Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Operații pregătitoare
Setul educativ include toate componentele necesare pentru experimente. Pentru alimentarea circuitelor electronice aveți
nevoie de o baterie de 9 V și de câteva obiecte standard (vezi cutia).
Accesorii obligatorii (obiecte uzuale)
Baterie 9 V
Material spumant
Hârtie și lipici
În continuare vă prezentăm tipul și caracteristicile componentelor.
1|www.germanelectronics.ro
Fig. 2: Senzori ultrasunete; a) câte un senzor emițător și un senzor receptor văzute din spate, precum și un
senzor văzut din față; b) simboluri electrice.
Pentru emiterea și recepționarea ultrasunetelor se folosesc oscilatoare Piezo cu cuarț și ceramice. La transductorul emițătorului
se aplică o tensiune alternativă la frecvența proprie de rezonanță. Oscilațiile sunt transferate prin aer, iar în cazul senzorilor
speciali (nu sunt incluși în colet) și prin lichide.
Observație
Senzorii pentru ultrasunete folosiți în experimentele următoare funcționează numai în medii gazoase (aer) și nu au voie să fie
scufundați în lichide.
Fig. 3: Dioda Schottky, tip BAT 42; catodul diodei este marcat cu un inel negru, iar
celălalt fir de conexiune este anodul.
Fig. 4: Simbolul diodă; curentul circulă de la anod (A) spre catod (K).
Curentul începe să circule (direcția simbolului săgeată) la o diodă Schottky la cca. 0,25 V.
Fig. 5: Alocarea conexiunilor pentru diodele luminoase: anodul (+) cu firul de conexiune mai lung
(în stânga în imagine) și conexiunea negativă, catodul, marcat suplimentar prin aplatizarea
carcasei; b) simbol electric
2|www.germanelectronics.ro
1.5 Tranzistori
Tranzistorii sunt componente active folosite în aplicații electronice ce comută și amplifică curentul și tensiunea. Tranzistorii
bipolari incluși în colet sunt marcați cu denumirea BC 547. Este vorba despre tranzistori de putere mică, adecvați pentru o
tensiune maximă de funcționare de 30 V și un curent de maxim 200 mA. În timpul experimentelor incluse în setul educativ se vor
obține valori care vor fi mult mai mici decât valorile limită.
Observație
IC este relativ insensibil față de un circuit extern – cu excepția polarității tensiunii de alimentare. De aceea este important ca
alimentarea să fie corect conectată. Inversarea polarității duce de obicei la distrugerea componentei. Aveți grijă ca înainte de a
conecta placa experimentală la tensiunea bateriei să verificați dacă pinul 1 este legat la șina polului negativ al plăcii
experimentale, iar pinul 8 la polul pozitiv.
1.7 Rezistențe
O rezistență este o componentă pasivă într-un circuit electric și electronic. Sarcina sa principală este reducerea curentului la
valori corespunzătoare (vezi cap. „Diode luminoase”). Forma de construcție cea mai des întâlnită pentru rezistențe este suportul
ceramic cilindric cu fire de conexiune axiale.
Valorile rezistențelor sunt codificate și imprimate sub forma unor inele colorate. Setul educativ conține rezistențe cu strat de
carbon cu următoarele valori:
Număr Valoare rezistență Primul inel Inelul al doilea Inelul al treilea Inelul al patrulea
Prima cifră Cifra a doua Multiplicator Toleranță
1 100 Ω Maro Negru Maro Auriu
2 1 kΩ Maro Negru Roșu Auriu
2 2,2 kΩ Roșu Roșu Roșu Auriu
2 10 kΩ Maro Negru Portocaliu Auriu
1 47 kΩ Galben Violet Portocaliu Auriu
1 100 kΩ Maro Negru Galben Auriu
2 560 kΩ Verde Albastru Galben Auriu
4|www.germanelectronics.ro
Fig. 10: Potențiometrul și simbolul electric
1.9 Condensatoare
Un condensator este compus din două suprafețe metalice și un strat izolator. Dacă se aplică tensiune electrică atunci între
plăcile condensatorului se formează un câmp electric, în care se stochează energie. Un condensator cu o suprafață mare a
plăcilor și o distanță mică între ele are o capacitate mare și de aceea stochează mai multă energie, în funcție de tensiune.
Capacitatea unui condensator se măsoară în Farad (F). Condensatorii au structuri de construcție diferite în funcție de capacitate
și domeniul de utilizare.
