CAP.

II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

CAPITOLUL II.
CALCULE TOPOGRAFICE FOLISTE PENTRU REALIZAREA
UNUI PROIECT DE CADASTRU
II. 1. CONSIDERATII GENERALE

În realizarea funcţiei tehnice a cadastrului, pe lângă lucrările specific geodezice,

topografiei şi fotogrammetriei, apar problem tehnice specific cadastrului, cum sunt:

calculul suprafeţelor;
detaşarea sau parcelarea suprafeţelor;
rectificări de hotare;
intersecţii de drepte;
drepte paralele şi drepte perpendicular;
puncte de segment.

În cadastru orice imobil sau parcelă de teren cu sau fără construcţii se defineşte prin
următoarele:

a)pe planul cadastral este reprezentată: situarea în teritoriul administrative definită

prin poziţie, formă, dimensiuni, numărul cadastral şi simbolul categoriei de folosinţă a
terenului;
b)în registrele cadastrale sunt înscrise: proprietarul imobilului, numărul cadastral şi
simbolul categoriei de folosinţă a terenului şi suprafaţă.

Structura cadastrului general se bazează pe existenţă simultană a acestor elemente

obligatorii. Lipsa numai a unuia singur dintre ele face improprie, incompletă şi neadecvată
informaţia cadastrală despre un imobil.

Suprafaţa unui teren reprezintă aria unui contur închis reprezentat pe un plan de
protecţie, care este acelaşi pentru toate imobilele dintr-un teritoriu administrative.
Este cunoscut din cartografia matematică faptul că orice proiecţie în pln a formei curbe
a Pământului nu se poate face fără deformaţii liniare sau unghiulare, precum şi faptul că în
proiecţia naţională conform stereografică 1970 există deformaţii liniare regionale care se
manifestă pe direcţiile radiale faţă de central proiecţiei, care ajung la valori până la -25 cm/km
în central proiecţiei şi până la +50-60 cm/km la extremităţile teritoriului naţional.
Este important să precizăm că, în zonele cu deformaţii liniare majore, se impugn
măsuri precum reducerea deformaţiilor liniare, astfel încât erorile în calculul suprafeţelor să
fie induse într-o măsură cât mai redusă. Pentru aceasta în locul planului de proiecţie secant
unic al proiecţiei stereografice 1970 se adoptă un plan de proiecţie locaş, care poate fi:
fie un plan secant local paralel cu planul secant unic ;
fie un plan tangent local, plan care are o orientare diferită decât planul secant
unic.
Oricare ar fi planul de proiecţie local ales, întotdeauna este obligatoriu să se cunoască
formulele şi parametrii de transcalcul al coordonatelor planimetrice x,y ale punctelor între
40
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

cele două plane de proiecţie: local şi naţional. Această problemă este de cartografie
matematică şi va fi prezentă succinct în altă parte a cursului, când tratăm problema cerinţelor
de calitate şi de precizie ale planurilor cadastrale.

Calcului suprafeţelor se poate face prin mai multe procedee, în funcţie de natura
datelor de care dispunem pentru această operaţie.

Putem avea terenuri cu figuri poligonale, geometrizate, pentru care dispunem de date
numerice – coordonate planimetrice ( x,y) sau coordanate polare ( d ,Θ) ale punctelor de
frângere a aliniamentelor conturului geometrizat sau putem dispune numai de date grafice,
adică planuri la o scară cunoscută, de regulă o scară mare ( 1:500, 1:1000, 1:2000 ) Sau
putem avea terenuri cu configuraţii neregulate, negeometrizate, sinuoase, curbilinii sau astfel,
numai în forma graphic, pe planuri la scară determinată.

Pentru calculul suprafeţelor, după caz, se adoptă unul dintre următoarele procedee:
procedeu numeric, care poate fi:
ü analitic;
ü trigonometric;
ü geometric.
procedeu grafic, care poate fi bazat pe :
ü măsurători grafice de distanţe sau distanţe şi unghiuri;
ü măsurători grafico-mecanice de suprafeţe.
Categoriile de date primare specific necesare aplicării fiecărui procedeu de calcul al
suprafeţelor sunt prezentate în tabelul următor:
Metode de măsurători Categorii de date care
pentru culegerea intră în calculul Procedee de calcul al suprafeţelor
datelor iniţiale suprafeţelor
Măsurători topografice Unghiuri (α β Θ ) şi Numerice:
distanţe (d) sau ü analitic
coordonate planimetrice ü trigonometric
(x,y) ü geometric
Măsurători Coordonate x, y
fotogrammetrice ü analitic
analitice-digitale pe
modelul optic

Măsurători pe planuri Date grafice liniare sau date ü grafic

cadastrale grafice liniare şi unghiulare ü analitic
Coordonate x, y obţinute prin ü analitic
degitizarea contururilor
Citiri la integratoarele grafico- ü grafico-mecanic
mecanice:
Planimetrie,
coordonatografe,integratoare etc.

41
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

II. 2. PROCEDEE NUMERICE

II. 2. 1. Procedeul analitic

Se aplică în cazul când sunt cunoscute coordonatele x, y ale tuturor punctelor de

frângere a unui contru poligonal.
Formulele de calcul al suprafeţei unui poligon sunt următoarele:
!
S=" ∑$'() 𝑋$ (𝑌$%! − 𝑌$&! ), când axa Ox este bază de calcul
!
S=" ∑$'(! 𝑌$ (𝑋$&! − 𝑋$%! ), când axa Oy este bază de calcul.
De regulă, se calculează cu una dintre formule, iar cealalaltă formulă se foloseşte
pentru verificarea calculelor.

