Riftul Invocatorului

Vara trecuta m-an trezit intr-o dimineata si cand m-am uitat pe geam mi-am
dat seama ca sunt intr-o alta lume prin prisma cerului
de o culoare neagra si de o padure foarte deasa pe care nu am m-ai vazuto niciodata

Dupa asta am mers imediat afara nerabdator sa vad ce se mai afla prin
jur.Cum am deschis usa am vazut o pancarada pe care scria
Riftul Invocatorului si in spatele ei era o singura carare prin mijlocul
padurii.Mergand pe acea carare in drum mi-a aparut un om ciudat.
Am stat un pic de vorba cu el si mi-a oferit o sabie inscriptionata cu niste
simboluri pe ea.Dupa asta eu mi-am continuat drumul si m-am
intalnit cu un monstru de marimi uriase.El a inceput sa alerge dupa mine , in acel
moment am zbughito la fuga de unde am venit si m-am reintalnit
u acel om , care m0a salvat.

Ziua aceea a fost cea mai ciudata , dar si interesanta zi pe care am

traito.asdasdasdas fafasfasfa

Aviatic123

Vara trecuta m-am trezit intr-o dimineata mult mai devreme decat de
obicei.Cand m-am uitat pe geam mi-am dat seama si de ce , afara era o
furtuna foarte puternica si vantul batea atat de tare in cat un copac s-a rupt si a
picat pe strada.
Dupa asta am mers imediat pe terasa pentru ca imi place sa aud suntetul
ploii pentru ca mioe se pare relaxant.Stand pe scaun ma uitam
pe cer si am vazut 1 avion de culoare alba cum a intrat in niste nori cenusi .Apoi
am ineput sa stau cu sufletul la gura sa vad daca mai iasa
din acei nori.Am asteptat vreo 2 minut si dintr-o data am vazut o explozie pe
cer.In urma exploziei au inceput sa cada bucati de avion de culoare
alba si rosie .Imediat mi-am dat seama ca a fost un accicent intre doua avioane
unul fiind cel pe care l-am urmarit de la inceput.
Ziua aia a fost faorte ciudata pentru mine deoare a fost prima data cand am
vazut un accident aviatic

-ajuns la imparat, spanul il trimite pe Harap Alb sa ii aduca salati

-Harap-Alb ajunge cu calul la casa babei(Sfintei Duminici) care ii gazduieste
- baba il trimite apoi in Gradina Ursului pt a lua salati si ii spune ca daca se va
trezi ursul,sa-i arunce pielea de urs si sa fuga
-dupa ce aduce salatile ,Spanul il trimite sa-i aduca pielea si capul cerbului cu
pietre pretioase si acesta face intocmai,tot
cu ajutorul sfintei duminici.
- in ziua unui mare ospat, apare o pasare care vorbeste despre fata lui Ros imparat
,iar Spanul il trimite pe HarapAlb sa i-o aduca.
-acesta incaleca pe cal si zboara spre imparatia lui Ros imparat.Pe drum,intalneste
o nunta de furnici ce trecea pe pod,pe
care o ocoleste,trecand prin apa,pe celalalt mal.
-drept multumire,o furnica ii ofera o aripa careia sa-i dea foc la nevoie
-apoi,HarapAlb face adapost unor albine si drept multumire ,primeste o aripa
-in drum intalneste pe Gerila,Flamanzila,Setila,Ochila, Pasari-Lati-Lungila care
devin noii sai prieteni si insotitori
-Ros imparat le pregateste o casa unde sa doarma careia una din slugi ii da foc ca
sa-i omoare,dar Gerila sufla si o raceste
-Flamanzila si Setila au mancat si au baut,ajutandu-l pe Harap Alb sa treaca si
peste proba ospatului
-furnicile l-au ajutat sa separe firele de nisip de boabele de mac
-apoi,peste noapte,fata se transforma in pasarica dar Ohila o vede si impreuna cu
Latila se duce pe urmele ei
-o vede in dosul pamantului la umbra iepurelui,apoi in varful muntelui dupa stanca
si pe urma dupa luna si o aduce inapoi in
camera ea,pentru a indeplini proba data de imparatul Ros
- craiasa albinelor ii arata care este fata imparatului
-calul si turturica se intrec care sa aduca primul 3 smicele de mar dulce ,apa vie
si apa moarta. Calul fura de la turturica si ajunge primul la fata.

In prima proba Harap Alb este trimis de Span sa aduca salati dinGradina Ursului
A doua proba consta in a aduce piele si capul cerbului cu pietre pretioase
In a treia proba,Spanul il trimite pe Harap dupa fata imparatului Ros pentru a se
casatori cu aceasta
La a patra proba este ajutat de Gerila care raceste casa de arama
La a cincea proba este ajutat de Flamanzila si Setila care il ajuta sa manance si
sa bea toata mancarea
La a sasea proba este ajutat de furnici care au separat firele de nisip de cele de
mac
La a saptea proba este ajutat de Ochila si Pasari-Lati-Lungila care au ajutat la
prinderea fetei deghizata in pasare
La a opta proba este ajutat de craiasa albinelor care il indrumeaza sprea alegerea
corecta a fetei de imparat
La ultima proba participa calul impreuna cu turturica fetei imparatului Ros,iar
calul fura smicelele de mar,apa vie si apa moarta de la turturica si ajunge primul.

