NOUA POLITICĂ AMERICANĂ PRIVIND TERORISMUL

Lt. col. AMUZA SORIN

DOCTORAND UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE

amuza_sorin@yahoo.com

RESUME
For the American diplomacy, ,,a new era” in the foreign affairs has begun. After eight years of forceful policy, the
new administration at the White House now turns to peaceful solutions in its international relations: ,,seeking a new
beginning” in the relations between the Arab world and the United States, bringing the soldiers in Afghanistan and Iraq
back home, reducing nuclear weapons at a worldwide level etc. These objectives lead to changes in the geopolitical games:
old ,,enemies” become sympathizers and long-term allies are forced to re-evaluate their foreign policy.
The events of 11 September 2001, the most formidable and cruel attack on civilization ever undertaken by
terrorists, marked the beginning of contemporary terrorism which assumes unprecedented forms and methods and which
launched an antiterrorist response in all domains, on a global scale and which led to the public opprobrium towards the
parts of the Arab world that adhere to the extremist forms of Islamism.

Evoluţiile din ultimele luni din via a politică americană par să marcheze un punct de răscruce fără egal.
După alegerile preziden iale din 2008 şi schimbarea de gardă din ianuarie de la Casa Albă, s-a produs o
schimbare radicală, ieşirea dintr-o epocă şi intrarea, printr-un soi de ruptură, într-un nou spa iu istoric. La
această cotitură, America a putut asista la apusul unei administraţii istovite şi îmbătrînite, care a părăsit scena
politică într-un climat dezamăgitor pentru cei mai mul i dintre oameni, şi a aclamat cu mult entuziasm, zorii
unui ,,nou început”, ai unei conduceri prevestind direcţii novatoare şi avînd în frunte – fapt nemaiîntâlnit – un
om politic de culoare i chiar, cu origini incerte.
Politicile nepermis de tolerante care au contribuit la actuala criză economică şi la afundarea, una după
alta, a unor componente esenţiale ale societăţii americane în recesiune şi şomaj, au constituit unele dintre cele
mai dure critici la adresa fostei conduceri Bush. Şi, inevitabil sub amprenta globalizării, transmiterea acestei
unde de oc, pe glob. Datorită slabei guvernări, au fost şi sunt criticate şi dezbătute recesiunea, criza,
accentuarea prăpastiei care separă veniturile cele mai mari de cele mai mici, diminuarea puterii de cumpărare a
americanului obişnuit, în paralel cu stridenţa nejustificată a acumulărilor de opulenţă la capătul de sus al
piramidei sociale. Şi, vorbind de piramide, de fisurile unui sistem care a putut permite – precum în cazul marelui
finanţist Bernard Madoff – ca scheme piramidale de tip Ponzi să ducă la ruinarea unor componente de prim
ordin ale sistemului american, bazat cîndva, în esenţa sa nealterată, pe vechea virtute a încrederii (trust). „Opt
ani de tip Madoff“ era titlul unui editorial semnat, nu de mult, de Frank Rich în The New York Times. Şi, în tot
acest amalgam de disfuncţii, incompetenţa de nescuzat de care administraţia precedentă a dat dovadă în alte
împrejurări, exemplul cel mai concludent, dezastrul natural provocat de uraganul Katrina, cu înecarea în ape a
marei metropole de la Mississippi, New Orleans.

