CURS 16

TEHNICI DE INGRIJIRE

Teme:

Aplicarea locala a mediamentelor

Aplicarea parenterala: Injectia intramusculara si injectia intradermica

APLICAREA POMEZILOR

Definiţie: Pomezile sunt unguente de consistenta semisolida care se înmoaie când sunt
aplicate pe piele formând un film superficial gras.
Scop : terapeutic
Materiale necesare:
- materiale pentru protecţia patului - muşama, aleza
- instrumentar şi materiale sterile – pense port tampon, spatule, comprese,
tampoane, manuşi de cauciuc
- taviţarenala
- prosop de baie
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului :
- se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- se aşeaza într-o poziţie care sa permita aplicarea medicamentelor¬
Execuţia tehnicii:
- pomezile se aplica, cu ajutorul spatulelor, pe suprafaţa tegumentelor, într-un
strat gros
- daca este necesar se curata pielea de secreţii, cruste, celule moarte sau
aplicaţiile medicamentoase vechi şi apoi se schimba manuşile
Îngrijirea pacientului ulterior aplicarii pomezilor:
- acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon
- urmarirea efectului local
 - sesizarea unor efecte secundare aparute (prurit, reacţie alergica)
Reorganiarea locului de munca :
Selectarea deşeurilor conform P.U .

APLICAREA PUDRELOR
Definiţie : pudrele sunt preparate farmaceutice solide constituite din particule uniforme
ale unei singure substanţe medicamentoase sau ale mai multor substanţeînamestec.
Scop: terapeutic
Loc: pe suprafaţa tegumentelor
Materiale necesare :
- materiale pentru protecţia patului - muşama, aleza
- instrumentar şi materiale sterile – pense porttampon, spatule, comprese,
tampoane, manuşi de cauciuc
- pudriere cu capac perforat
- taviţa renala
- prosop de baie
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului :
- se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- se aşeaza într-o poziţie care sa permita aplicarea medicamentelor¬
Execuţia tehnicii :
Pudrajul reprezinta presararea medicamentelor sub forma de pudra pe piele cu ajutorul
tampoanelor sau cutiilor cu capac perforat.Acţiunea pudrelor poate fi de combatere a pruritului,
de absorbţie a grasimilor, de uscare şi racorire a pielii (ex. pudra de talc, talc mentolat, oxid de
zinc)
Ingrijirea pacientului ulterior aplicarii pudrelor:
- acoperirea regiunii cu comprese mari de tifon
- urmarirea efectului local
- sesizarea unor efecte secundare aparute (prurit, reacţie alergica)
Reorganizarelocului de munca :
Selectaredeşeurilor conform P.U .
 APLICAREA PUNGII CU GHEAŢA
Definţie:Punga cu gheaţa este o punga din cauciuc de forma variabila în care se aşeaza
bucaţile de gheaţa.
Scop: este terapeutic, hipotermizant, antiinflamator, hemostatic, tonifiant, efect
anesteziant şi diminueaza secreţia gastrica.
Materiale necesare: punga cu gheaţa, o husa din material textil, bandaj de corp şi ace de
siguranţa, pudriera cu pudra de talc, amestecul racitor: gheaţa, şi un suport pentru suspendarea
pungii cu gheaţa.
Pregatirea materialelor necesare:
- pregatim punga cu gheaţa şi husa acesteia;
Verificarea funcţionalitaţii pungii:
- se verifica orificiul de umplere, sa fie închis ermetic cu un capac .
Pregatirea fizica şi psihica a bolnavului:
- se anunţa bolnavul şi i se explica necesitatea şi simplitatea tehnicii;
- se aşeaza bolnavul în decubit dorsal sau semisezand;
Efectuarea tehnicii:
- se sfarâma gheaţa în bucaţi ;
- punga cu gheaţa se va umple pe jumatate sau 2/3 din ea;
- se elimina aerul din punga, aşezând-o pe o suprafaţa plana, curata;
- se închide ermetic orificiul de umplere cu capacul, prin înşurubare;
- se verifica etanşeitatea şi se usuca suprafaţa exterioara a pungii;
- se aşteapta câteva minute pâna ce marginile colţuroase ale bucaţilor de gheaţa
se rotunjesc prin topire (caci altfel ar putea strica punga sau deranja bolnavul);
- se introduce punga cu gheaţa într-un manson textil (în husa textila) se pudreaza
cu talc şi se aplica punga cu gheaţa pe regiunea indicata de medic, care poate fi:
- *pe cap:
- se aşeaza bolnavul în poziţie şezânda;
- se aşeaza o bucata textila sau din flanela, pe capul bolnavului ;
 - se aplica pe capul bolnavului, punga cu gheaţa obişnuita sau de forma unei
bonete care se fixeaza cu o panglica sau se suspenda de un suport deasupra
capului bolnavului;
- se aplica punga cu gheaţa dupa orarul stabilit de medic;
- se îndeparteaza pentru câteva minute la interval de 1 ora pentru a preveni
îngheţarea ţesuturilor;
- conţinutul pungii se schimba din 3 în 3 ore;
- *pe regiunea precordiala:
- pe aceasta regiune se aplica o punga cu gheaţa mai mica sau o punga mai mica
repliata ca un cort la nivelul liniei mediane sub sânul stâng (pentru a nu trece în
dreptul*plamânilor);
- pe abdomen:
- se aşeaza una sau 2 pungi cu gheaţa;
- se fixeaza cu un cearşaf sau se suspenda cu un arc;
- se verifica aspectul tegumentului, dupa îndepartarea pungii cu gheaţa;
- se pudreaza cu pudra de talc;
- se verifica daca pansamentul nu a fost udat sau deplasat de la locul lui;
Reorganizarea locului de munca:
- se goleşte punga;
- se spala cu apa şi sapun şi se limpezeşte bine;
- se lasa sa se scurga;
- se închide punga cu dopul, semi-umflata, pentru a nu i se lipi pereţii;
- se verifica etanşeitatea ei;
- se pudreaza cu talc şi se aşeaza în cutia ei;
De reţinut:
- daca punga este plina, nu se poate adapta la formele regiunii pe care se aplica şi
în plus, prin greutatea ei, apasa asupra regiunii bolnave.
- contactul direct şi prelungit al pungii cu pielea bolnavului, poate produce leziuni
de congelare.
 - în cazul bolnavilor inconştienţi, agitaţi, punga cu gheaţa se fixeaza cu o faşa sau
cu ace de siguranţa de cearşaful sau camaşa bolnavului (acul se trece peste husa
textila a pungii)
- când nu dispunem de gheaţa, punga se poate umple cu apa rece sau zapada, cu
condiţia sa fie schimbate din ora în ora.

