Falsificarea Ceaiului

7/28/2019 Falsiﬁcarea ceaiului
Aspecte conceptuale privind falsificarea ceaiului
1. Motivarea alegerii temei. Obiectivele lucrării

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte istoria ceaiului, metodele lui de obţinere, modul de
întrebuinţare, o evoluţie a consumului de ceai în lume, dar mai ales să amintească despre un lucru des
întâlnit în zilele noastre şi anume, falsificarea ceaiului.
Motivul pentru care s-a ales acest subiect este faptul că, l-a data luării deciziei, amândouă
lucram la o ceainărie. Acest lucru ne-a făcut să descoperim mai mult lumea ceaiului şi să putem înţelege
diferenţele dintre adevăratul ceai şi cel contrafăcut. Am considerat că este un subiect interesant, care
poate fi dezvoltat şi care-i poate ajuta şi pe alţii.
Un ceai adevărat este diferit de cel fals, începând cu mirosul, textura amestecului, gustul băuturi
preparate, dar bineînţeles, aceste lucruri nu-i sunt uşor de observat unui simplu consumator periodic. Un
băutor de ceai fidel, în schimb, ar recunoaşte diferenţele dintre un ceai bun şi unul contrafăcut.
2. Aspecte conceptuale privind ceaiul
● Definiţii
Ceaiul este o băutură extrem de uşor de preparat, cea mai mare atracţie în aproape toate
culturile fiind ritualul de care este acompaniat. Este băutura prieteniei, oferită înaintea mesei, când soses
oaspeţii. Pentru a te bucura de o ceaşcă de ceai ai nevoie de o pauză din rutina zilnică. În timp ce
cafeaua este un stimulent pentru o zi de muncă, ceaiul este o băutură comodă şi mult mai reconfortantă.
În ultimul timp există o cerere uriaşă pentru ceaiuri speciale, procesate şi împachetate la cele mai înalte
standarde.
http://slidepdf.com/reader/full/falsiﬁcarea-ceaiului 1/52
Este greu să găseşti un colţişor în lume unde nu se consumă ceai. Şi asta pentru că este băutura
care ocupă al doilea loc după apă. Patria ceaiului este zona cuprinsă între China de Sud Vest şi regiunile
învecinate ale Birmaniei şi ale Vietnamului de Nord. Curios este faptul că însăşi cuvântul ceai a pătrun
în vocabularul Europei de Est prin filiera limbilor orientale. A explica şi urmări procesul încetăţenirii lui
limbile europene
diferite regiuni ale este tot atât de dificil, ca şi acela de a stabili momentul exact al apariţiei ceaiului în
lumii.
Prima menţiune a ceaiului datează încă din Antichitate. Despre cum a fost descoperit el, ne
vorbesc legendele Chinei, Indiei şi Japoniei. Conform uneia dintre ele, ceaiul a apărut la facerea
Pământului şi a Cerului, el fiind asociat cu numele Regelui Soare Iani-di.
Potrivit altei legende, împăratul Chinei de Sud, Shen Nung (mileniul III î.Hr.), a gustat
întămplător băutura obţinută din frunzele ce au căzut într-o bună zi în apa fierbinte pe care o avea pe
masă. Băutura s-a dovedit a avea o aromă şi un gust atât de plăcute, încât împăratul a ordonat ca
frunzele să fie strânse şi păstrate. Apoi, a emis un ordin prin care cerea să fie folosite în toată ţara.
Documentele istorice atestă că ceaiul era cunoscut în China încă din perioada celor trei dinastii.
Începutul cutivăriilui coincide cu anul 350 d.Hr..
● Clasificări
Există următoarele tipuri de ceai:
∙ Ceai negru simplu: numit de chinezi ceai roşu (Hongcha), acest tip de ceai este obţinut
lăsând frunzele de ceai să se oxideze complet în mod natural înainte de a fi uscate. Frunzele sunt lăsate
pentru început la uscat cel mult 18 ore în lădiţe de lemn, apoi sunt rulate şi întinse în încăperi umede ş
reci. Acest procedeu dă frunzelor culoarea neagră.
∙ Ceai negru aromatizat: ceaiul negru îşi păstrează aroma mai bine şi în timp mai îndelungat
decât ceaiul verde. Infuzia are culoare roşiatică cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai puţin oxídate
putând avea arome de migdale, flori sălbatice, fructe (ceai negru aromatizat). În ţările europene, această
formă a ceaiului chinezesc este cea mai consumată.
∙ Ceai verde simplu: originar din China, este cel mai consumat tip de ceai în ţările asiatice,
fiind popular şi în restul lumii. Ceaiul verde este obţinut prin oprirea oxidării frunzelor de ceai pri
uscarea acestora imediat după recoltare. Ceaiul este procesat în maximum două zile după culegere.
∙ Ceai verde aromatizat: majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de oxidare prin
metode termice. Frunzele pot fi uscate prin metoda tradiţională chinezească de prăjire în tigaie sau prin
metoda japoneză de oprire a oxidării cu abur fierbinte. Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o
uşoară nuanţă verde-gălbuie şi aroma delicată specifică.
∙ Ceai alb: provine din recoltarea mugurilor şi a frunzuliţelor foarte tinere pe care se distinge
încă puful alb. Procesarea ceaiului este simplă şi nu presupune altceva decât uscarea frunzelor la o
temperatură relativ scăzută, de multe ori fiind lăsate să se usuce la soare. Obiectivul este obţinerea unui
grad cât mai scăzut de oxidare (“fermentare”). Pentru că ceaiul alb nu este oxidat şi rulat, perişorii
argintii rămân vizibili, constituind un semn al calităţii procesării. Infuzat, ceaiul alb dă un lichid limped
de culoare foarte deschisă, cu savoare delicată. Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiţiei, în
provincia chineză Fujian, frunzele provenind din Da Bai (Marele Alb).
∙ Ceai
dar la care
galben: se referă, de obicei, la un ceai special procesat în mod similar cu ceaiul verde,
faza de uscare este mai lentă, iar frunzelor de ceai umede li se permite să fie si galbene.
Ceaiul are, în general, un aspect galben-verde şi un miros diferit atât faţă de ceaiul alb, cât şi faţă de cel
verde. Mirosul sau este uneori confundat cu cel al ceaiului negru.
∙ Infuzii de fructe: se găsesc în cele mai variate combinaţii. Se bazează pe câteva ingrediente
considerate de bază cum ar fi: hibiscus, coaja de măceşe, bucăţi de măr şi coacăze. Aceste componente
duc la naşterea unor tipuri de ceaiuri delicioase care, cu ajutorul multitudinii de ingrediente (fructe
plante, condimente) şi arome, îşi creează nota lor aparte.
