete. De regulă, conţinutul
poluantului din apă este comparat cu concentraţia maximă admisă
(CMA), în cazul în care există valorile normative ale CMA [17]. Apa nu este
considerată contaminată (relativ curată) când se respectă condiţia: CMAI
(1) ≤Ci (concentraţia indicatorului). O astfel de apreciere poate fi folosită
în controlul stării apei naturale pe o substanţă pentru evidenţierea unei
poluări accidentale. Această metodă însă nu poate fi utilizată pentru
aprecierea stării ecologice generale a ecosistemului. În acest scop au fost
propuşi Indici complecşi, concepuţi pentru a evalua starea integră a
mediu acvatic, ce includ indicatori fi zici, chimici și biologici ai corpului de
apă, care trebuie să îndeplinească un şir de cerinţe: simpli în utilizare, sufi
cient de informativi, cu sens logic [15]. Parametrii chimici și fi zici permit
concluzionarea cu privire la starea mediului acvatic, iar cei biologici
caracterizează starea biotei. Indicele de calitate a apei (ICA) este un
instrument pentru a refl ecta în mod rapid şi simplu infl uenţa diferitor
parametri asupra calităţii apei din punctul de vedere al unui consum
special, a stării ecologice, etc.

Concluzie : Sinteza datelor colectate în studiu denotă că indicele de

poluare a apei utilizat pentru a evalua calitatea apei depinde de
prelucrarea informaţiei. În Republica Moldova el este estimat de către
Serviciul Hidrometeorologic de Stat după un număr fi x de parametri (N-
NH4 + , N-NO2 - , produse petroliere, fenoli, oxigen dizolvat şi CBO5 ) în
baza conţinutului maxim admis pentru apele de suprafaţă. In indicele de
poluare a apei propus în baza claselor de calitate a apei (IPAcc) se pune
accent pe valori (în %) concrete intermediare pentru un calcul al nivelului
poluării. Acest indice conţine la moment 23 variabile ce dă rezultate
asemănătoare cu cel propus de Fundaţia Naţională de Sanitaţie din
Statele Unite.

5
5. Sursele de apă

Drept surse de apă pentru sistemele de alimentare cu apă potabilă şi

menajeră pot servi apele meteorice, bazinele acvatice de suprafaţă şi apele
subterane.
Gradul de folosire a unor sau altor surse de apă diferă considera bil, în
funcție de țară şi regiune. Cauza principală a acestui fapt este prezența sau
lipsa rezervelor de ape subterane, deoarece problemele de cercetare şi
dobândire a apelor subterane în timpul de faţă sunt destul de desăvârşite
din punct de vedere tehnic.

Apele meteorice provin din ploi, de la topirea zăpezii și a gheţa rilor.

Apele de suprafaţă se divid în: ape curgătoare (râuri, canale) şi stătătoare
(lacuri de acumulare, oceane, mari, iazuri). Apele subtera ne includ apele
de sol (superficiale şi de mal sau infiltrative), apele freatice şi apele de
profunzime (interstratale), care pot fi cu presiune (arteziene) şi fără
presiune.

6. Aspecte importante în cunoașterea cerințelor de instalare

a fântânilor
La construirea fântânilor săpate, din punct de vedere igienic, se recomandă
folosirea orizonturilor activifere II și III de la suprafața pământului. Însă,
dacă apele orizontului I (freatic) sunt adânci, ele se folosesc pentru
alimentarea fântânilor doar cu condiția că se vor res pecta distanțele
sanitare dintre fântână şi sursele posibile de poluare.

Selectarea corectă a locului de construirea fântânii, astfel ca ea să fie ferită

de sursele de impurificare şi contaminare, are o impor tanță deosebită.
Pereții minei săpate se fac din materiale locale: pia tră, cărămidă, beton.
Fântânile sunt destinate pentru extragerea ape lor freatice fără presiune; ele
au adâncime mică sau medie şi prezintă un foraj de formă cilindrică sau
pătrată.
Fiecare fântână trebuie să aibă capac și acoperis .Nu se recomandă spălatul
rufelor şi vaselor murdare, adăpatul vitelor etc. lângă fântână. În jurul
fântânilor, în rază de 3-5 m, se face un gard. pentru a nu admite accesul

6
autovehiculelor, căruțelor, animalelor (vitelor, cailor) pentru adăpare. E de
dorit ca fiecare fântână să fie înzestrată cu pompă. În acest caz, surplusul
de apă de lângă fântână trebuie îndepărtat printr-un jgheab special.
Pentru extragerea apei din fântâni se folo sesc diferite dispozitive şi
mecanisme. Din punct de vedere igienic, este preferabilă utilizarea
pompelor electrice sau manuale. Dacă nu este posibil de a asigura fan tána
cu pompă, se insta lează un vârtej cu roată, pentru una-două găleți, sau
cumpănă (ciutură) cu găleată publică bine fixa a

Este dovedit faptul că apa se impurifică, de obicei, la folosirea gă leților

individuale. De aceea, fiecare fântână trebuie asigurată cu gă leată publică.
Din punct de vedere igienic, este destul de rațional de asi gurat fântâna cu
găleată basculantă
Fântânile neamena jate sunt periculoase pen tru sănătatea publică, de
oarece apa lor poate con tine agenți dizenterici, ai febrei tifoide,
tularemiei, ouă de helminți etc.

