Referat

“Formele de integrare Europeană”

Podoprigora Irina,grupa 1911

USM,Drept

Natalia Suceveanu
CHIȘINĂU,2021
 § Integrare europeană

Pentru început aș vrea să definesc noțiunea de integrare,care este atât un proces

cât și o stare finală; starea finală dorită după integrarea actorilor este o comunitate
economică și/sau politică.
Procesul de integrare include mijloacele sau instrumentele prin care se realizează
comunitatea.
O condiție importantă și obligatorie în acest context este ca procesul integrării să
fie voluntar și benevol sau consensual.
Cercetătorul polonez Kametzki explică fenomenul dat din perspectiva
economică,definind integrarea drept formare pe baza unei structuri a unui
organism economic care care cuprinde unb grup de țări cu un nivel economic înalt
de legături interne obținute din rezultatele integrării.
La rândul său Silviu Brucan consideră că la baza integrării se află:
-bazele natural-materiale(geografie,populație,producție)
-factorii sociali(clasele,națiunile)
Abordând subiectul integrării pot evidenția că premisele acestui proces sunt:
-asemănarea nivelului de integrare economică
-apropierea geografică(hotare comune,criteriu teritorial.)
-efectul demonstrativ(creșterea economică,locuri de muncă,dezvoltare în toate
domeniile vieții)
-structura politică a statelor
-o istorie/cultură comună
De asemenea procesul de integrare urmărește și niște scopuri anumite,cum ar fi:
-consolidarea pozițiilor uniunii în lume
-stabilitatea politică în interiorul regiunii
-dezvoltarea economică
-asigurarea securității și menținerea păcii
Integrarea,ca proces are și principii la bază,care stipulează că integrarea este un
proiect comun pentru toți participanții,totodată acest proces se realizează pe
etape(gradual) și de asemenea pot menționa faptul că procesul de integrare are
nevoie de un mecanism adecvat de luare a deciziilor și implementare a acestora.
§ Integrare europeană

Procesul de integrare europeană poate fi definit drept totalitatea proceselor

interconexe cu caracter economic,politic și social,realizate prin cooperare,
uniformizare juridico-instituțională și transferare gradualăa unor competențe
naționale către un centru supranațional în vederea unificării statelor europene într-o
nouă entitate politico-economică.
Integrarea europeană poate fi economică și politică.
Integrarea economică reprezintă un proces complex care constă în intensificarea
interdependențelor între economiile diferitor state și este determinat de un
ansamblu de factor printre care un rol esențial îi revine revoluției tehnico-
științifice.
Există mai multe ansambluri de integrare,ca de exemplu:
1. Zona de comerț liber
2. Uniunea vamală
3. Piața unică (libera circulație a capitalului,a serviciilor,a bunurilor,a persoanelor)
4. Uniunea economică și monetară(valuta unică)

“Integrarea politică este un proces în cursul căruia actorii politici din diferite
structuri naționale sunt convinși să-și modifice loialitatea,activitățile politice și
speranțele spre un nou centru ale cărui instituții posedă sau pretind jurisdicție
asupra statelor naționale preexistente.” (Ernest Haas)
Doctrinarul Șișkov înțelege integrarea politică în bază a 3 aspecte:
- integrarea politică propriu-zisă presupune integrarea procesului de luare a
deciziilor la nivel de guverne și crearea sistemului de control și reglementare
respectiv.
- integrarea social-politică rezidă în crearea instrumentelor comune și folosirea lor
colectivă în soluționarea problemelor sociale și interne politice.
- integrarea militar-politică presupune coordonarea politicii externe și militare
precum și integrarea procesului de luare a deciziilor în aceste sfere.

§Cooperarea

Cooperarea este definită drept o situație în care actorii își raportează acțiunile în
conformitate cu așteptările altor actori în cadrul unui proces de coordonare mutuală
a politicilor având ca bază 3 elemente:
+ scopuri cimune a statelor participante
+ avantajele dorite
+ caracterul reciproc al acestor avantaje
 Cooperarea se referă la faptul că între statele europene există relații de
colaborare.Statele intensifică legăturile stabilite între ele,dar nu sunt cedate
prerogative la nivel supranațional,fiecare stat păstrându-și integral suveranitatea la
nivel național.
Integrarea diferă anume prin faptul că presupune o existență pașnică în interiorul
unei uniuni de state care cedează o parte a suveranității sale naționale,atribuții
îndeplinite astfel în comun,în scopul clar definit de a realiza anumite obiective
politice,economice,sociale,ce au o semnificație fundamentală pentru dezvoltarea
statelor respective.
Integrarea implică faptul că statul care pretinde să facă parte dintr-o organizație
deja existentă poate influența politicile și regulile de funcționare ale organizației
într-o direcție favorabilă pentru sine.În cazul aderării noul membru acceptă
regulile de funcționare în vigoare până la momentul aderării sale și nu are pretenții
reformatoare,mai mult ca atât,membrii organizației existente pot impune condiții
pe care candidatul trebuie să le îndeplinească înainte de a fi acceptat.
Aderarea cuprinde mai multe etape,și iată câteva din acestea:
+ apropiere
+ adaptare
+ faza de preaderare
+ aderarea propriu-zisă
+ etapa post-aderare