∙ Rooibos: are o aromă aparte, nu conţine teină şi este cunoscut pentru proprietăţile sale
benefice organismului uman. Poate fi consumat şi de copii. Arbustul de rooibos atinge o înălţime de 1,5
metrii şi este cultivat pe coasta de vest a Africii. Ceaiul este obţinut din rămurele şi din frunzele în form
de ace care, asemănător ceaiului negru, trec print-un proces de fermentaţie. De aceea, ceaiul de rooibos
obţinut are o culoare roşie.
∙ Infuzii de plante: sunt cunoscute ca remedii naturiste. Au un gust plăcut, atât reci cât şi
calde. De obicei nu conţin teină, de aceeasunt recomandate tuturor băutorilor de ceai.
∙ Maté: infuzia maté se prepară într-o dintr-o specie de plante din familia Aquifoliaceae,
numite yerba maté (llex paraguariensis). Aceste plante cres mai ales în Argentina, Paraguai, Uruguai
Perú, Chile, Bolivia şi Brazilia şi sunt în permanenţă verzi. În aceste locuri, servirea ceaiului maté est
foarte răspândită şi a devenit obicei naţional, mai ales în Argentina. În comparaţie cu celelalte ceaiuri
infuzia maté nu se prepară şi nici nu se serveşte la fel ca celelalte. Pentru a putea servi ceaiul maté este
nevoie de o cană specială din dovleac (sau tărtăcuţă) denumită calabasa şi de un pai metalic special
prevăzut la unul din capete cu o sită bombată care foloseşte la strecurarea lichidului din frunzele de cea
şi este denumită bombilla.
● Metode de obţinere
Cultivarea
Ceaiul se dezvoltă cel mai bine la temperaturi medii. Este o plantă hidrofilă: necesită irigare
frecventă şi abuntentă, şi o umiditate crescută a aerului; nu agreează în schimb apa stătută sub rădăcini.
Creşte mai bine pe pantele munţilor. De aceea pe plantaţiile alpine, aflate la altitudinea de 2100 metri, se
cultivă ceai de o calitate superioară.
Arbustul de ceai nu este predispus bolilor periculoase care afectează cafeaua sau viţa de vie.
Cea mai productivă vârstă a arbustului de ceai pe pantele munţilor este de 70 de ani, iar la câmpie
40-50 de ani. Ceaiul se înmulţeşte prin seminţe sau butaşi, dar în prezent se aplică numai înmulţirea prin
butaşi. Pe măsura creşterii arbustul este retezat, stimulându-se astfel apariţia noilor lăstari şi
asigurându-se formarea unei coroane mai mari.
Recoltarea
Se recoltează numai frunzele tinere şi suculente şi mugurii abia desfăcuţi sau chiar încă
nedesfăcuţi. Este un lucru migălos şi fin, practicat, mai ales, de femei. Într-un kilogram de frunze de cea
sunt 3 000 de muguri, iar o culegătoare cu experienţă poate culege într-o zi până la 35 kilograme de
frunze verzi de ceai, din care se obţin aproximativ 7,5 - 9 kilograme de ceai uscat. Cantitatea de ceai
recoltată este diferită în funcţie de zonă. În India de exemplu, se obţin 5,5 tone la hectar, iar in Sri Lanka
7,5 tone. Recoltele, desigur, pot fi mărite prin folosirea îngrăşămintelor şi prin afânarea solului. Arbustu
de ceai este destul de sensibil la variaţiile climaterice.
Ceaiul se recoltează în funcţie de condiţiile climaterice din regiunea respectivă. Asfel, în China ş
Japonia, culesul se face de 3 - 4 ori pe an, iar în India tot anul, fiecare perioadă a recoltării imprimând
frunzei ce ceai un specific aparte, ce determină calitatea produsului finit.
Astăzi ceaiul este produs în peste 30 de ţări ale lumii, în mai mult de 1 500 de sortimente. Zona
de cultivare a ceaiului se întinde de la 48 grade latitudine nordică până la 32 grade latitudine sudică.
Zvântarea
Zvântarea frunzelor proaspete se efectuează în maşini de zvântare, cu ajutorul aerului fierbinte, la
temperaturi de aproximativ 500 grade Celsius, timp de 3 - 8 ore, sau pe grătare cu aer, la temperaturi
de 250 - 300 grade C., timp de 18 - 22 ore, în funcţie de gradul de umiditate al frunzelor. În procesul
zvântării,
Procedeulfrunzele
artificial pierd pânăproductiv,
este mai la 30 - 40dar
% din
prinumiditate,
cel naturaldevenind
se obţineflasce, putând
un produs de oastfel fi strânse
calitate în saci
mai bună.
Răsucirea
Răsucirea se efeactuză în maşini speciale, frunzele eliminând sucul ce vine în contact cu oxigenu
din aer. Are loc distrugerea structurii frunzei de ceai prin fărâmiţare şi începe procesul de fermentare.
Există două procedee de fărâmiţare: tradiţional şi netradiţional. Din primul rezultă frunze de ceai ma
mari, din al doilea mai mărunte. La obţinerea ceaiurilor, prin procedee netradiţionale se folosesc maşin
CTC (“cut, tear and curl”- “a tăia, a rupe şi a răsuci”) sau Rotovane. Ambele fărâmiţează frunzele în
bucăţele mult mai mărunte decât în cazul aplicării metodei tradiţionale. Ceaiul obţinut astfel corespund
cerinţelor pieţei moderne, deoarece se accelerează prepararea produsului finit. Acest ceai, având
aceeaşi aromă minunată, la infuzare capătă o culoare mai intensă.
Fermentarea
În etapa următoare frunza intră în fermentare - moment de bază în producerea ceaiului negru. În
procesul fermentării se schimbă culoarea frunzelor (din galbenă-verde în roşcat-brună), se reduce
cantitatea de substanţe tanante, se activează cofeina şi se creează condiţiile pentru formarea uleiurilor
eterice noi. Acest efect se obţine ca rezultat al acţiunii fermenţilor la maturarea frunzei. Procesul de
fermentare decurge fără intervenţia maşinilor şi a omului, la temperaturi destul de joase şi la o umiditat
ridicată (95-98%), timp de 4 ore. După miros, specialiştii îşi dau seama dacă fermentaţia decurge
normal. Este un indice important al calităţii produsului. Timpul excesiv de fermentare înrăutăţeşt
calitatea ceaiului, culoarea şi gustul produsului finit.