APLICAREA SAPUNURILOR DERMATOLOGICE

Definitie :sapunurile sunt saruri cu diferite metale ( sodium potasiu şi altele) ale acizilor
graşi
Scop: terapeutic
Materiale necesare:
- materiale pentru protecţia patului - muşama, aleza
- manuşi de cauciuc/bumbac
- şorţ
- lighean cu apa
- taviţa renala
- prosop de baie
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului:
- se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- se aşeaza într-o poziţie care sa permita aplicarea sapunurilor dermatologice
Execuţia tehnicii:
Sapunurile dermatologice sunt utilizate atât pentru spalarea pielii, cât şi pentru obţinerea
unui efect medicamentos.Sapunul este întins pe piele, lasat sa se usuce şi îndepartat dupa câteva
ore sau 1-2 zile
Îngrijirea pacientului ulterior aplicarii sapunurilor
urmarirea efectului local
sesizarea unor efecte secundare aparute (prurit, reacţie alergica)
Reorganizarea locului de munca:
Selectare deşeurilor conform P.U .
De reţinut:
 Se va alege sapunul în funcţie de ph-ul fiecarui pacient

APLICAREA TERMOFORULUI
Definiţie:termoforul este un dispozitiv pentru acţiunea termica locala asupra unei regiuni
a corpului.
Loc: diferite regiuni ale corpului
Materiale necesare: vas cu apa calda, husa din material textil, pudriera de talc,
termometru pentru verificarea apei, suport pentru suspendarea termoforului şi termoforul din
cauciuc, metal sau sticla;
Verificarea funcţionalitaţii materialelor:
- se verifica daca materialul este integru, impermeabil;
- se verifica daca orificiul de umplere este închis ermetic cu un capac prevazut cu un
şurub;
- se verifica daca husa din material textil corespunde cu dimensiunile termoforului şi
daca este curat;
Pregatirea fizica şi psihica a bolnavului:
- se anunţa bolnavul şi i se explica necesitatea tehnicii;
Execuţia tehnicii:
- se încalzeşte apa la 70-80 grade C pentru adulţi şi la 50 grade C pentru sugari;
- se verifica temperatura apei cu termometrul;
- se umple termoforul 1/3 pt. torace, jumatate pt. alte regiuni ale corpului şi A¾ pt.
încalzirea patului;
- se elimina aerul din termofor aşezându-l pe o suprafaţa plana, neteda,
comprimând aparatul cu mâna pâna ce apare apa la nivelul orificiului de umplere.
- se verifica etanşeitatea ţinându-l rasturnat câteva secunde;
- se usuca suprafaţa exterioara a termoforului;
- se îmbraca termoforul în husa textila, se pudreaza cu talc şi se aplica pe regiunea
indicata de medic;
- se întreaba bolnavul daca nu simte arsuri sau durere;
- se fixeaza termoforul pe loc pentru a preveni deplasarea de la locul aplicat,
legându-l în jurul bolnavului sau fixându-l cu ace de siguranţa prin husa textila;
 - apa din termofor se schimba din 2 în 2 ore pentru a menţine temperatura cât mai
constanta;
- dupa îndepartarea termoforului se verifica aspectul tegumentelor;
- se şterg tegumentele prin tamponare apoi se pudreaza cu talc;

Reorganizarea locului de munca:

- termoforul se goleşte, se spala cu apa şi sapunşi se limpezeşte bine;
- se suspenda cu gura în jos pentru a se scurge toata apa din el;
- se închide cu dopul dupa ce am insuflat puţin aer în el pentru a preveni lipirea pereţilor;
