Portofoliu la materia:

“Bazele economiei
Intreprinderii”
 Infiintarea societatilor comerciale

Principalele tipuri de societati comerciale.

Legea 31/1991 privind infiintarea si functionarea societatilor comerciale stipuleza
urmatoarele tipuri de societati comerciale:

a) Societatea in nume colectiv (S.N.C.) - este forma primara de asociere in care obligatiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor
asociatilor.

b) Societatea in comandita simpa (S.C.S.) - reprezinta forma de asociere in care obligatiile

sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati; comanditarii raspund numai pana la concurenta aportului lor.

c) Societatea in comandita pe actiuni (S.C.A) - reprezinta forma de asociere in care obligatiile

sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati, asociatii comanditari fiind obligati numai la plata actiunilor lor. Ea cuprinde elemente
atat din cadrul societatii in comandita simpla, referitoare la situatia si activitatea comanditatilor, cat
si din cadrul societatii pe actiuni care se refera la situatia comanditatilor. Modul de constituire si
functionare al societatii in comandita pe actiuni este mai apropiat de cel al societatii pe actiuni decat
cel al societatii in comandita simpla.

d) Societatea pe actiuni (S.A) - reprezinta forma de asociere in care obligatiile sociale sunt
garantate cu patrimonil social, actionarii fiind obligati numai la plata actiunilor lor.

e) Societatea cu raspundere limitata (S.R.L.) - reprezinta forma de asociere in care obligatiile

sociale sunt garantate cu patrimonil social, iar, asociatii, in numar limitat, raspund numai cu partile
sociale.

Infiintarea unei SA:

De multe ori, infiintarea unei SA este comparata cu infiintarea unui SRL, si desi cerintele pot fi
asemanatoare in ceea ce priveste documentele necesare inmatricularii ambelor tipuri de societati,
cerintele legale sunt destul de diferite din anumite puncte de vedere.

Pentru a infiinta o SA sunt necesare:

- un numar minim de 2 actionari; cu toate acestea nu exista un numar maxim de actionari;

- capitalul social minim ce trebuie subscris societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei sau
25.000 de euro;

- nu toata suma trebuie depusa la infiintarea firmei, insa 30% din capitalul social trebuie varsat;

- aportul fiecarui actionar poate fi in numerar, in natura sau in creante, insa trebuie sa poata fi
evaluat;
- actionarii si asociatii firmei pot fi persoane fizice, dar si persoanele juridice pot avea una din aceste
doua calitati.

Pentru a beneficia de o infiintare fara probleme, mai jos sunt descrise etapele infiintarii unei
societati pe actiuni. Acestea sunt:

1. rezervarea numelui societatii care se poate face pe portalul Registrului Comertului;

2. selectarea obiectului de activitate al firmei conform normelor Codului CAEN;
3. redactarea si notarizarea actului constitutiv al societatii pe actiuni;
4. depunerea documentelor la Registrul Comertului si obtinerea Certificatului de Inmatriculare
a societatii.

In ceea ce priveste rezervarea numelui firmei, acesta trebuie sa fie unic. Acest lucru se poate
verifica pe portalul Registrului Comertului. Este recomandata alegerea a 3 nume si verificarea lor,
dupa care se poate retine doar cel dorit de fondatori. Aceasta operatiune este gratuita.

La redactarea actului constitutiv al SA-ului trebuie avute in vedere cateva informatii obligatorii.
Printre acestea se numara numele fondatorilor, informatii despre capitalul social al firmei precum si
aportul fiecarui actionar in parte. Principalul obiect de activitate, dar si cele secundare (acolo unde
exista) trebuie, de asemenea, sa se regaseasca in acest document.

Alte informatii importante care trebuie sa apara in actul constitutiv al unei societati pe actiuni se
refera la administratorii si managementul firmei. Avand in vedere ca o astfel de firma trebuie sa aiba
un consiliu de administratie si cenzori ale caror nume trebuie trecute in document. O particularitate
a SA-ului tine de consiliul de administratie care trebuie sa aiba intotdeauna un numar impar de
membri.