Uscarea
Etapa următoare, uscarea, are drept scop scăderea umidităţii până la cea normală (2-5%),
aceasta influenţând durata păstrării produsului finit. Uscarea se efectuează în uscătorii speciale cu
ajutorul aerului fierbinte la temperatura de 92-95 grade C, timp de 20-22 minute. După uscare, ceaiul
are culoarea
nuanţele neagră, iar la infuzare, prin eliminarea repetată a sucurilor, se obţine o băutură de toate
chihlimbarului.
Următoarea
Ceaiul sortat etapă constă în sortarea
(ceaiul-semifabricat) este apoiceaiului
expediatculaajutorul unor
fabricile de site cu găuri Aici,
împachetat. de dimensiuni diferite.
prin amestecarea
diverselor mărci de semifabricat şi adaosuri, inclusiv a substanţelor aromatice, se obţin sortimente
comerciale de ceai.
Deoarece ceaiul absoarbe toate mirosurile, pierzând chiar şi aroma sa specifică de ceai, toate
operaţiile se execută rapid şi cu multă precauţie.
3. Aspecte statistice privind consumul de ceai
● Istoric
Ceaiul a prins repede şi în Vest, la început folosindu-se numai ceaiul verde. Tot atunci, după
cum povesteşte J.G. Houssaye în “Monografia Ceaiului”, modul de a prepara această băutură era puţin
cunoscut, excepţie făcând doar câteva familii mari din Londra. Văduva nefericitului duce de Monmouth
a trimis într-una din zile o cutiuţă de ceai rudelor sale din Scoţia, fără să precizeze însă şi modul de
preparare. Bucătarul a fiert plantele, a scurs apa şi a servit frunzele ca pe un fel de spanac.
6
Prima licitaţie a ceaiului a avut loc la Londra (Mincing Lane), în 1657. În Franţa, Italia şi Spania
ceaiul era servit în casele aristrocraţilor, care dispuneau în acelaşi timp şi de seturi de porţelanuri fine
care au început treptat să facă parte din ritual. Iniţial a fost un produs scump, iar cutiuţa de ceai era
încuiată şi păzită cu străşnicie de stăpâna casei.
încerca Contrabanda cu ceai

să scape de taxa a devenit apoi o afacere importantă în Anglia, în zilele în care toată lumea
Cromwell.
Taxarea ceaiului a fost unul dintre evenimentele care a condus la Războiul de Independenţă.
Coloniile englezeşti nu mai voiau să plătească taxe pe ceai sau pe sticlă. Sosirea navelor încărcate cu
ceai la preţuri destul de mari, pentru a asigura profitul Companiilor Indiilor de Est, a fost trăgaciul de la
care a pornit războiul.
Ceaiul a fost aruncat în portul din Boston, iar coloniile au explodat. Acesta a fost primul impuls
real dat Companiilor Indiilor de Est care a adus un schimb foarte profitabil sub umbrela impresionantulu
său monopol. Compania a negociat opiu pentru ceai, înrobind astfel generaţii de chinezi la consumul de
droguri.
Britanicii au fost foarte duri când au spart monopolul chinezilor asupra ceaiului şi au încercat sa
crească planta în India. Pământurile junglei trebuiau prin urmare curăţate, întrucât climatul era suficien
de bun. Singura problemă era că nu ştiau să proceseze frunzele. Comercianţii Companiilor Indiilor de
Est stăteau în depozitele lor din Canton şi Hong Kong şi nu li se permitea să călătorească.
Însă nici acest lucru nu a durat mult. Robert Fortune, unul dintre comercianţii timpului, a avu
curaj şi a reuşit. Îmbrăcat în vânzător chinez s-a strecurat în regiunile cultivate cu ceai, în 1820, sub
pretextul unor observaţii atente. S-a întors cu lăstari, pentru a-i planta în India, şi cu metodele de
procesare a frunzelor.
În general, caracteristic ceaiurilor indiene era gustul mai pronunţat, fiind mai negre decât cele
chinezeşti. Ceaiurile de Assam aveau un gust sărac şi aspru. Cum comerţul înflorea, vasele mici pentru
transport au fost înlocuite prin 1870 de altele mai mari, mult mai practice. Ultimul an în care China a
dominat exporturile de ceai a fost 1886. Ceaiurile negre Indian şi Empire au devenit de atunci
predominante. Un număr însemnat de comercianţi englezi au început să-şi câştige din ce în ce mai mu
reputaţia din comerţul cu ceai.
În India, hinduşii erau de părere că arbustul de ceai a fost descoperit întâmplător de prinţul
Bodhidharma, pe când călătorea în China de Sud. Conform altei legende, arbustul de ceai ar fi răsărit
pe locul unde au căzut pleoapele prinţului Daruma, despre care se spune că şi le-ar fi tăiat ca să nu
adoarmă în timpul meditaţiei. Discipolii lui Daruma au adunat frunzele acestui arbust şi au pregătit
băutură tonică.
Multă vreme s-a considerat că arbuştii sunt unica specie a acestei plante. În 1763, un navigator
suedez i-a adus cunoscutului naturalist Carl Linee, un arbust de ceai, din China. Savantul, fiind convin
că este o plantă unică, i-a atribuit în clasificarea sa, denumirea de Thea Sineusis, “ceai chinezesc”.
Botaniţii au fost nevoiţi să recunoască existenţa altei specii de ceai, pe care au numit-o Thea Assamica,
“ceai de Assam”. Îndreptându-ne mai spre nord, arbuştii de ceai sunt mai mici, iar mai aproape de
Ecuator atingeau înălţimea arborilor.
În China, filozofii afirmau că ceaiul este mai bun decât vinul, deoarece fortifică şi înviorează, n
provoacă ameţeală şi este mai bun decât apa, fiindcă nu transmite boli infecţioase.
Iniţial, care
tămăduitoare, ceaiul era întrebuinţat
înlătura oboseala şideîntărea
oamenii împăratului
vederea, şi bază
dar şi ca de feţele
pentrubisericeşti
creme, încatratarea
băutură
diferitelor boli. În patria sa, ceaiul a început să fie folosit ca băutură prin secolul al V-lea. Era preţuit
foarte mult, un dar pe care împăraţii îl ofereau ca semn de gratitudine supuşilor. În secolul al VI-lea, era
deja băutura preferată a protipendadei. Abia în secolul al X-lea a ajuns să fie o băutură naţională şi
obiect al comerţului.
Avantajele ceaiului provenit de la arbustul sălbatic chinez, în raport cu alte varietăţi, au fost
demonstrate prin analiza biochimică, efectuată de către chimistul rus K.M. Djumukadze.