- se verifica etanşeitatea;
- se dezinfecteaza
- se pudreaza cu talc şi se aşeaza în cutie;

De reţinut:
1. daca termoforul este prea plin, nu se poate adapta la formele regiunii pe care se aplica
şi apasa asupra regiunii bolnave.
2. contactul direct şi prelungit al termoforului cu pielea bolnavului, poate produce arsuri,
escare.
3. pentru a nu apasa cu greutatea lor regiunile dureroase pe care sunt aplicate,
termofoarele se pot suspenda pe un suport.
4. nu se utilizeaza aceiaşi husa textila la mai mulţi bolnavi.
5. termoforul va fi individual în special când este destinat unui bolnav infectat sau
contagios.
6. vor fi supravegheaţi foarte atent bolnavii cu tulburari de sensibilitate, cei cu anestezie
locala, cei cu anestezie rahidiana sau generala, bolnavii inconştienţi care nu pot sesiza
temperatura termoforului.

APLICAREA UNGUENTELOR PE MUCOASA OCULARA

Definitie: introducerea unui unguent in fundul de sac conjunctival,pe marginea ciliara
sau pe suprafata cutanata a pleoapei
Scop: terapeutic
 Pregatirea pacientului:
Psihica: se explica procedura si se obtine acceptul/acordul pacientului
Fizica: curatarea/igienizarea regiunii
Pozitie:
- sezand pe scaun, capul usor spre spate
- decubit dorsal
Materiale necesare:
- tavita renala
- manusi de unica folosinta
- comprese sterile
- betisoare de vata
- unguentul. ce urmeaza a fi administrat
- materiale pentru reorganizarea locului de munca
Tehnica:
- pregatirea asistentei medicale
- pregatirea materialelor necesare
- aplicarea se face cu :
- betisoare cu vata
- direct din tubul cu unguent
- se aplica 1-2 cm
- aplicarea cutanata- inclusiv in cursul zilei
- aplicarea in fundul de sac conjunctival-seara la culcare
- Reorganizarea locului de munca si notarea procedurii in F.O.

APLICAREA UNGUENTELOR/CREMELOR PE TEGUMENT

Definiţie:unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele

sau mucoase
Scop:terapeutic
Materialenecesare:
 - materiale pentru protecţia patului - muşama, aleza
- instrumentar şi materiale sterile – pense porttampon, spatule, comprese,
tampoane, manuşi de cauciuc
- taviţa renala
- prosop de baie
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului:
- se informeaza asupra efectelor medicamentelor
- se aşeaza într-o poziţie care sa permita aplicarea medicamentelor
Execuţia tehnicii:
Unguentele se aplica, cu ajutorul spatulelor, pe suprafaţa tegumentelor, într-un stra
tsubţire (unguentele sunt preparate din substanţa medicamentoasa, înglobata în vaselina,
lanolina,
Ingrijirea pacientului ulterior aplicarii medicamentelor pe piele
- acoperirearegiunii cu compresemari de tifon
- urmarireaefectului local
- sesizarea unor efecte secundare aparute (prurit, reacţie alergica)
Reorganizarea locuui de munca:
- selectareadeşeurilor conform P.U
De reţinut :
Testarea unguentelor se face cu 2-3 h înainte de administrare pe o mica parte a
tegumentului cu o cantitate mica de unguent. Daca nu apar reacţii alergice(prurit, roseata a
pielii)se va administra pacientului unguentul,
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
INJECŢIILE – PREZENTARE GENERALĂ

