UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE, ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

SOCIOLOGIE ŞI ASISTENTA SOCIALĂ
ȘCOALA DOCTORALĂ ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI

POPOV ȘTEFAN

MODELUL INTERN DE LUCRU CA FACTOR AL

PERCEPȚIILOR ȘI COMPORTAMENTULUI RISCANT

511.01- PSIHOLOGIE GENERALĂ

Teză de doctor

Conducător ştiinţific: Tolstaia Svetlana, doctor, conferențiar universitar

Autorul: Popov Ștefan

CHIŞINĂU, 2022
 Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea
problemelor de cercetare
Percepțiile riscului - sau susceptibilitatea percepută a unui individ la o amenințare - sunt o
componentă cheie a multor teorii privind sănătatea mentală și a comportamentelor sănătoase.
Schimbarea percepțiilor asupra riscului sunt adesea vizate în intervențiile psihoterapeutice, iar
dovezile meta-analitice recente sugerează că intervențiile care implică și schimbă cu succes
percepțiilor de risc produc îmbunătățiri semnificative ale comportamentelor sănătoase și a
sănătății mentale [Tony, 1998, Brewer et al., 2007, Floyd et al., 2000, Ferrer, Klein, 2015, Paek,
Hove, 2017].
Primele studii privind percepția riscului au luat naștere în anii 1960 în contextual
dezvoltării tehnologice în care s-a observant că exista o diferență enormă de percepe a riscurilor
între experți și oameni de rând privind utilizarea energiei nucleare. Primele teorii afirmau că
indivizii se comportă rațional cântărind informațiile înainte de a lua o decizie și că indivizii au
temeri exagerate din cauza informațiilor inadecvate sau incorecte. Această presupunere implică
faptul că informațiile suplimentare îi pot ajuta pe oameni să înțeleagă adevăratul risc și, prin
urmare, să își diminueze părerea despre pericol [Douglas, 1985]. Însă cercetările ulterioare au
respins ca simpla disponibilitate a unor informații pot schimpa percepția asupra riscului. Daniel
Kahneman și Amos Tversky au susținut că oamenii folosesc euristica cognitivă pentru sortarea și
simplificarea informațiilor, ceea ce duce la formarea biasurilor cognitive. Această abordare
identifică numeroși factori responsabili de influențarea percepțiilor individuale asupra riscului,
inclusiv teama, noutatea, stigmatizarea și alți factori [Tversky, Kahneman, 1974]. Alți
cercetători au arătat că percepția riscului este influențat de stările emoționale, în special, fericire,
tristețe, furie, și anxietatea [Bodenhausen, 1993]. A mai fost sugerată și teoriei valenței, conform
căreia emoțiile pozitive conduc la percepții optimiste ale riscului, în timp ce emoțiile negative
influențează o viziune mai pesimistă asupra riscului [Lerner, Keltner, 2000].
Un cadru teoretic care încorporează atât dimensiunea cognitivă, cât și cea emoțională a percepției
riscului este paradigma psihometrice dezvoltată de Slovic [Slovic, 2000].
Covello a propus patru modele teoretice care explică modul în care oamenii percep riscurile,
modul în care procesează informațiile despre risc și cum iau decizii în consecință. 1. Modelul de
percepție a riscului cu o varietate de factori care influențează percepția oamenilor asupra riscului.
Acestea includ voluntariate, controlabilitate, familiaritate, echitate, beneficii, înțelegere,
incertitudine, teamă, încredere în instituții etc, 2. Modelul de zgomot mental presupune că
evenimentele care produc un nivel mai ridicat de zgomot mental (sau stres) reduc capacitatea
oamenilor de a procesa informații legate de riscuri. 3. Modelul de dominanță negativă care
prezice că situațiile care produc riscuri și emoții, cum ar fi frica, teama și anxietatea, creează un
mediu în care oamenii sunt mai predispuși să se concentreze pe mesaje negative. 4 Modelul de
determinare a încrederii, care evidențiază importanța încrederii percepute a comunicatorului în
percepțiile și reacțiile oamenilor la riscurile date [Walaski, 2011].
Alte abordări au indicat o varietate de influențe culturale și sociale asupra percepțiilor și
răspunsurilor oamenilor la riscuri. De exemplu, cadrul de amplificare socială a riscului (SARF)
încearcă să arate relațiile dintre analiza tehnică a riscului și structurile culturale, sociale și
individuale de răspuns care modelează experiența riscului a oamenilor [Kasperson et al., 1988].
Una dintre cele mai recente modele privind percepția pericolul este teoria polivagală ce
aparține psihiatrului american Stephen Porges [Porges, 2009]. Unul dintre conceptele centrale ale
acestei teorii este “neurocepția”. Neurocepția este un mecanim neurobiologic implicat în
percepția riscului și al siguranței și descrie modul în care circuitele neuronale disting dacă
situațiile sau oamenii sunt sigure, periculoase sau care pun viața în pericol. Neurocepția
defectuoasă ar putea sta la rădăcina mai multor tulburări psihiatrice, inclusiv autism,
schizofrenie, tulburări de anxietate, depresie și tulburări de atașament [Porges, 2004]. În general.
Porges sugerează că funcționalitatea neurocepției depinde de calitatea mediului și îngrijirii
securizante a bebelușilor. dacă neurocepția identifică o persoană ca fiind sigură, apoi un circuit
neuronal inhibă active zonele creierului care organizează strategii defensive de luptă, fugă sau
încremenire. Dar Porges nu explorează mai larg stilurile de atașament și mecanismele de formare
ale neurocepției. În acest sens, avem premise teoretice de a explora modelele de lucru intern,
concept central în teoria atașamentului [Cassidy, Jude et al. 2013], în relația cu dezvoltarea
mecanismelor neuroceptive.
Modelul de lucru intern este un principiu central în teoria atașamentului și este evidențiat
în mai multe domenii de cercetare. Construcția modelului de lucru intern, deși neterminată, a fost
inițial propus de psihologul cognitiv Kenneth Craik (1943) și ulterior descoperit și observat de
neurologul Johnson-Laird (1983). Mult timp s-a considerat că modelul intern de lucru este mai
curând o metaforă, însă cercetările neuroimagistice a reușit chiar să cartografieze aceste modele
la nivel neurofiziologic [Robert et al. 2016, Bretherton et al., 2016].
Bowlby vede modelul ca pe o construcție generală care funcționează ca un „sistem de
reprezentare care ne permite… să ne imaginăm interacțiuni cu ceilalți, pe baza experiențelor
noastre anterioare cu ei ” [Bretherton, Munholland, 2008].
O mare parte a cercetărilor asupra acestor modele se bazează pe noțiunea că, începând cu
primul an de viață, indivizii sănătoși din punct de vedere mental dezvoltă un „script de bază
sigur” care oferă un prototip cauzal-temporal al modurilor în care evenimentele legate de
atașament se desfășoară de obicei (de exemplu, „Când sunt rănit, mă duc la mama și primesc
confort”). Conform lui Bretherton [Bretherton, Munholland, 2008], scripturile de bază securizate
sunt „elementele de bază” ale IWM-urilor. Teoretic, scenariile securizate pentru copii și adulți ar
trebui să le permită să creeze „povești” legate de atașament în care o persoană folosește cu
succes o alta ca bază sigură de unde să exploreze și ca un refugiu sigur în momente de nevoie sau
de primejdie. Persoanele nesigure ar trebui să prezinte lacune sau distorsiuni sau chiar absența
unui astfel de script. H. Waters și colegii [ Waters, Rodrigues-Doolabh, 2001].
O perspectivă conceptuală utilă, constructivism rațional, se bazează pe ideea că sugarii
folosesc raționament probabilistic atunci când integrează cunoștințele existente cu date noi
pentru a testa ipoteze despre lume [Xu, Kushnir, 2013]. S-a analizat dovezi că, până la vârsta de
18 luni, sugarii folosesc raționamente probabiliste pentru a evalua ipoteze alternative [Gweon,
Tenenbaum, Schulz, 2010], revizuiesc ipotezele în lumina noilor date [Gerken, 2010], fac
predicții și își ghidează acțiunile [Denison, Xu, 2010]. Mai mult, sugarii sunt capabili să
integreze cunoștințele anterioare și multiplii factori contextuali în calculele lor statistice
[Denison, Xu, 2010]. Xu și Kushnir (2013) au propus în continuare că aceste capacități par a fi
generale, fiind evidente într-o varietate de domenii: limbaj, raționament fizic, raționament
psihologic, înțelegerea obiectelor și înțelegerea preferințelor individuale. Domeniul relațiilor
sociale, inclusiv al relațiilor de atașament, este absent în mod special de pe această listă.

