CURS 4

METABOLISMUL GLUCIDELOR

DIGESTIA SI ABSORBTIA GLUCIDELOR

 Glucidele sunt compuşi ternari (formaţi din C, H, O) cu formula empirică: (CH 2O)
 Rol biochimic:
 rol energetic (furnizează 50-70% din energia produsă în organism şi reprezintă componenta majoră
a dietei;
 rol plastic: intră în structura unor substanţe complexe: în glicozaminoglicanii şi proteoglicanii din
substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv, unele lipide (glicolipide – cerebrozide, sulfatide),
acizi nucleici, coenzime;
 un rol important în procesele biochimice il au ozele libere, fosforilate deoarece sunt metaboliţi
intermediari în procesele catabolice glucidice.
Glucoza: Fm : C6H12O6
• este principala oză, respectiv, aldohexoză din organismul uman şi este foarte răspândită în regnul
animal şi vegetal;
• este distribuită în toate celulele şi lichidele organismului, cu excepţia urinii.
Sursele de aprovizionare a organismului cu glucoză sunt: hidroliza enzimatică a poliglucidelor
alimentare;conversia altor hexoze la glucoză la nivel hepatic; biosinteza glucozei din compuşi de natură
neglucidică (aminoacizi, acid lactic, acid piruvic).

Oligo- si poliglucidele din alimente sunt hidrolizate sub actiunea hidrolazelor (glicozidazelor) la
ozele componente, singura forma in care glucidele se pot absorbi prin peretele intestinului.
Poliglucidele alimentare (exogene) sunt de origine
- animala (glicogen)
- vegetala (amidon).
In cantitati mai mici, alimentele mai contin si diglucide (zaharoza, lactoza, maltoza), oze (glucoza,
fructoza).

A. Digestia glucidelor
Este un proces hidrolitic prin care glucidele ingerate sunt transformate in oze pentru a fi
absorbite. Procesul este catalizat de enzime specifice cu diferite localizari numite glicozidaze.
1. In cavitatea bucala:
Incepe digestia amidonului, existent in cantitate mare in dieta si ea continua in duoden sub actiunea
succesiva a 2 endoglicozidaze:
- -amilaza salivara, produsa de parotide, cu pH optim de actiune 6,8, activata de ionii de Cl- din
NaCl;
- alfa-amilaza pancreatica deversata in duoden cu sucul pancreatic, cu un pH optim de 7,1.
- ambele actioneaza asupra legaturilor α-1,4-glicozidice din interiorul moleculei de amidon; ele nu
catalizeaza hidroliza legaturilor α-1,4 si α-1,6 din punctele de ramifiere ale moleculei de amidon.
- Produsii de hidroliza partiala rezultati sunt:
 Dextrine
 Maltoza, izomaltoza;
 Maltotrioza si malto-oligoglucide liniare cu 4-6 unitati de glucoza legate α-1,6.

2. In stomac: datorita pH-ului acid nu are loc digestia glucidelor

1
3. In intestin: scindarea hidrolitica a amidonului pana la glucoza, implica actiunea conjugata si progresiva
a unui ansamblu de enzime:
- -amilaza pancreatica - catalizeaza scindarea hidrolitica a amidonului (legaturile -1,4 din interiorul
lantului), rezultand dextrine, maltoza, glucoza.
- -1,6-glicozidaza = enzima de deramifiere (legaturile -1,6 ale aminopectinei), rezultand lanturi de tip
maltoza.
- maltaza - scindeaza maltoza pana la 2 unitati de -glucoza.
In tubul digestiv, hidroliza glicogenului se produce similar cu cea a amidonului.
Digestia totala a glucidelor se petrece in intestinul subtire, sub actiunea glicozidazelor pancreatice si
intestinale: zaharaza (hidrolizeaza zaharoza), lactaza (hidrolizeaza lactoza), (actioneaza asupra
nucleoproteidelor eliberand riboza si deoxiriboza).
Toate aceste enzime sunt concentrate la nivelul jejunului si sunt sintetizate de catre enterocite. Ele
nu actioneaza in lumenul intestinal, ci la nivelul marginii in perie a enterocitului, in vecinatatea sistemului
de transport al ozelor rezultate.
De mentionat ca membrana plasmatica a celulelor epiteliale intestinale are o structura microvilara,
ceea ce mareste substantial suprafata activa in procesul de digestie si absorbtie a glucidelor.
Celuloza :
 nu este digerata in tubul digestiv uman care nu contine celulaza;
 trece in intestinul gros unde in mica masura este digerata sub actiunea florei intestinale,
fiind eliminata in materiile fecale;
 nu are rol in nutritie, dar are rol important in reglarea peristaltismului intestinal,
 este considerata un factor de protectie impotriva neoplasmului de colon.
In final, in intestin, rezulta glucoza, galactoza, fructoza, riboza si deoxiriboza.