1 / 7 

 
 CAMPANIILE DIN IRAK I AFGANISTAN
Printre cauzele derapajului american din ultimii opt ani se numără, la loc de frunte, costurile enorme ale
războaielor sus inute de S.U.A. în Irak i Afganistan, conflicte care sub iază substan ial bugetul ării
(potrivit unei analize întocmite recent de laureatul Premiului Nobel Joseph E. Stiglitz, împreună cu asistenta sa
Linda Bilmes, pentru Irak, un total de peste 3 trilioane de dolari). Inevitabil, se adaugă costurile uriaşe ale
celuilalt război, după atâţia ani aflat din nou în recrudescenţă – cel purtat de puterea americană în Afganistan. Se
ridică totodată voci care critică din ce în ce mai deschis inerţiile americane din ultimii opt ani faţă de vechi
răspunderi, cîndva lucid asumate, privind găsirea unei ieşiri energice din ceea ce unii istorici au ajuns să
numească „războiul de şaizeci de ani“: cel dintre părţile prinse, încă din secolul trecut, în inextricabilul conflict
pe cale de a se adânci, acum în stază, însângerând mai departe Ţara Sfântă şi teritorii-cheie din Orientul
Mijlociu.
Estimările instituţiei americane includ cheltuielile pentru menţinerea trupelor în Irak, ajutorul financiar
şi medical acordat militarilor răniţi şi familiilor acestora şi instruirea forţelor de securitate irakiene. Costul
financiar al conflictului irakian depăşeşte cu mult sumele pe care au mizat oficialii americani în 2003, când
Congresul a acceptat invadarea Irakului. La vremea aceea, Casa Albă şi Pentagonul au prezis o victorie rapidă şi
recuperarea banilor alocaţi pentru război din afacerile cu petrolul irakian.
După ce pre edintele Bush a anun at, în mai 2003, misiune îndeplinită, 86% dintre americani credeau
că politica Statelor Unite în Irak are sanse de succes, potrivit unui sondaj Gallup. Însă moartea celor 3.200 de
americani în urma ac iunilor grupărilor insurgente, atentatele aproape zilnice i absen a armelor de distrugere
în masa irakiene, invocate ca pretext pentru război, au slăbit încrederea americanilor în strategia pre edintelui.
În prezent, majoritatea americanilor consideră că războiul din Irak a fost o gre eala. Aceasta este
concluzia unui sondaj realizat de institutul Gallup, potrivit căruia opinia publica din Statele Unite este epuizată
de situa ia din Irak, de numarul tot mai mare de victime i de viitorul incert. 59% dintre americani consideră
că decizia de a invada Irakul a fost o eroare regretabilă. Dezaprobarea reprezintă, potrivit anali tilor, o mare
schimbare fa ă de atitudinea din primele luni după debutul campaniei în statul islamic. Mii de oameni au ie it
în stradă, atât în Statele Unite, cât i în alte col uri ale lumii, pentru a- i arăta indignarea produsă de
continuarea campaniilor militare în cele doua teatre de opera ii, i care, cereau totodată, retragerea imediata a
trupelor americane din Irak. Formele de protest au fost diversificate, au mar ăluit de la Memorialul Lincoln -
trecand pe lângă Pentagon - până la Arlington County, în Virginia, unde au depus sicrie negre nu departe de
Cimitirul na ional, s-au culcat pe bulevardul Hollywood, în memoria solda ilor uci i în Irak, iar în San
Francisco, manifestan ii s-au confruntat cu poli ia. În alte ări, protestatarii au străbătut trasee simbolice i
au manifestat în fa a ambasadelor i consulatelor americane.
Pre edintele american, Barack Obama, a promis să retraga toate trupele înainte de sfar itul anului
2011, data care figurează în acordul încheiat între guvernul irakian i guvernul predecesorului său, George W.
Bush.
Statele Unite cheltuiesc în Afganistan circa 5 miliarde de dolari pe an, adică de peste 6 ori mai mult decât
bugetul total al Afganistanului. Cum ar putea atunci guvernul afgan fără sprijinul financiar, logistic i militar
american să facă fa ă atacurilor talibane, dacă într-un viitor previzibil ar fi lăsat singur? Pe de altă parte, în
zonele fierbin i, în apropiere de grani ele pakistaneze pierderile coali iei antitalibane, fără să fie
semnificative din punct de vedere militar, sunt importante pentru opinia publică din ările care fac parte din
alian a antiteroristă. În anul 2007, aceste pierderi au însumat 237 de oameni. Din acest motiv, ările europene
sunt din ce în ce mai reticente în continuarea războiului fără o perspectivă clară de încheiere a lui. Una dintre
pu inele excep ii de alia i necondi ionali este Fran a care prin vocea pre edintelui ei, Nicolas Sarkozy,
i-a anun at inten ia de a- i spori efectivele militare actuale de 1200 de militari cu alte câteva sute.
Războiul din Afganistan este, însă, pe cale să deschidă o mica bre ă i în rela iile cu ara vecină,
Canada, după cum se tie, unul dintre alia ii nedezmin i i ai Statelor Unite pe arena interna ională, aceasta
relatie de colaborare din multe puncte de vedere armonioasa. i aceasta întrucât lucrurile au evoluat mult din
2001 când a început lunga campanie antitalibană pentru distrugerea re elei teroriste Al-Qaeda i pentru
capturarea lui Ben Laden. În 2001, sondajele Gallup indicau că 88% dintre americani erau de accord cu războiul
din Afghanistan i că numai 10% erau împotriva lui. ase ani mai târziu, în august 2007, sprijinul opiniei
publice americane fa ă de războiul din Afghanistan era încă puternic: 70% dintre americani continuau să fie de
acord cu politica Statelor Unite în aceasta parte a lumii. Însă, nu acela i lucru s-a întâmplat i cu opinia
publică din Canada. Sprijinul pentru războiul din Afghanistan în 2001 ralia circa 80% din popula ie, a adar o
propor ie asemănătoare cu cea a vecinilor din sud. Dar în august 2007, acest sprijin se diminuase cu aproape
treizeci de procente, întrunind acordul a doar 51% dintre canadieni. Dacă în Statele Unite, războiul din
Afghanistan este umbrit de războiul din Irak, unde efectivele, pierderile i cheltuielile militare sunt
2 / 7 