Infiintarea unei SA are mai multe avantaje, printre care amintim:

 - posibilitati mai multe de a atrage capital pentru firma, printre care emiterea de actiuni;
 - fondatorii cu aport in natura pot obtine diverse beneficii;
 - raspunderea actionarilor este limitata la contributia acestora la capitalul social al firmei;
 - SA-ul poate emite doua tipuri de actiuni: la purtator sau nominative;
 - o persoana poate fi asociat unic intr-un SRL, dar poate fi si asociat intr-o SA;
 - SA-ul va fi supus unui sistem unic de impozitare.

Infiinterea unui ONG

O organizaţie neguvernamentală (ONG) este formată din mai multe structuri juridice de
natură privată, care nu fac parte din categoria instituţiilor statului, şi care poate lua decizii în
nume propriu şi de a răspunde legal pentru aplicarea acestora.
Caracteristicile de bază a unei organizaţii neguvernamentale sunt:

 Organizatie Non-Profit, Nepatrimonială – entitate a cărui scop nu este de a realiza

activităţi economice, adică nu are scop de a produce profit;
  Fără Scop lucrativ – organizaţie care duce în principal aportul la susţinerea
activităţilor comunităţilor locale, regionale sau internaţionale.
Din punct de vedere juridic, o organizaţie neguvernamentală poate avea 3 forme juridice:
Asociatie, Fundatie sau Federatie.

Cele 2 etape principale ale înfiintarii unui ONG

I. Etapa Juridică
Este reprezentată de colaborarea cu instanţa de judecată. În această etapă instanţa are rolul
de a pronunţa hotărârea de admitere a cererii sau de respingere motivată de aceasta.
Procedură durează aproximativ 2 zile de la depunere, iar încheierea poate fi supusă căii de
atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunţare sau de la comunicare.
II. Etapa extrajuridică
Această etapă se desfăşoară în faţa notarului, al cărui rol este de a aproba şi a autentifica
înscrisurile prezentate de către reprezentanţii organizaţiei, şi anume statutul şi actul
constitutiv.

Actele Necesare pentru Dosarul de infiintare a unui ONG

Actele necesare pentru dosarul de înfiinţare a unei Asociaţii sau a unei Fundaţii sunt
următoarele:

 Dovada Rezervării Denumirii

 Cărtile de identitate ale membrilor fondatori
 Dovada sediului
 Acordul asociatiei de proprietari si al vecinilor (dacă este cazul)
 Dovada patrimoniului iniţial
 Cazierul fiscal al membrilor fondatori sau Certificat fiscal pentru persoane juridice
 Act constitutiv + Statut (intocmite şi acceptate de avocat/notar)

ROI, ROF si codul vestimentar

Regulamentul intern(ROI) este un act juridic al angajatorului, elaborat cu consultarea sindicatului sau
a reprezentantilor salariatilor, prin care se stabilesc o serie de reguli, in principal disciplinare,
aplicabile la locul de munca.

Notiunea folosita anterior actualului Cod al muncii era aceea de regulament de ordine interioara. Pe
langa deosebirea terminologica, trebuie semnalata o alta noutate semnificativa in raport cu
reglementarea anterioara: daca inaintea actualului Cod al muncii regulamentul de ordine interioara
se intocmea de catre angajator impreuna cu sindicatele, potrivit actualului Cod al muncii
Regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, la elaborarea caruia salariatii sunt numai
consultati.

Regulamentul intern este obligatoriu pentru toti participantii la raporturile de munca ce se deruleaza
in unitatea respectiva. Astfel, prevederile lui se aplica:
- salariatilor proprii;
- salariatilor detasati in unitatea respectiva;
- salariatilor care se afla in delegatie in unitatea respectiva;
- ucenicilor, care lucreaza in temeiul unui contract de ucenicie;
- insusi angajatorului care l-a elaborat.

Regulamentul intern produce efecte obligatorii. Trebuie amintit ca, intre obligatiile principale ale
salariatului, prevazute in art. 39 alin. (2) din Codul muncii, se numara si aceea de a respecta
prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in
contractul individual de munca [lit. c].