Fig. 1 -Procedeul de calcul analitic al suprafeței din coordonate rectangulare

La aceste formule de calcul se ajunge prin generalizare pentru poligonare cu n laturi.

Demonstrăm cazul de calcul al suprafeţei unui patrulater cu vârfurile notate 1-2-3-4, fiecare
cu coordonate cunoscute ( 𝑋' , 𝑌' ). Luând ca bază de calcul axa Ox, suprafaţa patrulaterului 1-
2-3-4 poate fi determinată din suma suprafeţelor trapezelor fictive formate de laturile 1-2 şi 2-
3 ( forma aşa zis convexă a poligonului în raport cu axa Ox ) minus suma suprafeţelor
trapezelor fictive formate de laturile 3-4 şi 4-1 ( forma concavă a poligonului în raport cu axa
Oy ).
2S=𝑋! (𝑌" − 𝑌* ) + 𝑋" (𝑌+ − 𝑌! ) + 𝑋+ (𝑌* − 𝑌" ) + 𝑋* (𝑌! − 𝑌+)
și
2S=𝑌! (𝑋* − 𝑋" ) + 𝑌" (𝑋! − 𝑋+ ) + 𝑌+ (𝑋" − 𝑋* ) + 𝑌* (𝑋+ − 𝑋! )
Parcurgerea punctelor în aplicarea formulelor generalizate se face în sensul orar,
topografic, ca în figura de mai sus.

II. 2. 2. Procedeul trigonometric

42
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Se aplică atunci când punctele de contur ale poligonului sunt determinate prin
coordonate polare, adică unghiuri de orientare (𝜔' ) şi distanţe (𝑟' ) determinate faţă de un
punct de staţie (O).

Fig. 2 -Procedeul de calcul trigonometric al suprafeței din coordonate polare

Dacă pentru patrulaterul notat 1-2-3-4 avem pentru fiecare din cele patru vârfuri
coordonatele polare ( 𝑟' , 𝜔' ) acel poligon este determinat, iar suprafaţa lui va rezulta din suma
şi diferenţa suprafeţelor triunghiurilor fictive care se formează din câte două puncte succesive
ale poligonului cu punctul O – originea coordonatelor polare.

𝑆!&"&+&* = 𝑆-&!&" + 𝑆-&"&+ − 𝑆-&+&* − 𝑆-&*&!

Pentru fiecare dintre triunghiurile menţionate suprafeţele se calculează cu

coordonatele polare astfel :

𝑆-&!&" = 102 𝑟! 𝑥 𝑟" 𝑥 sin(𝜔" − 𝜔! )

𝑆-&"&+ = 102 𝑟" 𝑥 𝑟+ 𝑥 sin(𝜔+ − 𝜔" )

𝑆-&+&* = 102 𝑟+ 𝑥 𝑟* 𝑥 sin(𝜔* − 𝜔+)

𝑆-&*&! = 102 𝑟* 𝑥 𝑟! 𝑥 sin(𝜔! − 𝜔* )

Generalizând, suprafaţa unui poligon se calculează din coordonate polare cu formula:

$
1
𝑆 = 5 𝑟' 𝑥 𝑟. 𝑥 sin(𝜔. − 𝜔' )
2
'(!

II. 2. 3.Procedeul geometric

43
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Se aplică atunci când pe teren au fost măsurate distanţe cu ruleta în coordonate echerice sau
pentru intersecţii liniare de distanţe sau pentru perimetrarea conturilor construcţiilor. În toate
asemenea cazuri de măsurători liniare de distanţe calculul suprafeţelor se poate face aplicând
formulele elementare ale geometriei plane pentru diversele figuri care se formează sau în care
se poate descompune firgura : triunghiuro, dreptunghiuri sau trapeze.

II. 3. PROCEDEE GRAFICE

Calcului suprafeţelor prin procedee grafice se aplică atunci când nu se dispune de date
numerice rezultate din măsurători topografice sau fotogrammetrice, de natura celor care să
permită calcului suprafeţei printr-unul din procedeele numerice prezentate mai sus, şi pot fi
folosite doar planuri cadastrale, obţinute fie prin porcedee topografice, fie prin procedee
fotogrammetrice. În asemenea cazuri pe planurile cadastrale se fac masurători grafice cu rigla
gradată, cu scări grafice, cu raportoare, cu planimetre integratoare etc.

Precizia determinării suprafeţelor prin procedee grafice este de obicei scăzută şi

depinde de următorii factori:

scara planului cadastral:la scară mai mare se obţine precizie mai mare;
precizie iniţială la întocmirea planului cadastral;
deformaţiile suportului foii de plan analogic – umiditate, uscăciune, ondulări,
îndoituri;
acurateţea liniilor planului, conştiinciozitatea în lucru şi acuitatea vizuală a
operatorului.
În funcţie de configuraţia şi de mărimea poligoanelor calculul suprafeţelor prin
procedee grafice se poate face în mai multe moduri:

Ø prin descompunerea poligoanelor cu figuri complicate neregulate în figuri

geometrice simple- triunghiuri, trapeze ale căror suprafeţe sunt calculate cu
formulele geometriei elementare;
Ø prin procedeul grafico-mecanic, cel mai utilizat la calculul suprafeţelor pe
planurile cadastrale la scări medii (1:5000 sau 1: 10.000) obţinute prin
procedee fotogrammetrice analogice, mai ales pentru cayul figurilor de parcele
cu contururi sinuoase, pentru care aplicarea procedeului grafic este aproape
imposibilă sau este anevoioasă. Determinarea suprafeţelor plane orizontale se
face, în acest caz, cu instrumente speciale numite planimetre, care se bazează
pe principiul matematic al integalei curbilinii şi pe principiul mecanic al
„şurubului fără sfârşit” , la care mişcarea unui tambur ( rotiţă ) în contact cu
planul se înregistrează pe un sistem de tambururi şi verniere mişcate în
corelaţie cu mişcarea tamburului de contact. Teoria metodei de măsurare cu
planimetrul este complexă şi nu o dezvoltăm aici, dar precizăm că
recomandările legale de modul de măsurare cu planimetrele se referă, în
principal, la :
§ calitatea hârtiei suport a planului cadastral ( să nu fie lucioasă, să nu
aibă îndoituri);
§ orizontalitatea mesei de lucru;
44
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