 
incomparabil mai mari, în Canada, în schimb, acest război este mult mai mediatizat i mai prezent în
con tiinta generala. Opinia publică din Canada este deosebit de sensibilă la pierderile de vie i omene ti (78
de militari). Faptul că majoritatea acestor pierderi s-au consemnat în ultimii doi ani indică o recrudescenta a
violen ei i o inten ificare a atacurilor talibane, mai ales în zona fierbinte a Kandaharului unde se afla
contingentul canadian de 2.500 de solda i.
Disensiunile apărute între partenerii din coali ia antiterorista, nu se explică doar prin pacifismul cu
multiple cauze al noilor genera ii (mai marea vizibilitate a victimelor, slabirea sentimentelor religioase,
discursul insuficient de hotarât i de clar al politicienilor etc.) despre care se vorbeste în unele comentarii, ci i
de rela iile de colaborare între trupele aliate. S-a vorbit de inechitatea misiuni lor de luptă, mult mai
periculoase ale canadienilor, americanilor i englezilor care luptă în sud, în raport cu cele ale germanilor, de
exemplu, care se afla în nordul Afganistanului, în misiuni mai curand de supraveghere. Robert Gates, secretarul
american al apărării a facut presiuni în acest sens asupra guvernului german care însă a ramas inflexibil în
refuzul sau de a primejdui via a militarilor germani. Inflexibilitatea aceasta are evidente ra iuni politice.
Angela Merkel nu poate face abstrac ie de opozi ia partenerilor ei social-democra i din coali ia
guvernamentală fa ă de angajarea mai profundă a trupelor germane în Afganistan.
Nici politicienii canadieni nu au rămas indiferen i la acest curent de opinie privind confruntarea
antitalibană. Faptul ca doua partide politice NPD i Blocul Quebechez, sunt acum total opozabile privind
continuarea angajamentelor militare canadiene în Afganistan, fa ă de cum erau la începutul campaniei, nu face
decât să confirme dinamica evolu iei opiniei publice. i, de asemenea, faptul ca Parlamentul a supus unei
atente analize participarea în Afganistan, precizează caracterul limitat în timp al angajamentului militar canadian
i indică de asemenea, un drum divergent pe care se poate angaja politica externă canadiană în privin a
Afganistanului.
Contradic ii de opinie au aparut i în rela iile dintre Marea Britanie i Statele Unite pe teme de
politică externă, după ce a transmis fără menajamente administraţiei Bush că în Afganistan „se câştigă lupte, dar
se pierde războiul”. Conform cotidianului „The Times”, premierul Gordon Brown şi David Miliband, ministrul
de Externe, se tem că S.U.A. sunt ,,fixate” pe Irak şi ar putea eşua în ceea ce ei consideră prima linie în războiul
antiterorist. Divergentele au fost, atât de natura militară cât i politică, pe de o parte, trupele americane au fost
nemul umite de refuzul britanicilor legat de ideea stropirii plantaţiilor de mac, producătoare de opiumul, sursa
principală de venit pentru talibani, sau de a continua bombardamentele asupra satelor afgane, deoarece afectează
strategia englezilor de “câştigare a sufletelor şi minţilor”, iar pe cealaltă parte, atitudinea extrem de indulgentă a
Washingtonului faţă de preşedintele afgan, Hamid Karzai, acuzat că tolerează corupţia care macină guvernul,
dacă nu e chiar complice la acest fenomen. Forţele britanice preferă calea mai lungă, aceea a antrenării unor
echipe afgane de antinarcotice şi convingerea ţăranilor să cultive recolte alternative.
“Americanii văd că înregistrează succese minore pe plan militar în Afganistan şi cred că totul este în
regulă. Ei sunt fixaţi pe Irak şi nu par să se mai implice serios în politica antiteroristă”, s-a afirmat în cotidianul
“The Times”, iar în contra-argument, oficialii de la Pentagon şi din cadrul Departamentului american de Stat au
afirmat pentru “The Times” că Londra pare că vrea “să scape de Karzai”, în timp ce alţii au denunţat ,,mesajele
contradictorii” provenind de la Guvernul britanic.
Ministerul britanic de Externe a dezminţit informaţiile potrivit cărora ar dori înlăturarea din funcţie a lui
Karzai, însă o serie de diplomaţi au recunoscut că există “o diferenţă de opinie foarte mare” cu privire la
preşedintele afgan. Şeful diplomaţiei britanice vrea să “accelereze ritmul jocului”, prin întărirea guvernului de la
Kabul şi a forţelor de securitate, atragerea unui număr mai mare de afgani în administraţie şi prin combaterea
corupţiei din jurul traficului cu droguri.
Dar oricum ar fi, dezbaterea în sine indică posibilitatea unui drum divergent care, dacă războiul cu
talibanii se eternizează, riscă să fie comun i altora, dacă nu tuturor membrilor coali iei. E de presupus
a adar, că sprijinul fa ă de politica Statelor Unite în Afganistan va scadea pe măsură ce rezultatele victoriei
depline i irevocabile a coali iei antitalibane i antiteroriste întârzie să apară. Din nefericire, pentru
Afganistan, acest lucru ar însemna reluarea ciclului de conflicte interne i o nouă sansa pierdută pentru o pace
durabilă, necesară dezvoltării i reconstruc iei.
Oricum, administraţia americană pare să fi acceptat realitatea că talibanii sunt prea integraţi în cultura
afgană pentru a fi învinşi definitiv şi este pregătită să accepte rolul acestora în unele părţi ale ţării. Aceasta ar
putea însemna acceptarea în guvern a unor talibani ce renunţă la violenţă şi chiar cedarea unor regiuni din stat.
Preşedintele Obama este pregătit să accepte o implicare talibană în politica Afganistanului şi este
hotarât să trimită pe acest front atâtea trupe cât sunt necesare pentru a opri al-Qaida, declara un oficial al
administraţiei. Concentrarea pe lupta cu al-Qaida mai presus de alte scopuri vine în momentul în care
administraţia americană este angajată într-o dezbatere intensă despre cum să se pună capăt războiului ce durează
3 / 7 