Valoarea unui condensator ceramic este imprimată sub forma a trei cifre: primele două cifre indică valoarea, iar a treia
multiplicatorul.
5|www.germanelectronics.ro
Condensatorii din setul educativ
Număr Valoare condensator Marcare
2 220 pF 221
2 1 nF 102
2 10 nF 103
1 100 nF 104
Fig. 14: a) Condensator electrolitic și b) simbol electric; polul pozitiv este firul
de conexiune mai lung. În plus polul negativ este marcat printr-o linie deschisă
la culoare imprimată pe carcasă.
Observație
Pentru condensatorii electrolitici se folosește și prescurtarea elko.
1.11 Pini
Anumite componente din setul educativ ca de ex. traductoarele Piezo, au firele de conexiune (roșu/negru) alcătuite din liță
flexibilă. Firele pot fi fixate mai ușor în placa experimentală. Introduceți prima dată capetele dezizolate ale firelor în arcurile de
contact, iar apoi pinii. În acest fel fixați capetele firelor. Pentru a introduce pinii puteți folosi un obiect dur, ca de ex. lama unei
șurubelnițe.
Fig. 15: a) Firele de conexiune din liță flexibilă sunt introduse în placă folosind un pin; b) apăsarea unui pin cu
ajutorul unei șurubelnițe.
6|www.germanelectronics.ro
1.12 Traductor electroacustic Piezo
Traductorul electroacustic servește drept cască simplă, difuzor și microfon sau drept senzor pentru vibrații. Principiul de
funcționare: o plăcuță plată de ceramică cu electrozi metalici pe ambele părți. Tensiunea electrică de pe electrozi deformează
plăcuțele ceramice. Această mișcare duce la vibrarea aerului, iar astfel sunt transmise undele sonore. Dar o cască Piezo nu poate
fi folosită decât în caz de urgență. Pentru a spori performanțele acestui traductor conectați ieșirea la intrarea Line-in a unui PC
sau la un echipament HiFi.
7|www.germanelectronics.ro
Firul de conexiune poate fi tăiat la lungimi diferite, iar capetele trebuie dezizolate. Folosind aceste fire de conexiune puteți
conecta între ele șinele de contact ale plăcii experimentale, de ex. pentru a realiza conexiunile componentelor electronice. După
ce ați realizat un jumper acesta poate fi folosit de mai multe ori.
2. Aplicații ultrasunete
Experimentele cu ultrasunete descrise și explicate în acest manual vor prilejui întâlnirea cu numeroase fenomene din lumea
undelor sonore – în special a ultrasunetelor.
Vă rugăm să țineți cont de faptul că undele sonore reprezintă o sursă enormă de energie, ce poate fi folosită atât în scopuri utile,
cât și distructive. De aceea dacă experimentele sunt realizate fără a fi înțelese în prealabil se pot produce daune umane, dar și
asupra mediului înconjurător. Experiența acumulată în timpul experimentelor, precum și cunoștințele de bază reprezintă o
premisă de bază pentru alte aplicații practice în domeniul ultrasunetelor.
8|www.germanelectronics.ro
Fig. 20: Senzor ultrasunete conectat la placa experimentală prin clemă cu șurub.
Observație
Experimentele sunt structurate în așa fel încât fiecare dintre ele să reprezinte o etapă. De aceea pentru un nou experiment nu va
trebui să demontați de fiecare dată toate componentele de pe placă, ci veți putea extinde experimentul anterior adăugând,
demontând sau înlocuind diverse componente.
Fig. 22: Multivibrator variabil; a) schema de conexiuni, b) placa experimentală plantată c) detaliu placă experimentală.
9|www.germanelectronics.ro
Vom începe cu o modalitate simplă de generare a undelor acustice, prima dată în domeniul perceptibil, iar apoi vom înainta
încet-încet spre domeniul ultrasunetelor, până când undele sonore nu vor mai putea fi percepute. Tabelul de mai jos include
valorile componentelor și frecvențele corespunzătoare.
Pas Valoare C2 și C3 Valoare R3 și R4 Frecvențe în Hz, P1
1 220 pF (221) 560 kΩ 2.500 – 7.500
2 220 pF (221) 100 kΩ 8.500 – 25.000
Domeniul de frecvențe indicat în ultima coloană poate fi setat cu potențiometrul P1.