B. Absorbtia
Viteza de absorbtie a ozelor depinde de mai multi factori, precum si de regiunea si starea functionala a
intestinului: prezenta anumitor vitamine din complexul B, prezenta unor hormoni (tiroxina si cortizolul).
- Pentozele si intr-o anumita masura hexozele, pot fi absorbite prin difuzie simpla.
- Hexozele se absorb de cele mai multe ori printr-un proces activ care implica fosforilarea cu grupari
fosfat donate de ATP, sub actiunea hexokinazei. Esterii fosforici astfel formati si absorbiti sunt apoi
hidrolizati sub actiunea fosfatazelor.
Absorbtia ozelor implica:
a. transportul activ (energodependent), de obicei, unidirectional, contra gradientului de
concentratie.
b. difuzia facilitata care poate fi bidirectionala.
Ambele mecanisme necesita sisteme proteice de transport, localizate in membrana luminala a
enterocitelor caracterizate prin: stereospecificitate de substrat, saturabilitate, inhibitie specifica prin anumiti
compusi. S-a evidentiat existenta unui transportor proteic (I) pentru glucoza, galactoza, xiloza
(monozaharide cu aceeasi configuratie la C2) si a unui transportor proteic (II) pentru fructoza si alte
monozaharide.
Ozele absorbite sunt transportate prin vena porta in ficat, unde toate hexozele absorbite sunt
transformate in glucoza.

Fructoza + ATP → F-6-P ↓G-6-P-aza

Glucoza + ATP → G-6-P —————→ Glucoza
↑- H3PO4

2
 Galactoza + ATP →Gal-6-P + ADP

Glucoza:
1. participa la sinteza glicogenului hepatic (rezerva imediat disponibila) sau sinteza de lipide
2. trece in sange (mentinerea glicemiei constante)
3. este distribuita pe cale sanguina la toate tesuturile din organism si, in special, in tesuturile musculare
unde, prin catabolizare, furnizeaza 50-70% din energia necesara activitatii celulare;
4. excesul de glucoza este transformat in glicogen muscular; prin eliberarea glucozei din glicogenul
muscular si degradarea acesteia, se elibereaza energia necesara contractiei musculare.
In tesutul cerebral, glucoza este singurul furnizor de energie.

CATABOLISMUL GLUCIDELOR

Principalele mecanisme de degradare a glucidelor sunt:

1. glicoliza (degradarea incepe de la glucoza) si glicogenoliza (degradarea incepe de la glicogen)
- aeroba sau
- anaeroba
2. calea pentozofosfatilor
3. calea acizilor uronici
4. calea glioxalatului.
Sunt procese care au un caracter de generalitate, de universalitate. Ele coexista, iar repartitia lor
variaza in funcite de specie si de organ.

Glicogen Glucoza UDP-Glucoza

H3PO4 ATP Calea acizilor uronici
Glucozo-1-P Glucozo-6-P Acizi uronici

Calea pentozo fosfatilor

Stadiul anaerob pentoze

Acid piruvic
CO2
Ciclul Krebs
NADH+H+ Lantul respirator
Acid lactic FADH2 Fosforilarea oxidativa

Glicoliza Glicoliza
anaeroba aeroba ATP H2O

Caile de metabolizare a glucozei

Glucoza este un combustibil important pentru tesuturile glucodependente si sursa pentru obtinerea
unor compusi ca: pentoze, acizi uronici, glicerol si acetil-CoA, NADPH, aminoacizi neesentiali si produsi
specializati derivati din acestia (purine, pirimidine, porfirine).