Harap-Alb, fecior de crai, este un Făt-Frumos din basmele populare, destoinic şi

curajos, dar rămâne în zona umanului, fiind prietenos, cuminte şi ascultător.
El este un personaj pozitiv şi întruchipează înaltele principii morale cultivate
de orice basm, ca adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea,
curajul, vitejia, trăsături ce reies indirect din întâmplări, fapte, din propriile
vorbe şi gânduri şi direct din ceea ce alte personaje spun despre el.
El parcurge o perioadă de a deprinde şi alte lucruri decât cele obişnuite, de a
învăţa şi alte aspecte ale unei lumi necunoscute până atunci, experienţă
necesară viitorului adult. Semnificaţia numelui reiese din scena în care spânul îl
păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: "Fiul craiului,
boboc în felul său latrebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână,
fără să-1 trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Naiv,
lipsit de experienţă şi excesiv de credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din
nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului, numele
lui poate fi un oximoron, Harap-Alb putând însemna "negru alb", deoarece "harap"
înseamnă "negru, rob". Faptele eroului rămân şi ele în limita
umanului, probele care depăşesc sfera realului fiind trecute cu ajutorul
celorlalte personaje, înzestrate cu puteri supranaturale. Codrul în care se
rătăceşte simbolizează lumea necunoscută flăcăului, care greşeşte pentru prima
oară, neţinând cont de sfatul tatălui său, de a se feri de omul spân
. Deşi cuminte şi ascultător de felul său, nesocotirea acestei restricţii
declanşează asupra flăcăului un şir nesfârşit de întâmplări neplăcute şi
periculoase
, care-i pun deseori viaţa în primejdie. Lipsit de experienţă, "boboc în felul său
la trebi de aieste,", mezinul craiului devine sluga spânului, îşi asumă şi
numele de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de
stăpânul său, întrucât jurase pe paloş, îşi respectă cuvântul dat, rod al unei
solide educaţii căpătate în copilărie, de a fi integru şi demn, capabil să-şi asume
vinovăţia, cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul
tatălui. Cinstit din fire, Harap-Alb nu-l trădează niciodată pe spân, deşi un
stăpân tiran ca acesta ar fi meritat. De pildă, atunci când se întoarce spre
împărăţie cu pielea şi capul cerbului fabulos, "piatra cea mare din capul cerbului
strălucea" atât de tare, încât mulţi crai şi împăraţi îl rugară să-i "deie
bănăret cât a cere el, altul să-i deie fata şi jumătate din împărăţie, altul să-i
deie fata şi împărăţia întreagă", dar Harap-Alb şi-a urmat calea fără să
clipească, ducând bogăţia întreagă stăpânului. O singură dată a şovăit voinicul,
atunci când, îndrăgostindu-se de fata împăratului Roş, "mai nu-i venea s-o ducă"
spânului
. Probele la care îl supune spânul sunt menite a-1 deprinde pe flăcău cu greutăţile
vieţii, cu faptul că omul trebuie să învingă toate piedicile ivite în viaţa sa
, pregătindu-l pentru viitor, când va trebui să-şi conducă propria gospodărie,
propria familie. Ca şi în viaţa reală, flăcăul este ajutat de cei mai buni
prieteni,
calul fabulos şi de Sfânta Duminică. Harap-Alb este umanizat, el se teme, se
plânge de soartă, cere numai ajutorul acelora în care avea încredere, semn că
învăţase
ceva din experienţa cu spânul. Depăşind cu bine toate probele, flăcăul
demonstrează că e "soi bun" (G.Călinescu) prin valorile morale care compun codul
comportamentului
ţărănesc: inteligenţa, bunătatea, perseverenţa, răbdarea, capacitatea de adaptare
la diverse situaţii ale vieţii. De asemenea, altruismul, sufletul lui bun,
dragostea
pentru albine şi furnici îl fac să le ocrotească şi să le ajute atunci când le
întâlneşte în drumul său, chiar dacă pentru asta trebuie să treacă prin apă ori
să zăbovească
pentru a le construi un adăpost. Sigur că binele pe care Harap-Alb îl face se
întoarce atunci când el însuşi se află în impas, crăiasa furnicilor şi cea a
albinelor
salvându-i, de asemenea, viaţa. O experienţă determinantă pentru maturizarea lui o
constituie întâlnirea cu omul roş, care este un alt pericol de care ar fi trebuit
să se
ferească, aşa cum îl sfătuise tatăl. Episodul călătoriei spre curtea împăratului
Roş este un necontenit prilej de iniţiere a flăcăului (călătoria este un mijloc de
cunoaştere)
, deprinzând acum învăţătura că orice om, cât de neînsemnat ori de ciudat ar părea,
poate fi de folos, tânărul deprinzând experienţă mai ales în cunoaşterea speciei
umane.
Harap-Alb are capacitatea de a-şi face prieteni adevăraţi, loiali, care să-1 ajute
în orice împrejurare dificilă a vieţii sale, aceştia folosindu-şi tocmai
trăsăturile dominante
, devenite - la nevoie - adevărate talente: "tot omul are un dar şi un amar, şi
unde prisoseşte darul, nu se mai bagă în samă amarul".Harap-Alb parcurge o
perioadă de formare a
personalităţii, care, deşi înzestrat cu importante calităţi, are slăbiciuni
omeneşti, momente de tristeţe şi disperare, de satisfacţii ale învingătorului,
toate conducând la
desăvârşirea lor ca oameni.