Sunteți pe pagina 1din 8

LTPR ”Mihai Marinciuc”

COMUNICARE

METODICĂ

”Metode și tehnici

de consiliere școlară

cu aplicare

la lecțiile de dirigenție

în clasele primare”

A prezentat: Eșanu Nadejda,


grad didactic II (DOI)
Chișinău, 2015
 Actualul Curriculum de dirigenţie cl. I-IV (2007), renovat prin scrisorile
metodice emise de ME al RM realizează o redistribuire a responsabilităţilor
desfăşurării activităţii de consiliere şcolară. Aceasta este realizată de către
consilierul şcolar, specialist în domeniul consilierii educaţionale şi învăţătorul
diriginte, care-şi poate asuma rolul de „consilier”, de sfătuitor, de îndrumător al
elevilor. Cunoscîndu-şi foarte bine elevii, învăţătorul diriginte poate contribui
semnificativ în colaborarea cu ceilalţi factori implicaţi în consilierea şi orientarea
acestora, la rezolvarea problemelor întîmpinate de elevi.

Deşi consilierea educaţională este de natură predominant pedagogică,


tehnologia consilierii nu se identifică cu cea didactică. Tehnologia procesului de
consiliere este alcătuită din tehnici, metode, procedee, modalităţi de lucru
psihologice (de exemplu conversaţia), pedagogice (de exemplu problematizarea),
sociologice (de exemplu cooperarea), psihoterapeutice (de exemplu jocul de rol,
psihodrama) de natură cognitiv-comportamentală, centrate pe probleme şi soluţii,
de durată relativ scurtă. Specificul acestei tehnologii constă în caracterul ei creativ
şi activ-participativ. Astfel fie că se adresează lucrului cu un subiect educaţional,
fie cu un grup, sau cu toată clasa, cele mai eficiente metode, tehnici şi procedee de
consiliere educaţională ar putea fi clasificate astfel:

■Metode: observaţia; conversaţia euristică; problematizarea; brainstorming-


ul; cooperarea; psiho-drama; dezbaterea în grupuri şi perechi; studiul de caz;
exerciţii de învăţare; elaborarea de proiecte; elaborarea de portofolii; jocul de rol;
ciorchinele; masa rotundă;bulgărele; etc.

■Tehnici: activităţi ludice; completarea de fişe de lucru şi scări de


autoevaluare; vizionarea de filme şi comentarea lor; completarea unor teste şi
imagini; jocuri experimentale; realizarea de colage şi postere.
■Procedee: reflexia; argumentarea; desenul; lista de probleme; lista cu
soluţii; ascultarea activă; empatia; acceptarea necondiţionată; congruenţa;
parafrazarea; sumarizarea; feed-back-ul.
Trebuie să reţinem că nici o metodă nu este perfectă. Important este adaptarea
metodei sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmărim. Dacă obiectivele
activităţii sunt neclare şi confuze, atunci nici metodele utilizate nu vor avea efectul
dorit.
Brainstorming-ul ( asaltul de idei) este o metodă didactică ce presupune
emiterea unui număr cît mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a
unei probleme, în vederea obţinerii, prin combinarea lor, a unei soluţii complexe,
creative, de rezolvare a problemei puse în discuţie. Pornind de la un element dat,
elevii emit judecăţi ce pot fi valorizate ulterior, se face astfel un schimb productiv
de idei care armonizează comunicarea în cadrul grupului şi în contexte noi. Se
poate folosi cu uşurinţă în orice context, în cadrul tututror modulelor de lucru, dar
accentual care pe comunicare şi abilităţi sociale (unele idei pot părea neobişnuite,
dar se acceptă atunci cînd profesorul diriginte încurajează emiterea şi argumentarea
lor).
Bulgărele de zăpadă constă în emiterea unei idei, care se completează cu o
alta şi tot aşa, întocmai unui bulgăre ce creşte în volum pe parcursul rostogolirii.
Poate fi aplicată, de exemplu, în stabilirea unui set de reguli ale colectivului: un
elev emite o regulă, un altul îi aduce îmbunătăţiri, dacă este cazul, apoi emite o altă
regulă şi se continuă tot aşa pînă cînd se epuizează fie unitatea de timp, fie
cantitatea de idei/ reguli.
Ciorchinele este o metodă ce stimulează producerea de idei şi organizarea
lor prin conexiuni logice. Forma ciorchinelui poate fi una clasică, cu elementul-
cheie pe mijloc şi de la el pornind cu ramificaţii, însă schimbarea acesteia poate
stimula creativitatea elevului dacă el capătă forma unei flori, a unui os de peşte, a
unui copac înflorit/ înfrunzit etc. Metoda poate fi utilizată în orice lecţie de
consiliere şi orientare.
Masa rotundă constă în discuţia liberă sau dirijată pe o temă dată, discuţie
în care fiecare participant emite păreri, cere lămuriri, emite propriile judecăţi de
valoare.
Studiul de caz se bazează pe valorizarea experienţelor personale sau pe
problematizarea unor contexte-cheie. Li se oferă acestora premisele unei probleme
şi li se cere elevilor să imagineze traiectoria evenimentelor sau propunerea unor
soluţii.
Tehnici de consiliere

