© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în

scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of
Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la
République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Mariya Alekhina și alții v. Rusia - 38004/12

Hotărârea din 17.7.2018 [Secția a III-a]

Articolul 10
Articolul 10-1

Libertatea de exprimare
Condamnarea și durata pedepsei cu închisoarea pentru interpretarea într-o catedrală a unui cântec cu tentă
politică și interdicția de a viziona în regim online înregistrările video ale reprezentației: încălcare

În fapt – Cele trei reclamante sunt membre ale Pussy Riot, o trupă feministă de muzică punk din Rusia.
Trupa susținea reprezentații improvizate ale cântecelor lor, care conțineau versuri critice la adresa procesului
politic din Rusia. Membrele trupei se deghizau în rochii și cagule viu colorate și își prezentau spectacolele în
diferite locuri publice, alese pentru a-și face auzit mesajul.

Pe 21 februarie 2012, cinci membre ale trupei, inclusiv cele trei reclamante, au încercat să interpreteze piesa
Punk Prayer – Virgin Mary, Drive Putin Away în fața altarului Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova.
Deși în interiorul Catedralei se aflau mai multe persoane, nu se oficia nicio slujbă. Pentru a-și face publicitate,
trupa a invitat la spectacol jurnaliști și mijloace media. Încercarea a eșuat, pentru că paznicii catedralei le-au
dat afară pe membrele trupei, reprezentația durând puțin peste un minut. Un film video al reprezentației a fost
încărcat pe YouTube.

Ulterior, reclamantele au fost încarcerate, acuzate de acte de huliganism motivate de ură religioasă și
condamnate la doi ani de închisoare. Mai mult, un tribunal districtual a hotărât că videoclipurile
reprezentațiilor trupei de pe http://pussy-riot.livejournal.com purtau un caracter extremist în sensul Legii
privind suprimarea extremismului și a dispus limitarea accesului la acele materiale printr-un filtru instituit
pentru adresa IP a site-ului web.

În drept - Articolul 10:

1. Urmărirea penală pentru reprezentația din 21 februarie 2012

„Reprezentația” reclamantelor a constat într-o combinație de comportamente și de exprimare verbală și a

echivalat cu o formă de exprimare artistică și politică, care intra în câmpul de aplicare al articolului 10.
Procedurile penale ulterioare, care au condus la aplicarea pedepsei cu închisoarea, au echivalat cu o
ingerință în dreptul reclamantelor la libertatea de exprimare. Ingerința urmărise scopul legitim al protecției
drepturilor altora. Rămânea deschisă întrebarea dacă ingerința era „prevăzută de lege”. Cu referire la
necesitatea ingerinței, reclamantele au urmărit să atragă atenția concetățenilor lor și a Bisericii Ortodoxe
Ruse în privința dezaprobării de către acestea a situației politice din Rusia, precum și a poziției Patriarhului
Kirill și a altor clerici față de protestele stradale din mai multe orașe rusești, proteste provocate de alegerile
parlamentare recente și de viitoarele alegerile prezidențiale. Acțiunile reclamantelor au vizat aceste subiecte
de interes public și au contribuit la dezbaterea privind situația politică din Rusia și exercițiul puterilor
parlamentare și prezidențiale.

Reprezentația reclamantelor putea fi considerată o încălcare a regulilor de conduită într-un lăcaș de cult. Prin
urmare, impunerea anumitor sancțiuni putea fi justificată, în principiu, de exigențele protecției drepturilor
altora. Totuși, reclamantele au fost acuzate de comiterea unei infracțiuni și au fost condamnate la un an și
unsprezece luni de închisoare. Prima și cea de-a doua reclamantă au executat aproximativ un an și nouă luni
din pedeapsă înainte de a fi amnistiate, în timp ce cea de-a treia reclamantă a executat aproximativ șapte
luni înainte ca executarea pedepsei să-i fie suspendată. Acțiunile reclamantelor nu au perturbat nicio slujbă
religioasă, nici nu au provocat vreo vătămare persoanelor aflate în interiorul catedralei sau vreun prejudiciu
proprietății bisericii. În aceste circumstanțe, pedeapsa aplicată reclamantelor fusese foarte gravă în raport cu
acțiunile în discuție.

Fusese semnificativ faptul că tribunalele nu au examinat versurile piesei Punk Prayer – Virgin Mary, Drive
Putin Away, interpretate de către reclamante, ci au motivat condamnarea în primul rând în baza conduitei
speciale a reclamantelor. Reclamantele au fost acuzate de huliganism comis din motive de ură religioasă din
cauza hainelor și a cagulelor pe care le purtaseră, a mișcărilor corporale și a limbajului licențios. Deoarece
conduita în discuție avusese loc într-o catedrală, ea putea fi considerată ofensivă de către un număr de
persoane, printre care și enoriași. Totuși, Curtea nu a putut discerne vreun element din analiza tribunalelor
naționale care ar fi permis descrierea conduitei reclamantelor ca incitare la ură religioasă. În special,
tribunalele naționale au stabilit că maniera vestimentară și conduita reclamantelor nu respectaseră canoanele
Bisericii Ortodoxe și puteau fi considerate inacceptabile de către anumite persoane, însă în privința
contextului reprezentației lor, nu s-a făcut nicio analiză. Tribunalele naționale nu au examinat dacă acțiunile
reclamantelor puteau fi calificate ca incitare la violență sau ca justificare a violenței, a urii sau a intoleranței.
Acestea nu au examinat nici dacă acțiunile respective ar fi putut conduce la consecințe prejudiciabile.