3
 Pentru utilizarea glucozei ca sursa de energie este necesara parcurgerea glicolizei (degradarea ei
incompleta pana la piruvat si lactat) si a ciclului Krebs (degradarea completa pana la CO 2).
Calea de metabolizare pe care o parcurge glucoza este decisa de starea metabolica a tesutului
respectiv. Atunci cand posibilitatile ficatului de a stoca glucoza sub forma de glicogen sunt depasite,
glucoza este transformata in triacilgliceroli, fosfolipide si colesterol.

1. GLICOLIZA - la mamifere, 90% din glucoza se catabolizeaza pe cale glicolitica aeroba si

anaeroba.

Reprezinta succesiunea de reactii biochimice catalizate de diferite enzime, prin care glucoza este
degradata cu eliberare de energie sub forma de ATP. Ea poate fi:
l. Glicoliza anaeroba - se elibereaza numai o parte din energia continuta in molecula de glucoza
(randamentul formarii ATP este mic)
2. Glicoliza aeroba - degradarea totală a glucozei până la produşii finali – CO2 în ciclul Krebs şi
apă şi energie sub formă de ATP în lanţul respirator cuplat cu fosforilarea oxidativă.

Glicoliza anaeroba (calea Embden-Mayerhoff-Parnas) (EMP)

Este o cale metabolica ce se desfasoara in citosolul celulelor la procariote si eucariote,

deoarece aici sunt localizate enzimele ce catalizeaza reactiile biochimice implicate si ea este o cale
prin care glucoza este oxidata pana la piruvat.

Rolurile glicolizei anerobe

1. Glicoliza este prima etapa in degradarea aeroba, totala, a glucozei pana la CO 2, H2O si energie.
Este un proces exergonic (ΔG0’ = -47Kcal) in care se formeaza direct 2 moli de ATP si se ofera
substraturi pentru ciclul Krebs si lantul respirator.
In conditiile unei cantitati crescute de glucoza (postprandial), toate tesuturile, inclusiv cele insulino-
dependente, vor utiliza glucoza in vederea obtinerii resurselor energetice.
Glicoliza este singura modalitate de producere de ATP in celulele fara mitocondrii.

2. Glicoliza furnizeaza precursori pentru diferite procese anabolice.

Glucoza existenta in cantitati mari, postprandial, este captata de ficat si alte tesuturi si
transformata in lipide de rezerva, respectiv, trigliceride, forma de depozitare a energiei la care
organismul va apela in conditiile in care concentratia glucozei in sange este redusa. Acetil-CoA
rezultata prin decarboxilarea oxidativa a piruvatului obtinut prin glicoliza este necesar sintezei de acizi grasi
si de colesterol. Acesti compusi de natura lipidica vor fi exportati tesuturilor extrahepatice, si in special,
tesutului adipos, sub forma de lipoproteine.
Glicoliza furnizeaza scheletul de atomi de carbon pentru sinteza unor compusi biochimici:
 alanina din piruvat (prin transaminare);
 glicerol-fosfat din dihidroxiacetonfosfat;
 serina din acid 3-fosfogliceric;
 2,3-bifosfoglicerat implicat in legarea oxigenului de hemoglobina.
In perioadele interprandiale, glucoza reprezinta combustibilul principal numai pentru tesuturile
glucodependente care o obtin prin glicogenoliza si gluconeogeneza hepatica. Pentru celelalte tesuturi, sursa
de energie este reprezentata de rezervele de lipide constituite in faza anabolica (postprandial) si, in
extremis, de proteine.

Transformarea glucozei in acid lactic, implica 11 reactii catalizate de enzime specifice.

4
Se disting 2 etape:
1. glucoza este transformata in 2 molecule de gliceraldehid-3-P, cu consumul a 2 moli de ATP.
2. gliceraldehid-3-P se transforma in acid lactic, cu generarea a 4 moli de ATP, si sub actiunea LDH.
NAD+ regenerat prin aceasta reactie permite continuarea glicolizei, in conditiile unui aport scazut de
oxigen. In conditiile in care oxigenul este disponibil, lactatul este transformat in piruvat.

