Parabole despre

Imparatia Cerurilor
- fara adaos de zahar

scrise de Ionuţ Tanase

“Cine a lasat slobod magarul salbatic, izbavindu-l de orice legatura?

I-am dat ca locuinta pustiul si pamantul sarac ca locas.

El rade de zarva cetatilor si n-aude strigatele stapanului, care-l

mana.

Strabate muntii ca sa-si gaseasca hrana si umbla dupa tot ce este

verde.”

Iov 39
 Un drum prin jungla Amazonului

Intr-un sat din mijlocul junglei Amazonului era un mic satuc. Acel sat era la o departare mare

de cel mai apropiat oras – vreo 60 de km. Drumul spre oras era unul foarte rar practicat, asa

ca adesea era acoperit de licheni si alte plante care cresteau foarte repede.

Pentru a-ti face drum spre oras aveai nevoie de o unealta cruciala – o sabie bine ascutita, ca

sa-ti faci loc prin desisul de plante.

Doi tineri se hotarara sa mearga spre oras. Un tanar plati pe cineva sa-i faca o sabie iar

celalalt se apuca el insusi sa-si faureasca o sabie. Si nu doar atat, cel de-al doilea cauta un

metal extrem de rezistent si darui mult timp sa-si ascuta sabia.

Cel care platise un fierar sa-i faca sabia, avu o sabie dintr-un material ieftin si facuta in graba.

Asadar cei doi pornira la drum. Primul nu putu inainta mai mult de 10 km. Sabia lui ajunsese

tocita. Cel de-al doilea reusi sa-si faca drum prin jungla amazoniana caci avu o sabie

extraordinar de bine ascutita si dintr-un material foarte rezistent.

- Drumul mai usor in viata face ca sa ai o minte nu prea ascutita si sa te

impotmolesti in jungla vietii.

 Două cetăţi

Într-un ţinut întins erau doua cetăţi: una la nord şi cealaltă la sud.

Dregătorii cetăţii de la nord aveau lucrări de construcţii vaste: construiau zidul, case pentru

oameni, case pentru cei din conducere, o şcoală, magazine, grădini.

Dregătorii cetăţii de la sud aveau un singur gînd: să fortifice cît mai mult zidurile cetăţii.

Ştiau că regatul unde locuiau va cadea la un moment dat şi vor fi expuşi atacurilor barbarilor.

Zi şi noapte se ocupau de întărirea zidurilor, aşa că locuitorii cetăţii nu aveau case de piatră,

ci doar nişte construcţii simple din lemn.

Vreo zece ani regatul a fost puternic şi avu linişte, dar, la un moment dat începu să decadă.

Aşa că cetatea din nord nu rezistă asediului barbarilor decit cîteva săptamîni pe cînd cea din

sud nu putu fi în nici un fel biruită.

- Mulţimea gîndurilor ne face vulnerabili, pe cînd tăcerea e de granit. E bine să

ţinem tăcere în interiorul nostru pentru ca să avem gînduri limpezi şi bine

sedimentate.
 Zbor frînt

Într-o toamnă ploioasa,un stol de rîndunele avu de parcurs un drum îndelungat pîna la

limanuri mai însorite, mai calde. Drumul era tare obositor. Aveau de trecut peste o mare,

apoi peste un deşert.

Trecuseră de mare şi acum zburau deasupra deşertului. Din înalţime rîndunelele văzură

platouri cu multă mîncare. Ştiau că nu aveau ce căuta atîtea gîze pe metru pătrat şi mai ales

acestea să fie în mijlocul deşertului.

Rîndunelele se întrebau ce-o fi pe sol. Unele mergeau înainte ştiind că doar la destinaţie,

unde sînt mulţi copaci se află insecte pentru ele. Altele începură să se frămînte, să-şi pună

întrebări. Acestea din urmă - obosite, flămînde aterizară şi începură să ciugulească din

platourile cu gîze.

Deodată o plasă căzu deasupra lor şi rămaseră neajutorate. Căzuseră în ghearele

braconierilor. Rîndunelele acestea strigară disperate după ajutor dar în zadar.

Totuşi, de data aceasta, ele fură extrem de norocoase. La vamă, agenţii de ordine fură foarte

vigilenţi şi îi descoperiră pe infractori. Rîndunelele prinse în laţ fură eliberate iar braconierii

primiră 5 ani de închisoare cu executare.

