Fișă de lucru

Povestirea ,,Balta albă” de Vasile Alecsandri

Clasa a XI-a

Citește cu atenție fragmentul dat, pentru a putea apoi răspunde cerințelor

Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărâi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea

în Orient, pentru de a mă rătăci câtăva vreme în câmpiile Valahiei. Speram să intru într-o viață
nouă și plină de întâmplări originale. Mă pregăteam a-mi apăra zilele împotriva fiarelor
primejdioase și a cetelor de hoți ce gândeam că aș întâlni în calea mea. Îmi încărcai deci
pistoalele și sării din corabie pe pământ, cu gând de a răsturna jos pe cel întâi valah ce s-ar
înainta spre mine... Nici unul din oamenii adunați pe mal nu mă b[...]n seamă, și, în loc de
dușmani, mă trezii față-n față cu consulul francez din Brăila, care, cunoscându-mă de compatriot,
mă pofti la dânsul acasă.La consulat se aflau adunați mai mulți străini care vorbeau cu mare
entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câțiva ani, și care
se numea Balta-Albă.
După zisa acelor prieteni ai domnului consul, peste zece mii de oameni se găseau acum
împrejurul acelei bălți și se lecuiau, văzându-i cu ochii, de tot soiul de patimi. În acel izvor de
tămăduire orbii câștigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, bătrânii puterile!
Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe dl consul să-mi înlesnească vreun
chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas, un arnăut intră în salon
vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță.
Când acole, ce să văd?... În loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe
patru roți de lemn cu spițele stricate.
Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici, și un om
sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen!... Acesta era echipajul
meu!
Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine
începu a râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a călători în Valahia, mă îndemnă a mă
sui în căruță.
-- N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura aceasta primitivă și cu caii aceștia care seamănă mai
mult a niște mâțe postite vei face un drum de care ți-i aduce aminte cât vei trăi. Ține-te bine,
însă!
Primii aceste sfaturi ca o glumă din partea compatriotului meu și, clătinând din cap, drept
semn de îndoială, mă aruncai în cutie, strigând la postaș: allons!
Deodată căruța fugi de sub mine ca un șarpe! iar eu, făcând în aer o tumbă neașteptată,
mă trezii pe pavea. Ce se întâmplase? nu știu. Atâta numai îmi aduc aminte că, în vreme cât m-
am sculat din colb, amețit și zdruncinat, echipajul meu se făcuse nevăzut.
Consulul își ținea șoldurile de râs, și oamenii din uliță, care fuseseră față la această
întâmplare comică, ziceau hohotind: neamțo dracoli!.

Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ia de a doua oară. Postașul se zbuciuma de râs pe
cal; iar eu, astfel eram de tulburat, încât mi se părea că și roțile râdeau scârțâind de mine!
Mă urcai în sfârșit de iznoavă pe cuibul acel de fân; dar astă dată mă apucai cu mâinile țeapăn de
căruță: Allons.
-- Alon, domnule! strigă postașul și, înțepenindu-se în scări și chiuind ca un furios, și pocnind
grozav din harapnic, el porni ca o bombă.
Ce să vă spun, domnilor?... De când sunt nu mi-am închipuit o alergare așa de infernală,
un lucru atât de original!
Ce să vă spun, domnilor, în sfârșit? Nu cred să fie alt spectacol în lume care să-mi poată
face o impresie mai mare decât aceea ce mi-a pricinuit privirea acelui târg nou, care la cel mai
mic vânt era în primejdie de a se preface în ruine. Pe de o parte ticăloșia sa pitorească, pe de altă
parte luxul echipajelor ce alergau pe malul bălții; acel amestec de toate contrastele mă silea să
mă cred când într-o insulă din Oceania, când într-o capitală a Europei, și prin urmare nu știam cu
siguranță dacă acele ce vedeam erau un vis al închipuirii mele sau lucruri în ființă.
Aici ne găsim în împărăția contrastelor celor mai originale; aici luxul și sărăcia, durerea
și veselia, ideile noi și ideile vechi, costumele Europei și costumele românești, toate sunt unite la
un loc, sunt mestecate la un loc și produc un efect neînchipuit atât ochilor, cât și minții; aici...

1. Numește câte un sinonim contextual pentru cuvintele subliniate în fragmentul dat.

2. Identifică tipul de narator din fragmentul dat.

3. Extrage din fragmentul dat, un pasaj descriptiv și unul narativ.

4. Care este atitudinea consulului față de uimirea străinului care dorește să ajungă în
stațiunea Balta albă?

5. Identifică în text două modalități de caracterizare ale străinului.

6. Evidențiază modul în care se manifestă, în fragmentul dat, contrastul dintre esență și

aparență.

7. Redactează o compunere de aproximativ 80-100 de cuvinte, în care să relatezi o

experiență personală în care realitatea ți-a contrazis așteptările.