5. Fenomene acustice
Componente și montare: la fel ca mai înainte.
Undele sonore au caracteristici cu totul diferite de undele magnetice (de ex. undele radio). Undele sonore au nevoie de un
mediu, de ex. gaz, aer sau lichid, pentru a se propaga în acesta la viteze diferite, în timp ce undele magnetice se pot propaga
chiar și într-un spațiu lipsit de aer.
Dacă se generează un sunet, de ex. prin lovirea unei tobe, atunci aerul din spatele tobei este comprimat (crește presiunea).
Unda se propagă de la presiunea mare a aerului spre presiunea mai mică a aerului în toate direcțiile. Viteza de propagare în aer
este de 343 m/s (1.235 km/h). Presiunea unei unde sonore poate fi uneori percepută și la nivelul corpului – în special în cazul
sunetelor foarte puternice (presiune acustică foarte mare).
Experimente cu emițător de semnale Piezo și boxe
Vom utiliza circuitul cu multivibrator din capitolul anterior (pasul 4), într-o variantă ușor modificată. În acest sens vom înlocui
condensatorii C2, C3, fiecare de 1 nF și C4 (în loc de 1 nF acum cu 10 nF). Astfel multivibratorul va oscila într-un domeniu de
frecvențe mai joase de 1000 – 6000 Hz, cu P1 reglabil (în funcție de starea bateriei).
Traductoarele electroacustice Piezo au o frecvență de rezonanță ce permite emiterea unei cantități mari de energie, fenomen
perceput prin volumul sonor mare. Frecvența este cu atât mai joasă cu cât cristalul Piezo și plăcuțele metalice pe care a fost lipit
cristalul Piezo sunt mai mari. Fenomene similare se produc și în cazul altor obiecte oscilatorii. Plăcuțele metalice lungi ale unei
muzicuțe generează sunete joase, iar cele scurte sunete înalte. Dacă se scurtează o coardă de vioară sau chitară atunci sunetul
generat va fi mai înalt.
Circuit experiment
Valoare C2 și C3 C4 Valoare R3 și R4 Frecvența în Hz
1 nF (102) 10 nF (103) 560 kΩ 1.000 – 4.500
Apăsați traductorul electroacustic Piezo la baza unui pahar de iaurt gol sau pe o masă și setați simultan frecvența de rezonanță a
traductorului Piezo prin modificarea înălțimii sunetelor și setarea volumului sonor maxim. Frecvența de rezonanță a
componentei Piezo este diferită în funcție de procedeul de fabricare, dar se înscrie în intervalul 1500 – 4000 Hz.
Fig. 24: Apăsați traductorul electroacustic Piezo la baza unui pahar de iaurt gol sau fixați-l cu
benzi adezive.
10 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Observații
Inițial veți percepe numai un sunet slab. Atunci când traductorul Piezo intră în contact direct cu baza paharului de iaurt,
semnalul va fi amplificat considerabil. Dacă orientați orificiul paharului de iaurt în direcția urechilor sunetul va fi și mai puternic.
Explicații
Suprafața oscilatorie a traductorului Piezo este foarte mică și de aceea nu se va putea emite decât un semnal acustic foarte slab.
Paharul de iaurt joacă rolul unui corp de rezonanță similar celui al unui instrument muzical. Astfel, crește suprafața oscilatorie și
de aceea crește și volumul sonor. Dacă orificiul este orientat în direcția urechilor sunetul este amplificat din cauza poziției
paharului de iaurt.
Undele sonore se produc datorită componentelor capabile de oscilații din mediu și datorită fenomenului de cuplare între aceste
componente. Undele sonore se pot propaga în gaze, lichide și corpuri solide. Viteza undei sonore se modifică în funcție de
mediul în care se propagă. Astfel, viteza este de patru ori mai mare în apă decât în aer. Undele din aer, gaze și lichide se numesc
unde longitudinale. Aceste unde se propagă în direcția transmisă (direcția de progresie).
În corpurile solide undele sonore se numesc unde transversale. Ele se propagă în lateral față de direcția de progresie. În cazul
lichidelor undele transversale se propagă numai la suprafață, iar undele longitudinale numai dedesubt.
Viteza de propagare a undei sonore depinde de mediul în care se propagă. Astfel unda sonoră se propagă în apă cu o viteză de
cca. 1500 m/s, adică mult mai repede decât în aer (343 m/s). Viteza de propagare în apă depinde de caracteristicile lichidului, ca
de ex. conținutul de sare, temperatura și presiunea atmosferică. În adâncul oceanelor undele sonore se propagă pe distanțe
foarte mari.