§poziţia braţului polar în raport cu suprafaţa care urmează să fie

determinată;
§ poziţia unghiulară reciprocă a celor două braţe ( fix şi mobil ) ale
planimetrului în timpul parcurgerii conturului figurii de determinat;
§ punerea în scară a planimetrului;
§ determinarea corecţiei de punere în scară;
§ determinarea cirecţiei de deformaţie a suportului de hârtie al planului,
dacă există determinări metrice realizate iniţial la data întocmirii
planului cadastral, cum ar fi caroiajul
§ -ecartul maxim admis între două determinări succesive;
§ numărul de determinări succesive necesare pentru calculul suprafeţei.
Metoda grafico-mecanică de determinare a suprafeţelor este deosebit de eficientă în
cazul suprafeţelor mari, neregulate, cu contururi sinuoase, precizia este apreciată ca fiind
„bună”, dar întotdeauna inferioară preciziei metodelor numerice. Randamentul de lucru al
procedeului grafico-mecanic în raport cu celelalte procedee grafice este mai ridicat. În funcţie
de tipul de plaimetru folosit trebuie urmărite şi aplicate instrucţiunile de lucru proprii
fiecăruia.

II. 4. PARCELAREA ŞI DETAŞAREA TERENURILOR

II. 4. 1. Probleme generale

În cadastru sunt frecvente situaţiile când asupra unui teren intervin operaţiuni de
parcelare sau detaşare, care sunt operaţiuni prin care un teren, care anterior constituia o
entitate de sine stătătoare – un imobil sau o parcelă de teren proprietatea determinată a unei
persoane, urmează să fie împărţită în două sau mai multe terenuri, fie în vederea schimbării
categoriei de folosinţă a terenului, fie în vederea înstrăinării dreptului de proprietate asupra
unei porţiuni din terenul iniţial.
Întotdeauna o detaşare trebuie să îndeplinească două condiţii iniţiale:
condiţia de suprafaţă;
condiţia de direcţie a liniei de detaşare.

Pentru executarea şi aplicarea lucrărilor de parcelare sau detaşarea a terenurilor este

necesar să fie studiate în prealabil planurile cadastrale existente, precum şi să fie efectuate
măsurători topografice de determinare sau de verificare a limitelor imobilului ce urmează a fi
parcelat sau detaşat. Pe baza acestui studiu se întocmeşte proiectul de parcelare şi se
calculează elementele care apoi vor fi aplicate pe teren ( coordonatele planimetrice
rectangulare x, y sau coordonate polare – distanţe d, orientări Θ sau unghiuri α ).

Parcelarea sau detaşarea terenurilor se efectuează pe planul cadastral şi în raport

de datele de care se dispune şi de precizia cerută pentru detaşare, se aplică fie un procedeu
grafic, fie procedeu numeric.

Procedeele grafice de parcelare sunt aplicabile în condiţii deosebite, şi anume:

45
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

există planuri cadastrale la scări mari (1:500, 1:1000 sau 1:2000), care oferă
posibilitatea unor determinări cu precizie bună;
terenurile ce se detaţează au forme geometrizate, relativ simple.

Procedeele grafice sunt mai expeditive în raport cu procedeele numerice, dar mai puţin
precise decât procedeele numerice. Precizia detaşărilor prin procedee grafice este determinată
de scara planului cadastral şi de acurateţea lucrărilor grafice efectuate de operator.

Procedeele grafice folosesc principii ale geometriei plane. Soluţiile sunt diferite în
funcţie de cerinţa ca detaşarea terenurilor să se facă printr-o linie care, fie să treacă printr-un
punct obligat, fie safie paralelă cu o direcţie dată.

Întrucât în etapa actuală există tehnică de scanare a planurilor cadastrale şi de

vectorizare a planurilor raster, detaşările terenurilor prin procedee grafice sunt depăsite pentru
a mai prezenta interes aplicativ şi pentru a fi prezentate în acest curs.

II. 4. 2. Procedee numerice

În acest caz este necesar să fie cunoscute coordonatele planimetrice x,y ale punctelor
de frângere a aliniamentelor conturului ce defineşte terenul ce urmează a fi parcelat. Planul
cadastral chiar poate lipsi, întrucât este suficient să fie întocmit o schiţă a terenului printr-o
reprezentare grafică aproximativă a coordonatelor punctelor ce definesc terenul.

Linia de parcelare sau detaşare a terenului va fi dată prin coordonatele punctelor care o
definesc în raport cu alte laturi sau puncte ale terenului. Coordonatele x,y rezultate sunt
precise din punct de vedere matematic, şi nu mai sunt influenţate de scara şi precizia
planurilor cadastrale sau de acurateţea şi atenţia operatorului, ca în cazul procedeelor grafice.

Rezolvarea problemelor de parcelare sau detaţare se pune pentru câteva situaţii

specifice de calcule topografice, cum sunt:

o punctul de segment;
o intersecţiile de drepte;
o drepte paralele;
o drepte perpendiculare.