Nerespectarea oricareia dintre prevederile regulamentului intern atrage raspunderea disciplinara a

salariatului. Dispozitiile regulamentului intern pot intemeia decizia de sanctionare.

Regulamentul de organizare si functionare(ROF) este un act unilateral al angajatorului. Acesta insa

nu cuprinde norme disciplinare, ci scopul sau este acela de a determina raporturile dintre posturi,
dintre functiile de executie si functiile de conducere, pozitia acestora in cadrul organizatiei,
atributiile, sarcinile si responsabilitatile fiecaruia.
Intocmirea Regulamentului intern este obligatorie (art. 246 din Codul muncii prevede un termen de 60
de zile de la infiintare in care orice firma trebuie sa isi adopte Regulamentul intern). Dimpotriva,
Regulamentul de organizare si functionare nu este prevazut de catre Codul muncii, ca document
obligatoriu la infiintarea unei firme. Dupa cum vom arata insa, el este adesea foarte necesar.

Limbajul vestimentar

Vestimentaţia este unul dintre cele mai influente mijloace de comunicare nonverbale pe care le avem
la dispoziţie. Interesant este că studiile legate de acest tip de comunicare şi, implicit, despre prima
impresie pe care o facem celor din jur, au putut cuantifica rolul aspectului exterior (vestimentaţia şi
limbajul corporal) – 55%. Asta în comparaţie cu cele 38 de procente ale vocii şi cele 7 ale conţinutului
propriu-zis al mesajului. Pe de altă parte îmbrăcămintea, oricât de frumoasă sau adecvată, nu
compensează pentru lipsa de talent, ambiţie, profesionalism sau cunoştinţe.
Felul în care arătăm ne poate deschide o uşă ; ceea ce ştim ne ajută să rămânem în încăpere. Pentru
vestimentaţia profesională unitatea de măsură este adecvarea la ocazie şi partenerii de discuţie.
Factorii care dau măsura acestei adecvări sunt stilul, codul vestimentar, culorile şi accesoriile. Stilul
vestimentar este un element foarte personal şi internalizat, o semnătură personală.
De exemplu, o femeie care se regăseşte în stilul casual va purta un minimum de accesorii şi se va
îmbrăca mai curând într-un costum cu pantalon şi probabil va fi tunsă scurt sau va avea părul aranjat
cu naturaleţe; în schimb, o femeie care preferă un stil clasic, va opta pentru un set asortat de cercei şi
colier, purtaţi la un taior sobru, cu părul strâns într-un coc, spune Markovits. Fiind o reflexie a
personalităţii şi gusturilor stilul vestimentar dă partenerilor de discuţii indicii despre temperamentul
sau stilul de viaţă al persoanei respective prin factori atât de mărunţi precum texturile, culorile sau
imprimeurile alese, tipul de accesorii şi felul în care acestea sunt purtate.
Vestimentaţia tinde să fie un criteriu important de evaluare a angajaţilor în cadrul organizaţiilor.
Există organizaţii în care vestimentaţia este impusă prin anumite regulamente interne pe care fiecare
angajat trebuie să le respecte. De asemenea, sunt şi organizaţii în care nu există cerinţe formale în
ceea ce priveşte vestimentaţia angajaţilor.

Cum Microsoft si Google isi motiveaza angajatii

Motivatia este definita ca fiind starea interioara a individului, generatoare de energie, care ii schimba
si ii directioneaza activitatea in scopul de a indeplini obiective propuse, incluzand o mare gama de
dorinte, idealuri si convingeri constientizate sau neconstientizate.

Motivatia in cadrul companiei Microsoft:

Motivarea incepe in faza de selectie, in functie de cat de motivati vor fi angajatii in mediul de lucru si
prin permiterea lor de a progresa in cadrul companiei.