În vid nu este posibilă propagarea undelor sonore. De aceea în spațiu tăcerea este absolută.
Unda sonoră este măsurată în funcție de frecvența sa. În domeniul undelor perceptibile sunetele joase au o frecvență mai mică
decât sunetele înalte.
Frecvențele undelor sonore sunt împărțite în trei categorii:
1. Undele sonore perceptibile pentru urechea umană se află în intervalul 16 Hz – 20000 Hz (valoarea maximă de percepție
pentru urechea umană).
2. Undele infrasonice se află sub valoarea de graniță de 16 Hz și pot fi percepute de oameni prin corp sub formă de vibrații.
3. Ultrasunetele se află peste valoarea de graniță de 20000 Hz și nu pot fi percepute de urechea umană. Aceste unde pot avea
însă efecte asupra organismului uman.
Fizica definește undele sonore folosind noțiunea frecvență. Unitatea de măsură este Hertz. Ea indică numărul de oscilații pe
secundă: 1 Hertz indică 1 oscilație pe secundă. Această unitate de măsură a fost aleasă în onoarea fizicianului german Heinrich
Rudolf Hertz.
Cu cât sunt percepute sunete mai înalte, cu atât mai mare este frecvența/numărul de hertzi. Astfel nota C are o frecvență de 66
Hz.
Fenomene interesante din lumea sunetelor
Spre deosebire de undele magnetice, undele sonore au nevoie de un mediu pentru propagare, așa cum am amintit în cap.
anterior. Interesant este comportamentul undelor sonore la trecerea de la un mediu la altul, ca de ex. din aer în apă. În acest caz
se modifică atât lungimea undelor, cât și viteza de propagare. Dacă la modificarea mediului crește viteza de propagare, trebuie
să crească și lungimea undelor. Este cunoscut experimentul din clasele de fizică în care o persoană inhalează un gaz, de ex. heliu,
iar apoi rostește câteva cuvinte. Vocea în acest caz va fi foarte subțire, așa-numita voce de Mickey Mouse. Motivul: la ieșirea
undelor sonore din cavitatea bucală umplută cu gaz are loc o trecere de la heliu la aer. Din acest motiv se schimbă lungimea și
viteza undelor. Odată cu trecerea de la un mediu la altul crește lungimea undelor în aer, iar cuvintele sunt percepute ca și cum ar
avea o frecvență mai înaltă.
Experiment
Se scufundă un traductor electroacustic Piezo cu frecvența de rezonanță setată într-un pahar cu apă (componentele electronice
de pe placă rămân uscate). Scufundarea de scurtă durată a traductorului nu-i dăunează acestuia deloc, dacă după aceea este
uscat imediat. Nu atingeți direct vasul și traductorul Piezo (transferul vibrațiilor mecanice).
11 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Observații
Sunetele înalte devin mai joase, așa cum se poate auzi în afara apei. Dacă nu se aude nimic trebuie să modificați pe
potențiometru înălțimea sunetelor.
Sunetele se propagă în apă, iar frecvența se modifică într-un alt mediu.
6. Îndepărtarea țânțarilor
Componente: placă experimentală, clemă baterie și baterie, 2 tranzistori BC 547, 2 condensatori C2 și C3, fiecare de 220 pF, 1
condensator 1 nF, 2 rezistențe R1 și R2, fiecare de 2,2K, 2 rezistențe R3 și R4, fiecare de 560K, traductor Piezo, condensator
electrolitic 100 µF, led roșu.
Folosind multivibratorul descris în pasul 4 și 5 veți putea realiza un dispozitiv de izgonire cu ultrasunete a țânțarilor realizând
numai câteva modificări minore. Ce susține teza: țânțarii de gen feminin evită frecvențele sonore care corespund zgomotelor
făcute în zbor de țânțarii de gen masculin, căci după prima copulație țânțarii femelă o iau la fugă din fața țânțarilor mascul. De
aceea cu un circuit care emite frecvența sonoră a zgomotelor produse în zbor de țânțarii mascul, și care se înscriu în intervalul de
cca. 10 – 16 kHz, s-ar putea obține liniște din partea țânțarilor femelă. Pentru a descoperi dacă teza stă sau nu în picioare merită
să construim un asemenea circuit. Sunetul generat poate fi perceput de urechea umană dacă generatorul de semnal Piezo este
ținut în apropierea urechii. Înălțimea frecvenței depinde și de tensiunea/starea bateriei. Dacă bateria este descărcată/uzată
frecvența este mai joasă, iar dacă bateria este încărcată/nouă frecvența este mai înaltă. Ledul roșu indică funcționarea
circuitului.