II. 4. 2.1. Detaşarea unei suprafeţe prin punct obligat

a) Detaşarea prin punct obligat în triunghi

Sunt cazuri când problema detaşării unei suprafeţe impune condiţia ca lunia de
detaşare să treacă printr-un punct obligat, impus de anumite interese, cum ar fi grăniţuirile
dintre vecini, rectificări de hotare sau ieşirile din indiviziune ( sistarea stării de coproprietate a
doi sau mai mulţi coproprietari asupra unui imobil), îndeplinind totodată şi condiţia ca
suprafaţa ce se detasează să aibă o valoare determinată sau să se conserve suprafeşele între
proprietăţile vecine.

46
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Detaşarea unei suprafeţe în triunghi este un caz mai rar întâlnit în practică, însă are
importanţă teoretică, întrucât detasările în poligoane mai complexe se reduce în final la
problema detaşării în triunghi.

Fig. 3 - Detaşarea unei suprafeţe prin punct obligat în triunghi

o Procedeul analitic

Se dă triunghiul 1-2-3 prin coordonate x, y ale punctelor de vârf şi se cere detaşarea

unei suprafeţe S1 începând dinspre latura 1-2 printr-o linie detaşare care să treacă prin punctul
2 şi să întâlnească latura 1-3 într-un punct ale cărui coordonate să fie determinate.

𝑆! = 𝑆!&"&/

Se calculează raportul r cu elementele cunoscute, iar S1-2-3 din coordonatele:

𝑆! 2𝑆!&"&/ 𝑑!&/
𝑟= = =
𝑆 2𝑆!&"&+ 𝑑!&+

Coordonatele punctului M se calculează cu raportul r ca punct pe segment :

𝑋/ = 𝑋! + 𝑟(𝑋+ − 𝑋! )

𝑌/ = 𝑌! + 𝑟(𝑌+ − 𝑌! )

o Procedeul trigonometric

Pentru calculul coordonatelor punctului M ca punct pe segmentul 1-3 sunt necesare:

-calculul orientării Θ1-3 a laturii 1-3, din coordonatele punctelor 1 şi 3;

-calcului distanţei d2-M din formula trigonometrică a suprafeţei unui triunghi ca produc
al lungimii a două laturi cu sinusul unghiului dintre aceste laturi:

2𝑆!&"&/ = 𝑑!&/ 𝑑!&" sin 𝛼

2𝑆!
𝑑!&/ =
𝑑!&" sin 𝛼

47
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Coordonatele punctului M sunt :

𝑋/ = 𝑋! ± 𝑑!&/ cos 𝛩!&+

𝑌/ = 𝑌! ± 𝑑!&/ sin 𝛩!&+

b) Detaşarea prin punct obligat în poligonul oarecare

Problema detaşării prin punct obligat într-un poligon oarecare, atât prin procedeul
analitic, cât şi prin procedeul trigonometric, se reduce la detaşarea prin punct obligat în
triunghi.

Se dă poligonul definit de coordonatele x,y ale punctelor de contur 1-2-3-4-5-6-7.

Fig. 4 - Detaşarea prin punct obligat în poligonul oarecare

Se cere să se detaşeze suprafaţa S printr-o linie care să treacă prin punctul 2, începând
dinspre latura 2-1.

Problema este rezolvată prin determinarea coordonatelor punctului M care formează

linia detaşare 2-M. Dar trebuie determinată latura poligonului pe care se afla punctul M. În
acest scop se calculează succesiv suprafeţele S1, S2, S3 ale triunghiurilor formate de punctele
2-7-1, 2-6-7, 2-5-6 din coordonatele, şi se compară cu suprafaţa S care trebuie detaşată. În
cazul din figură S1+S2<S. Rezultă că punctul M se afla pe latura 6-5 a poligonului. Se va
detaşa suprafaţa ΔS=S-(S1+S2) prin punctul obligat 2 în triunghiul 2-5-6 , iar problema
detaşării în poligon este rezolvată cu formulele cunoscute ale detaşării în triunghi prin punct
obligat.

II. 4. 2.2. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată

Detaşarea unei suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1, s2, ... , sn, într-un poligon
printr-o linie sau o serie de linii de detaşare paralele cu o direcţie dată, care de obicei este o
latură a poligonului, este cel mai frecvent caz în practica detaşărilor sau parcelărilor.

II. 4. 2.2. 1. Detaşarea paralelă în triunghi

48
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Se cere detaşarea suprafeţei s în triunghiul dat prin coordonatele x, y ale vârfurilor 1-

2-3 printr-o linie paralelă cu latura 1-3 a triunghiului.
Rezolvarea problemei constă în determinarea coordonatelor x,y ale punctelor M şi N,
care reprezintă intersecţia liniei de detaşare paralele cu latura 1-3, cu celelalte laturi ale
triunghiului, adică cu 1-2 şi respectiv, cu 3-2.
Este necesară o precizie suplimentară, anume aceea că suprafaţa detaşată să înceapă de
la baza triunghiului, latura 1-3, sau de la vârful 2 al triunghiului.

Fig. 5 - Detaşarea paralela în triunghi

o Procedeul analitic

Problema se rezolvă tinând seama de raportul de asemănare dintre triunghiurile M-2N

şi 1-2-3.