În Europa, ceaiul a fost adus în secolele XVI-XVIII de către portughezi şi olandezi. În timp,
consumarea acestei băuturi s-a transformat într-o tradiţie a siestei de după prânz şi s-a extins peste
Oceanul Atlantic, până la New Amsterdam (actualul New York).
În 1664, comercianţii companiei engleze din India au adus în dar regelui două rămurele de ceai.
Darul a fost acceptat, băutura a fost apreciată la adevarata ei valoare, apoi drumurile ceaiului s-au
deschis, la început ca produs de lux, accesibil celor bogaţi şi aristrocraţiei, iar mult mai târziu ca băutură
tradiţională a maselor largi. Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după reducerea impozitului pe ceai, e
a devenit accesibil orăşenilor, dar pentru marea majoritate continua să fie un produs foarte scump.
Ceaiul era băut la început în cafenele (prima aparţinându-i lui Thomas Twinning, ţesător de
meserie), unde, în lipsa banilor mărunţi, ca rest, puteai primi bonuri pentru ceai, acceptate în magazine
ca mijloc obişnuit de plată. Schimburile comerciale începeau şi ele să înflorească. Pe întinderile
nemărginite ale mărilor puteau fi întâlnite clipere cu ceai, veliere rapide încărcate cu marfă de preţ.
Apoi au apărut tradiţionalele întreceri cu premii. Este celebru cazul a trei clipere “Ariel”,
“Teyping” şi “Serika” care au parcurs simultan distanţa de 25 744 km intrând în port aproape bord la
bord.
Plantaţiile se extind la începututl secolului al XX-lea şi în Italia de Nord şi Elveţia de Sud; în
prezent cultivarea ceaiului a prătuns şi în Australia.
Plantaţiile de ceai, cel puţin cele tradiţionale, nemecanizate, sunt locuri calme şi liniştite. Se
mulează de-a lungul pantelor şi dealurilor. Arbuştii sunt tunşi ca nişte soldăţei, creând un platou verde
iar singurele zgomotele ce pot fi auzite sunt ale femeilor care culeg ceaiul, în hainele lor colorate.
Tufele de ceai, ca si cele de cafea, se dezvoltă în cinci ani, dar pot fi recoltate apoi timp de
cinzeci de ani. Aroma ceaiului diferă de la zi la zi, depinzând de vreme, de climatul general şi de sol. D
aceea, a amesteca ceaiurile este câteodată esenţial.
În total, există mai mult de 2 000 de varietăţi de ceai. Ca şi vinurile, ceaiurile variază substanţial
peste tot în lume şi chiar de la o vale la alta. Se simte chiar o oarecare diferenţă dacă tufa creşte la soare
sau la umbră.
Toate ceaiurile speciale se culeg prin metoda tradiţională. Culegătorii sunt, în general femei
Fiecare poartă în spate un coş. Pentru că ceaiul se recoltează în mod constant, culegătorii sunt aşteptaţi
să revină pe plantaţii de mai multe ori pe an. Deoarece cei mai buni arbuşti de ceai din Darjeeling sau
Ceylon
dificile.cresc la altitudini
În Assam sau în de 3 000
multe sau 6din
locuri 000Africa,
de metri, culegătorii
unde lucrează
terenul este mult de
maimulte ori în un
accesibil, condiţii foartec
culegător
îndemânare poate să culeagă până la 60 de kilograme de frunze pe zi.
În regiunile mai joase, recoltarea mecanizată se desfăşoară altfel. Aceasta presupune ca frunzele
inferioare să fie culese înaintea frunzelor mai fine. Acestea sunt apoi prelucrate, tăiate, întoarse ş
zdrobite. Şi astfel ceaiul se prepară mai uşor.
Tradiţia amestecării ceaiurilor există de mai multă vreme. Cu secole în urmă, când nu existau
căile ferate, ceaiul era transportat din Asia cu caravanele de cămile. Drumul era lung şi periculos,
aprovizionarea inconstantă. Pentru a nu pierde niciun gram din încărcătura preţioasă, negustorii
amestecau diferite pachete de ceai şi vindeau amestecurile cu mai multă plăcere decât componentele lor
separate.
Amestecarea, sau cupajarea, este un proces complicat, fin, care necesită o muncă plină de
răbdare. Companiile producătoare de ceai au, de regulă, reţete proprii de amestecare. Cei care o fac
sunt de fapt degustătorii de ceai. Trebuie să aibă simţul gustului şi al mirosului extrem de fine şi să fi
capabili să îndeplinească în permanenţă un volum mare de lucru.
Dacă pe o cutie de ceai scrie “produs în China”, înseamnă că amestecul conţine diverse soiuri
cultivate în China. Acelaşi lucru este caracteristic pentru India, Sri Lanka etc.
În Franţa, cardinalul Mazarin a fost cel care a introdus obiceiul ceaiului la curtea franceză.
Pentru mult timp băutul ceaiului a fost un lux exclusiv al curţii, implicând cele mai rare şi preţioase servi
de ceai. Când s-au deschis primele magazine de ceai, în secolul al XX-lea, acestea erau singurele locuri
în care puteau fi văzute doamnele respectabile.
În Anglia, ceaiul a devenit rapid un obicei al maselor. În secolul al XVIII-lea, grădinile
londoneze din Ranelagh, Marylebone şi Vauxhall au devenit foarte la modă. Aici lumea se putea delecta
în voie cu peisajele fermecătoare în timp ce savura în linişte o cană cu ceai şi pâine cu unt. În casele
mari, servitorii aduceau apa fierbinte pentru ca mai apoi doamnele de companie să prepare ceaiul.
Iar în ceea ce priveşte muncitorii, pauzele pentru ceai au fost introduse în 1820. Obiceiul este
încă păstrat în Nordul Angliei şi în Scoţia. Include mâncare caldă şi rece, plăcinte cu carne, salate,
brânză şi gem, urmate de fructe şi prăjituri.
În Japoinia, servirea ceaiului este un eveniment aparte. Se vorbeşte despre o întreagă tradiţie şi
există o ceremonie anume. De aceea, cînd cineva este invitat la un ceai poate să se aştepte la ceva
deosebit: o cameră specială, mică, ascunsă de zgomotul tumultos al zilei, persoane deosebite, imagini de
poveste, atmosferă de sărbătoare, toate aflate într-o izolare totală de lumea înconjurătoare şi de
preocupările de zi cu zi. Calea ceaiului este un drum în sine. Un drum spre tine însuţi.
● Producţia de ceai
Ţările enumerate mai jos produc 79% din cantitatea totală de ceai din lume, aparţinându-le 86%
din exportul mondial. Toate, cu excepţia Chinei, sunt membre al Consiliului Ceaiului.