Activităţi ludice. Jocul este mai ales pentru copii una dintre cele mai specifice
modalităţi de exprimare, antrenare şi dezvoltare a personalităţii. Spre deosebire de
învăţare sau muncă care au scopuri şi obiective bine determinate, jocul oferă un
grad mare de libertate persoanei, de antrenament funcţional şi dezvoltare a
personalităţii. Aceste activităţi se folosesc în scopul realizării unei atmosfere
relaxante, care să faciliteze abordarea unor teme mai complexe. Totodată ele ajută
la spargerea barierelor în relaţionarea interpersonală şi în comunicare. Exerciţiile
facilitatoare, numite şi exerciţii de “încălzire” sunt utilizate în general la începutul
oricărei ore de consiliere.

În lucrările despre consiliere, se prezintă următoarele exerciţii de „încălzire” care


ar putea fi utilizate la începutul unei ore de consiliere:

☺Jocul cu portocala;

☺Simbolul;

☺Ionel a spus să…;

☺Ghicirea unui cuvînt;

☺Picasso;

☺Încrederea;

☺Cutremurul;

☺Oglinda;

☺Bomboane;

☺Surpriză;

☺Zodiile;

☺Desenul;

☺Blazonul personal/ eticheta mea/ afişul meu publicitar;

☺ Linia vieţii;

☺ Naufragiul;

☺ Floarea ofilită;

☺ Maşina de spălat;

☺ Cele cinci mingi;

☺ Telefonul fără fir;

Pentru exemplificare prezent următoarele exerciţii:


☺Simbolul: fiecare elev îşi scrie prenumele pe o bucată de hîrtie şi un semn
caracteristic pentru el (un desen reprezentativ), îşi prinde hîrtia în piept cu un ac cu
gămălie. Fiecare elev se prezintă clasei, explicînd semnificaţia simbolului ales.

☺Ionel a spus să…: un elev voluntar dă comenzi celorlalţi elevi. Ei trebuie să


răspundă numai dacă elevul conducător spune “Ionel a spus să…”. Între comenzile
obişnuite (“Ionel a spus să staţi într-un picior!”) voluntarul va spune şi una sau
două comenzi neobişnuite, neacceptabile (“Ionel a spus să-i dai o palmă
colegului.”).

☺Ghicirea unui cuvînt: un elev se gîndeşte la un cuvînt, iar colegii lui trebuie
să-l identifice prin întrebări închise şi deschise.

☺“Picasso”: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev


trebuie să spună care este semnificaţia figurii pentru el. Acesta este un exerciţiu de
proiectare a propriei personalităţi (asupra unui produs exterior) prin intermediul
căruia elevul îşi exteriorizează anumite preocupări dominante în acel moment,
anumite probleme.

☺Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre persoane conduce
perechea şi cealaltă se lasă condusă timp de cîteva minute prin clasă. Persoana
condusă este legată la ochi cu o eşarfă. După o perioadă de timp rolurile se
schimbă.

☺Cutremurul: se dă elevilor o problemă – “la radio s-a anunţat că va fi un


cutremur puternic peste 10 minute”. Fiecare persoană trebuie să îşi aleagă maxim 5
lucruri de valoare pentru el/ea. Fiecare elev îşi prezintă lista cu lucrurile alese.

☺ Oglinda: elevii formează perechi; în pereche unul dintre elevi se mişcă în timp
ce celălalt are rolul de oglindă, trebuie să facă exact ce face perechea lui.

☺Bomboanele: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol; după ce elevii
s-au servit cu bomboane, fiecare trebuie să spună atîtea lucruri pozitive despre sine
cîte bomboane a luat.