𝑑!&" − 𝑑!&/ 𝑑+&" − 𝑑+&$ 𝑑/&0 𝑆 − 𝑠

𝑟= = = =
𝑑!&" 𝑑+&" 𝑑!&+ 𝑆

Cu raportul r se calculează coordonatele punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-1

şi 2-3:

𝑋/ = 𝑋" + 𝑟(𝑋! − 𝑋" )

𝑌/ = 𝑌" + 𝑟(𝑌! − 𝑌" )

𝑋0 = 𝑋" + 𝑟(𝑋+ − 𝑋! )

𝑌0 = 𝑌" + 𝑟(𝑌+ − 𝑌! )

o Procedeul trigonometric

49
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Pentru a ajunge la calculul coordonatelor punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-

1 şi 2-3 trebuie să se calculeze:

-orientările laturilor Θ2-1 şi Θ2-3, din coordonate;

-distanţele: d2-M şi d2-N;
Folosind înălţimea H=d2-T a triunghiului 2-3-1, unghiurile formate de baza 1-3 a
triunghiului cu laturile alăturate, α şi β , relaţiile din triunghi,conform notaţiilor din figură ,
rezultă:
𝑑!&1 = 𝐻 𝑐𝑡𝑔 𝛼

𝑑 1&+ = 𝐻 𝑐𝑡𝑔 𝛽

𝐵!&+ = 𝑑!&1 + 𝑑 1&+ = 𝐻(𝑐𝑡𝑔 𝛼 + 𝑐𝑡𝑔 𝛽)

𝐵
𝐻=
𝑐𝑡𝑔 𝛼 + 𝑐𝑡𝑔 𝛽

Detaşarea paralelă în triunghi începând de la vârful triunghiului

Atât prin procedeul analitic, cât şi prin procedeul trigonometric,problema detaşării

unei suprafeţe începând de la vârful triunghiului are o rezolvare asemănătoare.

o Procedeu analitic

Se calculează un raport r bazat pe proporţionalitatea triunghiurilor M-2-M şi 1-2-3:

𝑑"&/ 𝑑"&0 𝑑/&0 𝑠

𝑟= = = =
𝑑"&! 𝑑"&+ 𝑑!&+ 𝑆

Cu raportul r se calculează coordonatele punctelor M şi N ca puncte pe segmentele 2-1

şi 2-3:

𝑋/ = 𝑋" + 𝑟(𝑋! − 𝑋" )

𝑌/ = 𝑌" + 𝑟(𝑌! − 𝑌" )

𝑋0 = 𝑋" + 𝑟(𝑋+ − 𝑋! )

𝑌0 = 𝑌" + 𝑟(𝑌+ − 𝑌! )

o Procedeul trigonometric

Raţionamentul demonstraţiei este asemănător, numai p se calculează înăşţimea h1 a

triunghiului M-2-N, astfel:

𝑏
ℎ! =
𝑐𝑡𝑔 𝛼 + 𝑐𝑡𝑔 𝛽

Unde: 𝑏 = E𝐵" − 2𝑠(𝑐𝑡𝑔 𝛼 + 𝑐𝑡𝑔 𝛽)

50
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

! 2 !2
Apoi: 𝑑"&/ = 3'$ 4 şi 𝑑"&0 = 3'$ 5

Coordonatele punctelor M şi N pot fi calculate ca puncte pe segmentele 1-2 şi

respectiv 3-2, astfel:

𝑋/ = 𝑋" ± 𝑑"&/ cos 𝛩"&!

𝑌/ = 𝑌" ± 𝑑"&/ sin 𝛩"&!

𝑋0 = 𝑋" ± 𝑑"&0 cos 𝛩"&+

𝑌0 = 𝑌" ± 𝑑"&0 sin 𝛩"&+

II. 4. 2.2. 2. Detaşarea paralelă în trapez

Detaşarea unei suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1, s2 ,... sn, în trapez printr-o
linie sau o serie de linii de detaşare paralele cu una din baze, este frecvent întâlnită în practica
detaşărilor sau parcelărilor.

Fig. 6 - Detaşarea paralela cu bazele in trapez

Cazul A) Detaşarea paralelă în trapez de la baza mare

o Procedeu analitic

Se cere detaşarea unei suprafeţe s în trapezul dat prin coordonatele x, y ale vîrfurilor
1-2-3-4 printr-o linie paralelă cu bazele, începând de la baza mare 1-4 a trapezului.

Rezolvarea problemei constă în determinarea coordonatelor x, y ale punctelor M şi N ,

care reprezintă intersecţia liniei de detaşare paralele cu baza mare 1-4, cu celelalte laturi ale
trapezului 1-2 şi 4-3.

În figura de mai sus se presupune cî linia M-N este cunoscută. Se duc paralele cu
latura 1-2 a trapezului prin punctele 3 şi N , rezultând punctele C şi D de intersecţie cu baza
mare 1-4. S-au format triunghiuri asemenea D-N-4 şi C-3-4, în care se poate scrie următorul
raport de proporţionalitate:

𝑑6&* 𝐵 − 𝑏! ℎ 𝑙 𝑘
𝑟= = = = =
𝑑7&* 𝐵−𝑏 𝐻 𝐿 𝐾

51
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Unde: b1, h, l şi k sunt necunoscute.