 
deja de opt ani. Prioritar pentru Obama în lupta împotriva terorismului, acest conflict din ce în ce mai sângeros
întâmpină o opoziţie din ce în ce mai mare din partea opiniei publice. ,,Dacă ne trimitem solda ii în pericol,
atunci aceasta trebuie facută numai când este absolut necesar. Iar când făcem acest lucru, trebuie să îi sus inem
cu strategia, resursele, sprijinul de care au nevoie pentru a- i îndeplini misiunea", a explicat Obama. " i acest
lucru înseamna să le dovedim solda ilor no tri respectul i demnitatea pe care le merită", a adaugat
pre edintele.
Liderii militari şi republicanii fac presiuni asupra preşedintelui Barack Obama să aprobe urgent
suplimentarea trupelor cu circa 40.000 de soldaţi, pe lângă cei 68.000 de acum. Forţele suplimentare ar consta în
primul rând în trupe de suport - precum ingineri, personal medical i experţi în spionaj.
Decizia lui Barack Obama de a amâna răspunsul la cererea armatei de suplimentare cu 40.000 de
oameni a trupelor din Afganistan accentuează tensiunile dintre Casa Albă şi Pentagon, dar arată că liderul
american nu ar susţine o largă desfăşurare de forţe, aşa cum este cerută de comandantul for elor din
Afganistan, generalul Stanley McChrystal.
Pe de altă parte, Pentagonul cere Congresului să acorde mai multe fonduri pentru proiectele de
infrastructură în Afganistan pentru a ajuta trupele americane, deşi administraţia Obama nu a decis asupra
numărului de trupe de pe acest front. Pe anul fiscal 2010, Pentagonul cere 1,3 miliarde dolari pentru peste 100
de proiecte în 40 de locaţii din Afganistan, potrivit unui raport al Congresului, citat de Washington Post .
Armata americană a cheltuit deja 2,7 miliarde dolari pe proiecte de infrastructură în această ţară în ultimii trei
ani. La principala bază americană din Afganistan, Bagram, Pentagonul investeşte 30 milioane de dolari pentru
construirea unui terminal de pasageri şi de cargo pentru a face faţă afluxului de trupe.
De asemenea, sute de milioane de dolari sunt cheltuiţi pe construirea de locaţii pentru armata şi poliţia
afgane. Recent, forţele de coaliţie au deschis o bază operaţională lângă Farah, cu un cost de 68 milioane dolari.
Baza va adăposti 200 de soldaţi afgani şi instructori americani.
Pentru a îmbunătăţi situaţia din Afganistan, generalul McChrystal, ca i al i consilieri de la Casa Albă,
a făcut în principal două recomandări: protecţia civililor trebuie să fie prioritară în lupta împotriva talibanilor,
iar un loc important trebuie să fie acordat antrenăreii mai rapidă a forţelor militare afgane pentru formarea unei
armate şi unei poliţii proprii, capabile să preia comanda în regiune.
„Calea victoriei este izolarea reţelei conduse de Bin Laden de potenţialii săi susţinători, iar S.U.A.
trebuie să acţioneze într-o manieră legitimă şi justă“, adaugă David Cole, profesor de Drept la Univer itatea
Georgetown. Fostul vicepreşedinte american Dick Cheney a criticat dur noua abordare, acuzând Administraţia
Obama că pune în pericol securitatea S.U.A. „Persoanele supuse tehnicilor dure de interogare au oferit
majoritatea informaţiilor de care dispunem despre reţeaua Al-Qaida“, afirma Cheney în august.
Strategia noului preşedinte american, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 2009, („pentru
eforturile extraordinare de îndreptare a diploma iei mondiale şi a cooperării între popoare”, potrivit afirma iei
liderul Comitetului Nobel, Thorbjørn Jagland ), se axează pe refacerea imaginii S.U.A. în lume, deschiderea
faţă de ţările musulmane i rezolvarea conflictul israeliano-palestinian, de care se foloseşte în scop
propagandistic organizaţia teroristă Al-Qaida. Comitetul Nobel a declarat că „diplomaţia sa este fondată pe
conceptul că cei care conduc lumea trebuie să o facă pe baza valorilor şi atât udinilor împărtăşite de majoritatea
populaţiei lumii”.