☺Surpriza: elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o cutie este un
lucru deosebit şi special. Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru “secret” astfel
încît el să se reflecte în oglinda care este aşezată în cutie. Elevilor li se spune să nu
spună colegilor care este lucrul special pe care l-au văzut în cutia magică.
☺Pantomima: se scriu pe cîte o hîrtie 4 roluri. Elevii sunt împărţiţi în 6 grupe şi li
se oferă o hîrtie cu un rol. Ei vor trebui să încerce să exprime rolul prin limbajul
nonverbal (fără cuvinte) pentru ca celelalte grupe să poată identifica despre ce rol
este vorba. Rolurile trebuie să fie amuzante şi complexe - de exemplu, “Nu am apă
caldă de trei zile!”.

☺Zodiile: elevii sunt rugaţi să stea într-un cerc şi să se aşeze în ordinea lunii şi
zilei de naştere fără să comunice verbal, utilizînd numai limbajul nonverbal.

☺Desenul: unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură geometrică. Ceilalţi


elevi nu au văzut figura. Sarcina elevului voluntar este să descrie numai verbal
figura, în timp ce ceilalţi elevi încearcă să o reproducă pe hîrtia lor (ex. desenaţi în
partea de sus a foii un pătrat; în colţul din jos din partea dreaptă desenaţi un
dreptunghi etc).Ceilalţi elevi nu au voie să pună întrebări, doar să încerce să redea
prin desen cît mai exact figura descrisă. În final figurile desenate se compară cu
figura initială.