Schema glicolizei anaerobe

Glucozo-6-fosfatul format in prima etapa este situat la rascrucea unor cai metabolice ca: glicoliza,
gluconeogeneza, calea pentozo-fosfatilor, glicogenogeneza si glicogenoliza.
Metabolizarea glucozei este precedata de fosforilare, conditie necesara ramanerii ei in celula.
Gruparea fosfat, puternic ionizata la pH fiziologic, confera moleculei de glucozo-6-fosfat o incarcare
negativa neta si sanse minime de a strabate membrana celulara.
Fosforilarea glucozei este o reactie ireversibila, catalizata de kinaze, donatorul gruparii fosfat fiind
molecula de ATP care reactioneaza sub forma complexului Mg-ATP.

 Bilantul energetic al glicolizei anaerobe

a. cand glicoliza incepe de la glucoza:

4 ATP (formare) – 2 ATP (consum) = 2 ATP/mol glucoza
b. cand glicoliza incepe de la glicogen:
4 ATP (formare) – 1 ATP (consum) = 3 ATP/mol glucoza

Acidul piruvic format prin glicoliza anaeroba, poate urma mai multe cai de catabolizare:
1. poate fi redus in prezenta LDH, avand drept coenzima NADH+H +, cu formare de acid lactic
2. dupa decarboxilarea oxidativa si transformarea lui in acetil-CoA intra in glicoliza aeroba  CO2,
coenzime reduse;
3.poate participa la reactii de transaminare, cu formare de alanina, in prezenta TGP.

In muschi, degradarea incepe in special de la glicogen pentru ca fibra musculara nu contine cantitati
apreciabile de glucoza libera.
In cazul unui efort muscular moderat, cand oxigenarea muschiului este suficienta- degradarea
glucozei se face pe cale aeroba, prin catabolizarea acidului piruvic rezultat prin glicoliza anaeroba.
In conditiile unui efort muscular intens, cand oxigenarea muschiului este insuficienta pentru a
asigura oxigenarea muschiului, degradarea glucozei se face exclusiv pe cale glicolitica, cu reducerea
acidului piruvic la acid lactic si cu acumularea acestuia in muschi.
In repaus, cand rezervele de oxigen se incarca, acidul lactic este reoxidat sub actiunea LDH la acid
piruvic care – dupa decarboxilarea oxidativa – intra in ciclul Krebs.

5
 GLICOLIZA GLICOGENOLIZA
Glucoza Glicogen
- ATP hexokinaza + H3PO4
Mg2+ (Mn2+ ) glicogen fosforilaza
1,6-P-glucomutaza
G-6-P G-1-P
glucozo-fosfat izomeraza
Mg2+ (Mn2+)
F-6-P
- ATP fosfo-fructo kinaza
Mg2+

F-1,6-diP

aldolaza
triozo-P-izomeraza
Gliceraldehid-3-P Dihidroxiaceton-1-P
(2) H3PO4
gliceraldehid-3-P dehidrogenaza
(2) NADH+H+
Acid 1,3-difosfogliceric
fosfoglicerat kinaza
(2) ATP

Acid 3-P-gliceric
fosfoglicero-mutaza

Acid 2-P-gliceric
enolaza
Mg2+ (Mn2+)
Acid P-enolpiruvic
piruvat kinaza
(2) ATP Mg2+ (Mn2+)
Acid piruvic
LDH
(2) NAD+
Acid lactic

Glicoliza anaeroba constituie un proces eficient de generare de energie, in special, in tesutul

muscular, in conditii anaerobe. Este o cale rapida, dar se elibereaza doar 1/3 din energia continuta in
molecula de glucoza.