Pentru calculul coordonatelor punctelor M şi N trebuie determinat raportul r, respectiv

trebuie determinată lungimea laturii de detaşare b1=dM-N , astfel:

2𝑠 = (𝐵 + 𝑏! ) ℎ

2𝑆 = (𝐵 + 𝑏) ℎ

2𝑠 (𝐵 + 𝑏! )ℎ (𝐵 + 𝑏! )(𝐵 − 𝑏)
= =
2𝑆 (𝐵 + 𝑏)ℎ (𝐵 + 𝑏)(𝐵 − 𝑏)

(𝐵 + 𝑏! )(𝐵 − 𝑏! ) (𝐵 + 𝑏! )(𝐵 − 𝑏! )(𝐵 + 𝑏)𝐻 𝐵" − 𝑏 "

2𝑠 = 2𝑆 = = 𝐻
(𝐵 + 𝑏)(𝐵 − 𝑏) (𝐵 + 𝑏)(𝐵 − 𝑏) 𝐵−𝑏

2𝑠(𝐵 − 𝑏)
𝑏! = J𝐵" −
𝐻

Având valoarea calculată b1, adică baza mică a trapezului rezultat după detaşare, se
pot calcula toate elementele necesare şi raportul r, după care problema este rezolvată prin
punctul pe segment, astfel:

𝑋/ = 𝑋! + 𝑟(𝑋" − 𝑋! )

𝑌/ = 𝑌! + 𝑟(𝑌" − 𝑌! )

𝑋0 = 𝑋* + 𝑟(𝑋+ − 𝑋* )

𝑌0 = 𝑌* + 𝑟(𝑌+ − 𝑌* )

Detaşarea paralelă în trapez a unei serii de suprafeţe s1, s2, ... , sn,
Porblema detaşării în serie este simplă, întrucât se calculează coeficienţii ri astfel :
ri pentru suprafaţa s1,
r2 pentru suprafaţa s1 + s2,
r3 pentru suprafaţa s1 + s2 + s3
etc., pentru fiecare având lungimi diferite ale liniei de detaşare Mi-Ni:
2𝑠' (𝐵 − 𝑏)
𝑏' = J𝐵" −
𝐻

Coordonatele punctelor care reprezintă capetele liniilor de detaşare vor fi:

𝑋/' = 𝑋! + 𝑟' (𝑋" − 𝑋! )

𝑌/' = 𝑌! + 𝑟' (𝑌" − 𝑌! )

𝑋0' = 𝑋* + 𝑟' (𝑋+ − 𝑋* )

𝑌0' = 𝑌* + 𝑟' (𝑌+ − 𝑌* )

52
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

o Procedeul trigonometric

Problema se rezolvă prin aplicarea formulelor pentru detaşarea paralelă în triunghi.

Cazul A) Detaşarea paralelă în trapez de la baza mică

Există formule de calcul şi pentru acest caz, pe care nu le vom prezenta întrucât
problema se poate simplifica. Problema poate fi tratată ca şi când detaşează în trapez tot la
baza mare către baza mică, numai că nu detaşăm suprafaţa cerută s , ci diferenţa Δs=S-s
unde: S este suprafaţa trapezului 1-2-3-4
s este suprafaţa de detaşat.
Diind detaşată suprafaţa Δs avem ca rezultat către baza mică suprafaţa s de detaşat.

II. 4. 2.2. 3. Detaşarea paralelă cu o direcţie dată în poligolul oarecare

Fiind cunoscute rezolvarea detaşării paralele în triunghi şi în trapez, detaşarea unei

suprafeţe s sau a unei serii de suprafeţe s1 , s2, ... , sn într-un poligon oarecare printr-o linie
sau o serie de linii de detaşare paralele cu o direcţie dată, cel mai frecvent cu o latură a
poligonului, devine o problemă simplă de rezolvat. Este cazul cel mai frecvent întâlnit în
practica detasărilor sau parcelărilor, al aplicarea legilor proprietăţii nr. 18-1991 şi nr.1-2000.
Dacă în poligonul din figura de mai jos se cere să se detaşeze suprafața s printr-o linie
paralelă cu o latură, se procesează în felul următor:
-prin fiecare punct de contru al poligonului 1,2,3,... se duc paralele la direcţia ( latura )
indicată drept condiţie de direcţie a liniei de detaşare şi se obţin pe laturile opuse la intersecţie
punctele A, B, C,... , ale căror coordonate pot fi calculate ca intersecţii de drepte.
-apoi se calculează suprafeţele noilor trapeze formate, iar suprafeţele lor se compară
însumate rând pe rând cu suprafaţa de detaşat, până când se ajunge să se stabilească în care
dintre trapezele formate ajunge linia de detaşare M-N care întâlneşte consiţia de suprafaţă
detaşată s.
-în acest trapez se procedează la detaşarea suprafeţei rezultată ca diferenţa:

𝛥𝑠 = 𝑠 − (𝑠! + 𝑠" + 𝑠+ + ⋯ )

53
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Fig. 7 - Detaşarea paralelă cu in poligonul oarecare

În figura de sus suprafaţa s de detaşat este delimitată de linia de detaşare M-N care
trece prin trapezul nou format 3-B-9-C-. În acest trapez se detaşează suprafaţa Δs cu
formulele detaşării paralele în trapez de la baza mare către baza mică şi vor fi determinate
punctele liniei de detaşare M-N paralela cu latura l-11, cu formulele specifice detaşării
paralele în trapez.

II. 4. 2.2. 4. Detaşarea paralelă cu o linie frântă în poligonul oarecare

Problema acestui caz de detaşare este întâlnită în situaţia când se cere detaşarea unei
suprafeţe s dintr-un poligon oarecare printr-o linie frântă paralelă cu o linie frântă dată,
constituită din laturi ale poligonului.

În figura de mai jos în poligonul 1-2-3-...-11 se cere să se detaşeze suprafaţa s printr-o

linie frântă paralelă cu laturile poligonale 1-2-3-4-5. Problema este să se determine
coordonatele x,y ale punctelor A-B-C-D-E care definesc linia de detaşare paralelă cu laturile
indicate. Soluţia de rezolvare a problemei este trigonometrică.

