Relația dintre Ghiță și Lică

Ioan Slavici autorul primei nuvele psihologice din literatura

romana, ,,Moara cu Noroc”, este unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii
romane.Relatia dintre Ghita,carciumarul si Lica,talharul este una toxica pentru
Ghita,deoarece Lica duce la degradarea acestuia.fiind catalizatorul.
Relaţia dintre Ghiţă, protagonistul nuvelei, şi Lică, personaj negativ,
întruchipare a maleficului, stă la baza conflictului exterior al nuvelei. Aceştia se
află în opoziţie deoarece provin din două lumi complet diferite.Ghiţă provine
dintr-o lume condusă de legile buneicuviinţe, ale onoarei, în care oamenii
trăiesc cu frica lui Dumnezeu; Lică Sămădăul trăieşte într-o lume guvernată de
legi proprii, nescrise, altele decât cele ale statului, o lume a hoţilor protejaţi,
fiind un simbol al degradării morale. Întâlnirea dintre cei doi la Moara cu noroc
însemnă declanşarea inevitabilă a conflictului.
Statutul inițial al personajului Ghita este reliefat in prima scenă a nuvelei.
Ghiță locuiește cu Ana, cu copilul lor și cu soacra într-un sat cu oameni săraci,
care umblă mai mult desculți.Cei trei au un trai modest, căci Ghiță este cizmar
în sat și nu are un câștig prosper.Bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade,
Ghiță dorește să-și schimbe statutul social. De aceea, el ia în arendă cârciuma
de la Moara cu noroc, ca să agonisească suficienți bani cât să-și deschidă un
atelier cu zece calfe. Aspirația lui e firească și nu-i depășește puterile.
Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc tulbură echilibrul familiei
dar
și pe cel interior al lui Ghiță. Lică este construit din lumini și umbre: sămădău
și tâlhar, este necruțător cu trădătorii, generos cu aceia care îl sprijină în
afaceri, hotărât și crud.
Lică este personaj tipic, deoarece naratorul îl include în categoria
păstorilor de porci „«sămădăul», porcar și el, dar om cu stare, care poate să
plătească grăsunii pierduți ori pe cei furați. De aceea sămădăul nu e numai
om cu stare, ci mai ales om aspru și neîndurat”.
Lică este individualizat printr-un portret fizic care-i evidențiază trăsăturile
morale și bunăstarea materială: „Lică, un om de treizeci și șase de ani, înalt,
uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu
sprâncenele dese împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei care
poartă cămasă subțire și albă cu floricele, pieptar cu bumbi de argint și bici
de carmajiu”.
Ghiță se înscrie în categoria personajelor realiste. Ca personaj realist el
ilustrează un erou tipic într-o situație tipică, reprezentând tipul cârciumarului
dominat de lăcomia pentru bani, trăsătura definitorie care va marca profund
evoluția acestui personaj. Ghiță reprezintă tipul țăranului naiv, dar dornic de
mai bine, aspirație ce devine obsesivă și ce îl va distruge psihic și emoțional,
evidențiindu-se astfel consecinșeke distrugătoare pe care le are setea de
avere asupra omului.
Lică Sămădăul este un presonaj secundar, realist și static, un spirit
satanic, ce exercită asupra celorlalte personaje o dominație fascinantă,
evoluând liniar pe parcursul operei. Statutul social inițial de sămădău, șef al
porcarilor, îi conferă puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite și
necinstite din Câmpia Ardealului. Personalitatea lui se conturează din lumini
și umbre ca într-un joc al oglinzilor paralele și este foarte minuțios și atent
construită de către narator.
Din momentul venirii lui Lică la cârciumă începe procesul iremediabil de
întrăinare a lui Ghiță față de familie. Deși înțelege că Lică reprezintă un
pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se poate sustrage ispitei câștigului,
mai ales că își dă seama că nu poate rămâne la Moara cu noroc fără acordul
Sămădăului.
Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad
săși cumpere două pistoale, își face rost de doi câini pe care îi asmute
împotriva turmelor de porci și își angajează încă o slugă, pe Marți.
În ceea ce-l privește pe Lică, acesta marchează nefast destinul tuturor
celor din preajma lui. Astfel că Lică îl aduce pe Ghiță în situația de a-și ucide
soția. Din ordinul lui Lică, Ghiță este împușcat, iar cârciuma incendiată. Pentru
a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, trufaș atunci când este obligat să accepte
eșecul, preferă să-și ia viața, gestul său de sinucidere nefiind unul al renunțării,
ci al victoriei.
In concluzie,avand in vedere transformarile prin care trece Ghita odata cu
plecarea sa din locul natal, pana in punctul in care,constrans fiind de
imprejurari,ajunge sa isi ucida sotia in mod constient,Ghita intruchipeaza tema
textului:dezumanizarea omului sub puterea banului.Pot afirma ca talharul este
intr-adevar cel care duce la degradarea personajului principal,ceea ce
demonstreaza faptul ca tema textului-desumanizarea omului sub puterea
banului,se reflecta in relatia dintre aceste doua personaje.
Ioan Slavici demonstreaza prin intermediul acestei nuvele ca ,,Banul este
ochiul dracului”.