POLITICA INTERNĂ
Politica americană antiteroristă nu se re imte doar în exteriorul Statelor Unite. După evenimentele din
11.09.2001, cetăţenii americani au devenit, la rândul lor, ţinta seviciilor secrete. Sub pretextul luptei contra
terorismului, acestea au pornit un ,,război” împotriva propriilor semeni, după unii critici ai administra iei
Bush, începutul DICTATURII, o încălcare flagrantă a libertă ilor civile.
Pe 6 octombrie 2001, pre edintele Bush a semnat Patriot Act, legea antiterorism prin care s-au extins
prerogativele for elor de securitate i care con ine prevederi care restrâng libertă ile cetă ene ti. Legea a
adus modificări substanţiale Constituţiei americane, mai exact amendamentelor 3, 4 şi 5 şi afectarea profundă a
amendamentelor 7 şi 10, eliminând, astfel, mai multe articole-garant pentru drepturile fundamentale ale omului.
Patriotic Act a fost con iderat de specialiştii în libertăţile civile şi drept constituţional un pas mare spre
dictatură. Până în 2001 regulile privind dreptul la viaţă privată erau destul de dure în toate statele democratice.
Nimeni nu putea avea acces la datele personale ale cuiva fără acordul său sau fără un ordin judecătoresc.
Abaterile de la acest drept fundamental au început după atentatele de la 11 septembrie, sub pretextul combaterii
terorismului. Congresul S.U.A. a aprobat din octombrie 2001 o lege, numită „USA Patriotic Act“, care permite
accesul agenţilor guvernamentali la datele personale ale oricui, fără a avea vreo împuternicire din partea
4 / 7 