 Reglarea glicolizei anaerobe

Reglarea glicolizei se realizeaza la nivelul enzimelor ce catalizeaza cele 3 reactii ireversibile

din glicoliza: 1. Glucoza → glucozo-6-fosfat
2. fructozo-6-fosfat → fructozo-1,6-difosfat
3. fosfoenolpiruvat → piruvat
Activitatea acestor enzime poate fi influentata prin modificarea:
- cantitatii de enzima, prin inductie sau represie;

6
 - eficientei enzimei prin control hormonal (reglare covalenta) sau control metabolic (reglare
allosterica).
1. Hexokinazele sunt enzime din tesuturile extrahepatice care catalizeaza fosforilarea glucozei
chiar la concentratii mici ale acesteia in sange; au o afinitate mare pentru glucoza, deci KM mic.
Ele sunt inhibate de glucozo-6-fosfat, produsul actiunii lor.
Glucokinaza, prezenta in ficat, are afinitate mica pentru glucoza; ea are o activitate mare
postprandial, cand concentratia glucozei in sange este mare si este practic inactiva la concentratii mici ale
glucozei in sange.

2. Fosfofructo-1-kinaza (FFK-1) catalizeaza reactia limitanta de viteza a glicolizei; activarea ei de

catre fructozo-2,6-biosfat reprezinta un mecanism reglator important la nivelul ficatului.

3. Piruvat kinaza este activata de fructozo-1,6-bifosfat si este inhibata de alanina, ATP, acetil-
CoA, acil-CoA.
Piruvat kinaza hepatica este activata de insulina, in nutritie, si este inhibata de glucagon, in starile de
foame.

In conditiile unei reglari defectuoase a glicolizei anaerobe, pot apare:

a. Acidoza lactica determinata de productia excesiva de acid lactic si utilizarea redusa a acestuia (ex:
boli respiratorii, cardiovasculare, boli sistemice etc.)
b. Anemii hemolitice cauzate de defecte enzimatice ale:
- Piruvat kinazei eritrocitare (se produce liza celulara, datorita scaderii concentratiei ATP si a
cresterii permeabilitatii membranei eritrocitului);
- Hexokinazei eritrocitare (scade concentratia intermediarilor glicolitici si a 2,3-
bifosfogliceratului).

CICLUL KREBS sau ciclul acizilor tricarboxilici (TCA) sau ciclul acidului citric
 se mai numeste si ciclul acizilor tricarboxilici pentru ca primii compusi au 3 grupe carboxil in
structura;
 se mai numeste ciclul acidului citric, deoarece primul compus format este acidul citric;
 este un proces mitosolic, deoarece in mitocondrii există întregul echipament enzimatic necesar
desfăşurării sale.
 este o cale de degradare oxidativa a acetil-CoA si de reducere a coenzimelor NAD+ si FAD
care vor fi apoi reoxidate in lantul respirator cu formare de ATP;
 reprezinta calea finala comuna pentru oxidarea aeroba a glucidelor, lipidelor si proteinelor, deoarece
glucoza, acizii grasi si cei mai multi aminoacizi sunt metabolizati la acetl-CoA sau la intermediari ai
ciclului;
 Compusul care intra si se degradeaza in ciclul Krebs este Acetil-CoA care provine prin:
 decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic rezultat prin glicoliza anaerobă (catabolismul
glucidelor);
 degradarea acizilor graşi prin β-oxidare (catabolismul lipidelor);
 degradarea unor aminoacizi pe căi catabolice specifice (catabolismul protidelor).
 el are un rol important in gluconeogeneza, lipogeneza si interconversia unor aminoacizi, anumiti
intermediari ai ciclului Krebs fiind utilizati in biosinteza de glucoza, aminoacizi si acizi grasi; astfel,
stabileste corelatii intre cele 3 metabolisme fundamentale ale celulei: glucidic, lipidic, protidic.
 In ciclul Krebs:
 prin procese de degradare oxidativa, rezulta CO2 si H,
 H este preluat sub forma de coenzime reduse (NADH+H+ si FADH2),

7
  coenzimele reduse sunt transferate in catena respiratiei celulare, unde prin oxidarea H in
prezenta O2 activat, se formeaza apa si se elibereaza cantitati mari de energie conservata sub
forma de ATP (prin cuplarea cu fosforilarea oxidativa).
 Prin oxidarea acetilCo-A se formeaza 2 moli de CO2 si patru perechi de echivalenti reducatori
(3NADH + 3H+ + FADH2) ce vor fi oxidati in lantul respirator cu formarea a 3x3 +2 = 11 moli
ATP.
Se formeaza GTP sau ATP printr-o fosforilare la nivel de substrat.
Beneficiul total este de 11 ATP + 1 GTP = 12NTP (nucleozid trifosfat) pentru fiecare molecula de
acetilCo-A degradata.

