ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG BRAȘOV

BUMBARU CRINA CODRUȚA

SĂVULESCU DENISA-ELENA
AMG III – A

FIBROMUL UTERIN

Definiție
Fibroamele sunt tumori necanceroase (benigne) care se dezvoltă în peretele
muscular al uterului.
Etiologie
Cauzele care determină apariția fibromului nu pot fi încă determinate. Acesta se
manifestă atunci când celulele cresc peste măsură în stratul muscular al uterului. Pentru
a crește, aceste fibroame uterine necesită hormoni sexuali feminini: estrogen și
progesteron. Fibroamele uterine se dezvoltă rapid în cursul sarcinii, când nivelul de
hormone este ridicat și se micșorează după intrarea în menopauză.
Factorifavorizanți ai aparițieifibromuluiuterin
 Vârsta –se întâlnesc mai frecvent după 30-40 de ani, până la apariția
menopauzei și se micșorează în volum după apariția acesteia;
 Antecedentele familiale – riscul de apariție crește de 3 ori la femeile ale căror
mame au avut fibroame uterine;
 Obezitatea – femeile supraponderale reprezintă un risc mai mare de a dezvolta
fibroame uterine;
 Obiceiurile alimentare – consumul de carne roșie și grăsimi crește riscul, pe când
consumul de vegetale îl diminuează.
Simptomatologie
Fibroamele uterine pot varia de la dimeniuni microscopice, până la 20-30 de cm.
Majoritatea fibroamelor uterine au dimensiuni sau poziții care le fac să fie
asimptomatice. Totuși o parte din femeile cu fibroame uterine ajung sa aibă sângerari la

1
menstruație mai lungi de 8 zile sau chiar sângerare continuă, dureri pelvine sau
senzație de presiune pelvină.
În funcție de localizarea, mărimea și numărul fibroamelor, o femeie poate
experimenta următoarele:
 Sângerarea ca simptom al fibromului uterin sau al fibromatozei uterine poate
varia
de la menstre lungi sau menstre abundente până la sângerare continuă.
Menstruația anormală cu timpul duce la deficiență de fier in organism si apoi la anemie.
 Senzația de presiune pelvină poate fi cauzată de fibroame uterine voluminoase
care se dezvoltă spre pelvis. Si această senzație depinde de poziția fibromului uterin.
Fibroamele uterine care se dezvoltă spre cavitatea abdominală (in sus) pot ajunge la
dimensiuni impresionante până să deranjeze cu adevărat.
 Fibroamele dezvoltate spre pelvis pot să dea senzație de balonare, constipație
și chiar ocluzie intestinală la dimensiuni mai mici;
 Durerea pelvină dată de fibroamele uterine depinde de poziția, dimensiunea
si modificările de structură ale fibroamelor uterine.De exemplu, un fibrom uterin de 3-4
cm poate da dureri abdominale spontane sau dureri la contact sexual dacă este situat
intr-o porțiune mai joasă a uterului. 
 Senzația de a merge des la toaletă, prin presiunea exercitată pe vezica urinară
de un fibrom uterin.
 Dureri renale – lombare - iar ulterior la afectarea rinichiului de pe partea
respectivă prin presiunea exercitată pe un ureter.

Tipuri de fibrom uterin

2
 Principalele tipuri de fibroame sunt:
 Fibroamele intramurale – cel mai frecvent tip de fibrom, care se dezvoltă in
peretele muscular al uterului, făcându-l să se simtă mai mare la examenul ginecologic;
 Fibroame subseroase - se dezvoltă in afara peretelui uterului, in pelvis și pot
deveni foarte mari
 Fibroame submucoase - fibroame care se dezvolta in stratul muscular sub
mucoasa interioară a uterului si creșc in cavitatea uterului. Sunt cele mai puţin frecvente
fibroame, dar au tendinţa să cauzeze cele mai multe probleme. Chiar și un fibrom foarte
mic sub mucos poate cauza o hemoragie importantă, cicluri abundente şi prelungite.
 Fibroame pediculate - in unele cazuri, se intamplă ca fibroamele subseroase
sau
submucoase să fie atasate de uter print-o tulpină ingustă de țesut.
Complicații asociate fibromului uterin
De cele mai multe ori, fibroamele uterine nu sunt periculoase. Există, insă, și
cazuri in care pot provocă discomfort și pot duce la complicații, cum ar fi o scadere a
globulelor roșii (anemie), care provoacă oboseală, din cauza pierderilor masive de
sânge. Rar, este necesară o transfuzie din cauza pierderilor de sânge.
Diagnosticul fibromului uterin
Depistarea fibromului uterin se face pe baza rezultatelor examenului ginecologic,
al istoricului simptomelor si ciclurilor menstruale și prin ecografia pelvină. Diagnosticul
este confirmnat prin mai multe investigații:
 Ecografia transvaginală - apreciază cu exactitate numarul și dimensiunea
3
nodulilor fibromatosi.

 Sonohisterografia cu infuzie de ser fiziologic - introducerea in uter a unei mici

cantitați de ser fiziologic destinde cavitatea uterină și permite evidențierea mai bună a
conturului uterului.
 Histeroscopia – investighează canalul cervical și cavitatea uterină - in principiu,
Interiorul uterului. Se poate face si cu anestezie locală in cabinet, dar de obicei doar ca
metodă de diagnostic.

 RMN, CT pelvis
 Confirmarea absenței unui cancer uterin, prin realizarea mai multor
investigații,
precum testul Papanicolau, biopsia mucoasei uterine, marker tumorali, etc.

4
 Tratamentul fibromului uterin
Decizia de a trata fibromul uterin depinde de urmatorii factori:
 Localizarea fibromului;

 Severitatea simptomatologiei;

 Vârsta pacientei;

 Intenția de avea o sarcina;

 Marimea fibromului.

Tratamentul medical al fibromului uterin

Se consideră ca fibromul uterin nu poate fi prevenit, astfel ca principalele soluții
pentru tratarea acestuia rămân depistarea precoce și intervenirea cu tratament
medicamentos sau chirurgical, în funcție de complexitatea bolii. Decizia de a trata
fibromul uterin depinde de cațiva factori, si anume localizarea și marimea tumorii, vârsta
pacientei, intenția de a avea o sarcină ori severitatea simptomatologiei.
Astfel, există două tipuri de tratament:

5
 1. Tratament medicamentos
 Medicamente hormonale – contraceptive orale combinate si progestative ce pot
controla sângerarile anormale.
 Analogii de gonadotropin relasing hormone (GnRH) – aceste medicamente induc
menopauza pentru a diminua marimea unui fibrom uterin. Însă, nu este un tratament pe
termen lung, iar la intreruperea sa fibromul uterin poate să revină in cateva luni.
 Modulatorii receptorilor de progesteron – au un efect apropiat cu analogii GnRH,
realizează supresia funcției ovariene pentru a obține un profil hormonal de
pseudomenopauză.
 Agentii antifibrinolitici ( acidul tranexamic) - sunt folosiți in cazul sângerarilor
importante
 Antiinflamatoarele nesteroidiene – sunt folosite pentru ameliorarea durerilor.
2. Tratamentul chirurgical - Este principala modalitate de tratament a
fibroamelor uterine. Tratamentul chirurgical este indicat in urmatoarele cazuri: sângerari
anormale importante, cand apar simptome datorate marimii fibroamelor (de ex.,
constipația), infertilitatea sau pierderea repetată de sarcini.
 Histerectomia – extragerea uterului. Se folosește in cazul sângerarilor care nu
raspund la alte modalități de tratament și in cazul femeilor care nu-și mai doresc copii și
au factori de risc și pentru alte boli.
Aceasta poate fi clasică:

Sau laparoscopică:

6
  Miomectomia – extragerea pe diferite cai (laparoscopic, histeroscopic sau
clasic)
a fibroamelor cu conservarea uterului. Este opțiunea în cazul în care pacienta iși
dorește sarcini in viitor sau dorește să pastreze uterul. Deși este o metodă eficientă
pentru ameliorarea simptomatologiei, există riscul ca în viitor să apară alte fibroame
uterine.
 Ablația de endometru - se folosește singură sau impreună cu miomectomia în
managementul sângerarilor abundente.
 Embolizarea arterelor uterine - este o metodă minim invazivă de tratament a
simptomelor datorate fibroamelor uterine. Este folosit în cazul pacientelor care doresc
să păstreze uterul, dar nu-și mai doresc copii.

 Mioliza – se referă la coagularea termică sau crioablația țesutului fibromatos.

 Focalizarea ultrasonic ghidata RMN - este o metodă recentă prin care se

7
concentrează mai multe unde ultrasonice intr-o cantitate redusă de țesut fibromatos
care conduce la distrugerea termică a acestui țesut.
Se pot preveni fibroamele uterine?
Deocamdată nu există suficiente dovezi stiintifice despre prevenirea fibroamelor
uterine. Cert este că riscul de a dezvolta un fibrom uterin poate fi redus prin adoptarea
unor măsuri care țin de stilul de viată, cum ar fi menținerea unei greutați normale si
consumul de fructe și legume.
Există cercetari care sugerează că utilizarea contraceptivelor hormonale poate fi
asociată cu un risc mai mic de fibrom uterin.