12 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
7. Emițător ultrasunete
Circuitul integrat (IC) NE 555 permite realizarea unui emițător ultrasunete puternic doar prin adăugarea câtorva componente.
Plantați componentele cu multă grijă pe placa experimentală.
Plantarea componentelor
Componente: placă experimentală, clemă baterie 9 V, emițător senzor ultrasunete, IC NE 555, potențiometru 25K, rezistență 1K,
condensator 1 nF, led portocaliu, condensator electrolitic 100 µF. Dacă introduceți IC în placa experimentală aveți mare grijă la
poziționarea corectă a conexiunilor, care sunt marcate prin adâncitura semirotundă din carcasă. Pinii pot fi apoi legați așa cum
se vede în schema de conexiuni.
Potențiometrul P1 setează frecvența ultrasunetelor în domeniul 28 – 240 kHz. Pentru a nu se produce un scurtcircuit la nivelul
intrărilor timerului, atunci când potențiometrul este setat la 0 Ω, trebuie să conectați o rezistență 1 kΩ (R1) în serie cu
potențiometrul.
Dacă aveți la dispoziție un multimetru cu domeniul măsurători „Hz” puteți seta frecvența indicată, iar apoi o puteți măsura și citi
în paralel cu emițătorul senzor ultrasunete.
13 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Fig. 30: a) Circuitul; b) schema de conexiuni; măsurarea frecvenței cu un
multimetru, conexiune în paralel cu senzorul ultrasunete.
B) Cu ledul roșu și verde conectate în serie cu cablul bateriei drept indicator flux de curent; la setarea frecvenței de rezonanță
optime ledurile luminează la maxim, căci atunci prin ambele leduri trece cel mai mare curent.
Fig. 35: Detaliu circuit fotografiat din cealaltă parte, C2 compus din 2 x 10 nF
legat în paralel.
Fig. 36: Detaliu circuit spre C2 și componentele din jurul tranzistorului T2.
15 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Detectorul ultrasunete poate fi testat folosind diverse surse de ultrasunete, ca de ex. prin scuturarea unei legături de chei,
prezența unui aparat cu ultrasunete sau cu ajutorul unui PC. Ultrasunetele emise de un computer pot fi generate și utilizate cu
un software open-source. În plus online există generatoare de sunete și totodată pe internet veți găsi nenumărate teste de
audiție, inclusiv pentru frecvența ultrasunetelor. Toate acestea reprezintă opțiuni de testare a detectorului de ultrasunete.
Dacă aveți la dispoziție un al doilea set educativ „Ultrasunetele” există posibilitatea de a folosi emițătorul ultrasunete drept
sursă de ultrasunete, pentru a realiza astfel experimente mai complicate.
Detectorul electronic de ultrasunete este atât de sensibil încât puteți realiza experimente chiar și la distanțe foarte mari față de
sursa de ultrasunete. Recomandăm însă să începeți experimentul cu o distanță mai mică.
Observație
Pentru situația în care circuitul dvs. nu are valori foarte bune recomandăm să verificați structura circuitului. Câte componente
sunt indicate în schema de conexiuni și câte componente se află plantate pe placa experimentală? Cel mai util este dacă sortați
componentele individuale: rezistențe, condensatori, tranzistori, diode etc. Condensatorul C2 este indicat pe schema de
conexiuni cu valoarea de 20 nF. În acest caz s-au folosit doi condensatori, fiecare de 10 nF, care au fost introduși în același
contact. Sunt diodele introduse corect? Recomandăm să analizați circuitul cu mare atenție, căci acest circuit reprezintă formula
de bază pentru restul circuitelor din manual (de ex. ecolocație).
16 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Fig. 38: Schema de conexiuni pentru circuitul de bază.
Fig. 39: Circuitul cu ambii senzori ultrasunete; jos este receptorul, sus
emițătorul.
