Fundamente ale culturii române

Originile și evoluția limbii române

 Originea limbii române este legată de procesul de formare a poporului român, proces de
sinteză daco-română ,asupra căruia s-a exercitat în timp un proces de asimilre a influențelor
externe. Procesul de formare al limbii române este unul complex și de lungă durată.
  În ciuda împrumuturilor diverse, cu alte limbi cu care a venit în contact, româna este o
limba romantică pentru că elementele sale constitutive sunt de origine latină.
  Fundamentele culturii române au fost descrise și valorificate diferit de învățați si de
intelectuali din ultimele secole. Ei au susținut fie latinitatea, fie dacismul, fie interacțiunea
lor , ideiile fiind integrate unui mit al originilor care a contribuit la constituirea unei identități
culturale.
Aceste idei pot fi urmărite și în literatura română, dar paginile de reflexii ale oamenilor de
cultură oferă argumente pentru latinitate și dacism. Raportul dintre cele două curente de idei
se manifestă fie succesiv în diferite etape culturale, fie simultan de pe poziții opuse, ca în
perioada interbelica când sunt folosite argumentativ pentru diferite antinomii: tradiție,
modernitate, orient/occident.
Explicarea termenilor
Limba literară- este aspectul cel mai elaborat, îngrijit al limbii române unei comunități,
stabilit prin norme unitare și consolidat prin scris.
Limba latină vulgară/populară- limba vorbită de majoritatea clasei mijlocii din Imperiul
Roman ,deosebită de latina clasică, utilizată de elemente de gramatică, vocabular și
pronunțare. A constituit baza formării limbilor romanice.
Limba română comună- prima fază și formă de existență a limbii române ,studiul
premergător separării dialectelor sud-dunărene: aromân, meglenoromân, istroromân, dialectul
nord-dunărean, daco-român.
Fondul autohton daco-trac
 Cuvinte aparținând fondului autohton daco-trac: baltă, mal, cătun, groapă, pârâu,
vatră
 Nume de râuri: Argeș, Criș, Motru, Mureș, Olt
 Elemente de fonetică: vocala ă, consoanele s și h
 Elemente de morfosintaxa: modul de formare a numerelor cardinale de la unspreze la
nouăsprezece și la celor care denumesc zecile (douăzeci).