Diabetul zaharat

•Cauza: deficit absolut sau relativ de insulină

•DZ tip 1 –producția de insulină de către pancreas scade foarte
mult, datorită distrugerii autoimune a celulelor beta
-apare la vârsta copilăriei sau adolescenței
•DZ tip 2 –producția de insulină este relativ normală sau ușor
scăzută, dar țesuturile nu mai răspund la acțiunea insulinei
(insulino-rezistență)

-apare la vârsta adultă, frecvent pe fondul obezității

Perturbări metabolice:

•Cauzate de deficitul de insulină și excesul relativ de glucagon

•Scade captarea glucozei sanguine în țesuturi

•Diminuă procesele care consumă glucoza plasmatică –glicoliza

și sinteza de glicogen

•Sunt intensificate procesele care produc glucoză –degradarea

glicogenului și gluconeogeneza

Consecința: hiperglicemie
•Când glicemia depășește valoarea pragului renal al glucozei
(170-180 mg/dl) → glucoza se elimină în urină (glicozurie)

•Există și glicozurie asociată cu glicemie normală (”glicozurie

renală”) –în boli renale în care scade capacitatea de reabsorbție
a glucozei filtrate

•Eliminarea glucozei în urină antrenează și eliminarea de

cantități mari de apă (poliurie) → deshidratarea organismului
→ ingestia unor cantități crescute de lichide (polidipsie)
Determinări de laborator în
diabetul zaharat
1.Glicemia

•Se determină printr-o metodă colorimetrică

•Determinarea poate fi făcută în ser–dar trebuie efectuată cât
mai rapid după ce serul a fost obținut, deoarece hematiile
continuă să consume glucoza în eprubetă
•Preferabil –în plasmăobținută prin recoltarea sângelui în
vacutainere care conțin o substanță ce inhibă consumul
glucozei (fluorură de sodiu sau iodoacetat)
•Valori normale: 70-110 mg/dl → diagnosticul de DZ este
stabilit dacă glicemia este >126 mg/dl la minimum 2
determinări
Alte cauze de hiperglicemie:
•Hiperglicemie tranzitorie -în situații de stres, datorită
adrenalinei
•Excesul de glucocorticoizi (cortizol):

-sindromul Cushing -excesul de funcție al glandelor

corticosuprarenale, cu producerea de cortizol în exces
-administrare pe termen lung de glucocorticoizi de sinteză
(prednison, etc.)
•Hipertiroidismul

Cauze de hipoglicemie:

•Administrarea unei doze excesive de insulină în raport cu

necesarul (doză calculată incorect sau omiterea prânzului
asociat cu doza de insulină), la un pacient diabetic → se poate
ajunge până la comă hipoglicemică (o urgență medicală)

•Boala Addison -insuficiența corticosuprarenaliană, cu deficit de

cortizol

•Insulinomul -tumoră a celulelor beta pancreatice, cu

producere de insulină în exces

Principiul dozării glicemiei:

•Glucoza este oxidată sub acțiunea glucoz-oxidazei, cu formare

de acid gluconic și peroxid de hidrogen. Acesta reacționează cu
4-aminoantipirina în prezența peroxidazeiși formează un
compus chinon-iminic de culoare roșie, care are maximum de
absorbție la 500 nm

•Absorbanța (intensitatea culorii) compusului format este direct

proporțională cu concentrația glucozei
Glucoză + O2+ H2O Acid gluconic + H 2O2
H2O2 + 4-aminoantipirinăChinon-imină+ 2H2O
Glucoz-oxidaza
Peroxidaza

Glicozuria

•Determinare semicantitativă cu stripuri sau dozare

colorimetrică
•Prezența glicozuriei denotă că diabetul nu este bine controlat
terapeutic
3. Hemoglobina glicozilată
•Dozarea glicemiei indică starea actuală a metabolismului
glucidic la pacientul diabetic, la momentul recoltării sângelui
•Hemoglobina glicozilată permite o evaluare retrospectivă
•Glucoza plasmatică reacționează spontan cu hemoglobina și
formează o combinație stabilă –procesul are loc pe parcursul
întregii durate de viață a hematiilor (120 zile)
•Gradul glicozilării depinde de nivelul glicemiei
•Valoarea hemoglobinei glicozilate indică glicemia medie din
ultimele aprox. 2 luni → reflectă modul în care a fost controlată
glicemia în acest interval
•La diabetici se recomandă dozarea ei la fiecare 2-3 luni
•Valori normale: 3-5,7%
•O valoare > 6,5% permite stabilirea diagnosticului de diabet
zaharat
4. Testul de toleranță la glucoză pe cale orală
(TTGO) sau proba hiperglicemiei provocate
Recomandări:

•Persoane cu glicemia àjeun intre 110-125 mg/dl

•Persoane cu risc crescut de DZ:

-rude de gradul I sau II cu DZ

-obezi, hipertensivi
-persoane cu dislipidemie: colesterol > 240 mg/dl, trigliceride>
250 mg/dl
-hiperglicemie de sarcină
Pregătireapacientului:

-regim alimentar echilibrat, fără restricție glucidică în cele 3 zile

anterioare
-sunt contraindicate fumatul și exercițiile fizice intense pe
parcursul testului
-testul se efectuează după o pauză alimetară de minim 4-5 ore

Efectuarea testului:

•Se recolteazăsângevenospeanticoagulant
pentrudozareaglicemieiàjeun
•Pacientul ingerăo soluțieformatădin 75 g de glucozădizolvatăin
250ml de apă, în timp de 5 minute

•După 2 ore se recoltează din nou sânge pentru dozarea

glicemiei

Interpretarea testului -în funcție de valoarea glicemiei la 2

ore:

•< 140 mg/dl = normal

•140-199 mg/dl = scădereatoleranțeila glucoză(STG)

•≥ 200 mg/dl = diabet zaharat