India
Exportă aproximativ 14% din producţia mondială de ceai. Aici se cultivă ceai cu gust şi
proprietăţi unice. Sorturile de bază sunt: Assam, Darjeeling şi Nilgiri.
Sri Lanka
Exportă aproximativ 21% din producţia mondială. Trei regiuni, unde se află plantaţiile, produc
ceaiuri cu gust diferit şi culori diverse. Sorturile de bază sunt: Ceylon Blend, Dimbula, Nuwara Eliya ş
Uva.
Africa
Africa de Est, care a început să cultive ceaiul mai târziu decât alte ţări, a ajuns să fie astăzi lider
printre cultivatorii de ceai şi produce ceaiuri excelente, întrebuinţate la fabricarea amestecurlior în toată
lumea. Patru ţări: Kenya, Malawi, Tanzania şi Zimbabwe produc 25% din exportul mondial, fiecare
dintre ele dispunând de o Asociaţie a ceaiului.
China
Patria ceaiului produce circa 18% din exportul mondial. Pe lângă sorturile de ceai negru, China
mai produce încă cinci feluri importante de ceai, care i-au adus faimă: ceaiurile verzi, “ulung”, albe
aromatizate şi presate.
Indonezia
Exportă aproximativ 8% din producţia mondială. Plantaţiile de bază sunt situate pe insulele Java
şi Sumatra. Toate ceaiurile din Indonezia sunt plăcute, au un gust pronunţat şi o culoare aprinsă. În
trecut erau vândute, mai cu seamă, ca bază pentru amestecuri, astăzi însă se produc şi soiuri autohtone
speciale.
Ţările producătoare de ceai
Aceste ţări consumă, în prezent, numai 1/10 din volumul de ceai consumat în ţările tradiţional
importatoare, ceea ce confirmă un potenţial substanţial de creştere a consumului de ceai în aceste ţări.
Dezvoltarea pieţelor ţărilor producătoare ar exercita, de asemenea, presiuni asupra lanţului valoric şi
sporirea valorii adăugate reţinute de ţările ACP producătoare de ceai. Kenya consumă numai 6% din
producţia obţinută, adică 18,7 mii tone din 314 mii tone obţinute în anul 2010, însă aproximativ 60% din
kenyeni susţin că ceaiul este băutura lor preferată. Bangladesh, în trecut al 5-lea mare exportator de ceai
al lumii, înregistrează o creştere considerabilă a cererii interne, fapt ce a forţat apelarea la importuri în
volum de 4 mii tone în sezonul 2009/2010, în principal din India şi Sri Lanka.
Aceste evoluţii indică un potenţial de excepţie pentru ţările ACP exportatoare de ceai.
10
Piaţa internaţională a ceaiului

1. Aspecte cheie
Cele mai consumate varietăţi de ceai la nivel global sunt ceaiul negru şi ceaiul verde. Deşi
acestea provin din acelaşi arbust (Camelia sinensi), frunzele sunt procesate în mod diferit.Ceaiul negru
(Assam,
65% din Ceylon,
producţia Darjeeling,
globală deEarl
ceai,Grey, Keemun,
67% din Lapsang
consumul Souchong,
global şi 80% dinSikkim, Yunnan,
comerţul etc.) reprezintă
internaţional cu ceai.
În cazul ceaiului negru, frunzele trec printr-un proces de oxidare completă, conferind produsului
un termen mai îndelungat de valabilitate la raft decât cel al ceaiului verde, şi posibilitatea transportării
depozitării mai facile. Ceaiul negru este, de asemenea, mai taninos şi conţine mai multă cafeină (teină
decât ceaiul verde. Aceste ceaiuri sunt numite de către chinezi şi ceaiuri roşii.
Spre deosebire de ceaiul negru, ceaiul verde (Gunpowder, Dragon Well, Jasmine, Sencha
Dancha, Hojicha, Genmaicha, Gyokuro, Spider Leg, Mattcha şi Tencha) este obţinut prin procesarea
frunzelor într-un mod orientat direct către neutralizarea enzimei responsabile cu oxidarea acestora.
Ceaiul verde este consumat preponderent în China, Japonia şi Africa de Nord, unde reprezintă baza
pentru prepararea ceaiului de mentă. Ceaiul verde este, însă, subiectul unei cereri crescânde în ţările
occidentale, aflate mereu în căutare de noi produse şi arome. O campanie de marketing fără precedent
a permis, de asemenea, promovarea beneficiilor pentru sănătate a consumului de ceai verde.
O serie de produse de nişă suplimentează aceste două metode principale de tratare a frunzelor
de ceai, între acestea, ceaiul galben, ceaiul alb, ceaiurile din frunze semi-oxidate sau postfermentate, şi,
bineînţeles, ceaiurile aromate, mult căutate de cunoscătorii din Europa.
Deşi ceaiul este cultivat în nu mai puţin de 36 de ţări tropicale şi semi-tropicale, incluzând 21 de
ţări din regiunea ACP (Africa, Caraibe, Pacific), numai 6 dintre acestea asigură 80% din producţia
mondială de ceai. Primele două mari producătoare de ceai la nivel global, China şi India, sunt, totodată,
şi cele mai mari consumatoare. În plus, numai jumătate din producţia mondială de ceai ajunge pe pieţele
internaţionale, restul acoperind cererea internă în ţările producătoare.
Producţia mondială de ceai s-a situate la 3,9 milioane tone în anul 2010, comparative cu 3,885
milioane tone în 2009. Potrivit Asociaţiei Est-Africane pentru Comerţul cu Ceai (EATTA), importurile
globale de ceai destinat consumului – şi nu re-exportului – s-au cifrat la 1,465 milioane tone în anul
2009, incluzând cele 225 mii tone pentru piaţa Uniunii Europene.
Întrucât Uniunea Europeană nu este producător de ceai, importurile sunt scutite de taxe vamale;
nu există nici standarde specifice de calitate, în afară de cele referitoare la siguranţa alimentară –
incluzând Limita Maximă de Reziduuri (MRL) – şi la etichetare. Piaţa este complet liberalizată. Există u
tarif MFN (clauza Naţiunii celei Mai Favorizate) de 0% şi, cu câteva excepţii, nu se aplică nici o taxă
vamală la importurile de ceaiuri finite.