Schema ciclului KREBS

CH3-CO-S-CoA (C2)
acetil-CoA H2O
acid oxalacetic (C4)
citrat sintaza
malat dehidrogenaza CoA-SH
acid malic (C4) NADH+H + acid citric (C6)
aconitaza
fumarat hidrataza H2O
acid cis-aconitic (C6)
H2O H2O
aconitaza
acid fumaric (C4)
acid izocitric (C6)
izocitratdehidrogenaza
succinat dehidrogenaza FADH2 + Mn2+
NADH+H
CO2
+
acid succinic (C4) NADH+H acid 2-cetoglutaric (C5)
succinil tiokinaza CoA-SH
CoA-SH 2-cetoglutarat dehidrogenaza
ATP GTP succinil-CoA (C ) CO2
4

Reglarea activitatii ciclului Krebs

Activitatea ciclului Krebs este reglata prin:
 cantitatea de acetilCo-A provenita din glucoza, aminoacizi sau acizi grasi;
 cantitatea de oxaloacetat care introduce acetilCo-A in ciclul Krebs;
 cantitatea de O2 si de ADP, deci prin viteza functionarii lantului respirator si a fosforilarii oxidative,
ce permit refacerea comuna a NAD+ si a FAD, necesare functionarii ciclului Krebs;
 modificarea activitatii celor 3 enzime reglatoare ale ciclului: citrat sintaza, izocitrat dehidrogenaza,
si α-cetoglutarat dehidrogenaza (concentratiile crescute de NADH si ATP inhiba aceste enzime).

Ciclul Krebs, cale amfibolica

 are caracter amfibolic (unii dintre produsii sai intermediari pot constitui materia prima pentru
sinteza altor biomolecule).
1. Procese catabolice
Ciclul Krebs reprezinta o cale pentru oxidarea acetilCo-A provenita din glucoza, acizi grasi si
aminoacizi. Electronii generati prin functionarea ciclului sunt transferati in lantul mitocondrial al
transportorilor de electroni unde se formeaza ATP prin fosforilarea oxidativa.
2. Procese anabolice
Intermediarii ciclului Krebs sunt utilizati pentru biosinteza multor compusi.
8
 a. Cei doi cetoacizi ai ciclului, oxaloacetatul si alfa-cetoglutaratul, pot forma prin reactiile de
transaminare sau de aminare reductiva, aminoacizii corespunzatori (aspartic si glutamic). Deoarece
reactiile de transaminare sunt reversibile, anumiti aminoacizi sunt transformati, in functie de necesitatile
celulei, in intermediari ai ciclului Krebs.
Si alti aminoacizi se transforma in intermediari ai ciclului Krebs, furnizand astfel scheletul de atomi
de carbon pentru gluconeogeneza (histidina, arginina, prolina se transforma in glutamat care, prin
transaminare, trece in oxaloacetat).
b. Acidul aspartic este utilizat in biosinteza nucleotidelor pirimidinice, iar glutamina provenita din
glutamat initiaza biosinteza nucleotidelor purinice.
c. Succinatul este utilizat in biosinteza hemului prin ciclul succinat-glicocol.
d. Oxaloacetatul transportat din mitosol in citosol ca malat, este convertit la fosfoenol piruvat care se
angajeaza in gluconeogeneza.
e. Citratul reprezinta forma de transport a acetilCoA din mitosol in citosol, membrana mitocondriala
fiind impermeabila pentru acetil-CoA. Acetil-CoA eliberata de pe citrat in citosol, in prezenta ATP-
citrat liazei, este utilizata in sinteza de novo a acizilor grasi si a colesterolului.

