Centrul de Excelență în Informatică și

Tehnologii Informaționale

Lucru individual
la Elemente de sociologie

REFERAT
Tema: ,,Familia – grup social fundamental’’

Elaborat: Stanila Ilinca, Anul III, gr. S-2031

Verificat: Melnic Liuba

Chișinău 2022
 Familia - grup social fundamental
Familia este una dintre cele mai importante şi răspândite tipuri de grupuri sociale. Orice
persoană poate spune ce este o familie, pentru că oricine a avut de-a face cu o familie, fie că este vorba
de familia în care s-a născut, fie este vorba de alte familii din comunitatea în care a trăit. Familia este
oaza în care se retrage fiecare după ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul public, cadrele vieţii de
familie fiind tratate de legislaţie. Instituţia familiei este în strânsă legătură cu alte instituţii sociale din
sfera religiei, politicii, moralei. Familia a stat dintotdeauna în centrul preocupărilor sociologilor şi a
constituit subiectul unor cercetări de sociologie juridică.
Familia este „grupul social fundamental”, care asigură menţinerea continuităţii biologice a
societăţii prin procreere, îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi menţinerea continuităţii culturale
prin transmiterea către descendenţi a limbii, obiceiurilor, modelelor de conduită”.

Familia face parte din categoria realităţilor primare sau fundamentale, fiind o instituţie
universal umană. Familia consacră categoria primară a socialului, cea biologică. Ca fiinţă biologică,
omul se plasează într-un grup de rudenie, adică de consubtanţiali. Familia este aşadar un grup social
cu bază biologică, a cărei finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea şi transmiterea unui
patrimoniu genetic, economic , moral, religios, cultural şi social identitar.

Deşi diferă de la o cultură la alta, familia cunoaşte o anume formă, impusă de sistemul juridic
sau religios. Marea diversitate de tipuri de familii care s-au succedat de-a lungul timpului impune
găsirea unor trăsături caracteristice comune.

În încercarea de a defini familia se deosebesc două categorii de perspective, una juridică si

alta sociologică. Din punct de vedere sociologic, familia poate fi definită ca “grup social constituit pe
baza relaţiilor de căsătorie, consanguinitate şi rudenie, membrii grupului împărtăşind sentimente,
aspiraţii şi valori comune”. Din perspectiva juridică, familia este un grup între membrii căruia s-a
instituit o serie de drepturi şi obligaţii, reglementate de norme legale.

În funcţie de numărul persoanelor care pot forma familia prin căsătorie, putem deosebi următoarele
tipuri de familii:

 Familia monogamă
 Familia poligamă
 Familia poliandră
 Familia grup
Familia monogamă este caracteristică lumii creştine, fiind constituită prin căsătoria unui
bărbat cu o femeie.

Familia poligamă s-a întâlnit în China antică, Israelul antic, iar în lumea contemporană se
găseşte în ţările islamice. Această familie constă în existenţa unui soţ cu mai multe soţii.

Familia poliandră este o formă mai rar întâlnită, în care o femeie se căsătoreşte cu doi sau mai
mulţi bărbaţi. Acest tip de familie s-a întâlnit în ţări sărace, cum ar fi de exemplu India, unde datorită
sărăciei, femeile erau nevoite să aibă mai mulţi soţi, care să le ajute să-şi crească copii.
Familia grup este formată dintr-un grup de bărbaţi şi unul de femei, care locuiesc, trăiesc, îşi
cresc copii şi au relaţii sexuale împreună, fără a avea drepturi exclusive asupra unui partener.
2
În funcţie de numărul generaţiilor care locuiesc împreună într-o familie putem clasifica familiile astfel:

 Familia nucleară
 Familia extinsă.
Familia nucleară este cea mai întâlnită în epoca contemporană, şi este formată din părinţi şi copii
care nu au relaţii strânse cu alte rude, şi îşi administrează separat bunurile.

Familia extinsă este alcătuită din mai multe generaţii şi rudele lor: bunici, unchi, părinţi, nepoţi,
care locuiesc impreună. Acest tip se întâlneşte frecvent în zonele rurale.
După modul în care se stabileşte descendenţa familiei aceasta poate fi:

 Patriliniară - Femeia ia numele soţului după căsătorie, iar proprietatea se transmite pe linie
paternă. Acest tip de familie este cel mai întâlnit.
 Matriliniară - Copii primesc numele mamei, moştenesc bunurile ei. Este tipul de familie
întâlnit la populaţiile primitive, fiind mai rar întâlnită în societatea contemporană.