→ Definiţie:
~ Calea parenterală – în afara tubului digestiv reprezintă administrarea medicamentelor
prin injecţii.
~ Injecţia → introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă lichidă în
organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă.
→ Avantajele injecţiilor:
~ Dozaj corect şi exact.
~ Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
~ Absorbţie independentă de starea tractului digestiv.
~ Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive. – hormoni, vaccinuri,
seruri.
~ Evită calea digestivă în caz de intoleranţă digestivă, tulburări de deglutiţie, ingurgitare de
substanţe toxice, hemoragii digestive, intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
~ Posibilitatea administrării medicamentelor bolnavilor inconştienţi.
→ Scop:
~ Explorator.
~ Terapeutic.
→ Calea de administrare:
~ Intravenos.
~ Intramuscular.
~ Intradermic.
~ Subcutanat.
~ Intraarterial.
~ Intrarahidian.
~ Intraosos.
~ Intramedular.
~ Subarahnoidian.
~ Intracardiac.
→ Prezentare farmaceutică:
~ Soluţii injectabile – în fiole.
~ Flacoane cu pulbere – însoţite de solvent.
~ Soluţii încărcate în seringi – pentru unică folosinţă.
~ Soluţiile injectabile pot fi:
o Soluţii apoase.
o Soluţii uleioase.
o Suspensii – pentru absorbţie întârziată.
→ Reguli generale de pregătire a injecţiilor:
~ Se verifică:
o medicamentul prescris.
o Doza – concentraţia – modul de administrare.
o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.
o Integritatea fiolei, a ambalajului.
o Valabilitatea.
o Modul de păstrare şi depozitare.
~ Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.
~ Se verifică soluţia injectabilă.
~ Se dezinfectează locul ales pentru injecţie.
~ Se încarcă corect seringa.
~ Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.
→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac adaptate injecţiei.
~ Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale: galben, verde (i.m., i.v.), albastru, mov
(s.c.), portocaliu (s.c.), negru (i.m., i.v.), verde (i.m., i.d.), roz (recoltare, dizolvare şi
extragere soluţii).
~ Soluţie de injectat verificată.
~ Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
~ Garou, leucoplast.
~ Pile pentru tăierea gâtului fiolelor.
 ~ Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
~ Material pentru protecţia patului.
~ Tăviţă renală.
~ Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
→ Pregătirea pacientului:
~ Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
~ Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută
tehnica.
~ La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
~ Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
→ Montarea şi încărcarea seringii:
~ Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.
~ Se desface ambalajul de sus în jos.
~ Se înşurubează acul de amboul seringii.
~ Se îndepărtează protecţia acului.
~ Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul
din gâtul fiolei revine în fiolă prin mişcări de rotaţie).
~ Se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola.
~ Nu se ating pereţii fiolei cu acul.
~ Încărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc:
o Se îndepărtează apărătoarea metalică şi se dezinfectează dopul.
o Se aspiră aer în seringă în cantitate egală cu lichidul ce trebuie aspirat din flacon.
o Se perforează flaconul şi se răstoarnă.
o Se introduce aerul sub presiune în flacon – lichidul se goleşte singur în seringă.
~ Se elimină aerul din seringă până apare o bulă de soluţie pe vârful acului.
~ Se ataşează protecţia la ac.
→ Principii de igienă în pregătirea şi administrarea injecţiilor:
~ Se folosesc seringi şi ace sterile – de unică întrebuinţare. După folosire se colecteaza in
recipientul special pentru obiecte intepatoare (acele) si produse biologice (seringa). Este
interzisă sterilizarea lor după utilizare.
 ~ Materialele sterile de unică întrebuinţare se depozitează în spaţii special destinate.
~ Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea înainte şi după executarea fiecărei injecţii.
~ Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie în timpul executării tratamentelor
parenterale.
~ Se recomandă evitarea folosirii flacoanelor multidoză.
~ Este obligatorie schimbarea acului după încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc.
→ Tehnica generală a injecţiilor:
~ Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
~ Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia
complicaţiilor.
~ Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
~ După injectare se comprimă uşor locul.
~ În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.
~ Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.
→ Observaţii:
~ Calea de administrare se alege în funcţie de:
o Hotărârea medicului.
o Scopul injecţiei.
o Rapiditatea asimilării medicamentului.
o Resorbţia şi metabolizarea medicamentului.
o Interacţiuni medicamentoase.
o Compatibilitatea soluţiei medicamentoase cu ţesuturile.
~ Fiola tăiată se administrează imediat.
~ Fiolele neetichetate se aruncă.
~ Emulsiile injectabile se agită înaintea administrării.
~ În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.
~ Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de
păstrare.
~ Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.
~ Soluţiile uleioase ce se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru a le
fluidifica.
 ~ Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.
~ Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj). Se administrează
după încălzire în apă caldă.
~ Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.
→ Administrarea substanţelor de contrast:
~ Este obligatorie testarea sensibilităţii organismului la substanţa de contrast.
~ Testarea se face injectând 1 ml soluţie – fiola test → numai în prezenţa medicului.
~ Se aşteaptă 1-5 minute şi se observă reacţia bolnavului.
~ Dacă nu apare reacţie alergică se poate injecta soluţia pregătită pentru examinare.
~ Viteza de administrare:
o 15 secunde → examinare minutată.
o 1-2 minute → examinare obişnuită.
o 10-15 minute → administrare prin perfuzie.
 Injecţia subcutanată