Compania foloseste teoria lui Maslow, prin care oamenii isi prioritizeaza o variatie de nevoi si doresc
satisfacerea fiecareia. Prin asta, compania ofera satistacerea nevoilor angajatilor asteptand la schimb
dedicarea catre rezolvarea obiectivelor companiei.
Managerii companiei ofera traninguri nivelurilor inferioare si asista la dezvoltarea acestora. Aceasta
practica asigura satisfactia si angajamentul pentru companie.

Motivarea economica ofera o varietate de beneficii angajatilor, printre care oferirea de actiuni catre
angajatii pe care compania ii considera "a long-term asset". Sistemul de recompensa are doua paliere:
tehnic si manangement.

Aptitudinile angajatilor pot fi impartine in trei categorii: aptitudini conceptuale, aptitudini

manageriale si aptitudini tehnice. In mod obisnuit, aptitudinile manageriale devin mai importante
odata cu urcarea angajatului in functie dar Microsoft ofera posibilitatea atat aptitudinilor tehnice cat si
cele manageriale sa avanseze.

Motivatia in cadrul companiei Google:

Google le ofera tehnicienilor ragazul de a se ocupa de proiectele lor de suflet. Astfel, 20% din timpul
saptamanal de munca poate fi utilizat in acest scop. Cel mai bun exemplu al unui produs lansat in
urma acestei reguli de “20%” este Gmail.

In cadrul @GoogleTalks, sunt invitate celebritati precum Lady Gaga si Tina Fey, cantareti, autori,
activisti si politicieni. Scopul acestor intalniri este “mentinerea creierelor noastre intr-o stare de
invatare, evolutie si meditatie”, precizeaza Google. Discutiile sunt disponibile pe YouTube.

Proaspetelor mame le-a oferit o perioadă de vacanţă de cinci luni, timp pe care îl pot folosi după cum
doresc şi pe parcursul căruia sunt plătite integral. Apoi, Google a permis angajaţilor din toată lumea
să-şi ia liber şapte săptămâni, dacă au un copil, perioadă care este plătită integral. Pe lângă planurile
regândite pentru perioada maternală sau paternală, Google oferă şi bonusuri, cum ar fi mesele gratuite,
dar are şi o echipă de sociologi pentru a rezolva anumite probleme.

Concurenta dintre companiile Xerox si Canon

Prezentarea Xerox
Xerox a introdus primul fotocopiator pentru hârtie acum 50 de ani. În decadele ce au urmat, compania
care a inventat fotocopiatul a dominat categoric industria pe care a creat-o. Numele Xerox a devenit
aproape generic pentru fotocopiere.
Apogeul celor de la Xerox a fost până în anul 1998, până atunci acţiunile valorau mult iar firma avea
un profit semnificativ.
La mijlocul anilor 2001, preţul acţiunilor a intrat la apă şi de la aproape 70 $ în 1999 a ajuns la sub 5$.
Liderul care cândva domina majoritar piaţa s-a trezit la pragul falimentului.
Lumea folosea tot mai mult digitalul iar cei de la Xerox nu au putut sa ţină pasul.
Pe măsura ce tehnologia s-a schimbat, aşa s-au schimbat şi clienţii ce foloseau Xerox precum şi
competitorii companiei.
Transformarea Xerox a început cu o concentrare pe client.
Noile convingeri ale Xerox erau îndreptate spre înţelegerea clienţilor, care era la fel de important ca şi
înţelegerea tehnologiei.
Ca şi rezultat al acestei modalităţi de gândire, Xerox oferă acum un portofoliu larg, plin cu produse
axate pe client precum şi software şi servicii care ajută clientul să gestioneze informaţia şi
documentele. Xerox a introdus mai mult de 130 de produse noi şi inovative în ultimii 4 ani.