 
organelor judiciare. USA Patriotic Act este un acronim de la „Uniting and Strengthening America by Providing
Appropriate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism Act of 2001“. Legea autorizează monitorizarea,
fără notificare prealabilă, a convorbirilor telefonice, a e-mail-urilor i a altor corespondenţe electronice. Mai
mult, permite accesul la documentele financiare, medicale, de formare profe ională i altele, chiar dacă o
persoană este doar bănuită de terorism. Acest act a făcut po ibile multe abuzuri i a atras proteste din partea
organizaţiilor de protecţie a drepturilor omului. Mai multe instanţe judecătoresti din S.U.A. au constatat că
diferite dispoziţii din Patriotic Act sunt neconstituţionale.
Pe 9 martie 2006, legea a fost prelungită de pre edintele Bush, documentului fiindu-i aduse unele
modificări prin care se permite celor obligaţi să ofere informaţii despre clienţi po ibilitatea să conteste ordinul.
Atentatele teroriste erau mult prea prezente în con tiin a americanilor pentru ca opozi ia democrată să poată
contesta prelungirea Patriot Act
Patriotic Act II reorganizează guvernul federal şi alte sectoare ale administra iei statului, trecându-le
sub controlul discretionar al Departamentului de Justiţie, Biroului pentru Securitate, respectiv al structurilor
militare.
Sus inătorii libertă ilor civile, atât din Partidul Democrat, cât i din cel Republican, protestaseră
fa ă de măsurile prevazute de legea ini iala. Bush a fost nevoit să înmoaie legea "Patriot Act", principalul
instrument în lupta cu terorismul pe teritoriul american.
Cele mai frecvente exemple sunt că Guvernul avea acces chiar la dosarele medicale ale suspec ilor de
terorism, lucru ce nu va mai fi posibil în noua formă a legii. Va fi limitat i dreptul administra iei de a cere
bibliotecilor informa ii despre ce car i împrumută suspec ii. Au fost schimbate i conditiile de emitere a
unei a a-numite ,,Scrisori de Siguran ă Na ionala”, un ordin prin care o persoană putea fi chemată în fa a
unui tribunal secret. În forma ini ială a legii, persoanele chemate în fa a unui tribunal secret erau obligate să
comunice FBI identitatea avoca ilor lor, însă i această prevedere va fi scoasă din noua lege. Pre edintele
Bush, care con idera ,,Patriot Act” unul dintre principalele mijloace de combatere a terorismului, a sus inut
necesitatea prelungirii legii, deoarece pericolul terorist apasă încă asupra S.U.A.: ,,Nu putem crede că datorită
faptului că nu au mai fost atacuri de la 11 septembrie, trebuie să traim cu iluzia că amenin arile la adresa
na iunii noastre au dispărut. Nu au dispărut. Terori tii sunt slăbi i, însă sunt încă letali”, a spus Bush.
Condi ia a fost ca 16 puncte (cele mai controversate) din setul de legi să fie rediscutate ulterior. Prin această
lege, Guvernul american are, de exemplu, dreptul de a intercepta telefoanele, mailul sau conturile unui suspect
terorist, fară un mandat judecatoresc.
Organizaţia americană pentru apărarea libertăţilor civile (ACLU) arată că de la adoptarea acestor legi, a
existat o inflaţie de ordine de supraveghere, rapoarte pentru activităţi suspecte şi note legate de securitatea
naţională, cereri secrete de obţinere a unor informaţii personale despre un individ, inclusiv despre e-mail-urile
şi căutările sale pe Internet. Raportul arată că în 2002, chiar după adoptarea Patriot Act, autorităţile americane
au produs 281.000 de rapoarte despre persoane având ,,activităţi suspecte”. Acest număr a trecut la 1.250.000 în
2007. De asemenea, dacă în 2002 au fost emise 1.228 ordine de supraveghere a unor străini, această cifră s-a
dublat în 2007 la 2.370.
În acest cadru coercitiv apar i curente de opinie fundamentate pe o a a zisă teorie a conspira iei,
care consideră evenimentele din 11 septembrie un diabolic complot împotriva umanită ii, conceput de
administra ia Bush, cu ajutorul serviciilor secrete. Pentru a se ajunge la elaborarea unor legi care să schimbe
fundamental Constituţia, poporul american trebuia să se simtă ameninţat, speriat şi adus în ituaţia de a nu
reacţiona la restrângerea libertăţii individuale. Terorismul internaţional, fenomen real de altfel, era cea mai bună
solu ie în această ecuaţie, dar nu suficient. Atunci se regizează un Pearl Harbour al secolului XXI, atacul
asupra turnurilor gemene, care şochează America. Propaganda făcută prin mass media convinge naţiunea
americană să declare război terorismului. Nu contează că dovezile lipsesc, iar elementele nu se leagă cu faptele,
"cumplita minciună" este paravanul perfect, în umbra căruia se pregăteşte instaurarea dictaturii. Analizând acest
scenariu fantezist ne putem pune imediat întrebarea: ,,cine sunt de fapt criminalii care au produs atrocită ile –
terori tii lui Ben Laden sau asisten ii specializa i ai pre edintelui.
Alex Jones, un jurnalist independent cu notorietate în S.U.A., a realizat două filme documentare şi a
scris o carte despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la 11 septembrie. ,,Concluzia se impune de la sine:
complexul militaro-industrial a pus la punct aceste atacuri ca pretext pentru controlul deplin. Oricine se mai
îndoieşte nu a dorit să vadă munţii de probe clare”, afirma el.
i alte surse indică o schimbare de regim politic pregătită înainte de 11 septembrie. Astfel, New York
Times Review of Books scrie: ,,de la 11 septembrie 2001, guvernul a impus votarea unor legi, adoptarea unor
politici şi proceduri care nu sunt deloc în acord cu legile şi valorile noastre obişnuite şi ar fi fost de negândit
înainte. Jurnaliştii John Stanton şi Wayne Madsen comentează astfel evenimentele: "istoricii îşi vor aminti că
5 / 7 

