Redactează o narațiune în care să prezinți o întâmplare petrecută în luna mai.

O întâmplare cu iahtul în luna mai

Oamenii devin ceea ce gândesc. Fiecare zi din viață ne oferă noi surprize și
noi provocări, cel puțin în cazul meu. Fiecare clipă ne învață despre cât de ușor ne
construim firul vieții și cum această putere stă numai în mâinile noastre.

Consider că întreaga viață se rezumă la clipe, căci la sfârșitul unei vieți nu ne

dorim ani, ci am da orice pentru câteva clipe, mai ales petrecute alături de cei dragi.
Întotdeauna am prețuit momentele alături de familie și m-am bucurat de compania
acestora. Una dintre cele mai frumoase amintiri o constituie o plimbare alături de
unele dintre cele mai importante persoane din viața mea, respectiv mama și unchiul
meu.

Anul trecut, în timpul uneia dintre cele mai frumoase luni ale anului, luna
mai, eu împreună cu mama mea am mers în vizită la unchiul meu, care locuiește în
Constanța. Am avut noroc de zile senine și călduroase. Orașul acesta este unul din-
tre locurile mele preferate, deoarece îmi inspiră mereu o liniște interioară. Întot-
deauna am fost o fire visătoare care s-a lăsat purtată de gânduri pe cele mai înalte
culmi ale imaginației. Tocmai de aceea cred că îmi place atât de mult marea: con-
sider că ne asemănăm din acest punct de vedere, întrucât amândouă ne lăsăm pur-
tate de valuri, de vânturi. Îmi las mereu mintea să se relaxeze și să se simtă liberă
prin intermediul excursiilor în natură. Exprim o deosebită admirație pentru peisajele
naturii și încerc să le fotografiez cu ochii minții și să așez aceste fotografii în
sertarele minții, urmând ca peste ani amintirile acestea să-mi bucure sufletul.
 Odată ajunse în Constanța, am avut parte de o surpriză extraordinară.
Unchiul meu, știind cât de mult iubesc marea, a închiriat un iaht doar pentru noi.
Am reușit să ne bucurăm de momente deosebite împreună, ieșind pe mare atât în
miezul zilei, cât și în inima nopții. Nici nu pot face o comparație între cele două mo-
mente de apogeu în care am admirat marea, întrucât frumusețea acesteia nu face
decât să-mi pălească cuvintele, iar orice termen pe care l-aș folosi nu este demn de a
reprezenta marea în vreo ipostază a sa.

Nu am văzut niciodată ceva mai strălucitor decât valurile mării în bătaia

soarelui și nici nu am simțit vreodată mai multă prospețime decât în briza mării.
Asta până când, la miezul nopții, am ieșit iar la o plimbare în largul mării. De
această dată, luna era stăpâna mării, îmbrăcând-o pe aceasta în mister. Toată
limpezimea apei pe care o știam de pe zi, acum îmi era necunoscută. Totul era pictat
în nuanțe marine, închise, iar linia orizontului era undeva pierdută. Singura sursă de
lumină era luna și câteva stele, asemenea unor felinare ce vegheză slab.

Acele momente le am întipărite în minte și încerc să mi le actualizez ori de

câte ori am nevoie de inspirație ori de o doză consistentă de energie. Marea este
pentru mine o sursă de energie și inspirație. Putem face din viața noastră un vis, din
visul nostru o viață.