Cu o producţie de 1,4 milioane tone în 2010, sau 31% din producţia globală, China este cel mai
mare producător de cei din lume, poziţie preluată de la India în anul 2005. Plantaţiile de ceai din China
se întind pe o suprafaţă de 1,86 milioane hectare, sau aproximativ jumătate din suprafeţele cu culturi de
11
ceai din lume. Din punct de vedere al tuturor varietăţilor de ceai existente pe piaţa mondială, China
ocupă locul 2 în topul exportatorilor, însă este lider pe segmentul de export al ceaiului verde. Vânzările
de ceai verde ale Chinei s-au majorat cu 2% în anul 2010, după ce acestea au depăşit pragul de 300 mii
tone în anul 2009. Principalele pieţe de desfacere a exporturilor chineze de ceai verde sunt Maroc,
UniuneaIndia
Europeană, Japoniamare
este al doilea şi SUA.
producător de ceai al lumii, cu o producţie de 966,4 mii tone în anul
2010 sau 28% din producţia globală. Din aceasta, numai 193,2 mii tone au fost exportate, fapt ce a
plasat India pe locul 4 în topul exportatorilor mondiali de ceai, cu o cotă de piaţă de 14%. India importă
ceai pentru re-export. Importurile totale de ceai ale Indiei s-au redus cu 25% în sezonul 2010/2011 la
19,3 mii tone, însă importurile Indiei din Kenya au crescut de la 2,27 mii tone în sezonul 2009/2010 la
4,51 mii tone în sezonul 2010/2011.
Kenya este al treilea mare producător de ceai din lume, însă primul între ţările ACP, cu 50% din
producţia de ceai a acestei regiuni. Kenya a beneficiat de o recoltă record în anul 2010, producţia
cifrându-se la 398,5 mii tone, comparativ cu 314,1 mii tone în 2009 şi 345,6 mii tone în 2008. Kenya
este cel mai mare exportator de ceai negru, având livrări de 441 mii tone în 2010, volum ce include
ceaiul produs în toată regiunea de est a Africii şi Madagascar şi vândut la licitaţia săptămânală de la
Bursa de ceai din Mombasa.
Anul 2010 a fost foarte bun şi pentru Sri Lanka, ce ocupă locul 4 în topul producătorilor
mondiali de ceai, cu o producţie de 329,3 mii tone şi o majorare cu 7,3% a exporturilor, la 84,1 mii
tone.
85% din producţia mondială de ceai este comercializată prin intermediul unor companii
multinaţionale, care deţin propriile plantaţii şi achiziţionează producţia micilor cultivatori. Fabricile lor
procesare se regăsesc în Europa şi în alte ţări occidentale, fapt ce le oferă posibilitatea realizării
propriilor amestecuri şi ambalări, operaţiuni ce conferă produselor o valoare adăugată ridicată, care
reprezintă până la 80% din preţul de comercializare cu amănuntul.
Principalii jucători de pe piaţa europeană a ceaiurilor sunt Unilever (ale cărei branduri includ
Lipton, liderul mondial, Elephant, Tchaé, PG Tips, Brooke Bond, etc.), Associated British Foods
(Twinings), James Finlay, Van Rees (subsidiară a Acomo, Amsterdam Commodities NV), precum şi
alte grupuri internaţionale, precum compania indiană Tata (cu brandul Tetley), McLeod Russel India ş
Sarah Lee (Pickwick).
În timp ce supermarket-urile se axează, în mare parte, pe comercializarea marilor branduri, micii
detailişti se specializează adesea în amestecuri deosebite, de calitate superioară, furnizate de importatori
independenţi. Tendinţa consumatorilor de a achiziţiona produse aromate ar trebui să ducă la lărgirea
paletei de clienţi ai acestor mici detailişti.
În general, ceaiul este vândut la licitaţiile săptămânale derulate, în principal, la Calcutta (India)
Mombasa (Kenya), Colombo (Sri Lanka) şi Jakarta (Indonezia). În afară de Mombasa, un alt centru de
licitaţie se află la Limbe (Malawi), unde se licitează cantităţi mai mici. Centrul de Comercializare
12
Ceaiului de la Dubai, care vinde şi procesează ceaiuri din 13 ţări diferite, 6 dintre acestea din regiunea
ACP, a fost creat în anul 2005 şi este un rival în creştere pentru licitaţiile desfăşurate în Africa de Est.
După 40 de ani de declin în termini reali, cu o ofertă al cărei ritm de creştere este superior celui
al cererii, preţurile la ceai s-au dublat în perioada 2002 – 2009, de la 194,43 cenţi US/kg în septembrie
2002
US/kglaînregistrat
374,41 cenţi US/kg în1984
în ianuarie septembrie 2009,Consumatorii
la Mombasa. însă s-au menţinut multînsub
din ţările cursrecordul de 428,75
de dezvoltare cenţi
au resimţit
mai acut această creştere de preţuri (+12% în 2009) decât cei din ţările dezvoltate (+5%), unde ceaiul
se confruntă cu o competiţie acerbă din partea altor multe varietăţi de băuturi.
Această explozie a preţurilor a constituit rezultatul a patru ani de creştere a cererii globale
într-un ritm mai alert decât producţia, a evenimentelor politice din Kenya şi a secetei care a afectat
Africa de Est, India şi Sri Lanka. Producţia s-a diminuat, astfel, cu 0,64% între anii 2007 şi 2009, în
timp ce consumul a înregistrat o creştere cu 0,21%.
Importurile europene de ceai au înregistrat o rată anuală de creştere de 5,2% în perioada 2004–
2008, la 348 mii tone, evoluţie influenţată mai puţin de cei 5 mari importatori de ceai negru – Marea
Britanie, Germania, Franţa, Olanda şi Polonia, cât de expansiunea cererii în Europa de Est. În Polonia şi
în rep. Cehă, ce ocupă poziţiile 5 şi 10 în topul importatorilor europeni de ceai, cererea a crescut cu
6,7% şi, respectiv, cu 17% în anul 2008. În Bulgaria, importurile s-au majorat cu 48%, iar în România
cu 28%, deşi aceste două pieţe au dimensiuni modeste. Circa 56% din importurile europene de ceai au
provenit direct din ţările în curs de dezvoltare, restul reprezentând re-exporturi între ţările europene.
2. Piaţa globală a ceaiului în perioada 2010–2011

Anul 2010 a fost marcat de o puternică volatilitate a preţurilor, care şi-au continuat trendul
ascendent. Cererea susţinută a determinat un preţ mediu global de 316,74 cenţi US/kg, însemnând o
creştere cu 0,89% faţă de anul anterior, când acesta se situa la 313,96 cenţi US/kg. La mijlocul anului
2010, invazia musculiţelor de genul Helopeltis în statul Indian Assam a dus la un declin al producţie
indiene de ceai cu 1,3%, la 966 mii tone. Prin contrast, Kenya, ca şi Sri Lanka, au înregistrat producţii
record de ceai, în creştere cu 13,1% faţă de anul 2009, la 329,4 mii tone. Producţia de ceai a
Vietnamului s-a menţinut constantă, la 112 mii tone în primele 10 luni ale anului.