 
între 20 noiembrie 2001 şi februarie 2002 democraţia" aşa cum fusese imaginată de creatorii Declaraţiei de
Independenţă şi ai Constituţiei Statelor Unite " a murit. In timp ce democraţia îşi dădea ultima suflare, statul
fascist şi teocratic american se năştea.
Dacă luăm în considerare afirmaţia lui William Kristol, copreşedinte al Project for the New American
Century (PNAC, un grup de reflectie neoconservator care sustine politica actualei administratii), ,,preşedintele a
decis să construiască o lume nouă, nu să o reconstruiască pe cea veche, existentă înainte de 11 septembrie 2001”
este clar că evenimentele, aflate în derulare, constituie un scenariu pentru construirea unei noi ordini mondiale.
Tabloul se completează: Noua Ordine Mondiala va fi impusă cu forţa, iar cine se va opune va fi zdrobit.
Aceasta este rezumată perfect de George Orwell în "1984" astfel: "Dacă doreşti o imagine a viitorului,
imaginează-ţi o cizmă călcând peste o faţă omenească - pentru totdeauna.
Lasând deoparte aceste ma ina ii antiamericane, chiar dacă Patriot Act a fost con iderată o foarte
buna formă de lupta împotriva terorismului în cele doua variante adoptate de administra ia Bush, ea a fost
declarată ca fiind neconstitu ională de mai multe instan e judecătore ti americane.
Judecatorul Victor Marrero, în procesul deschis guvernului de Uniunea Americană pentru Drepturi
Civile, a spus ca a fost vorba de o depaşire a atribu iilor Congresului atunci când a acordat prin vot dreptul
pentru agen ii FBI sa păstreze secrete cererile de urmărire. Judecatorul a decis ca actul intra în contradic ie
cu principiile constitu ionale şi încalcă garantarea liberei exprimari. Decizia se referă la informa iile
financiare, telefonice sau legate de internet la care agen ii FBI puteau avea acces în cazul persoanelor
suspectate de spionaj sau de activită i teroriste. Judecatorul Morrero a spus că decizia sa nu intră în vigoare
imediat şi că guvernul are dreptul să faca apel. Patriot Act permite folosirea unor acte administrative
nejudecatoreşti eliberate în urma unei cereri, pentru urmărirea unor suspec i de spionaj sau terorism. Printr-o
asemenea aprobare administrativă, un agent FBI poate avea acces la informa ii bancare sau la înregistrările
firmelor de telefonie şi internet privind contactele pe care le-a avut persoana suspectată. El a spus că decizia sa
nu îi obligă pe agen ii FBI să aibă un mandat de la o instan ă pentru a avea acces la asemenea informa ii,
dar că trebuie să poată justifica ulterior de ce e nevoie ca cererea lor să ramână secretă.
Administraţia Obama i-a cerut Congresului să prelungească aceste dispoziţii. Cu 11 voturi pentru şi opt
împotrivă, senatorii au prelungit până în 2013 trei clauze ale Patriot Act, care urmau să expire în 31 decembrie.
Una dintre prevederi se referă la supravegherea mobilă a comunicaţiilor suspecţilor de terorism care folosesc
mai multe linii telefonice, principiul "lupului singuratic" care permite anchetarea unei persoane care pare să
acţioneze doar în numele său (o dispoziţie care nu a fost folosită niciodată) si posibilitatea ca autorităţile să aibă
acces la orice "date tangibile" (emailuri, conturi, etc.) privind un suspect, cu condiţia să dispună de ordinul unui
tribunal.
Comi ia pentru afaceri judiciare s-a reunit în şedinţă secretă cu agenţi FBI şi ai serviciilor de
informaţii, pentru a nu interfera cu o eventuală ,,investigaţie teroristă în curs”. Proiectul de lege prevede o
încadrare mai strictă a activităţilor forţelor de ordine de către justiţie şi Congres, departe de libertatea de acţiune
aproape totală de care dispunea în baza Patriot Act, votat în zilele de după atentatele din 11 septembrie.
Senatorii republicani au criticat decizia, considerând că agenţii de pe teren ar trebui să aibă mâinile libere "în
primele stadiile" ale anchetei antiteroriste. Senatorii democraţi au regretat că noul text nu respectă suficient, din
punctul lor de vedere, viaţa privată a americanilor.