Pot fi ridicate mai multe întrebări cu privire la inferențele probabilistice: sugarii fac astfel
de inferențe cu privire la comportamentul probabil al anumitor figuri de atașament și această
capacitate ar putea explica atașamente calitativ diferite față de diferiți indivizi (de exemplu,
mama diferită de tată)? Utilizează sugarii raționamentul probabilistic atunci când trag inferențe
legate de rezultatele propriilor lor comportamente de atașament? (Acest lucru este legat de
contingențe dacă-atunci: „Dacă plâng, care este probabilitatea ca χ să apară?”) Cât de complex
poate deveni acest raționament infantil și în ce traiectorie de dezvoltare? „Dacă fac χ,
probabilitatea rezultatului y este de 80%, dar dacă fac w, probabilitatea de y este de doar 30%.”
Copiii iau în considerare contextul? „Dacă fac χ, probabilitatea lui y este de 90% în contextul q,
dar doar 20% în contextul r”. Cum calculează sugarii variabilitatea acestor probabilități între
cifrele atașamentului? Se pare că sugarii folosesc inferențe statistice pentru a-și înțelege lumile
sociale. Această abilitate pare să fie adaptativă din punct de vedere evolutiv, deoarece sugarii ar
putea încorpora inferențe probabilistice în IWM-urile lor și le pot folosi pentru a-și îndruma
comportamentul în raport cu figura de atașament.
Având aceste modele teoretice de referință, deja elaborate și cercetate, ne putem întreba
dacă modelele de lucru intern influențează mecanismele neuroceptive în calclulul statistic în
perceperea riscurilor și amenințărilor în domeniile precum: social, financiar, sănătate, etică și
recreare și felul în care determină comportamente funcționale sau disfuncționale.
Aceste aspecte fiind domeniile de cercetare al temei prezente.
 Bibliografie

1. Brewer NT, Chapman GB, Gibbons FX, Gerrard M, McCaul KD, Weinstein ND. Meta-analysis
of the relationship between risk perception and health behavior: the example of
vaccination. Health Psychology. 2007;26:136. 