Componentele trebuie plantate cu multă grijă pe placă, căci se află foarte aproape una de alta. În anumite locuri de pe placă
este nevoie să împingeți cele două fire subțiri ale componentelor în același contact. Aceasta nu este o problemă, ba chiar
optimizează contactul firelor subțiri ale componentelor cu placa.
Fig. 40: Detaliu placa experimentală; câte două fire de conexiuni (C2) într-un
contact al plăcii (vezi săgeata).
În continuare este important să orientați cei doi senzori ultrasunete la marginea din stânga a plăcii experimentale (conform
imaginii), astfel încât să indice paralel în aceeași direcție, atenție: carcasa acestora nu trebuie să atingă direct placa.
17 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Acum puteți seta sensibilitatea circuitului cu P1, plasând un obiect la o distanță de 50 cm față de senzorii ultrasunete și rotiți P1
până când ledul se aprinde. Apoi înlăturați acel obiect, iar ledul ar trebui să se stingă.
Circuitul experimentului
Placa experimentală cu circuitul de bază, dotarea suplimentară a senzorilor ultrasunete cu două tuburi pentru direcționare
compuse din hârtie strălucitoare (foto) la dimensiuni stabilite conform imaginilor de mai jos. Din acestea se formează suluri de
hârtie. Dimensiunile indicate trebuie să fie transferate pe hârtia foto, apoi se taie sulurile, după care se lipesc cu adeziv.
Lipirea cu adeziv lichid se face foarte bine dacă lipiciul se aplică prima dată pe o parte a suprafeței de lipit. Apoi deasupra se
aplică suprafața care trebuie lipită. Apoi lipiciul se lasă la uscat pe ambele suprafețe și se apasă cele două suprafețe pentru a se
lipi între ele. Aveți grijă ca în senzor să nu pătrundă lipici!
18 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Fig. 45: Tuburile de direcționare a) tăiate și rotunjite b) se înfășoară în jurul unui
știft, iar apoi se lipesc.
Tubul de direcționare trebuie să se afle foarte aproape de senzorul pentru ultrasunete, în așa fel încât ultrasunetele să nu poată
ieși sau intra prin spate printr-un loc neizolat.
După introducerea tuburilor de direcționare pe senzori se pot realiza diverse experimente folosind emițătorul și receptorul. La
fel ca și în cazul luminii care ajunge la o oglindă, ultrasunetele sunt cel mai bine reflectate de către suprafețele netede.
Experimentele pentru studierea reflexiei pot fi realizate cu suprafețe precum sticla unei ferestre, suprafața unei ape, piatră
șlefuită etc.
Recomandăm ca prima dată să setați sensibilitatea pentru o anumită distanță și mediu de reflexie, iar apoi să poziționați circuitul
în fața diferitelor obiecte/suprafețe reflectorizante.
Fig. 46: Tuburile pentru direcționare montate pe circuitul de bază și experimentele cu diferite medii de reflexie; în exemplu carton ondulat și
un CD.
19 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Observație
Pentru restul experimentelor recomandăm să fixați bateria cu adeziv pe spatele plăcii experimentale, astfel încât să aveți mâinile
libere.
20 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
15. Semnalizarea distanței cu afișare optică
Folosind circuitul de bază descris la cap. 10 puteți studia concret un sistem de semnalizare distanță cu afișare optică. În acest
sens amplasați pe masa pentru experimente câteva obiecte ca de ex. o ceașcă de cafea, o cutie mică și o carte, iar apoi
„circulați” de jur-împrejur cu placa experimentală pe care se află componentele electronice și senzorii ultrasunete. Cel mai bine
este dacă faceți acest lucru cu o machetă auto. Bateria este fixată în partea posterioară a plăcii experimentale, iar în cazul
acestui experiment ea poate servi și drept corp de alunecare (înlocuitor de roți dacă nu aveți la dispoziție o machetă auto).
Înainte de a începe „să circulați” trebuie să setați distanța de la care se va afișa atenționarea. De ex. poziționați placa
experimentală la o distanță de 15 cm de o carte. Apoi setați circuitul cu P1 (rotiți spre stânga), în așa fel încât ledul roșu să se
stingă. Dacă senzorii se apropie de un obiect ledul trebuie să se aprindă și apoi să apară atenționarea privind distanța.
Fig. 54: Reprezentarea principiului (schema de conexiuni) unui convertor de ultrasunete cu mixer.