☺  Blazonul personal/ eticheta mea/ afişul meu publicitar: o coală (format


A3/A4) pe care elevul notează calităţile sale, hobby-urile sale, simboluri sau imagini
reprezentative etc. Toate elementele trebuie să aibă caracter pozitiv şi să sublinieze
aptitudinile, cunoştinţele etc.
☺  Linia vieţii: se trasează o săgeată, pe care se notează de la bază spre vîrf
cuvintele: trecut, prezent, viitor şi li se solicită elevilor să completeze în dreptul
indicilor de timp elemente referitoare la o temă dată (de exemplu, meseria dorită-
ce ai făcut în trecut ca să o poţi avea, ce faci acum, ce vei face în viitor, unde te
vezi peste (n) ani etc).
☺  Naufragiul: elevii trebuie să îşi imagineze că se află pe o insulă pustie şi
trebuie să stabilească un set de reguli şi responsabilităţi în cadrul grupului, în
concordanţă cu aptitudinile sau pregătirea lor. Se poate aprofunda prin găsirea
comorilor ascunse prin rezolvarea unor puzzle-uri, rebusuri, acrostihuri pe
diferite teme.
☺ Floarea ofilită: se pasează o floare de la un elev la altul, iar cel care primeşte
floarea trebuie să spună cuvinte frumoase pe o temă sau legate de colegii săi.
Copiii vor observa că floarea se ofileşte şi se rupe, chiar dacă este pasată cu atenţie.
Morala jocului: nu toate cuvintele frumoase mîngîie, ci doar cele spuse din suflet.
O altă învăţătură se poate referi la faptul că, deşi bine intenţionat, un comportament
neadecvat contextului poate dăuna. Acest joc are ca revers hîrtia mototolită, un
joc ce presupune ca un elev sa spună un neadevăr despre colegul ce urmează în şir,
să pasese o hîrtie pe care colegul să o mototolească, apoi o returnează. După ce
acesta îşi cere scuze, încearcă să îndrepte hîrtia, dar constată că rămîn semnele
specific plierii; Morala: cuvintele nepotrivite rănesc în orice context, uneori
iremediabil. Aceste două variante presupun dezvoltarea relaţiilor în cadrul grupului
şi conduc spre creşterea stimei de sine.
☺  Maşina de spălat: elevii sunt aşezaţi pe două şiruri, fiecare avînd pereche în
faţă. Cel rămas fără pereche trece pe la fiecare dintre colegi, dă mîna, iar colegul
în faţa căruia ajunge, îi face un compliment sau reliefează o calitate a sa. Succesiv,
fiecare elev se roteşte în grup, pentru a auzi cuvinte frumoase despre el, dar şi
astfel încît să rostească cuvinte frumoase despre colegii săi. Jocul îşi propune
creşterea stimei de sine, a competenţelor de comunicare, a empatiei cu grupul
căruia îi aparţine.
☺  Cele cinci mingi: elevii sunt rugaţi să identifice aspectele principale ale
existenţei umane: familia, prietenii, spiritul (sinele), sănătatea, munca. Se asociază
fiecare dintre aceste elemente cu cîte o minge, primele patru cu o minge de sticlă,
iar munca se asociază unei mingi de cauciuc. Dacă arunci mingea de sticlă,
aceasta se zgîrie sau se sparge, suferind modificări iremediabile. Doar munca –
mingea de cauciuc, o dată aruncată, revine întotdeauna / cu cît este aruncată mai
departe sau mai cu putere, cu atît se reîntoarce mai abitir. Morala: munca constă
într-un efort susţinut, dar familia, prietenii, sănătatea şi spiritul trebuie protejate şi
hrănite cu grijă. Acestea trebuie să se afle permanent în echilibru.
☺ Apa curgătoare: i se cere elevului să îşi imagineze că se află pe un mal, iar
pentru a trece pe malul celălalt trebuie să îşi construiască un pod din cuvinte: de
exemplu, ce meserie îţi doreşti? Care sunt aptitudinile, studiile şi cunoştinţele
necesare meseriei pe care ai ales-o? Tu le ai ca să poţi trece rîul?
☺ Telefonul fără fir: jocul clasic ce va fi deopotrivă amuzant, cît şi un bun
exemplu referitor la denaturarea informaţiilor cu cît sursa acestora este mai
îndepărtată. Acest joc se poate utiliza în modulele de dezvoltare personală, de
comunicare şi abilităţi sociale, managementul informaţiilor şi al învăţării, calitatea
stilului de viaţă.
☺ Piramida: fiecare elev notează pe un post-it un cuvînt/ o sintagmă referitoare
la tema în discuţie. Apoi discută cu elevul de bancă referitor la ce a scris acesta şi
păstrează post-it-ul reprezentativ pentru temă sau o idee comună. Apoi se
comunică în grupuri de căte patru elevi, se citesc cele două propuneri şi se
păstrează unul. Profesorul notează cuvintele diferite fie pornind de la perechi, fie
de la grupele de patru membri, pornind de la bază, către vîrf, sub forma unei
piramide. Se continuă tot aşa pînă la finalizarea piramidei şi se explică simbolul,
elementul- cheie la care se ajunge în urma discuţiei.
☺  Bingo: pe un cartonaş se notează trăsături sau acţiuni variate ale elevilor din
grup. Acestea sunt dispuse în chenare pătrate sau dreptunghiulare, asemănătoare
biletelor de bingo. Dirigintele citeşte căte o trăsătură din chenar, pînă este
identificat elevul în cauză. Se poate propune elevilor să creeze ei chenarele şi să
indice elevii din grup despre cine ste vorba. Acest joc stimulează dezvoltarea
personală şi a competenţelor de comunicare.
Inventarul de metode şi procedee este mult mai vast; enumerarea celor de
mai sus îşi propune să servească drept preambul, acestea fiind uşor de utilizat,
indiferent de gradul de coeziune al grupului, de pavoazarea sălii de clasă sau de
logistica şcolii. De exemplu, apa curgătoare poate fi desenată cu creta pe parchetul
clasei (două linii ondulate); floarea poate fi decupată din hârtie, mingea poate fi un
ghemotoc de hîrtie etc. Ciorchinele poate fi realizat cu cretă colorată sau cu
ajutorul unor postituri în forme specific şi devine stimulant pentru elevi. Rămîne
doar să dăm frîu liber imaginaţiei şi să ne jucăm cu elevii noştri, inoculîndu-le în
acest mod crearea unui sistem propriu de principii şi valori pe care să le urmeze în
micro-grup, ulterior în societate, ca macro-grup. Intercalate cu celelalte discipline
din trunchiul comun, orele de consiliere școlară, prin strategiile aplicabile în
modulele sale, conduce spre realizarea idealului educaţional actual: personalităţi
adaptate şi adaptabile la societatea contemporană.
 
Referinţe bibliografice:
1.  Saranciuc-Gordea Liliana, Consiliere şcolară (suport de curs),

Chişinău, 2014;

2. Cerghit Ioan, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri,


stiluri, strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;

3.  Cristea Sorin, Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 1998;

4.  Nicola Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, editura Aramis, Bucureşti, 2003;
5.  Padellaro, Nazaro, Şcoala medie şi problemele ei didactice, EDP, Bucureşti,
1973;

S-ar putea să vă placă și