Prezentarea Canon
Fondatorii - Goro Yoshida și Saburo Utida - și-au propus ca obiectiv eliberarea camerei japoneze de
35 mm , care nu ar fi inferioară în calitate de omologii germani. Pentru a face acest lucru, au
dezasamblat și studiat dispozitivul camerelor germane Contax și Leitz-Camera considerată cea mai
înaltă calitate la acea vreme. Takeshi Mitarai, medic și prieten al lui Utida, și-a sponsorizat cercetările.
Primul prototip a fost primit deja în 1934, dar inginerii au reușit să construiască un model cu adevărat
funcțional până la sfârșitul anului 1935.
În primii ani de muncă, volumul de producție al laboratorului a fost de aproximativ 10 camere pe
lună. Pentru extinderea producției, s-a decis atragerea investițiilor printr-o ofertă publică de acțiuni ale
companiei.
În 1982, a fost introdusă o mașină de copiat cartuș, care a fost semnificativ mai ușor de întreținut
decât altele. În general, începând cu anii 80, Canon a început să concureze cu cei mai mari
producători de echipamente de birou: IBM (mașini de scris electronice), Xerox (imprimante laser),
Ricoh (aparate de fax). În același timp, Canon a început un parteneriat cu Apple, în special în
promovarea computerelor Apple Macintosh pe piața japoneză.

Pe piața camerelor foto Canon la începutul anilor 1980 a ocupat primul loc în lume, depășind Nikon,
în 1985 a pierdut conducerea companieiMinolta , dar s-a întors din nou în 1987. În 1985, cifra de
afaceri a companiei s-a ridicat la 3,3 miliarde de dolari, ceea ce a fost de 7 ori mai mare decât acum
un deceniu, în 1990 a ajuns la 12,73 miliarde de dolari.
Principalele diviziuni ale companiei:

 Echipamente de birou (Office Business Unit) - producția de dispozitive cu laser

multifuncțional , imprimante, mașini de copiat și echipamente de birou similare ;
 Echipamente foto și video (Unitatea de afaceri a sistemului de imagini) - producția de camere,
camere video, lentile, imprimante foto, imprimante cu jet de cerneală, proiectoare multimedia,
scanere, echipamente de emisie și calculatoare;
  Echipamente industriale (unitatea de industrie și altele) - producția de sisteme pentru
fotolitografie , echipamente medicale de diagnostic, precum și lentile oftalmice,
micromotoare și sisteme de supraveghere video .
Începând cu 2010, Canon este liderul mondial pe piața de camere foto cu o cotă de piață de 19%,
urmată de Sony (17,9%) și Nikon (12,6%).

Analiza unei afaceri vandute

Desi s-ar putea sa sune ciudat, cand incepi o noua afacere sau faci strategii si planuri de dezvoltare a
unei firmei existente trebuie sa ai in minte si o strategie de exit. Asta inseamna sa poti anticipa un
mod in care sa iesi de pe piata.
In acelasi timp, indiferent de domeniul de activitate, exista un ciclu de business in evolutia oricarui tip
de afacere. Orice antreprenor responsabil trebuie sa cunoasca aceste cicluri pentru a-si adapta strategia
propriei firme la tendintele pietei. Daca in faza de initiere a afacerii antreprenorul trebuie sa intre pe
nise de piata in expansiune, iar etapa de dezvoltare a firmei ar trebui sa coincida cu cresterea pietei, la
fel si momentul de exit trebuie ales cu mare atentie.
Antreprenorul Levente Bara, proprietarul producătorului de ingrediente pentru industria alimentară şi
de condimente Supremia Grup cu afaceri de 52 mil. euro, a bătut palma cu grupul francez Solina
pentru vânzarea companiei, la 16 ani după ce a fondat-o.
Tranzacţia este estimată la 30-40 milioane de euro, conform evaluării Ziarul Financiar. Achiziţia are
nevoie de aprobarea Consiliului Concurenţei pentru a putea fi finalizată.
Ziarul Financiar a scris despre intenţia lui Levente Bara de a vinde compania încă din luna noiembrie
a anului trecut, însă antreprenorul a negat atunci informaţia.
Compania a fost înfiinţată în anul 2000, iar la începutul anului 2001 a semnat primul contract.
Supremia Grup era deţinută la acea vreme de soţii Mihaela şi Levente Bara, care ulterior au divorţat.
Mihaela Bogdan (fostă Bara),
42 de ani, a fost asociat în cadrul firmei din 2001 şi până la mijlocul anului 2013, atunci când a
divorţat de Levente Bara. Supremia Grup s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, exporturile fiind un
motor de dezvoltare important al businessului. În jur de 15% din vânzările companiei sunt realizate la
export, principalele pieţe externe fiind China, Marea Britanie, Franţa, Egipt, Africa de Sud sau Rusia.
Levente Bara este al patrulea antreprenor din judeţul Alba care îşi vinde businessul către companii
străine, după Ioan Tecar (Pehart Tec), Raul Ciurtin (Albalact) şi Ioan Istrate (Alpin 57 Lux).