Pentru a putea calcula coordonatele punctelor noi este necesar să fie cunoscute
distanţele l1, l2, l3, l4, l5 şi orientările Θ ale laturilor 1-A,2-B, 3-C,4-D,5-E, care pot fi calculate
din orientările laturilor cunoscute din coordonate şi cu ajutorul unghiurilor αi. Precizăm că
laturile fictive 2-B,3-C şi 4-D au fost luate pe direcţia bisectoarelor unghiurilor αi formate de
laturi poligonului.
2 2 2 2 2
𝑙! = 3'$4 ; 𝑙" = # ; 𝑙+ = # ; 𝑙* = # ; 𝑙8 = 3'$4
" 3'$ $ 3'$ % 3'$ & '
$ $ $

Este necesar să fie determinată valoara înălţimii h, constantă în toate trapezele( pentru
că este cuprinsă între linii paralele echidistante) folosind datele iniţiale, coordonatele
punctelor de contur al poligonului.

În trapezul 3.4.D.C din poligon se coboară din punctul C înălţimea h =C-i pe latura 3-
4 şi tot prin C se duce paralela C-d la latura D-4 a trapezului.

Fig. 8 - Detaşarea paralelă printr-o linie frântă in poligonul oarecare

54
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Se poate scrie:
𝛼+ 𝛼* 𝛼+ 𝛼*
𝐵+ − 𝑏+ = 𝑑+&9 = 𝑑+&' + 𝑑9&' = ℎ 𝑐𝑡𝑔 + ℎ 𝑐𝑡𝑔 = ℎ(𝑐𝑡𝑔 + 𝑐𝑡𝑔 )
2 2 2 2
4% 4&
sau: 𝑏+ = 𝐵+ − 𝑑+&9 = 𝐵+ − ℎ(𝑐𝑡𝑔 " + 𝑐𝑡𝑔 " )

suprafaţa s3 a trapezului 3.4-D-C- este:

𝛼+ 𝛼*
2𝑠+ = (𝐵+ + 𝑏+ ) × ℎ = [𝐵+ + 𝐵+ − ℎ(𝑐𝑡𝑔 − 𝑐𝑡𝑔 )] × ℎ
2 2
4% 4&
sau: 2𝑠+ = 2ℎ𝐵+ − ℎ" (𝑐𝑡𝑔 "
− 𝑐𝑡𝑔 "
)
În mod similar şi în celelalte trapeze formate se vor calcula suprafeţele s1, adică:
𝛼"
2𝑠! = 2ℎ𝐵! − ℎ" (𝑐𝑡𝑔𝛼! + 𝑐𝑡𝑔 )
2
"
𝛼" 𝛼+
2𝑠" = 2ℎ𝐵" − ℎ (𝑐𝑡𝑔 + 𝑐𝑡𝑔 )
2 2
𝛼 *
2𝑠* = 2ℎ𝐵* − ℎ" (𝑐𝑡𝑔 + 𝑐𝑡𝑔𝛼8 )
2
Suma tuturor suprafeţelor si este egală cu suprafaţa s de detaşat. Prin însumarea
formulelor de mai sus rezultă o ecuaţie de gradul al doilea, în care necunoscuta este înălţimea
h:
2(𝑠! + 𝑠" + 𝑠+ + 𝑠* ) =
𝛼" 𝛼+ 𝛼*
= 2ℎ(𝐵! + 𝐵" + 𝐵+ + 𝐵* ) − ℎ" (𝑐𝑡𝑔 𝛼! + 2𝑐𝑡𝑔 + 2 𝑐𝑡𝑔 + 2𝑐𝑡𝑔
2 2 2
+ 𝑐𝑡𝑔𝛼8
Pentru simplificarea termenii numerici ai ecuaţiei se notează şi se substituie cu:
𝑠 = 𝑠! + 𝑠" + 𝑠+ + 𝑠*
𝐵 = 𝐵! + 𝐵" + 𝐵+ + 𝐵*
𝛼" 𝛼+ 𝛼*
𝐴 = 𝑐𝑡𝑔 𝛼! + 2𝑐𝑡𝑔 + 2𝑐𝑡𝑔 + 2𝑐𝑡𝑔 + 𝑐𝑡𝑔𝛼8
2 2 2
Astfel , ecuaţia de gradul al doilea în h devine:
−𝐴ℎ" + 2𝐵ℎ − 2𝑠 = 0
Iar hse calculează cu formula cunoscută:
𝐵 𝐵" 2𝑠
ℎ!&" = 𝐸J " −
𝐴 𝐴 𝐴
Cunoscută fiind valoarea înălţomii h şi valorile unghiurilor αi ca diferenţe dintre
orientările laturilor adiacente ale poligonului, calculate din coordonatele x, y date, pot fi
calculate lungimile laturilor fictive li:
ℎ
𝑙! =
𝑠𝑖𝑛𝛼!
ℎ
𝑙" = 𝛼
𝑠𝑖𝑛 2"

55
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

ℎ
𝑙+ = 𝛼
𝑠𝑖𝑛 2+
ℎ
𝑙* = 𝛼
𝑠𝑖𝑛 2*
ℎ
𝑙8 =
𝑠𝑖𝑛𝛼8
De asemenea, pot fi calculate orientările laturilor fictive:
𝛩!&: = 𝛩!&!!
𝛼"
𝛩"&; = 𝛩"&+ +
2
𝛼+
𝛩+&7 = 𝛩+&* −
2
𝛼*
𝛩*&6 = 𝛩*&8 +
2
𝛩8&< = 𝛩8&=
Coordonatele punctelor A,B,C,D, şi E, care definesc linia frântă de detaşare A-B-C-D-
E, paralelă cu laturile 1-2-3-4-5 ale poligonului, se calculează cu formulele de calcul
trigonometric ale punctului pe segment:
𝑋: = 𝑋! ± 𝑙! cos 𝛩!&:
𝑌: = 𝑌! ± 𝑙! sin 𝛩!&:
𝑋; = 𝑋" ± 𝑙" cos 𝛩"&;
𝑌; = 𝑌" ± 𝑙" sin 𝛩"&;
𝑋7 = 𝑋+ ± 𝑙+ cos 𝛩+&7
𝑌7 = 𝑌+ ± 𝑙+ sin 𝛩+&7
𝑋6 = 𝑋* ± 𝑙* cos 𝛩*&6
𝑌6 = 𝑌* ± 𝑙* sin 𝛩*&6
𝑋< = 𝑋8 ± 𝑙8 cos 𝛩8&<
𝑌< = 𝑌8 ± 𝑙8 sin 𝛩8&<