→ Definiţie:

~ Introducerea în organism de substanţe medicamentoase lichide izotone, nedureroase, prin

intermediul unui ac în ţesutul celular subcutanat.

→ Scop:

~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:

~ Faţa externă a braţului.

~ Faţa superoexternă a coapsei.

~ Regiunea deltoidiană.

~ Regiunea supra şi subspinoasă a omoplatului.

~ Flancurile peretelui abdominal.

→ Materiale necesare:

~ Seringă cu ac sterile.

~ Material general pentru executarea unei injecţii.

~ Soluţia medicamentoasă.

→ Pregătirea bolnavului:

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.

~ Se aşează bolnavul în repaus.

~ Se dezveleşte locul ales.

→ Tehnica:

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.

~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul.

~ Se elimină aerul.
 ~ Obişnuit se injectează la nivelul regiunii externe a braţului, pacientul fiind aşezat cu membrul
respectiv sprijinit pe şold.

~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.

~ Se cutează pielea fixând-o între degete şi ridicând-o de pe planurile profunde.

~ Se puncţionează pe direcţia axului longitudinal al cutei, în profunzimea stratului subcutanat, la o

adâncime de 2-4 cm.

~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.

~ Se injectează lent.

~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc , masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.

→ Incidente şi accidente:

~ Durere violentă – prin lezarea unei terminaţii nervoase sau prin distensia bruscă a ţesuturilor.

~ Ruperea acului.

~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.

~ Hematom.

~ Abces – prin infectarea hematogenă.

→ Observaţii:

~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.

~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.

~ Numai în cazuri speciale se poate injecta şi soluţii uleioase.

~ NU se administrează compuşi de metale cu greutate moleculară mare. – iod, bismut, mercur etc.

~ Este stric interzis a se administra pe această cale clorură de sodiu.

 INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

→ Definiţie:

~ Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe coloidale,
prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular.

→ Scop:

~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline.

→ Locul de elecţie:

~ Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier).

~ Muşchii externi şi anteriori ai coapsei.

~ Muşchiul deltoid.

~ La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.

→ Materiale necesare:

~ Seringă cu ac lung, sterile.

~ Material general pentru executarea unei injecţii.

~ Soluţia medicamentoasă.

→ Pregătirea bolnavului:

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.

~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.

~ Se dezveleşte locul ales.

→ Tehnica:

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.

~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.

~ Se elimină aerul.

~ Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere.

~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.

 ~ Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.

~ Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.

~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.

~ Se injectează lent.

~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.

~ Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute.

~ Se ordonează materialele folosite.

→ Incidente şi accidente:

~ Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se
schimbă locul injecţiei.

~ Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.

~ Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical

~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.

~ Hematom.

~ Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.

~ Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.

~ Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.

~ Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.

~ Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor

→ Observaţii:

~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.

~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.

~ Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă.