Lorelei – Ionel Teodoreanu

Titlu: “Lorelei”
Autor: Ionel Teodoreanu
Nr.pagini: 293
Editura: “Biblioteca pentru toti”

In acest roman, este vorba despre Luli, Luli-boy si Lorelei, trei apelative, o singura persoana.
“Cu toată vitalitatea ei copilărească, puțintel băiețească în anii dintâi, apoi treptat feminizată, Luli era o
"tăcere". Sufletul ei era un parfum ascuns: poate tocmai de asta parfum.” Se prezinta prietenia dintrea
dintre ea si Gabriela - “Gabica”, cum ii spunea ea. O prietenie bazata pe incredere, sinceritate si iubire,
incat nici distanta nu a putut-o rupe, nici nevoie nu era sa-si spuna in cuvinte ce simt, ce gandesc,
pentru ca simpla prezenta vorbea. Intr-un moment, de intimitate, Gabriela ii pune lui Luli numele de
autor “Lorelei”, spunandu-i ca ea va deveni scriioare, intrucat Luli incepuse sa scrie. Vine momentul
examenului de bacalaureat, iar Luli se indreapta spre Galati, pentru a sustine examenul, insotita de
Gabriela. In drum spre Galati, in tren, Luli se indragosteste de un calator, iar acesta de ea, nestiind ca
este un scriitor. Ulterior, se casatoresc, iar el, Catul Bogdan, preocupat de cariera sa, nu mai petrece
timp cu ea.

Consider ca tema romanului poate fi redata de cuvintele gingasie, simplitate si iubire.

Un cuvant care sa surprinda esenta cartii, cred ca ar fi chiar numele romanului - “Lorelei”,
intrucat Lorelei este un personaj simplu, dar complex, un personaj gingas, dar “putintel baieteasca”, un
personaj mistic.
Expresia “Trăia. Ceea ce presimţise exista. Viaţa nu era un efort, mers lent spre îmbătrânire,
cedări şi resemnări; viaţa era delir, tumult în soare, bucurie respirată.” poate fi semnificativa pentru
esenta cartii.

Ce mi-a placut si ce-mi place este insusi personajul “Luli-boy”, deoarece este un personaj
fermecator, efectiv, simtirile, gandurile, marturisirile, trairea, totul te marcheaza, ti se imprima pe
inima, in suflet.
Nu mi-a placut finalul acestei carti, mi-ar fi placut sa fie unul fericit, mi-ar fi placut ca Catul
Bogdan, sotul lui Luli, sa o puna pe ea pe primul loc, nu cariera sa.
Interesant a fostul faptul ca Luli, in ciuda faptului ca acesta era preocupat de cariera sa, sta
langa el si asteapta sa-si termine lucrarea, pentru a petrece timp cu ea.
Starea de spirit indusa de acesta lectura este de admiratie fata de personaje, in special, de Luli.
Un punct forte ar fi chiar stilul, tehnica narativa si personajele care te fascineaza intru-totul.
Un punct deficitar ar fi finalul trist, dar daca n-ar fi asa, poate ca n-ar mai ramane intiparita in
suflet actiunea romanului.
Coperta este potrivita continutului cartii, deoarece o reprezinta pe Lorelei ganditoare si
meditand profund, asa cum este ea prezentata in opera.
Recomand aceasta carte, deoarece este un care te fascineaza cu adevarat.