- Mulţimea frămîntărilor duce la îndoială şi cădere. Să nu lăsăm sentimentele să ne

copleşească atunci cînd trecem prin greutăţi.

 O vioară

Un tanar caruia nu-i prea plăcu cartea se apuca sa lucreze in domeniul anticariatului.

Intr-o zi, un om de la tara ii spuse ca avea si el in pod cateva lucruri de vanzare. Tinarul

anticar isi selecta anumite lucruri si ii oferi un pret. Printre acele lucruri era si o vioara

Stradivarius, dar nici tanarul, nici cel ce vindea lucrurile nu auzise de Stradivarius.

Asa ca tanarul anticar vandu vioara cu o suma la fel cu celelalte viori din magazinul lui.

Totusi, un cumparator care era si muzician cumpara acea vioara si o vandu apoi la licitatie la

un pret exorbitant.

- Obisnuim sa ne irosim zilele surfand pe net, stand la TV sau Facebook, dar nu ne

dam seama ca fiecare zi este de o importanta critica pentru sufletul nostru si pentru

cei de linga noi.

 O distractie de cateva ore

Un grup de tineri se hotarara sa faca un drum cu camilele prin desert. Lungimea traseului era

de 250 de km. Ei inchiriera niste camile, isi facura proviziile necesare si pornira la drum.

In prima zi drumul le placu foarte mult. Ei ascultau muzica, spuneau tot felul de glume – in

esenta, se simteau foarte bine. A doua zi vrura sa se distreze organizand o bataie cu apa din

rezervele pe care le aveau. Ajunsera astfel sa consume jumatate din apa care o aveau la ei.

Pe traseu nu mai gasira nici o sursa de apa, asa ca fura nevoiti ca de fiecare data sa bea apa cu

multa economie.

Reusira in cele din urma sa ajunga la destinatie. Cand ajunsera acolo, timp de o saptamana

nu mancara mai nimic. Dupa un drum in care mai tot timpul le-a fost sete, simteau ca au

nevoie doar de apa si sucuri de fructe.

- Tinerilor le place sa guste cu pofta din placeri si distractii, dar apoi nota de plata e

cumplit de amara si neinduratoare.

 Doua mamaligi

Erau doi tarani care aveau cate cinci ha de pamant si care erau vecini. Pe cele cinci ha din

gradina fiecare cultiva doar porumb. Numai ca unul punea erbicide si celalalt nu punea nici

o substanta chimica.

Cel care cultiva porumb cu erbicide, in zilele calduroase avea timp sa stea la umbra, sa

citeasca ziarul, sa stea la fecebook. Celalalt era uneori nevoit sa praseasca cand afara erau 33

grade Celsius, dogoarea zilei facand sa oboseasca repede, sa transpire, sa fie adesea insetat.

In toamna cei doi culesera porumbul si facura faina. Astfel fiecare gatea la masa de pranz

cate o mamaliga buna la gust. Numai ca una avea in ea erbicide iar cealalta era fara nici o

substanta chimica.

- Ne este de folos sa traim astfel incat sa fim multumiti de noi insine. Numai ca

oamenii autentici au in spate un drum greu, aspru, strict, pe cand oamenii

nechibzuiti vor sa se simta bine, chiar daca au compromisuri in viata.

 Nota sol

Un adolescent, in varsta de vreo 15 ani era tare pasionat de muzica. El invata sa cante la pian,

dar isi dori foarte mult sa-si cumpere un pian care sa fie al lui.

Dupa un timp, reusi sa adune bani sa achizitioneze acest instrument. De bucurie ca avu

resursele financiare sa cumpere pianul , hoatari ca in ziua in care il va primi sa dea un

miniconcert la prietenii si rudele lui.

Pianul trebuia sa ajunga acasa pe data de 11 martie. Cei de la magazin ii zisesera ca va ajunge

in prima parte a zilei, dar din cauze obiective, acesta ajunse seara, exact atunci cand erau

adunati toti prietenii si rudele lui.

Tanarul se aseza la pian si incepu sa cante piesa lui preferata. Numai ca interveni un lucru

neasteptat – cei care vandusera pianul, n-au fost atenti si au livrat pianul la care o clapa sol

centrala nu mergea.

Adolescentul pasionat de muzica se supara foarte tare. Nu putu canta nimic pentru ca o

singura clapa a pianului nu functiona.