2. Floyd DL, Prenti34 ce-Dunn S, Rogers RW. A meta-analysis of research on protection

motivation theory. Journal of Applied Social Psychology. 2000;30:407–429. 

3. Bodenhausen, G. V. (1993). Emotions, arousal, and stereotypic judgments: A heuristic model of

affect and stereotyping. In D. M. Mackie & D. L. Hamilton (Eds.), Affect, cognition, and
stereotyping: Interactive processes in group perception (pp. 13–37). Academic Press.

4. Bretherton I, Munholland KA. Internal working models in attachment relationships. In: Cassidy J,
Shaver PR, editors. The Handbook of attachment: Theory, research, and clinical
applications. 2nd. New York, NY: Guilford Press; 2008. pp. 102–127.

5. Bretherton, Inge & Munholland, Kristine. (2016). The Internal Working Model Construct in
Light of Contemporary Neuroimaging Research.

6. Cassidy, Jude et al. “Contributions of attachment theory and research: a framework for future
research, translation, and policy.” Development and psychopathology vol. 25,4 Pt 2 (2013): 1415-
34. doi:10.1017/S0954579413000692

7. Denison S, Xu F. Integrating physical constraints in statistical inference by 11-month-old

infants. Cognitive Science. 2010;34:885–908.

8. Ferrer, Rebecca, and William M Klein. “Risk perceptions and health behavior.” Current opinion
in psychology vol. 5 (2015): 85-89. doi:10.1016/j.copsyc.2015.03.012

9. Gweon H, Tenenbaum JB, Schulz LE. Infants consider both the sample and the sampling process
in inductive generalization. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United
States of America. 2010;107:9066–9071.

10. Kasperson, R. E., Renn, O., Slovic, P., Brown, H. S., Emel, J., Goble, R., Ratick, S. (1988). The
social amplification of risk: A conceptual framework. Risk Analysis, 8(2), 177–187.

11. Lerner, JS; Keltner, D (2000). "Beyond valence: Toward a model of emotion-specific influences
on judgment and choice". Cognition and Emotion. 14 (4): 473–
493. CiteSeerX 10.1.1.318.6023. doi:10.1080/026999300402763.

12. Mary Douglas, Risk Acceptability According to the Social Sciences, Russell Sage Foundation,
ISSN 1052-0430, 1985, 115p.

13. Paek, H., & Hove, T. Risk Perceptions and Risk Characteristics. Oxford Research Encyclopedia
of Communication. Retrieved 28 Feb. 2022, from
https://oxfordre.com/communication/view/10.1093/acrefore/9780190228613.001.0001/acrefore-
9780190228613-e-283.
14. Porges, Stephen W. “The polyvagal theory: new insights into adaptive reactions of the autonomic
nervous system.” Cleveland Clinic journal of medicine vol. 76 Suppl 2,Suppl 2 (2009): S86-90.
doi:10.3949/ccjm.76.s2.17

15. Porges, Stephen. (2004). Neuroception: A Subconscious System for Detecting Threats and
Safety. ZERO TO THREE. 24.

16. Robert D. Shura, Robin A. Hurley, and Katherine H. Taber

Working Memory Models: Insights From Neuroimaging
The Journal of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences 2016 28:1, A4-5

17. Slovic, P. (Ed.). (2000). The perception of risk. Sterling, VA: Earthscan.

18. Tony Ryan, Perceived risks associated with mental illness: Beyond homicide and suicide, Social
Science & Medicine, Volume 46, Issue 2, 1998, Pages 287-297, ISSN 0277-9536,
https://doi.org/10.1016/S0277-9536(97)00161-5.

19. Tversky A, Kahneman D. Judgment under Uncertainty: Heuristics and Biases. Science. 1974 Sep
27;185(4157):1124-31. doi: 10.1126/science.185.4157.1124. PMID: 17835457.

20. Walaski, P. (2011). Risk and crisis communication: Methods and messages. New York: Wiley.

21. Waters HS, Rodrigues-Doolabh L. Are attachment scripts the building blocks of attachment
representations? Paper presented at the meetings of the Society for Research in Child
Development. 2001 Apr; Retrieved
www.psychology.sunysb.edu/attachment/srcd2001/srcd2001.htm.

22. Xu F, Kushnir T. Infants are rational constructivist learners. Current Directions in Psychological

Science. 2013;22:28–32.