CONCLUZII
Prin atitudinea promovată, noul Pre edinte american i echipa sa administrativă, demonstrează că î i
respectă promisiunile din campania electoral i totodată, lansează semnalul unor schimbări ale politicilor
administraţiei anterioare.
Obama a acţionat spre a schimba percepţia strategiei americane de război, planificând scăderea
efectivelor militare din Irak, aşa cum se intenţiona încă din ultimele zile ale administraţiei Bush, dar i pentru
creşterea efectivelor americane în Afganistan susţinând că această creştere este necesară pentru a „stabiliza
situaţia în deteriorare din Afghanistan”, o regiune despre care a spus că nu a primit „atenţia strategică, direcţia şi
resursele de care are urgent nevoie”
Prin acordarea primului său interviu ca Preşedinte unei televiziuni arabeAl Arabiya, trimiterea unui
mesaj video de Anul Nou adresat guvernului şi poporului Iranului, discursurile inute la Ankara, Universitatea
Cairo din Egipt, au fost văzute ca tentative de apropiere de liderii arabi,„un nou început” al relaţiilor dintre
lumea musulmană şi Statele Unite, promovând pacea în Orientul Mijlociu.

6 / 7 

 
 BIBLIOGRAFIE
1. Cristian Barna, Terorismul încotro?, Ed. TopForm, Bucuresti, 2005.
2. Cristian Delcea, Terorismul international, în Terorismul Azi, vol. 1, an 1, iulie 2006
3. Va ile imileanu, Radiografia terorismului, Ed. TopForm, Bucuresti, 2004.
4. http://www.csees.net/index.php - Southeast European Studies

5. Julia E. Swieg – Friendly Fire. Secolul Antiamerican, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2006.
6. http://www.jamestown.org
7. http://worldanalysis.net/
8. http://www.terrorism-info.org.il – spa iul israeliano-palestinian
9. http://www.nctc.gov/

7 / 7