- Legile lui Dumnezeu pentru sufletele noastre sint grele, uneori foarte

impovaratoare si intr-o tesatura extrem de stricta. A incerca sa implinesti 80% - 90%

din ele face ca să fii înfrînt în acest război fără mila al acestei lumi, în care fiecare

dintre noi este implicat. Altfel spus, viata nu e un joc !

 Un camp cu flori

Doua state vecine erau in serioase disensiuni diplomatice. Asadar granita dintre cele doua

tari era atent supravegheata.

Un tanar de la facultatea de Literatura se gandi sa viziteze un loc de la granita celor doua

state. Acolo era un camp plin cu flori. Tanarul fu impresionat de cate flori asa de frumoase

cresteau pe acel camp. Cu smartphone-ul care il avea la el, tanarul facu multe fotografii la

fluturi. De asemenea, avea un binoclu la el cu care se uita la felurite pasari care se asezau pe

crengile copacilor.

Dupa vreo doua ore, veni la el o patrula de la politia de frontiera ca sa-l intrebe ce cauta pe

acest camp, si ce vroia sa vada cu binoclul. Tanarul le raspunse ca el vroia sa fotografieze

fluturi, sa admire florile, pasarile, sa scrie poezii. Cu greu acceptara politistii de frontiera

aceste argumente. Totusi tanarul trebui sa plateasca o amenda serioasa pentru ca a utilizat

binoclul in acel loc.

- De multe ori ne apropiem cu incredere si cu inima usoara fata de Dumnezeu,

uitand ca Imparatia Cerurilor nu inseamna, in esenta, cantari de lauda si adorare, ci

e o armata de ingeri si arhangheli care se afla sub o tensiune apasatoare.

 O armată sub asediu

Era odată o cetate la Vestul unei ţări şi alta la Estul acelei ţări. Tensiunile dintre cele două

cetăţi ajunseseră atît de ridicate încît conducătorii cetăţii de la Est au declarat război cetăţii de

la Vest. Erau vremuri cînd armamentul era rudimentar. Cele două armate duceau lupta pe

un cîmp la 70 de kilometri distanţă de cetăţile lor.

Armata cetăţii de la Vest avansa puternic şi în acest ritm, în cîteva zile, avea să iasă

învingătoare. Astfel generalul de armată a cetăţii de la Est se gîndea cum să facă să nu piardă

războiul. Nu voia cu nici un chip să se întoarcă acasă înfrînt. Dacă pierdea, toată cetatea lui ar

fi fost capturată de vrăjmaşi.

Aşa că hotărî să trimită un sol la conducătorul unei cetăţi vecine să-i ceară sa-l ajute degrabă,

promiţîndu-i că-l va răsplăti cu toate rezervele sale de aur pe care le avea în cetatea sa.

Generalul armatei de la est alese un tînăr să ducă acest mesaj.

El trebuia să ajungă cît mai repede la destinaţie. Cînd plecă tînărul, acesta era deja obosit

după lupta de pe cîmpul de război şi mai era şi flămînd. Nu avea la el decît apă, pentru că

deja toate proviziile de mîncare ale armatei erau epuizate. Dar pentru că avea o MISIUNE

CHEIE plecă de îndată.

El merse în grabă cîţiva zeci de km, dar cînd mai avea o treime din drum, văzu undeva

DEPARTE, pe un deal, o viţă de vie cu struguri galbeni şi copţi. Trebuia să se abată ceva

drum să ajungă acolo. Ştia că trebuia să ajungă cît mai repede la conducătorul cetăţii vecine,
dar era atît de flămînd şi obosit... Se gîndea acel tînăr că totuşi dacă ar mînca cîţiva struguri,

şi-ar întări puterile şi ar merge mai repede. Şi totuşi ogorul cu viţă de vie era departe şi

drumul pîna acolo era unul accidentat, erau multe tufişuri cu spini pînă acolo.

Stătu mult în cumpănă acel tînăr... După multe framîntari se gîndi să mănînce cîţiva struguri.

Se temea că putea efectiv să nu mai ajungă la destinaţie pentru că abia se mai ţinea pe

picioare de flămînd şi slăbit ce era...

Se hotărî în cele din urmă să se abată din drum şi să mănînce struguri. Numai că drumul

pînă la ogorul cu struguri fu atît de anevoios încît tînărului îi luă citeva ore să ajungă acolo.

