25.11.

2022, 16:35

           
           
Theodore Chasseriau
Apollo şi Daphe
1845
         
         
Noli me tangere!
Pare să spună marea iubire. Sunt
indefinire!?   
Poţi a nu îngenunchia? Spor anume cuceririi
spre a avea?
Cromatica luminoasă pentru muritoare.
Roş-caldă pentru zeu. De ce
nu fundal al seninătăţii, albastru?
Natura, verdele rămăn justa
între- gire.                    
Dialogul static-dinamic, ca pentru orice specific
pictural 2d e
susţinut
cu precădere şi aici de
poziţionări şi liniile de forţă. Jocul braţelor e
un important detaliu. Cobori...excelsior zeul meu! Pătrunde-n
bra-
ţe?...          Cum toate se
leagă, nu?
Copacul cu ieşinde rădăcini, mai
mult animă decât ar tempera
eterna
pasiune ce e amorul. În cadrul câmpului de
forţe. Transversala sa
ar fi colega. Natură re-personificată.
E cânt dragostea. Probează şi lira. Nu însă
în acţiune. La cât...supli-
neşte chiar titulara.
                                                

file:///F:/0-selec-dvd-vc--oct21-/r%20dm%20scr/ptt%20tb%20+%20note/chasseriau%20apollosidaphne.htm 1/1