Înlănțuirea = procedeul de juxtapunere, de legare a secvențelor aceluiași fir narativ într-o ordine

cronologică a întâmplărilor.
-trecerea de la o secvență la alta se poate face prin:
a) alăturare
b) cuvinte/ formule: apoi, când, după aceea, după un timp, imediat, după,
la un moment dat, în cele din urmă.
Alternanța = procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca desfășurându-se în paralel.
-în trecerea de la un fir narativ la altul, naratorul poate utiliza expresii precum: în
același timp, în acest timp, pe când se întâmplau acestea.
„Cum e lumea” - două planuri narative care se intersectează:
1. destinul puiului de urs;
2. prezența Marei, care salvează puiul de urs.

exemple:
,,apoi ursulețul râmâne singur din nou’’-înlănțuire;
,,după ce termină para’’- înlănțuire;
,,cam în același timp, într-o cameră din centrul Sibiului’’- alternanță;
,,în tot acest timp’’-alternanță;
,,după ce s-a terminat conversația’’- înlănțuire.