II. 4. 2.2. 5. Rectificarea hotarelor

Uneori, între două teritorii administrative sau între două terenuri având proprietari
diferiţi apare problema rectificării unei porţiuni de hotar poligonal complicat şi neconvenabil
cu un hotar cu aliniament drept, simplu, convenabil. Situaţiile de acest gen se întâlnesc în
vazuri de grăniţuire între proprietăţi vecine, care de cele mai multe ori se rezolvă prin acţiuni
în instanţele judecătoreşti, pe baza unei expertize tehnice topografice.
Problema este de a rectifica acel hotar şi de a determina noua linie de hotar prin care
terenurile vecine să se conserve ca suprafaţă. În funcţie de datele care sunt la dispoziţie, plan
cadastral sau inventar de coordonate x,y ale punctelor de contur al hotarului poligonal,
problema rectificării hotarului poate fi rezolvată fie prin procedeul grafic, fie prin calcule
numerice şi trigonometrice.
În figura de mai jos cele două terenuri vecine A şi B sunt delimitate prin hotarul 2-3-4-
5, neconvenabil. Se cere rectificarea cu unhorat nou, într-un singur, care să treacă prin punctul
2 , păstrând neschimbată suprafeţele terenurilor A şi B.

56
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

Acest procedeu se aplică atunci când dispunem de un plan cadastral la scară mare (
1:500, 1:1000 şi 1:2000), iar linia frântă de hotar care se rectifică este geometrizată, adică
prezintă tronsoane de aliniamente.

Rezolvarea problemei se bazează pe:

-construcţii geometrice grafice ajutătoare;
-raporturi de egalitate a triunghiurilor care au baza comună şi înălţimi egale;
-rectificarea a câte două aliniamente adiacente de hotar în etape succesive.

Fig. 9 – Rectificarea unui hotar prin procedeul grafic

În cazul din figura 9 se procedează astfel:

a)rectificarea hotarului 3-4-5:

-se uneşte punctul 3 cu punctul 5;
-prin punctul 4 se duce o paralelă la latura 4-5 şi se obţine punctul M pe latura
5-21;
-se uneşte punctul M cu punctul 3.
Rezultă linia 3-M , care reprezintă rectificarea hotarului 3-4-5-( punctul 4 a fost
eliminat), iar suprafeţele sunt echivalente, adică conservate, întrucât triunghiurile 3-4-5 şi 3-
M-5 au suprafeţe egale: triunghiurile au baza 3-5 comună şi au înălţimi egale(punctele 4 şi M
sunt situate pe linia 4-M paralelă cu baza comună 3-5 a triunghiurilor).

b) rectificarea hotarului 2-3-M:

-se uneşte punctul 2 cu punctul M;
-prin punctul 3 se duce o paralelă la 2-M şi se obţine punctul R pe latura 5-21;
-se uneşte punctul R cu punctul 2.
Linia 2-R reprezintă rectificarea hotarului 2-3-M, iar suprafeţele se conservă şi în acest
caz, pentru că: triunghiurile 2-M-3, i 2-M-R au suprafeţe egale, au baza 2-M comună şi
înălţimi egale pentru că punctele 3 şi R sunt situate pe paralela 3-R la baza 2-M.

Astfel, linia2-R rectifică întregul hotar 2-3-4-5, iar suprafeţele SA şi SB se conservă,

adică sunt egale cu cele dinaintea rectificării hotarului.

57
CAP. II CALCULE TOPOGRAFICE FOLOSITE PENTRU REALIZAREA UNUI PROIECT DE CADASTRU

o Procedeul numeric

Cunoscând coordonatele tuturor punctelor de contur al hotarelor, se calculează

suprafaţa SA a terenului A pe conturul poligonal 1-2-3-4-5-6-7.

Apoi se consideră, ca ipoteză de calcul, că hotarul ar fi rectificat prin linia dintre

punctele 2-5(fig.10) şi se calculează suprafaţa S1 a poligonului ipotetic 1-2-5-6-7. Această
suprafaţă se compară cu suprafaţa SA.

Dacă Sl<SA, punctul R de rectificare a hotarului se afla pe latura 5-6 a poligonului din
figură.

Dacă Sl<SA punctul R de rectificare a horatului se va afla pe latura 5-21 a poligonului,

ca în cazul din figura de mai jos.

Fig. 10 – Rectificarea unui hotar prin procedeul numeric

Se calculează ΔS= SA-Sl, iar această suprafaţă va fi detaşată din triunghiul 2-21-5prin
punctul obligat 2, cu formulele cunoscute de la detaşarea în triunghi prin punct obligat. Ca
rezultat obţinem coordonatele punctului R, care rezolvă problema rectificării hotarului frînt 2-
3-4-5 prin hotarul drept 2-R, cu respectarea condiţiilor puse iniţial, adică noul hotar să treacă
prin punctul dat 2, iar suprafeţele SA şi SB să nu se modifice ca întindere.

58