3.4.8.

Rotirea
Selectând comanda Orientate>Rotate… din meniul principal se va afişa
forma Rotiţi Rotate, fig. 3.26,b. În mod implicit, axa de rotaţie este ( în sus) U şi este
poziţionată (are originea) la poziţia de început a elementului. Direcţia axei de rotaţie
poate fi schimbată prin introducerea unei alte direcţii Direction sau modificarea
elementului de referintă "WRT".
Centrul de rotaţie care este originea vectorului Rotation Axa, poate fi
poziţionat prin introducerea unei distanţe faţă de una / sau mai multe direcţii. Unghiul
în grade cu care elementul va fi rotit, trebuie să fie înscris în caseta de text Unghi (°)
Angle înainte de clic pe butonul Apply. Un sistem de axe este afişat, poziţionat în
centrul rotaţie, împreună cu casetele de ajutor care indică unghiurile de rotaţie la
intervale (pasi) de 90 grade. În această imagine implicită, axa de rotaţie U este
arătată (ea este în direcţia de extrudare a secţiunii) şi centrul de rotaţie (implicit) este
poziţionat la locul pozitiei de start, pe linia de asezare Pline TOS (Top of Steel), fig.
3.26,a. Rezultatele comenzii de rotire pot fi inversate prin introducerea unei valori
negative pentru unghiul Angle utilizat şi făcând clic din nou pe butonul Aplicaţi.

a b
Fig. 3.26.Sistem de axe este afişat, poziţionat în centrul rotaţie, împreună cu casetele de ajutor
care indică unghiurile de rotaţie la intervale de 90 grade (a) , forma Rotiti (b).
Unghiul β al unui element de structură SCTN defineşte rotaţia în jurul axei sale
Z. Efectul de schimbare a unghiului β este prezentat în diagrama de mai jos fig. 3.27.
În această diagramă linia de asezare Justification Line este setată la TOAX.
Modificând unghiul β se roteşte secţiunea în jurul axei sale Z definită de linia de
asezare. Selectând Orientaţi > Unghiul β, Orientate > β Angle din meniul principal
se permite utilizatorului să modifice unghiul β cu pasi de 90 de grade în sens orar
sau antiorar.

Fig. 3.27. Modificarea unghiului de asezare β al unui profil.

Linia de comandă Command Line poate fi folosită pentru introducerea

valorilor. Introducând BANG <value> la linia de comandă si apăsând va fi pus
unghiul β la noua valoare. Comanda Flip permite utilizatorului să schimbe orientarea
secţiunilor prin schimbul de poziţii Start şi End, fig. 3.28. După selectarea Orientaţi >
Basculare, Orientate > Flip din meniul principal utilizatorului i se va cere să
selecteze, cu ajutorul cursorului, elemente afectate de comanda Flip. După
efectuarea selecţiei, apăsând tasta ESC vom comuta între secţiunile alese .

3.4.9. Comanda de copiere Copy

Se poate lansa din meniul principal prin Create >Copy … si una din optiunile:
 copiere la o distantă dată, Offset,
 copiere si rotire Rotate ,eventual si cu deplasare Offset,
 copiere / sau numai mutarea, în oglindă Mirror.
 Fig. 3.28. Utilizarea comenzii de inversare, flip.

Exercitiul 3.6 – început

Scop: utilizarea comenzii de copiere.

Enunt: se presupune că avem construită bara verticală din figură, constructie

care se face prin introducerea în prealabil a tuturor structurilor administrative si
efectuarea setărilor necesare pentru realizarea acesteia; bara are profilul I, este
plasată în origine si are înăltimea de 4000, capetele ei fiind (0,0,0) si (0,0,4000).
Dorim să facem câteva copii ale acestei bare.

Efectuare: introducem comanda Create > Copy > Offset si

în caseta de dialog completăm numărul de
copii ale acestei bare 2 (două) si directia pe care se vor realiza copiile după Y la
distanta de 1000 mm. După completarea acestor date apare o casetă ( de mesaje
Msgbox) care cere confirmarea plasării copiilor pe ecran:

. Acceptând Yes, plasăm cele două copii în

proiectul curent, aspect care se vede si în structura acestuia (Design Explorer):

Alegem acum a doua optiune de copiere cu rotire Create > Copy > Rotate si
completăm casetele de text, din fereastra de dialog afisată la lansarea acestei
comenzi: introducem unghiul de rotire 90 de grade si distanta de deplasare 500 mm,
axa de rotatie este U plasată în origine (0,0,0). Efectul se vede în aparitia a două noi
bare pe ecran după apăsarea butonului Yes în fereastra de mesaje. De asemenea,
structura proiectului se modifică:

Ultima optiune de la comanda de copiere Create > Copy > Mirror se poate
executa cu realizarea unei copii si păstrarea elementelor originare Mirror Copy sau
prin crearea unei copii si stergerea elementelor originare Mirror Only. Vom lucra cu
cele trei bare obtinute în prima parte a exercitiului la comanda de copiere cu Offset.
Pentru a putea selecta mai multe elemente, pe care le actionăm simultan în cadrul
unei comenzi, este util să creăm o listă. Lista se face în felul următor:
Din meniul principal se dă comanda Utilities > Lists: ,

apoi în caseta care apare comanda

Add> List cu introducerea unui nume pentru listă:

. Urmează adăugarea elementelor la listă

comanda Add > Identified; comenzile se blochează si programul asteaptă să fie
selectate elementele care vor face parte din listă (cele trei bare) prin clic, după care
se apasă pe ESC. Lista cu cele trei bare adăugate arată asa:
 .
Lista se va salva si se va închide pentru a o putea folosi la operatia de
copiere; pentru acesta folosim butonul de Control si Save urmat de Close, închizând
forma:

.Lansăm comanda de copiere Create > Copy

> Mirror

la toată lista (atentie la obiect Object am selectat lista 1

creată anterior) si o copiere în oglindă Mirror Copy. Avem nevoie de un plan de
oglindire pe care îl vom crea în timpul comenzii, instrumentele necesare fiind dispuse
pe formă: directia planului Plane Direction normală pe axa N (Nord) si originea
planului pe Nord la 3000 mm adică în coordonate absolute (0,3000,0):
 . Acceptăm copiile

apăsăm Yes si vedem efectul:

. Dacă alegem optiunea Mirror Only

se retine doar copia pentru elementele din listă.

. Rezultat: se obtine structura din figura

marcată cu textul EFECT.

Exercitiul 3.6 – sfârsit

 Exercitiul 3.7–început
Scop:acest exercitiu are ca scop utilizarea unor tehnici de modificare a
elementelor de tip structură, bare orizontale sau verticale.
Enunt: structura pe care intentionăm să o creăm si să o modificăm este
următoarea:

Efectuare: începem exercitiul cu organizarea păstrării datelor creând un site

(Fabrică), o zonă (Sectie), o structură (Clădire), un cadru (Sir A). Introducem

specificatiile pentru barele verticale (coloane) Universal

Colums 203 x 133 x 25 kg/ m (British Standard) si locul de păstrare a barelor si a
nodurilor (cadrul Sir A). Introducem comanda de realizare a unei structuri verticale,
 folosind instrumentul Positioning Control, pozitie explicită:

si efectul

obtinut este . Valorile pentru capetele barei verticale sunt în casetele de

mai sus. O primă posibilitate de modificare constă în schimbarea sectiunii barei.
Acest lucru se poate realiza prin comanda: Modify>Sections >Specification si
selectarea noii sectiuni din listă:
 , modificăm sectiunea la
Universal Colums 203 x 203 x 46 kg/ m. Vom urmări profilul rezultat executând
câteva măsurători. Măsurarea distantei poate să fie utilă în multe situatii. Avem un
buton de măsură care activat afisează o formă Measure. Elementele care se
măsoară se aleg prin clic, în cazul exemplificat liniile selectate sunt TOS (Top of
Steel) si BOS ( Bottom of Steel):

Rezultatul măsurării se vede în fig. de mai jos 203,2 mm înăltimea profilului I.

Selectând alte muchii RTOS si LTOS

avem lătimea profilului I

Realizăm acum o nouă bară verticală, prin aceiasi metodă explicită

 după care avem două bare pe
ecran:

. Barele sunt asezate pe directia Nord – Sud. Vom

modifica asezarea implicită prin utilizarea unghiului β. În cele patru figuri de mai jos
se vede modul de reorientare: activăm comanda Orientate > Angle; apare sistemul
de axe cu posibilitătile de orientare; alegem o valoare, în cazul exemplificat 90°;
barele sunt reorientate.

După
reorientare în vedere izometrică ISO barele arată astfel, după apăsarea tastei F8
apar numai liniile definitorii pentru coloană.
 . Dacă apelati la comanda Query> End

Connections se afisează forma care ne

spune câte capete sunt conectate si ne oferă un cod de culoare pentru numărul de
conexiuni ale barei; de exemplu rosu dacă bara nu are niciun capăt conectat. Este
important să verificăm acest lucru deoarece uneori barele pot fi neconectate (în
majoritatea cazurilor se creează noduri în mod automat). În cazul exemplificat făcând
clic pe o bară culoarea devine rosie , ambele capete fiind neconectate.