În functie de sexul persoanelor care participă într-o familie, putem gasi:

 Familia heterosexuală
 Familia homosexuală
Familia heterosexuală este tipul de căsătorie dominant, acceptat în toate culturile. Familia este
formată din parteneri de sex opus. In familia homosexuală, partenerii sunt persoane de acelasi sex.
Dupa persoana care deţine puterea în familie putem avea următoarele tipuri de familii:

 Matriarhală - femeia îşi impune autoritatea, luând deciziile cele mai importante.
 Patriarhală - bărbatul are puterea de decizie şi îşi impune voinţa.
 Egalitară - în care ambii soţi au putere de decizie şi iau hotărâri în urma unor negocieri.

În secolele trecute utilitatea familiei a fost contestată. Familia a fost criticată pentru că perpetuează
inegalitatea dintre sexe, şi o aserveşte economic pe femeie, care devine dependentă patrimonial de
bărbat.

Referitor la natura şi numărul funcţiilor familiei, sociologii au avut puncte de vedere diferite dar
în general acestea au fost reduse la următoarele:

 Reproducerea
Pentru ca societatea să se dezvolte, membrii ei trebuie să se reproducă. Familia este principalul cadru
pentru procreerea copiilor, fiind mult mai uşor din punct de vedere financiar pentru două persoane să
crească, să întreţină un copil. În mentalitatea populară se consideră că o familie nu este împlinită dacă
nu au împreună cel puţin un copil. De precizat că familia este grupul social unde este impus tabuul
incestului.

 Socializarea
Familia are rolul de a-l învăţa pe copil tot ce are nevoie pentru a supravieţui, îl învaţă să meargă, să
vorbească, să interacţioneze cu alţi membrii ai societăţii.

3
  Asigurarea protecţiei şi a sprijinului emoțional
Familia îşi ocroteste copii şi îi fereşte de pericolele din mediul înconjurător. Copii sunt îmbrăcaţi,
hrăniţi, supravegheaţi pentru a fi feriţi de accidente. Familia le asigură copiilor de asemenea sprijin
emoţional, fiind o oază, un refugiu pentru ei.

 Funcţia economică
Familia asigură resurse financiare pentru membrii săi care nu desfăşoara activităţi economice.

 Reglarea comportamentului sexual

Singurele relaţii sexuale legitime sunt cele întreţinute în cadrul familiei.

 Obţinerea unui status social.

Poziţia şi reputaţia parinţilor îi ajută adeseori pe copii să obţină mai uşor un status social superior.

Familia, ca celulă de bază a societăţii, este o instituţie care se bucură de protecţie

constituţională. Mai multe constituţii ale statelor europene au prevăzut protecţia familiei ca un
obiectiv important al ordinii constituţionale. Familia se întemeiază prin căsătorie.

Codul familiei stabileşte pentru noţiunea de căsătorie două accepţiuni. În primul rând căsătoria
este un act juridic, pentru încheierea căruia, ambii soţi trebuie să-şi exprime consimţământul valabil
în condiţiile prevăzute de lege. În al doilea rând, căsătoria reprezintă situaţia juridică.

Această situaţie juridică devine aplicabilă după încheierea actului juridic al căsătoriei si există
pe toată perioada cât durează raportul de căsătorie.

Pentru încheierea valabilă a unei căsătorii, legiuitorul a prevăzut necesitatea îndeplinirii unor
conditii de fond, precum şi a unor condiţii de forma.

Prin condiţii de fond se înteleg acele împrejurări care sunt necesar să existe la încheierea
căsătoriei pentru ca ea să fie valabilă.
Condiţiile de fond sunt:

 vârsta legală pentru căsătorie (18 ani bărbatul, 16 ani femeia – cu dispensă, în
condiţiile legii, chiar 15 ani);
 consimţământul viitorilor soţi
 diferenţa de sex
 comunicarea reciprocă a stării de sănătate a viitorilor soţi
În categoria impedimentelor la căsătorie, Codul familiei include: rudenia de sânge, în gradul
oprit de lege; rudenia rezultată din adopţie; starea de tutelă (pe timpul tutelei este interzis a se căsători
tutorele şi persoana minoră aflată sub tutela sa); statutul de persoană căsătorită a unuia dintre viitorii
soţi; starea de alienaţie sau debilitate mintală ori de lipsă temporară a discenământului

Condiţiile de formă impuse de lege la încheierea căsătoriei, au drept finalitate asigurarea

respectării condiţiilor de fond, şi pe de altă parte, garantarea recunoasterii publice a căsătoriei şi
întocmirea înscrisului doveditor al acesteia. Premergător căsătoriei soţii depun declaraţia de căsătorie,
prin care îşi manifestă voinţa de a se căsători. Celebrarea căsătoriei are loc în faţa ofiţerului de stare
civilă investit cu această competenţă.