Preţurile globale au continuat să crească în anul 2011. Impactul invaziei de Helopeltis s-a
resimţit şi în acest an, exporturile indiene diminuându-se cu 9,2%, la 27,7 mii tone în primele 2 luni al
anului. Producţia de ceai a Sri Lanka a fost marcată, de asemenea, de o scădere cu 23% în luna
ianuarie 2011, la 20,7 mii tone.
O diminuare a producţiei de ceai în ţările ACP, îndeosebi în Kenya, a generat o creştere a
preţului mediu la licitaţia de la Mombasa din ianuarie 2011 cu 16% faţă de media înregistrată pe întreg
anul 2010 şi cu 8,7% mai mare decât preţul mediu al lunii ianuarie 2010. În luna februarie 2011,
cumpărătorii egipteni şi-au suspendat activitatea pe fondul evenimentelor politice interne, fapt ce a
cauzat o scădere cu 14% a exporturilor de ceai kenyene şi a exercitat presiuni asupra preţurilor.
13
Continua depreciere a dolarului american – moneda utilizată în tranzacţiile de la Mombasa – faţă

de alte monede din ţările importatoare de ceai, în special cele din Uniunea Europeană, a sprijinit
consolidarea cererii acestor ţări.
Între producători, creşterea încasărilor din livrările de ceai a fost parţial atenuată de o creştere
susţinută a costurilor
dar şi de creşterea de producţie,
preţurilor la ţiţeiînpeparticular a costurilor către
piaţa internaţională cu forţa de muncă
finele anului şi cu utilităţile
2010 şi începutul(energia)
anulu
2011, care, a generat creşterea costurilor de transport.
2.1. Oferta de ceai a regiunii ACP (Africa, Caraibe, Pacific)
2.1.1 Kenya
Tea Board of Kenya (TBK) a raportat că vremea favorabilă a permis obţinerea unei recolte de
398,5 mii tone în 2010, comparative cu 314,1 mii tone în 2009 (+27%) şi 345,6 mii tone în 2008.
Exporturile de ceai ale Kenyei, care includ şi ceai produs în alte ţări est-africane, s-au majorat
semnificativ de la 342 mii tone în 2009 la 441 mii tone în 2010, valoarea încasărilor la export
cifrându-se la 1,2 miliarde USD (+40% faţă de anul 2009). Ceaiul reprezintă 35% din veniturile
încasate de Kenya din exporturile agricole. Din cele 273,8 mii tone de ceai vândut la licitaţia de la
Mombasa în primele 10 luni ale anului 2010, 203,7 mii tone au provenit din Uganda, Lipton fiind
cumpărătorul principal (52,5 mii tone).
TBK a raportat, de asemenea, că, în primele 4 luni ale anului 2011, seceta a provocat un declin
cu 23% al producţiei de ceai, la 85 mii tone, exporturile având un volum de 95 mii tone. Unele fabrici de
procesare au operat la jumătate din capacitatea de producţie, iar numărul zilelor de recoltare s-a redus
de la 6 la 4 zile pe săptămână. Volumul ceaiului licitat la Mombasa s-a restrâns cu 7%, la 87,9 mii tone,
acest fapt datorându-se declinului achiziţiilor egiptene (21% din exporturile kenyene în anul 2010) pe
fondul revoltelor sociale şi politice din Egipt, cel mai mare client al Kenyei. Consumul intern de ceai î
Kenya creşte de la an la an, astfel că, în anul 2010, a atins nivelul de 18,7 mii tone, comparativ cu 13,8
mii tone în 2004.
Cererea de noi varietăţi de plante este în creştere iar culturile de ceai se răspândesc pe noi arii.
Cea mai mare provocare pentru TBK o constituie, în prezent, asigurarea că aceste noi suprafeţe sunt
favorabile culturilor de ceai. 60% din producţia de ceai a Kenyei este obţinută de Kenya Tea
Development Agency (KTDA), care administrează peste 500.000 de mici producători, precum şi 65 de
fabrici în care sunt angajaţi peste 4 milioane de kenyeni.
14
2.2 Noi parametrii de consum

2.2.1 Sănătate şi vogă
Pe pieţele europene, aspectele legate de sănătate joacă un rol crescând în determinarea
opţiunilor consumatorilor în ceea ce priveşte produsele alimentare. Campaniile de marketing au permis
ceaiului verde, originar,
aceste condiţii, consumulînmondial
mare parte,
anualdin
de Asia, să beneficieze
ceai verde de5,5%,
va spori cu acest comparative
trend. FAO estimează
cu consumulcă, de
în
ceai negru, care ar urma să înregistreze o rată de creştere de numai 1,8%.
În replică la aceste previziuni, TBK a lansat o altă campanie de marketing, “TBK Tea Run”,
făcând o conexiune între cele două produse-emblemă ale ţării, ceaiul şi atletismul. Tea Research
Foundation este, de asemenea, preocupată cu o nouă varietate de ceai, de culoare purpurie, cu
proprietăţi medicinale superioare celor ale ceaiurilor negre şi verzi. În plus, seminţele acestei noi varietă
pot fi utilizate pentru fabricarea uleiului de consum de calitate superioară, dar şi în industria farmaceutic
Această varietate de ceai purpuriu va fi transmisă spre înregistrare la Inspectoratul Fitosanitar din Kenya
(KEPHIS - Kenya Plant Health Inspectorate Services).
În Europa, consumul ceaiurilor în vogă este în creştere – spre exemplu, ceaiurile cu gheaţă,
ceaiurile aromate, amestecurile de ceai verde, ceaiurile fierbinţi şi ceaiurile reci. În replică la aces
fenomen, ţările producătoare încearcă să diversifice gama de produse şi să dezvolte branduri care le vor
spori vizibilitatea pe piaţă, precum şi să sprijine campaniile de marketing şi de combatere a produselor
contrafăcute.
2.2.2 Noi pieţe şi tendinţe

Lanţul de aprovizionare
Ceaiul din Africa de Est, în particular cel din Uganda, Rwanda, Burundi, Tanzania, Malawi,
RPD Congo, Zimbabwe, Zambia, Mozambic şi Etiopia, dar şi din Madagascar, este vândut, în general,
la licitaţia săptămânală de la Mombasa.
În Kenya mai există o bursă de ceai la Nairobi. Cele două burse sunt administrate separat, însă
plănuiesc să creeze împreună o bursă de mărfuri agricole în vederea consolidării poziţiei pe piaţă.