. Alegem acum o nouă sectiune pentru barele

orizontale (beam) 203 x 133 x 25 kg/m (British Standard, Universal Beams)
 si construim o bară orizontală .
Este important de stiut că putem salva 4 vederi prin comanda View>Save
View>View 1 ( 2,3 sau 4). Apăsând pe acest buton

caseta la instrumentele de vizualizare îsi

modifică putin culoarea arătînd că are o imagine stocată (este plină). Deci avem o
vedere păstrată; o modificăm (de exemplu prin rotire cu butonul din centrul mouse-
ului apăsat); apăsăm pe butonul notat cu 1 si imaginea revine la vederea păstrată:
 Înainte de dispunerea barelor orizontale nu avem noduri de conexiune

. Folosind comanda de realizare (Create), pentru

constructie avem optiunea de salt (snap), de pe instrumentul Positioning Control, pe
care o setăm la Element:

. Salturile se fac la capetele de sus ale barelor

Apare bara orizontală si în Design Explorer apar si nodurile de conexiune

. Acum dacă dăm din nou comanda de interogare a numărului de legături

în fereastra cu codurile de culori suntem deja informati că avem o

bară cu ambele capete conectate (cea orizontală, beam) si două cu capetele libere
(columns). Un clic pe bara orizontală o recolorează în verde (bară cu două capete
legate). Celelalte bare nu sunt conectate, la capete ci la nodurile create automat
SNOD 1.

.
Legăturile au fost puse pe axa neutră, conform regulii de conectare Normal.
Pentru a introduce bara de jos modificăm optiunea de salt prin comanda Setings >
Picking Control, introducând valoarea si directia saltului ( în exemplu, în jos cu 1200
mm), în a doua casetă afisată prin apăsarea butonului Set se observă că sărim la
capete Start / End. Acum dăm clic pe fiecare bară verticală; capetele noii bare se vor
pune la 1200 mm de extremitătile de sus,

Apar de asemenea, alte noduri de legătură

. Vom modifica acum bara de sus extinzând-o la dreapta spre Nord cu 1000 mm,
comanda Positon > Extend > Through . Stim că
bara din dreapta are capetele cu pozitiile ( E = 0, N = 4880, U = 0) si (E = 0, N =
4880, U = 6000); putem afla acest lucru prin comanda Position Explicitly (AT)

. După actionarea comenzii apare o formă în care

putem defini planul până la care extindem: normala la plan directia Nord N, punctul
de început al planului (E=0, N=5880 aici vrem să ajungem la deplasarea după Nord
cu 1000 mm, U =6000 acolo fiind capătul barei). Planul de extindere apare pe ecran
definit de un dreptunghi verde (se vede că extindem sfârsitul barei End):
Apropiem imaginea ca să vedem extinderea pe care am făcut-o:

Vom extinde acum bara de jos tot cu 1000 mm folosind cealaltă posibilitate de
extindere Position > Extend By. Acum capătul barei se va extinde în directia axei
barei cu 1000 de mm realizarea fiind mai simplă (atentie ce capăt extindem):

si efectul .
Se poate copia structura pe care am realizat-o, folosind comanda Create> Copy >
Offset la nivelul cadrului FRMW Sir A, pe directia X, sens negativ cu 5000 de mm ,
în două exemplare:
 si acceptăm copiile
realizate,

.Redenumim noile ferme create prin copiere Sir

B respectiv Sir C .Acum vom construi o nouă bară orizontală între Sir
A si Sir C, la distanta de 2000 de mm de capetele de sus. Punem optiunea de salt la
2000, în jos D si selectăm (clic) capetele de sus.
 . Extindem bara prin Position >
Extend By atât spatele End cât si începutul barei Start, în final structura realizată în
exercitiul saptese arată astfel:

Evident există multe comenzi de modificare. O parte dintre acestea au fost

introduse în exercitiul 7. Executând o anumită lucrare acestea se pot fixa, utilizarea
manualelor programului fiind utilă pentru detaliile unor anumite comenzi.