El îşi întări puterile, dar ajunse tîrziu la conducătorul cetăţii căruia trebuia să-i transmită

mesajul cheie.

Astfel armata din care făcea parte acel tînăr fu înfrîntă şi cetatea lui fu capturată. Cînd vedea

tînărul că oamenii cetăţii lui erau duşi în robie se gîndea că totuşi ar fi putut să se lipsească

de acei struguri, dar acum era prea tîrziu. Avea să-şi ducă toată viaţa simţindu-se umilit

pentru socotelile proaste pe care le-a făcut cînd POVARA MISIUNII VIETII LUI apăsa pe

umerii sai.

- SEMNIFICAŢIA PARABOLEI: Noi evanghelicii sîntem pur şi simplu îndrăgostiţi

de convingerea aceasta care se predică non-stop la amvon - că dacă păcătuim,

Dumnezeu ne va ierta păcatele. Este atît de dulce aceast fel de a vedea viaţa...- chiar

dacă facem compromisuri grave în viaţă, Domnul abia aşteaptă să ne ierte şi să ne ia

în braţe....
 Acneea cea jenantă

O adolescentă observă că începură să-i apară coşuri pe faţă. Nu erau foarte multe, dar erau

vizibile iar fata pur şi simplu nu suporta să aibă acnee. Ei îi plăcea să fie tot timpul la modă şi

folosea intensiv farduri. Dar oricîte farduri folosea acum, cele cîteva coşuri de pe faţă ieşeau

în evidenţă.

Ea voia să folosească o soluţie foarte eficientă. Căută în grabă pe internet soluţii naturale

împotriva acneei şi descoperi că uleiul esenţial de cimbru este foarte eficient. Îşi cumpără

îndată acel ulei, puse cîteva picături în apă şi rezultatul - pielea feţei ajunse foarte iritată.

Acum adolescenta era pur şi simplu disperată. Încercase să scape de acnee şi ajunse să se

întrebe dacă nu ar trebui să stea vreo săptămînă sau două acasă, pentru că îi era ruşine să se

mai întîlnească cu colegii de clasă.

- Problemele financiare sînt adesea penibile şi deranjante precum acneea pentru un

adolescent. Nu ne place deloc ca cei din jur să ştie despre noi că nu prea ne

descurcăm financiar. De aceea, mulţi oameni aleg să-şi caute cu orice preţ un

serviciu care aduce bani (=uleiul esenţial de cimbru are acţiune anti-bacteriană în

laborator), chiar dacă postul e unul artificial, stresant. Astfel se rezolvă acneea

deranjantă - lipsurile financiare. Dar acneea nu e în aer, e în ţesutul pielii - tot la fel

lipsurile financiare sînt legate de sufletul nostru complex, fragil, care NU poate

funcţiona ca o maşină. Pe un drum materialist viaţa multor oameni ajunge

stresantă, insipidă (=pielea feţei ajunge iritată), dar financiar lucrurile merg bine. În
concluzie - nu este înţelept să ne punem toată focalizarea inimii asupra problemelor

noastre financiare ci să rezolvăm această durere interioară ţinînd cont de nevoile

sufletului nostru care poate ajunge IRITAT, apăsat de ritmul de viaţă mecanic al

acestei lumi ultra-modernizate.

Năvalirea în Împărăţia Cerurilor

1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: "Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i

risipeşte averea.

2. El l-a chemat şi i-a zis: "Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia

ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic."

3. Ispravnicul şi-a zis: "Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să

cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în

casele lor."

5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: "Cât eşti dator

stăpânului meu?"

6. "O sută de măsuri de untdelemn", a răspuns el. Şi i-a zis: "Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de

scrie cincizeci."

7. Apoi a zis altuia: "Dar tu cât eşti dator?" "O sută de măsuri de grâu", a răspuns el. Şi i-a zis:

"Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci."

8. Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului

acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi

muri, să vă primească în corturile veşnice.

10. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este

nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele

bogăţii?

12. Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?

13. Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau

va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona."

14. Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de

El.

15. Isus le-a zis: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă

cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui

Dumnezeu.

16. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui

Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.

17. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din

Lege.