• Bilanţul energetic total este:

• a) 36 ATP +2 ATP = 38 ATP/mol de glucoză dacă degradarea începe de la glucoza liberă
2 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei până la acid piruvic în glicoliza anaerobă
- cantitatea de energie rezultată - în moli de ATP - este de 19 ori mai mare decât în glicoliza anaerobă
b) 36ATP +3 ATP = 39 ATP /mol de glucoză dacă degradarea începe de la glicogen
3 ATP = bilanţul energetic al degradării glucozei în stadiul anaerob dacă degradarea începe de la
glicogen.

Respiratia celulara sau lantul respirator sau lantul citocromilor

Reprezinta o succesiune de reactii enzimatice, in care H captat de pe diferite substante din ciclul
Krebs, sub forma coenzimelor reduse (NADH+H+ si FADH2), este oxidat in prezenta O2 activat cu
formarea produsului final – H2O.
In acest proces exista 2 etape:
1- transfer de hidrogen intre coenzimele reduse; H in final se disociaza in H + si e-
2- transfer de electroni de pe H pe O2 care se activeaza (O2-2); la acesta participa citocromii =
transelectronaze.
In ultima reactie oxigenul activat se combina cu protonul formand apa
Respiratia celulara are loc in mitocondrii.

Fosforilarea oxidativa

Procesul biochimic prin care energia eliberata in lantul respirator este utilizata pentru sinteza ATP.
Energie
ADP + H3PO4  ATP + H20

Acesta are loc in mitocondrii.

Schema lantului respirator si cea a fosforilarii oxidate sunt redate mai jos:

H2 H2 H2 2e- 2e- - 2e- 2e-

S-H2 NADH+H+ FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 2e cyt c cyt a+a3 1/2 O22-

2 H+ H2O 1/2 O22- 9

 Coenzime reduse (H2) → 2H+ + 2 e- + coenzime oxidate
½ O2 + 2 e- → ½ O22-
2H+ + ½ O22- → H2O + Energie (ATP)
H2 H2 H2 e- e- e- e- e-
S-H2 NADH+H+ FADH2 CoQH2 cyt b cyt c1 cyt c cyt a+a3 1/2 O2

ATP ATP ATP

H+ H2O 1/2 O2

Alte cai de degradare a glucozei:

A. Calea pentozofosfatilor sau suntul pentozofosfatilor este o cale neoxidativa, prin care se
genereaza ribozo-5-fosfatul, dar se si transforma pentozele din dieta in monozaharide fosforilate cu 6
(fructozo-6-fosfat) si cu 3 atomi de carbon (gliceraldehid-3-fosfat), compusi care pot fi utilizati in glicoliza.
Sensul acestei cai este de a produce NADPH si pentoze.
Este o etapa reversibila ce permite conversia pentozelor in hexoze si invers, sensul etapei fiind
impus de necesitatile metabolice ale celulei. Pentozele sintetizate prin aceasta cale fie sunt utilizate pentru
sinteza acizilor nucleici, a coenzimelor, a compusilor macroergici, fie sunt reconvertitie in hexoze.
Gliceraldehid-3-fosfatul reprezinta un punct de interferenta a glicolizei cu suntul pentozelor, iar
fructozo-6-fosfatul este un intermediar comun al glicolizei si cai pentozofosfatilor. Trioza fosforilata poate
fi oxidata la piruvat prin glicoliza sau transformata in fructozo-6-fosfat sau glucozo-6-fosfat in
gluconeogeneza.
Bilantul net al caii pentozofosfatilor este oxidarea unui mol de glucoza (sub forma de G-6-P)
conform reactiei:

3 glucozo-6-fosfat + 6 NADP+ → 2 fructozo-6-fosfat + 3 CO2 + 6 NADPH+H+ + gliceraldehid-3-fosfat

Aceasta exprimare globala a caii pentozofosfatilor arata ca, in acest proces biochimic, glucoza este
degradata oxidativ, fara interventia oxigenului si fara producere de ATP.