Rezultat: structura din figura alăturată

Exercitiul 3.7 - sfârsit

3.29. Forma de realizare a structurilor de rigidizare.
 3.5. ELEMENTE AJUTĂTOARE LA REALIZAREA BARELOR

3.5.1. Realizarea structurilor de rigidizare

Selectând Creare > Sectiuni > Sectiuni de rigidizare ... Create > Sections >
Bracing configurations… din meniul principal se afişează formularul Sectiuni de
rigidizare Bracing, fig. 3.29. Părţile formei: zona de depozitare Storage area şi
secţiunea de date Section Data permit utilizatorului să specifice o zonă de
depozitare şi de profil (inclusiv asezarea acestuia) pentru structura de rigidizare. În
zona secţiunea de date Section Data sunt si liniile pentru asezarea profilului în
model Justification, în desenul plan Member Line si pentru îmbinarea liniilor după o
regulă Joint Line.
Configuraţiile disponibile pentru structurile de rigidizare sunt în lista Available
Bracing Configurations. Făcând clic în listă pe textul pentru o configuraţie se
afişează o imagine de configurare. Lista Bracing Plane are opţiuni ce permit
utilizatorului să specifice planul în care structura de rigidizare va fi creată. Alegerile
sunt:
• derivate din secţiuni Derived by Section - aceasta este implicită şi cea mai
frecventă opţiune. Direcţia planului structurii de rigidizare este ortogonală pe prima
secţiune aleasă, secţiunea de intrare fiind cea mai apropiată de primul punct ales.
• derivate din puncte Derived by Points - această opţiune este utilă pentru
adăugarea rigidizării între două secţiuni care nu au a treia secţiune conectată direct
între ele. Planul structurii de rigidizare este construit prin proiectia celui de al doilea
punct selectat pe prima secţiune aleasă.
• definit Defined - Această opţiune permite
utilizatorului să definească în mod explicit planul
structurii de rigidizare şi să proiecteze punctele
alese pe planul definit. Selectarea acestei opţiuni
afişează forma Bracing Plane si instrumentul
de control a poziţiei, fig. 3.30.
Originea planului poate fi introdusă în mod
explicit sau cu instrumentul de control a poziţiei

Fig. 3.30. Forma planului de definire a Positioning Control.

structurii de rigidizare Bracing Plane
 După efectuarea setărilor corespunzătoare de pe forma din fig. 3.29, se face
clic pe aplicare Apply; se va afişa o formă de dimensionare a structurii de rigidizare,
care diferă în funcţie de configuraţia aleasă. O distanţă pot fi introdusă în casetele A
şi B pentru a face diferenţa iniţială, aşa cum se arată în imaginea corespunzătoare a
formei structurii de rigidizare. După ce s-au introdus distanţele, secţiunile folosite
pentru a defini configuraţia de rigidizare sunt alese în ordinea indicată în imaginea
formei structurii de rigidizare. În cazul în care caseta de selectare Confirmare
Confirm este selectată, ajutoare reprezentând planul structurii de rigidizare şi
elementele acesteia vor fi afişate fig. 3.32. Dând clic pe butonul Acceptaţi Accept
sau Resping Reject structura va fi creată sau nu. Schitele din fig. 3.33 arată
configuraţiile disponibile în prezent la structurile de rigidizare. Dimensiunile marcate
cu "A" şi "B" corespund valorilor A şi B de pe forma de dimensionare din fig. 3.29 .
Numerele indică secvenţa de clicuri (selectii). Secţiunile trebuie să fie alese în
ordinea indicată pentru a asigura o configurare corectă a structurii de rigidizare.
Având create secţiunile de rigidizare fie ca secţiuni individuale sau folosind
configuratii standard, distantele (gaps) între membrii secţiunii de rigidizare pot fi
ajustate pentru a se potrivi la valoarea de proiectare. Selectând Modificare> Distante
structură rigidizare ... Modify > Bracing Gap… din meniul principal se afişează
forma Brace Gaps. Lista de descriere a tipurilor de decalaje Available Gapping
afişează o listă descriere a tipurilor de decalaj care pot fi ajustate. Clic-ul pe listă
afişează un text care descrie modul de modificare. Dând clic pe text se afisează o
imagine a modului de configurare (pentru distante) fig. 3.34. O distantă implicită
Default Gap poate fi specificată pentru evita introducerea distanţei de fiecare dată.
După selectarea configuratiei corespunzătoare Available Gapping, se dă clic si se
afişează forma Brace Gaps(s), fig. 3.35.
a b c
Fig. 3.31. Forma de dimensionare a structurii de rigidizare.

Fig. 3.32. Pasii urmati pentru crearea structurii de rigidizare.