§Condițiile de aderare

Orice stat european poate solicita să devină membru al Uniunii dacă respectă
valorile comune ale acesteia și se angajează să le promoveze (articolul 49 din
TUE). Criteriile de la Copenhaga, stabilite de Consiliul European din 1993 de la
Copenhaga, sunt esențiale în orice proces de integrare în UE a unei țări candidate
sau potențial candidate. Acestea includ:

-stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile

omului, respectarea și protecția minorităților;

-o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunii

concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii;

-capacitatea de a-și asuma obligațiile care decurg din calitatea de membru, inclusiv
de a adera la obiectivele uniunii politice, economice și monetare și de a adopta
normele, standardele și politicile comune care constituie corpusul dreptului UE
(acquis-ul comunitar).
 În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea mai mare extindere din istoria sa, odată cu
aderarea Ciprului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Cehe,
Slovaciei, Sloveniei și Ungariei. Acestea aveau ca obiectiv reunificarea
continentului după căderea Zidului Berlinului și prăbușirea Uniunii Sovietice,
această extindere a fost lansată la reuniunea Consiliului European din decembrie
1997. Negocierile s-au desfășurat separat cu fiecare țară în parte, pe baza unui
cadru de negociere unic.
Trei ani mai târziu, în 2007, au aderat la Uniune Bulgaria și România, ritmul
reformelor în Bulgaria și România nu a permis acestor țări să adere în 2004. Un
„mecanism de cooperare și verificare” în sectoare-cheie – reforma sistemului
judiciar, combaterea corupției și a crimei organizate (ultimul doar în cazul
Bulgariei) – monitorizează progresele înregistrate în aceste domenii după aderare,
pe care Comisia le evaluează în rapoarte anuale.

Reprezentanții funcționalismului pornesc de la ideea că natura umană este intrisec

bună,astfel încât formele de organizare politică nu trebuie să fie în mod obligatoriu
coercitive ci să se rezume la o reprezentare cât mai fidelă a intereselor propriilor
cetățeni,situație care ar reduce potențialul de conflict dintre grupuri,ca urmare a
eficienței cu care anumite probleme ar putea fi soluționate.

Neofuncționalismul susține că înainte ca integrarea să aibă loc,sunt necesare

anumite condiții preliminare,printre care și o transformare în atitudinea publică de
la naționalism la cooperare,o dorință a elitelor de a promova integrarea din motive
mai degrabă pragmatice decât altruiste,și transferul puterii reale către o nouă
autoritate supranațională.

§Ce înseamnă pentru tine Integrarea Europeană?

Pentru mine integrarea europeană este cel mai bun mod de a transforma țara
noastră. Un viitor european înseamnă mai multe locuri de muncă și salarii mai
bune; comerț mai extins și investiții sporite; şi nu în ultimă instanţă un sprijin în
consolidarea respectării drepturilor omului și în promovarea libertății de circulație
a cetățenilor noștri. Schimbările respective necesită timp şi eforturi, dar acestea nu
implică ostilitate sau exclusivitate față de alţi parteneri. Parcursul European este o
afirmaţie a modului în care ne vedem viitorul ţării noastre şi un plan cum putem
atinge acest obiectiv.
Integrarea europeană nu va rezolva toate problemele noastre, dar va oferi un plan
în a schimba țara noastră în bine. Reformele implementate pentru a ne apropia de
UE vor consolida democrația, vor duce la creşterea bunăstării populaţiei, inclusiv
prin oferirea unor servicii publice de o calitate sporită.. Aceste reforme sunt pentru
beneficiul cetățenilor noștri şi necesită a fi implementate în orice caz, dar
integrarea europeană este cel mai rapid și mai eficient mod de realizare a acestora.
Uniunea Europeană este cea mai mare piaţă de desfacere, reprezentând
aproximativ 45% din exporturile noastre. Deci, apropierea de UE, va stimula
economia noastră. Experții independenți consideră că Acordul de Asociere va avea
un efect pozitiv asupra economiei ţării, cu o creştere economică între 3,2% și 5,4%
pe an. Noul aranjament va crea premisele necesare pentru oferirea mai multor
locuri de muncă şi a salariilor mai mari. Acesta va crește comerțul nostru cu UE cu
15-16% și va face Moldova mai atractivă pentru investitori străini. Nu în ultimul
rând, apropierea de UE va însemna produse şi servicii de o calitate şi siguranţă
sporită.
Alegerea noastră europeană nu înseamnă ostilitate față de alți parteneri. Vecinii
noștri, inclusiv Rusia, vor avea de câştigat alături de o Moldovă mai puternică.
Legăturile noastre cu UE nu vin în detrimentul relațiilor noastre cu alte ţări.
Parcursul European inseamnă modernizarea ţării şi nu geopolitică. Sunt foarte
apreciate relațiile noastre cu statele vecine, la fel ca și relațiile noastre cu UE. Toți
vecinii noştri, cred că vor beneficia atât din punct de vedere economic cât şi politic
de pe urma unei Moldove mai puternice şi mai prospere.