Acțiunile reclamantelor nu conțineau nici elemente de violență, nici instigare la sau justificare a violenței, a
urii sau a intoleranței față de credincioși. Deși puteau fi justificate anumite reacții la acțiunile reclamantelor
prin cerințele de protecție a drepturilor altora prin prisma încălcării regulilor de conduită într-o instituție
religioasă, tribunalele naționale au eșuat să prezinte motive „relevante și suficiente” pentru justificarea
condamnării penale și a pedepsei cu închisoarea aplicate reclamantelor și a sancțiunilor disproporționate în
raport cu scopul legitim urmărit. Având în vedere cele de mai sus și ținând cont de gravitatea excepțională a
sancțiunilor aplicate, ingerința în discuție nu a fost una necesară într-o societate democratică.

Concluzie: încălcare (șase voturi la unul)

2. Interzicerea accesului în regim online la înregistrările video ale reprezentațiilor reclamantelor

Declararea înregistrărilor video ale reprezentațiilor reclamantelor, disponibile pe Internet, ca fiind „extremiste”
și interzicerea acestora au echivalat cu o „ingerință” în dreptul primei și al celei de-a doua reclamante la
libertatea de exprimare, având ca bază normativă Legea privind suprimarea extremismului. Ingerința
urmărise scopul legitim al protecției moralei și a drepturilor altora. Curtea a decis să lase deschisă problema
dacă ingerința a fost „prevăzută de lege”. Apreciind dacă ingerința a fost necesară într-o societate
democratică, din hotărârea tribunalului era evident, în primul rând, că concluziile juridice cruciale privind
caracterul extremist al materialului video au fost făcute de către experți lingviști, și nu de tribunal. Raportul de
expertiză nu fusese evaluat, iar concluziile experților lingviști doar au fost aprobate. Curtea a constatat că
această situație este inacceptabilă și a subliniat că toate problemele juridice trebuie rezolvate în mod exclusiv
de către tribunale. În al doilea rând, tribunalul național nu făcuse nicio încercare de a efectua o analiză
proprie a materialelor video în discuție. El nu a precizat ce elemente particulare ale videoclipurilor prezentau
probleme sau nu a citat părțile relevante ale raportului de expertiză, referindu-se pe scurt la concluziile lui
generale. Lipsa efectivă a motivării a făcut imposibil pentru Curte să înțeleagă rațiunea care a stat în spatele
ingerinței. Curtea nu a fost convinsă de faptul că tribunalele naționale „au aplicat standarde conforme cu
principiile conținute în articolul 10” sau că „s-au bazat pe o apreciere acceptabilă a faptelor relevante”. Prin
urmare, acestea nu au oferite motive „relevante și suficiente” pentru ingerința în discuție.

Mai mult, reclamantele nu au avut posibilitatea de a participa în cadrul procedurilor, de vreme ce legislația
națională nu prevedea posibilitatea părților interesate de a participa la procedurile reglementate de Legea
privind suprimarea extremismului. În opinia Curții, în asemenea proceduri, tribunalele naționale nu se puteau
afla niciodată în poziția de a oferi motive „relevante și suficiente” pentru justificarea unei ingerințe în drepturile
garantate de articolul 10 fără o anumită formă de control jurisdicțional bazat pe o cântărire a argumentelor
prezentate de către autoritatea publică în comparație cu cele ale părții interesate. Prin urmare, procedurile
contestate nu puteau fi considerate compatibile cu articolul 10. Declararea materialelor video disponibile pe
Internet ale reclamantelor ca extremiste și interzicerea accesului la acestea nu au întrunit condițiile unei
„nevoi sociale presante” și au fost disproporționate în raport cu scopul legitim invocat.

Concluzie: încălcare (unanimitate)

De asemenea, Curtea a constatat o încălcare a articolului 3 în privința condițiilor de transportare a
reclamantelor spre și de la ședințele de judecată, precum și în privința condițiilor din sala de judecată
(închiderea reclamantelor într-o boxă de sticlă); încălcarea articolului 5 § 3 privind prelungirea duratei
detenției reclamantelor, precum și încălcarea articolului 6 §§ 1 și 3 lit. c) în privința dispozițiilor din sala de
judecată, care limitaseră dreptul reclamantelor de a participa în mod efectiv la procedurile judiciare și de a
primi o asistență juridică practică și efectivă.

Articolul 41: câte 16,000 EUR pentru prima și cea de-a doua reclamantă și 5,000 EUR pentru cea de-a treia
reclamantă, în privința prejudiciului moral suferit.