(Luca 16:1-17)

Pentru inceput o observatie – in text ni se spune ca fariseii isi bateau joc de El. Motivul

pentru care eu cred ca faceau acest lucru e pentru ca ei aveau impresia ca Isus se

contrazice. Parabola aceasta e atat de dificila si opinia mea e ca ei n-au inteles-o si

credeau despre Isus ca-i invata pe oameni sa fie nedrepti, mincinosi, El care i-a invatat
pe oameni doar lucruri inalte. Atat de mult isi doreau fariseii sa gaseasca un minus la

Isus, un motiv de a-L vorbi de rau si iata – El insusi promoveaza lipsa de

corectitudine. Ah, ce bucurie in inimile fariseilor ca au gasit un motiv de a-l judeca si

acuza pe Isus....

Oare de ce a ales Isus sa spuna o parabola atat de incorecta, atit de greu de inteles? De

ce oare a riscat atat de mult sa fie acuzat de cei din jurul Sau ca aduce invataturi

lumesti?

Un raspuns la aceasta intrebare este ca Isus pur si simplu a vrut sa-i determine pe

oameni sa-L inteleaga, sa inteleaga cum bate inima Lui, chiar cand acest lucru e foarte-

foarte dificil...

In continure voi arata modul cum inteleg eu mesajul lui Isus prin aceasta parabola:

Mulţi creştini vin cu texte de genul: "eu Îl iubesc pe Dumnezeu, dar ştii, sînt slab şi

uneori mai păcătuiesc" sau "aş vrea să am mai multă credinţă" sau "Dumnezeu a făcut

aşa de mult pentru noi şi noi facem aşa puţin pentru El ..."

Adevarul amar e ca - dacă nu pui toată inima pentru Împărăţia Cerurilor, automat ea

se îndreaptă spre Mamona. Asta pentru ca tensiunea din jurul celor doua imparatii

este una enorma.

"Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan, de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui

Dumnezeu se propăvăduieşte, şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală." Luca 16:16 Eu

inteleg acest verset astfel: de la Ioan incoace standardele pentru a fi mantuit sint mult

mai inalte – „si fiecare, ca sa intre in ea, da navala” , dar mai bine spus - e dator , e

chemat - sa dea navala.... Altfel nu poate intra in imparatie.

Slujitorul stăpînului a fost lăudat pentru că a ţinut cu dinţii la isprăvnicia sa. Nu vedea

altă cale de a trăi decît lucrînd ca administrator. A facut tot ce a putut sa ramana in

aceasta functie. A luptat din toata inima lui pentru a nu-si pierde functia de

administrator – pentru ca el nu vedea alta cale de a trai in aceasta societate.

Tot la fel Isus vrea sa transmita ca e o presiune imensa pe umerii unui om al Lui sa

traiasca in neprihanire, fiind mantuit, dar el e chemat sa lupte cu toate energiile sale

pentru a ramane in aceasta Imparatie si a fi pe placul Stapanului sau. Chiar daca exista

riscuri majore ca un om sa-si piarda mantuirea, doar printr-o lupta pe branci, zi de zi

el va putea ajunge sa fie primit in Imparatia de Sus.

Câinele de casă şi lupul (fabula de Esop)

Se întâmplă ca un lup jigărit şi flămând să întâlnească un câine dolofan, bine hrănit

într-o noapte cu lună plină. După schimbarea complimentelor de rigoare, lupul

întrebă: "Prietene, cum se face că tu arăţi aşa de cochet? Tu ai hrană la discreţie, în

timp ce eu ma chinui să-mi duc zlele şi abia rezist să nu mor de foame!"

"Bine", îi răspunse câinele, "dacă vrei s-o duci aşa bine cum o duc eu, trebuie să te porţi

aşa cum mă port eu."

"Şi cum e asta?" întrebă lupul.

"Tu trebuie doar să faci de pază la casa stăpânului" spuse câinele "şi să-i ţii pe hoţi

departe în timpul nopţii."

"Mi-ar plăcea să mă îndeletnicesc cu asta", răspunse lupul. "Am trecut printr-o

perioadă grea. Viaţa în pădure îi o corvoadă, din pricina ploii, a frigului. Să am un

acoperiş deasupra capului şi mâncare din belşug, pentru asta merită să shimb foaia."

"Bine", spuse câinele, "tot ce ai de făcut e să mă urmezi."

"În timp ce mergeau unul lângă altul, lupul observă un semn pe gâtul câinelui, şi cum

era tare curios din fire, îl întrebă cum de are acest semn.