Modele de afaceri in franciza

Sistemele de franciză pot fi clasificate în moduri variate, în funcție de anumite caracteristici,
dar ele sunt fundamental diferite în funcție de 3 criterii: 1) tipul de activitate, 2) tipul de
cunoștințe care sunt transmise francizatului și 3) modul în care este organizat sistemul de franciză.
În funcție de tipul de activitate, există:
  Franciza de distribuție (comerț)
 Franciza de servicii
 Franciza de producție
 Franciza mixtă
În funcție de tipul de cunoștințe transferate francizaților, există:

 Franciza cu distribuție de produse

 Franciza sistemelor de afaceri
În funcție de organizarea sistemului, există:

 Franciza directă
 Franciza multiplă
 Master franciza
 Reprezentarea regională

Caracterizarea unui tip de franciza

Franciza de servicii
Este tipul de franciză în care francizorul oferă francizatului cunoștințele sale sub forma unor “rețete”
și proceduri de realizare a serviciilor. Aceasta este o formă de franciză în care francizatul oferă
servicii, respectând standardele, cunoștințele, dar și marca sau alte elemente de identitate ale
francizorului. Domeniile în care sunt reprezentate în special francizele de servicii sunt industria
hotelieră și sectorul de catering.
În catalogul nostru de franciză, am selectat următoarele ramuri ale activităților de servicii:
-Gastronomie, educație, servicii financiare, frumusețe și fitness, domenii diverse.
Francizorii de servicii s-au dezvoltat mai lent față de francizorii sistemelor de distribuție deoarece a
fost mult mai dificil să se efectueze standardizarea procedurilor de servicii și, în general, a proceselor
desfășurate într-o anumită unitate de servicii.
Trebuie remarcat faptul că nivelul de dezvoltare a francizelor de servicii este semnificativ dependent
de schimbările de natură socială, precum și de cererea pentru un anumit tip de serviciu. În perioada
actuală, vedem o cerere din ce în ce mai mare a unor servicii care în trecut nici măcar nu erau luate în
considerație în România. Cererea de servicii cum ar fi tunderea gazonului, spălarea și tunderea
animalelor de companie sau depozitarea diverselor lucruri sunt câteva exemple a ceea ce înseamnă
servicii speciale care au apărut și la noi. Printre francizele speciale care au pătruns pe piața
românească, putem enumera franciza Husse dedicată iubitorilor de animale de companie. Putem
afirma că unele industrii sunt pe o pantă crescătoare, având totuși încă un drum lung de parcurs până
la atingerea nivelului de maturitate.
În același timp, nu putem să nu menționăm schimbarea obiceiurilor românilor, schimbare datorată
presiunii timpului, care se reflectă în dezvoltarea anumitor servicii precum spălătoriile de haine,
serviciile de delivery, fast food, etc. În acest sens, putem menționa franciza Pressto, lansată în 1994, la
Madrid, care asigură servicii profesionale de înaltă calitate pe segmentul de spălătorii și curățătorii
chimice. În același timp, franciza Pressto poate fi încadrată și la servicii speciale, întrucât se distinge
și prin anumite servicii pe care alte branduri nu le oferă, cum sunt micile reparații la haine, spălarea și
călcarea unor articole de îmbrăcăminte speciale, cum ar fi rochiile de mireasă, articolele de
îmbrăcăminte din piele, căștile de motocicletă, cizmele din piele întoarsă etc.