22 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
Alte posibilități: metoda countdown (procedeul de divizare al frecvențelor), în care la 10 oscilații percepute numai una este
redată (din 80 kHz rezultă 8 kHz). Există și procedee digitale, în care ultrasunetele percepute sunt prelucrate digital în PC pentru
a putea fi redate prin placa audio.
După realizarea circuitului convertor aveți nevoie și de un amplificator final. Mai multe în capitolul următor.
Fig. 56: Convertor ultrasunete (mixer) cu preamplificator; a) schema de conexiuni, b) circuit pe placa experimentală, c) detaliu circuit.
23 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o
După realizarea circuitului convertorului mai aveți nevoie de un amplificator final. În acest sens puteți utiliza de ex. boxele active
ale unui player MP3, computer etc. Conectați jackul boxelor active la ieșirea convertorului ultrasunete (vezi fig. 57).
Fig. 57: a) Convertor în conexiune cu boxele active ale unui computer; b) conectarea la jack folosind cleme crocodil.
Conexiunea la jack se poate realiza și cu firul inclus în colet (vezi și imaginile următoare).
Fig. 58: a) Conexiunea convertorului ultrasunete la un netbook, b) detaliu al circuitului și legătura cu jackul.
În tab-ul Updates și Extended puteți seta alte caracteristici specifice pentru a modifica calitatea sunetului. Volumul sonor de
ieșire poate fi reglat de cele mai multe ori cu ajutorul tastaturii (funcție), dar și cu tastele pentru boxe „mai tare” sau „mai încet”.
Pentru a studia ultrasunetele recomandăm folosirea unei căști, după conectarea convertorului ultrasunete.
Pentru a înregistra ultrasunetele cu computerul recomandăm să descărcați de pe internet un program freeware.
După ce ați construit circuitul electronic al convertorului ultrasunete și l-ați conectat la un amplificator puteți începe o călătorie
de descoperire în universul ultrasunetelor. Pentru un prim test puteți genera ultrasunete folosind o legătură de chei. După ce
veți descoperi că peste tot se află surse de ultrasunete, veți putea înțelege de ce animalele devin nervoase de ex. atunci când
treceți cu bicicleta pe lângă ele. Exemple de surse de ultrasunete: lanțuri de bicicletă neunse, șuruburi, dioxid de carbon spumos,
zgomotele frunzelor în pădure, lilieci, animale rozătoare ca de ex. șobolani. Există și multe alte zgomote greu de identificat de
către aparatele tehnice: conductele neetanșe pentru aerul sub presiune, scurgeri din cauciucuri și echipamentele de gaz, aparate
de măsură ultrasunete, băi de curățare, alarme cu ultrasunete, aparate pentru izgonirea dăunătorilor etc.
De acum înainte un întreg univers al ultrasunetelor așteaptă să fie descoperit de dvs. Conrad și German Electronics vă doresc să
aveți parte de momente minunate în descoperirea acestei lumi!
Notificări legale
Aceste instrucțiuni de utilizare sunt o publicație a German Electronics SRL (str. Cuza Vodă nr.61/A, Oradea, România) și Conrad Electronic SE
(Klaus-Conrad 1, D-92240 Hirschau, Germania).
Toate drepturile, inclusiv cele aferente traducerii, sunt rezervate. Reproducerea (inclusiv traducerea) prin orice mijloace, de ex. prin fotocopiere, microfilmare
sau prin introducerea în sisteme electronice de procesare a datelor, necesită în prealabil aprobarea scrisă a editorului. Retipărirea, chiar și parțială, este
interzisă.
Toate denumirile folosite pentru hardware și software, precum și denumirile și logo-urile firmelor incluse în acest manual reprezintă mărci înregistrate. Toate
drepturile rezervate.
Toate circuitele și programele incluse în acest manual au fost concepute, examinate și testate cu foarte multă grijă. Cu toate acestea nu pot fi excluse erori în
manual și în software. Dreptul la despăgubiri în caz de neîndeplinire a clauzelor contractuale este limitat la daunele previzibile, atâta timp cât nu este vorba
despre vreo responsabilitate obligatorie conform legii privind calitatea produselor.
Acest produs respectă directivele CE în vigoare, dar numai dacă este utilizat în conformitate cu acest manual. Înmânați acest manual și altor persoane,
cărora le puneți la dispoziție produsul.
© 2015 Conrad Electronic SE & German Electronics SRL (ed. lb. română)
25 | w w w . g e r m a n e l e c t r o n i c s . r o