7 Clasificarea metodelor de îmbunătățire (condiționare) a calității

apei.
În scopul ameliorării calităţii apei potabile sunt folosite mai multe metode, cele mai răspândite fiind următoarele:
limpezirea, înlăturarea prin sedimentare a substanţelor în suspensie; decolorarea; dezinfectarea.

Dezintoxicarea presupune eliberarea apei de substanţe toxice; dezactivarea  - eliberarea apei de substanţe

7
radioactive; desalinizarea  - desărarea apei prin înlăturarea elementelor minerale.

Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentare un timp îndelungat. Sedimentarea, în condiţii
naturale, decurge foarte încet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a mări eficacitatea acestor
procese, înainte de sedimentare în apă se adaugă substanţe chimice, care au proprietatea de a accelera
sedimentarea particulelor şi de a separa substanţele care contribuie la coloraţia apei.
Coagularea apei este un proces de mărire, agregare a impurităţilor coloidale ale apei. Coagularea se termină cu
formarea agregatelor vizibile, numite flocoane. Coagularea are loc sub acţiunea coagulanţilor - sărurilor de
aluminiu şi fier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Calculul preventiv al dozei de coagulant se face în
funcţie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, însă neapărat se va concretiza pe cale experimentală.

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai repede, se folosesc floculanţii sintetici (poliacrilamidul
ş.a). Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau
antracit).

Epurarea apei se poate efectua după două scheme:

1. Decantarea şi filtrarea lentă.
2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

8 Caracteristica scurtă a metodelor de limpezire și decolorare.

9 Scopul metodelor de dezinfecție, analiza comparativă din punct de
vedere medical.
La filtrarea apei nu toate bacteriile sunt reţinute şi o parte, rămânând libere în apă, trec prin instalaţiile de
curăţare a apei şi se află în apa filtrată. Pentru crearea unei bariere sigure şi dirijabile în căile de transmitere prin
apă a infecţiilor intestinale, apa se dezinfectează.

Dezinfecţia apei este cea mai răspândită metodă de îmbunătăţire a calităţii apei potabile. La folosirea apelor de
suprafaţă dezinfecţia este obligatorie, iar în unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane.

Clorinarea apei se efectuează cel mai des prin adăugarea clorurii de var. Cu acest scop se folosesc două
metode: clorinarea cu doze normale de clor şi superclorinarea apei cu doze mărite de clor. Substanţele utilizate
în scopul dezinfecţiei apei trebuie să corespundă unor condiţii, dintre care:

- să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substanţe nocive după tratare;
- utilizarea acestor substanţe să se facă cu metode cât mai simple, rapide, eficace şi cu preţ cât mai redus.

10 Doza de clor, absorbția de clor și clorul rezidual.

Dezinfecţia apei cu clor, a jucat şi joacă în continuare un rol important în reducerea bolilor
răspândite de apă. În timp ce noi procedee de dezinfecţie a apei sunt dezvoltate, omenirea nu
poate abandona procedeele deja cunoscute şi verificate. Din acest motiv, dorim să vă oferim în
continuare câteva informaţii ce stau la baza procedeului de dezinfecţie cu clor a apei potabile.

Doza de clor – Reprezintă cantitatea de clor ce trebuie adăugată în apă. Este exprimată în ppm 
sau mg/l.
Cerinţa de clor – Reprezintă cantitatea de clor utilizată sau consumată de bacterii, alge, compuşi
organici şi anumite substanţe anorganice cum ar fi fierul şi manganul. Deoarece multe dintre
reacţii nu sunt instantanee, necesitând un anumit timp pentru finalizare, cerinţa de clor depinde
de timp.
Este exprimată în ppm sau mg/l.
Clorul rezidual – Reprezintă cantitatea de clor rămasă în apă la momentul măsurării. Întrucât
cerinţa de clor este dependentă de timp, la fel este şi clorul rezidual.