"Uuuuf!" răspuse câinele "E o nimica."

"Bine, atunci, spune-mi" insistă lupul.

"E un fleac" spuse câinele "A ajuns acolo probabil de la zgarda care ţinea lanţul.

"Lanţul", strigă lupul buimăcit. "Vrei să spui că tu nu poţi să hoinăreşti unde şi cum

vrei?"

"Nu chiar", răspunse câinele. "Stai să vezi. Se spune despre mine că sunt destul de

fioros. Aşa că uneori ei mă ţin legat în timpul zilei, dar îţi spun pe bune că noaptea pot

să umblu pe unde vreau eu. Şi stăpânul chiar îmi dă mâncare din farfuria lui şi

slujitorii lui mă alintă cu dulciuri. Îţi spun, sunt foarte bine văzut acolo. Ei bine, şi ce

vrei tu să spui? Încotro, frăţioare?

"Pa, pa", prietene. "Eşti binevenit în micul tău palat, dar pentru mine o coajă de

pâine uscată în liberatate face de mii de ori mai mult decât să fii un rege cu lanţul la

gât."

În căutarea bogăţiilor care rămân

(scrisa in perioada mai-octombrie 2010)

Puterea Lui e mai tare decât un uragan ce smulge brazii din pământ, dar nu-ţi va
forţa uşa inimii ca să intre în viaţa ta. Îţi va lăsa libertate deplină să hotărăşti ce faci
cu sufletul tău, pentru ca, dacă vei vrea să-L urmezi, să faci asta cu drag.

Tăcerea Lui ne dă sentimentul că între El şi lumea noastră este un văl dens de

negură. Nu-I auzim glasul din ceruri şi nici nu vedem minuni în jurul nostru. Şi
totuşi sunt clipe în viaţa fiecăruia dintre noi când raze de lumină ne aduc nelinişte
în suflet. Simţim atunci că păcatul e cu adevărat o forţă care ne ţine robi, că nu ştim
unde vor duce căile noastre. Ne dăm seama în acele clipe că, dacă nu facem nişte
schimbări radicale în vieţile noastre, riscăm să ne ruinăm cu totul. Lăsăm să se
stingă astfel de frământări sau luăm seama la cercetările pe care El le face în noi?

Deşi locuieşte într-o realitate invizibilă, El este aproape de cei ce nu vor să-şi
compromită sufletul în lumea aceasta. El ştie ce e în inima unui tânăr care se luptă
să nu cedeze presiunii anturajului. Vede că este dispreţuit şi marginalizat şi ia
seama la suspinele lui. El ştie că locuieşti într-o lume înţesată de rău şi că uneori
acesta ţi-a otrăvit inima. De aceea, din mijlocul celor mai apăsătoare stări în care te
afli, Îl poţi chema în ajutor. Chiar dacă simţi că nu mai e nici o speranţă pentru tine,
El tot te iubeşte şi vrea să te ridice ca să umbli pe căile Lui.

Când Îl implici cu adevărat în viaţa ta, El nu aşteaptă doar nişte schimbări de

suprafaţă, ci vrea să te transforme în profunzime. Nu e nevoie de nişte fapte mai
bune, ci eşti chemat la o dedicare autentică faţă de Cel ce te-a răscumpărat. Şi asta
cere sacrificiu. Când casa ne este ruinată din cauza tuturor răzvrătirilor şi poftelor
noastre, nu e de ajuns doar să reparăm câteva grinzi sau să punem un geam nou.
Ca să avem unde să trăim, trebuie să o dărâmăm de tot pe cea veche şi să ne
construim alta nouă. Aceasta din urmă va rămâne în picioare, căci e proiectată de
Cel ce a creat Universul.

Împărăţia Lui e asemenea unui vas plin cu monede romane de aur pe care un
căutător de metale preţioase îl găseşte în pământ. Ceea ce el a descoperit face să
pălească toate privirile suspicioase sau cuvintele ironice care i-au fost adresate de-a
lungul anilor... Acele monede vechi sunt rodul tuturor căutărilor lui stăruitoare. De
aceea bucuria lui e acum nespus de mare.

Astfel va fi încântarea celui ce L-a iubit şi L-a urmat cu credincioşie pe Creatorul

LUI, chiar dacă nu L-a văzut vreodata.