Cum îl ajutăm pe copil să-și gestioneze emoțiile?

Recomandări pentru părinți

Deseori, atât copiii cât și noi, adulții, întâmpinăm dificultăți în exprimarea adecvată a
emoțiilor, fie că sunt plăcute (bucurie, surpriză) sau neplăcute (frică, furie sau tristețe).Emoțiile pot
fi copleșitoare de multe ori iar neexprimarea lor la momentul oportun poate avea repercursiuni
serioase asupra sănătății noastre, activității zilnice dar și asupra calității relațiilor cu cei din jur.
Fiintele umane se nasc cu 6 emoții de bază: tristețea, bucuria, teama, furia, surpriza,
dezgustul. Toate aceste emoții sunt scrise în codul nostru genetic deoarece ele ne-au ajutat să
supraviețuim de-a lungul anilor de existență. Acest aspect este util de știut pentru părinți deoarece
astfel ei pot accepta emoțiile acelea mai greu de tolerat la copii precum: teama, tristetea si furia.
Recomandări cu privire la gestionarea emoțiilor la copii:
- În loc să distragem copilul de la a simți emoția respectivă (de exemplu teama), îl putem ajuta să o
trăiască. E de preferat să nu împărțim emoțiile în cele două categorii: pozitive și negative. Emoțiile
nu sunt bune sau rele, sunt pur și simplu. Dacă le trăim, înseamnă că ele au un rost, acela de a ne
atrage atenția că există o durere la noi care are nevoie de vindecare. Dacă noi numim emoțiile
negative, în felul acesta copilul simte că are o parte negativă sau rea în el, mesaj care e de preferat
sa-l evităm.
- Fiți un exemplu al controlului emoțiilor! Gândiți-vă, ce vede copilul atunci când vă observă,
înainte de a-i cere să se poarte într-un anumit fel. Atunci când spunem copilului ce simțim și ce
gândim, copilul învață de la părinte să comunice cu voce tare emoțiile. De exemplu: “Uite, m-am
supărat foarte tare că …………...dar , mai bine mă calmez și încerc să mă liniștesc . Nu are niciun
sens să mă enervez pentru că nu am ce face în acest moment.”
- Numirea și identificarea emoțiilor pe care le simțim. Când copilul spune că se simte trist, furios
sau bucuros , el ajunge să se conecteze cu sine, să vadă ce se întâmplă cu el, de s-a înfuriat sau
întristat, ceea ce îi permite mai apoi să ia decizia care trebuie. “Unde simți tristețea? În ce parte a
corpului simți tristețea în momentul acesta? Aici, în burtică...Vrei să punem mânuța si să simțim
tristețea, să îi dăm puțină atenție” Îl ajutăm astfel pe copil să se concentreze pe acea parte a corpului
pe care copilul o numește că acolo simte emoția. Acest exercițiu de a numi și a simți în corp emoția
este foarte important, deoarece îl conectează pe copil la sine, îl ancorează în prezent, în timp ce
simte empatia și caldura părintelui
-Acceptarea emoțiilor: nicio emoție nu este greșită!Îl ajutam pe copil să facă față emoțiilor și să
le gestioneze într-un mod sănătos alături de noi, prin ascultare si empatie. E recomandat să evităm
sintagme de genul: “opreste-te din plâns”, “n-ai de ce sa fii supărat”, “te enervezi degeaba”,
“termină cu prostiile astea” deoarece copilul se conformează parțial, își reprimă emoția autentică si
apar modalități nesănătoase de a o scoate la suprafață (devine rebel, retras, se închide în el sau
acționează agresiv).
- Ii încurajăm pe copii să deseneze emoțiile
-Le transmitem mesajul că si emoțiile neplăcute sunt permise. Nu trebuie să ne fie rușine să le
exprimăm. Mă pot simții furios, dar nu e potrivit să transform furia în violență. O emoție de furie
neexprimată adecvat se poate transforma ulterior într-un act de agresivitate
- Descoperă sursa emoțiilor
Unde simțim teama, tristețea? În interiorul corpului. Omenii reacționează diferit la aceeași situație,
ceea ce înseamnă că nu ceea ce se întâmplă în exterior mă înfurie, mă întristează, ci eu singur îmi
creez starea de tristețe, de teamă, prin modul în care interpretez situația.Ceea ce simțim și facem nu
este cauzat de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru ci de ceeea ce gândim noi despre ceea ce se
întâmplă.
- Identificăm gândurile iraționale care pot apărea
Starea emoțională depinde de abilitatea de a ne controla gândurile. Deci, dacă vreau să schimb
modul în care mă simt, este necesar să schimb modul în care gândesc.
Gândurile sunt de două feluri: raţionale (logice, constructive, mă ajută să mă adaptez la situaţie,
să găsesc cele mai bune soluţii) și iraţionale (ilogice, mă fac să iau decizii în defavoarea mea şi
contribuie la creşterea nemulţumirii mele). De exemplu: „Trebuie... „; „E groaznic...”; „Nu mai
suport...”etc
Astfel, gândurile sunt cele care cauzează emoțiile. Soluția este să înlocuim gândurile
iraționale cu gânduri raționale. De exemplu: „niciodată” se înlocuiește cu „uneori”; „întotdeauna”
se înlocuieşte cu „de multe ori”; „nu sunt bun de nimic” se înlocuieşte cu „ceea ce am făcut nu este
bine, însă eu sunt o persoană valoroasă şi pot alege să mă comport diferit”;
Disputaţi credinţele/gândurile iraţionale (întrebaţi-vă: Este credinţa mea logică,
raţională? Unde scrie că lucrurile trebuie să fie aşa cum îmi doresc? Este chiar atât de îngrozitor?
Chiar nu se poate mai rău? Chiar nu pot suporta?) și dezvoltaţi credinţe/gânduri raţionale.
Exmplu de gânduri raționale: „Pot să accept că în viaţă mi se pot întâmpla şi lucruri pe care nu le
doresc, deşi este neplăcut şi am făcut tot posibilul ca să le evit,”„Este extrem de neplăcut că mi s-a
întâmplat aşa ceva, însă pot învăţa ceva din asta”.
Când acceptăm emoțiile, sentimentele copilului, acesta învață că viața emoțională nu este
periculoasă, nu este rușinoasă, ci că este un dat universal care poate fi gestionat. Copilul se simte
înțeles și acceptat, învățând că nu este singur în fața valului de emoții puternice. Empatia întărește
relația. Ajută copilul să se simtă mai puțin singur cu trăirile sale.

Profesor consilier școlar Caliniuc Alina – CJRAE – Școala Gimnazială „Titu Maiorescu” Iași