11 Metodele speciale
METODELE SPECIALE DE TRATARE A APEILA APEDUCTE

8
Apa din sursele de suprafaţă şi subterane, In multe cazuri, dife ră printr-o
compoziție ce nu corespunde standardelor igienice după unii indicatori,
având surplus sau carență de unele substanțe. In aceste cazuri se recurge la
metode speciale de tratare a apei, care au drept scop corijarea compoziției
ei saline. In practica alimentației cu apă se folosesc mai frecvent metodele:
defierizarea, demanga nizarea, fluorizarea, defluorizarea, dedurizarea,
desalinizarea apei 5.a. De regulă, aceste metode se aplică la folosirea
surselor subte rane de alimentare cu apă, însă unele pot fi necesare şi
pentru apa surselor de suprafaţă.
11.4. Metodele speciale de epurare a apelor reziduale
Industriale (măsurile tehnico-sanitare)

Epurarea apelor reziduale industriale se efectuează pe baza sche melor,

care iau în considerare particularitățile procesului tehnologic al industriei,
cantitatea şi compoziția apelor reziduale, avantajele şi dezavantajele
diferitor metode de epurare. Metodele de epurare a apelor reziduale
industriale se clasifică înurmătoarele grupe:
- mecanică;
-chimică;
- fizico-chimică;
biologica
11.4.1. Epurarea mecanică
Epurarea mecanică se aplică în cazul în care apele reziduale industriale
conțin impurități insolubile (uşoare şi grele) minerale şi organice, având
drept sarcini medierea concentrației şi reglarea utilizării apelor reziduale,
cât şi separarea impurităților insolubile din apă.
11.4.2. Epurarea chimică Epurarea chimică a apelor reziduale industriale
include neutralizarea şi oxidarea.

Epurarea fizico-chimică

Această metodă se foloseşte de sine stătător sau în comun cu

metodele mecanice, chimice şi biologice. Ea cuprinde: coagularea,

9
flocularea, absorbția, flotația, extracția, schimbul de ioni, hiperfiltrarea,
dializa, evaporarea, vaporizarea, cristalizarea, tratarea magnetică, cât şi
metodele legate de câmpul electric: electrocoagularea,
electroflotația.
11.4.4. Epurarea biologică

Prin această metodă, apa este epurată de multe amestecuri or ganice.

Procesul este natural şi decurge la fel in bazinele de apă, la stațiile de
epurare, în eprubetă. Oxidarea biologică este efectuată de microorganisme:
bacterii, protozoare, alge, fungi etc. Eficacitatea metodei depinde de
temperatura apelor reziduale şi a aerului atmo sferic, de pH, elementele
biogene, regimul de oxigen, prezența sub stanţelor toxice.

12 Zonele de protecție sanitară a surselor de apă

 Imbunatatirea calitatii apei de baut si protejarea sanatatii populatiei din
algomerarile mentionate
 Protectia mediului prin cresterea calitatii apei prelevate din emisarii de suprafata
si din subteran
 Cresterea calitatii serviciilor prestate de operatorul local
 Este important a estima eficiența lucrului instalațiilor de epurare a
apelor reziduale la staţiile de epurare urbane şi la cele locale prevă
zute în proiect. În proiect trebuie să fie prezentate datele comparative
ale eficienței lucrului instalațiilor de epurare, prevăzute pentru apele
reziduale comunale şi cele industriale.

 Proiectul de canalizare a întreprinderii industriale trebuie să
evidenţieze şi soarta apelor reziduale conventional pure. Luând în
considerare faptul că aceste ape conțin anumite componente, speci
fice procesului tehnologic, condițiile de deversare a lor în bazinele
de apă trebuie să fie soluționate după principii generale. La între
prinderile industriale, scurgerile superficiale (pluviale) de apă de pe
terenurile industriale, până a fi deversate în bazinul de apă, trebuie să
treacă prin instalațiile de epurare.

 În afară de măsurile de bază de protecție a bazinelor de apă contra
poluării, în proiect trebuie să fie prevăzute şi aşa-numitele măsuri
auxiliare. Stațiile de epurare a apelor reziduale trebuie să posede un
acumulator destinat situațiilor accidentale, care, deşi nu este un
element nemijlocit al instalațiilor de epurare, poate să preîntâmpine

10
  deversarea scurgerilor neepurate, în caz de supraîncărcare a instala
piilor. În cazul neuniformității pronunțate a regimului de formare a
scurgerilor, o componentă importantă a instalațiilor de epurare este
neutralizatorul. Pentru crearea celor mai bune condiţii de amestecare
a apelor reziduale cu apa bazinului, serveşte instalația de evacuare
dispersantă.

 În cadrul stației de epurare biologică a apelor reziduale trebuie să se
prevadă un laborator sanitaro-igienic departamental, cu funcția de a
controla eficiența lucrului instalațiilor de epurare.

Supravegherea igienică a procesului de construcţie include con trolul
realizării măsurilor igienice, prevăzute de proiect, corespunde rea
termenelor de efectuare a măsurilor de protecție sanitară a obiec
telor acvatice cu termenele de construcție a secțiilor şi intreprinderi
lor. O atenție deosebită se acordă acelor părți ale proiectului care au
avut observații încă la etapa de expertiză. Indiscutabilă este parti
ciparea medicului igienist la recepția aşa-numitor lucrări ascunse,
controlul cărora este imposibil după terminarea construcției.

11