4
 Efectele căsătoriei sunt diferite, după cum sunt în discuţie raporturile patrimoniale sau relaţiile
personale dintre soţi. În cadrul raporturilor de ordin personal sunt reglementate obligaţia de fidelitate,
de sprijin moral, material, obligaţii privind numele şi domiciliul soţilor.

Pe timpul căsătoriei, regimul bunurilor soţilor urmează comunitatea matrimonială (adică toate
bunurile pe care soţii le dobândesc în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soţilor). Ele pot fi
vândute liber de către oricare dintre soţi fără a avea acordul celuilalt, indiferent dacă la întocmirea
contractului de vânzare-cumpărare sunt sau nu prezenţi ambii soţi. Această metodă se numeşte mandat
tacit reciproc. Excepţia reglementată de cod se referă la imobile. Astfel pentru vânzarea-cumpărarea
unui imobil care aparţine soţilor, este nevoie de prezenţa personală a ambilor soţi la încheierea
contractului, în caz contrar este nevoie de a avea din partea soţului absent un mandat special numit
procură, prin care soţul absent îşi dă acordul de vânzare. Mandatul poate fi general, când priveşte toate
bunurile, sau mandat special, atunci când se referă la operaţiuni determinate cu privire la bunuri
determinate.
Desfacerea căsătoriei urmează întotdeauna calea judecătorească şi se concretizează prin divorţ.

Divorţul este menţionat de cele mai multe ori ca fiind o traumă individuală, o catastrofă pentru
familie şi o ameninţare pentru societate. Rata mare a divorţurilor în societatea contemporană, este
considerată ca fiind un semnal al disoluţiei instituţiei familiei. Deşi câteodată este considerat un
mijloc de evadare, un mijloc de întrerupere a unei relaţii dureroase, divorţul este un eveniment
dureros, dificil pentru ambii parteneri ai cuplului. Antropologul1 Paul Bohannan consideră că divorţul
implică şase experienţe distincte, pe care el le numeşte „ cele şase staţii ale divorţului” , astfel:

 Divorţul emoțional
 Divorţul legal
 Divorţul economic
 Divorţul coparental
 Divorţul comunității
 Divorţul psihic
Astfel antropologul apreciză că cei care nu au trecut printr-un divorţ, nu vor sesiza niciodată
toate dificultăţile şi problemele prin care trece un candidat la divorţ.

Încetarea căsătoriei are loc prin moartea unuia dintre soţi sau declararea judecătorească a
morţii unuia dintre soţi. Dacă se constată, ulterior declarării judecătoreşti a morţii, că soţul declarat
mort este în viaţă, iar între timp celălalt soţ a încheiat o nouă căsătorie, prima căsătorie încetează pe
data încheierii noii căsătorii.

Filiaţia rezultă din rudenia firească sau din adopţie. Potrivit Codului familiei, rudenia firească
se întemeiază pe faptul naşterii şi implică legătura de sânge dintre două sau mai multe persoane care
au un ascendent comun. Adopţia are la bază actul juridic al adopţiei şi, în consecinţă, trebuie să
respecte toate condiţiile de fond şi de formă pe care legea le prevede.

1
Persoană care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și
social-culturale.
5
 În concluzie se poate de spus că structura grupală a societăţii este extrem de complexă, variind
considerabil. Iar studierea acestei structuri grupale are, fără îndoială, o importanţă teoretică deosebită.
Ea permite nu numai identificarea multitudinii de grupuri sociale, fiecare cu specificul său, ci
şi identificarea determinării complexe, concret-istorice a acestora şi a dinamicii lor, precum şi
surprinderea locului şi rolului lor specific în structura, funcţionarea şi dinamica sistemului social
global.
Ea are însă şi o importanţă practică, permiţând acţiuni concrete de activizare a grupurilor
sociale, de optimizare a relaţiilor dintre ele, de creştere a contribuţiei lor specifice la dezvoltarea
societăţii în ansamblul său.

Bibliografie

J. Szczepanski - Notiuni elementare de sociologie, Ed. Stiintifica, 1972, p. 278.

Th. Ford Hoult - Dictionary of Modern Sociology, Totowa, New Jersey, 1969, p. 247.
Călina Jugastru - Curs Sociologie juridică
Maria Voinea - Sociologie Generală