In proces rezulta o cantitate mare de NADPH+H+, utilizat in biosinteza acizilor grasi, a compusilor
steroizi.
Calea pentozofosfatilor se intalneste frecvent in metabolismul tesuturilor embrionare sau in organele
cu un rol important in biosinteza acizilor grasi, compusilor steroizi, acizi nucleici, ca de exemplu ficat,
glande mamare, hematii, pancreas, tiroida, rinichi, leucocite.
Interdependenta functionala a caii pentozofosfatilor cu glicoliza si cu gluconeogeneza permite
adaptarea acesteia la necesitatile diverselor tesuturi in diferite momente metabolice; trebuie mentionat
faptul ca glicoliza si calea pentozo-fosfatilor sunt stimulate de insulina.
Cresterea concentratiei fructozo-1,6-difosfatului, substrat al glicolizei, va produce inhibarea suntului
pentozo-fosfatilor prin inhibarea glucozo-6-fosfat dehidrogenazei, astfel incat conversia ulterioara a
pentozelor la hexoze, eventuale substraturi ale glicolizei, nu se va mai produce.

Intensitatea caii pentozofosfatilor depinde de starea fiziologica a celulei.

Cresterea raportului NADP+/NADPH reprezinta un semnal ce induce oxidarea glucozei pe calea
suntului pentozofosfatilor, iar cresterea raportului NAD +/NADH induce glicoliza.
In anumite tesuturi, in special in hematii care sunt expuse conditiilor puternic oxidante, intensitatea
suntului este controlata de raportul G-SS-G/G-SH (glutation oxidat/ glutation redus). Suntul
pentozofosfatilor furnizeaza NADPH pentru reducerea glutationului oxidat.
10
 De asemenea, viteza suntului creste in perioadele de crestere a organismului, deoarece acestea sunt
perioadele in care se intensifica biosinteza de proteine si de acizi nucleici.

B. Calea acidului glucuronic este o cale metabolica de degradare oxidativa a glucozei care are
loc in citosol.
Prima etapa a caii acidului glucuronic presupune activarea glucozo-1-fosfatului sub forma de uridin-
difosfat-glucoza (UDP-glucoza) si necesita UTP si enzima UDP-glucozo-fosforilaza.
Apoi, UDP-glucoza poate fi utilizat ca donor de glucoza in sinteza di- si poliglucidelor sau
poate fi oxidat la UDP-glucuronat, in prezenta unei dehidrogenaze NAD-dependente.

UDP-glucuronatul:
a. poate servi ca donor de rest glucuronozil pentru sinteza unor glicozaminoglicani cu caracter acid:
heparina, condroitin-sulfati;
b. poate participa la reactia de conjugare cu diversi compusi endo- sau exogeni (bilirubina, fenoli,
sterozi, morfina, acid salicilic, mentol), reactie care este importanta pentru detoxifierea
organismului.Conjugarea acestor compusi cu acidul glucuronic, proces denumit
glucuronoconjugare, conduce la scaderea toxicitatii si la cresterea solubilitatii in apa a acestor
compusi care pot fi astfel eliminati pe cale urinara sau biliara.
Imaturitatea sau deficientele genetice ale glucuronil-transferazelor, enzimele care catalizeaza
reactia de glucuronoconjugare, duc la perturbarea proceselor de detoxifiere.

Transformarile acidului piruvic in metabolismul intermediar

Acidul piruvic este un compus nodal al metabolismului intermediar. El participa la urmatoarele
transformari:
1. este redus, in prezenta NADH+H+ si a LDH, pana la acid lactic, ca produs final al glicolizei
anaerobe;
2. se poate decarboxila simplu, in prezenta tiaminpirofosfatului (TPP) cu formare de acetaldehida care,
prin reducere in prezenta NADH+H+ formeaza etanol, iar prin oxidare, in prezenta NAD+, formeaza
acid acetic;
3. se poate decarboxila oxidativ sub actiunea unui complex multienzimatic piruvat dehidrogenazic cu
formare de acetil-CoA care intra in ciclul Krebs;
4. se poate carboxila, sub actiunea biotinei, rezultand oxaloacetatul care este unul dintre intermediarii
ciclului Krebs;
5. se poate amina prin transaminare, in prezenta TGP, cu formare de alfa-alanina;
6. poate participa la gluconeogeneza (sinteza glucozei din compusi de natura neglucidica), la fel ca si
acidul lactic.

11