Frunzele de ceai brute sunt expediate pentru prelucrare în regiunile în care există consum de
ceai, sau în Dubai şi India în scopul re-exportului. EATTA estimează că, deşi preţul de achiziţie la
licitaţia din Mombasa este de 3 USD/kg, în supermarket-urile din Europa ceaiul ajunge să fie
comercializat la un preţ de 5 – 6 ori mai mare.
Pieţe emergente
Creşterea puterii de cumpărare în ţările emergente stimulează consumul de ceai. Exporturile
kenyene de ceai în China s-au majorat cu 65% în perioada 2009 – 2010, ajungând la 1500 tone. În
aceeaşi perioadă, exporturile către India au crescut cu 46% la 5400 tone. De asemenea, exporturile de
ceai ale Kenyei pe piaţa emirateză s-au extins cu 73¤, la 22000 tone. Hub-ul comercial Dubai Tea
16
Trading Centre a înregistrat un nivel record al vânzărilor de ceai în anul 2010, comercializând un volum
de 10,6 mii tone, în creştere cu 41% faţă de anul 2009. Această evoluţie s-a datorat, în parte, recoltelor
bune de ceai negru obţinute de Kenya şi Sri Lanka, însă şi cererii în creştere în alte ţări din Orientul
Apropiat şi din Comunitatea Statelor Independente (CSI), geografic aflate în proximitatea Dubai, care
absorb 27%gratuite
depozitării din exporturile globale
pe o perioadă de ceai.
de până Dubai
la 60 derulează
de zile o strategie
şi dezvoltând agresivă,
operaţiuni oferind posibilitatea
de ambalare şi etichetare
a ceaiurilor procesate pe plan local.
Rusia
În Rusia, cel mai mare importator de ceai la nivel mondial, se consumă tot mai mult specialităţ
de ceai şi ceaiuri scumpe. Rusia acoperă din import 99% din cererea internă, pentru anul 2011
estimându-se revenirea consumului intern la nivelul anterior declanşării crizei economice globale,
anume, 170 mii tone. Cu toate acestea, principalii furnizori de ceai ai Rusiei un sunt ţările ACP, ci Sri
Lanka (29% cotă de piaţă în Rusia), India (25%), China (11%) şi Vietnam (11%).
În acest an, Rusia are în vedere extinderea volumului importurilor de ceai neprelucrat în vederea
procesării şi ambalării sub forma pliculeţelor şi re-exportării în Ucraina, Kazakhstan şi Europa de Est.
Taxele vamale de import, care, în prezent, sunt de 0% pentru ceaiul brut şi 15 – 20% pentru ceaiul
procesat, vor fi revizuite în jos, ca urmare a aderării Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţulu
(OMC). Rusia doreşte majorarea producţiei interne, în particular datorită Jocurilor Olimpice de Iarnă
din anul 2014, care se vor desfăşura la Soci, localitate aflată în regiunea de producţie Krasnodar.
Deocamdată însă, industria rusă a ceaiului se axează pe creşterea importurilor, în special a celor din
Kenya, şi menţinerea achiziţiilor din alte ţări. Important este faptul că India, unul dintre marii furnizori
pieţei ruse, şi-a restrâns livrările către această piaţă pentru a putea acoperi cererea internă crescândă.
2.2.3 Mediu şi sustenabilitate

Producţia de ceai din surse sustenabile a fost de 50 de ori mai mare în anul 2009 (281,1 mii
tone) decât cea din urmă cu 5 ani (5 mii tone). Comercializată, în principal, sub eticheta Fairtrade
(comerţ echitabil), aceste ceaiuri reprezintă 7,7% din exporturile globale de ceai din anul 2009.
Totodată, ceaiurile etichetate Fairtrade, precum şi ceaiurile organice obţin, în general, preţuri mai mar
decât ceaiurile standard, şi sunt tot mai solicitate de către consumatori. În SUA, spre exemplu, vânzările
de ceaiuri certificate Fairtrade au crescut cu 38% în 2010; 57% din ceaiurile de pe piaţa americană
provin din Asia şi 43% din Africa, incluzând 10% din Africa de Sud şi 7% din Egipt. C’Se estimează că
ceaiurile certificate, originare din Rwanda, au înregistrat o creştere cu 46% în anul 2010 comparativ cu
anul anterior.
Pe piaţa europeană, Unilever, Sarah Lee şi Twinings, care, împreună, reprezintă 40% din oferta
de ceai negru de pe pieţele occidentale, sunt implicate în Iniţiativa Olandeză pentru Comerţ Sustenabil,
demarată în anul 2007. Obiectivul acestei iniţiative este acela de a revizui modelele de producţie
17
(contaminarea solului şi a suprafeţei acvatice, sănătatea lucrătorilor, în special a celor care recoltează
frunzele de ceai) şi de a limita reziduurile conţinute de produsele finite. Programul vizează certificarea
22% din producţia globală de ceai destinată exportului până în anul 2013.
În anul 2007, Unilever s-a angajat în operaţiuni pe scară largă de aprovizionare sustenabilă din
Tanzania
RainforestşiAlliance
Kenya, până
având ca obiectiv
în 2015 asigurarea
şi a întregii oferte deofertei de ceai Lipton
ceai a grupului din plantaţiile
până în anul certificate
2020. Lipton este ce
mai mare cumpărător privat de ceai în Kenya şi, în anul 2006, împreună cu TBK, a înfiinţat o serie de
parteneriate public-private menite să iniţieze şi să educe mici producători în metodele de cultivare
sustenabilă. Până la finele anului 2009, 38.000 de mici cultivatori din Kenya deţineau certificare
Rainforest Alliance pentru ceaiurile furnizate către Unilever.
2.2.4 Térroir şi Denumire de Origine Protejată (DOP)

Pentru UE, principala problemă pe care trebuie să o rezolve ţările ACP o constituie protejarea
de produsele contrafăcute, de unde rezultă şi eforturile intense ale OMC şi UE de a implementa măsurile
de prevenţie corespunzătoare. La nivel OMC, negocierile se derulează în direcţia extinderii registrului de
produse protejate, altele decât vinurile şi băuturile spirtoase, însă UE a decis că ţările terţe şi, ca urmare,
produsele non-europene, pot fi înregistrate sub o denumire geografică de origine în statele membre ale
UE. Obţinerea Indicaţiei Geografice (IG) are un impact semnificativ asupra pieţei. În India, de exemplu
Darjeeling Tea Association a solicitat înregistrarea IG pentru protejarea denumirii produselor sale în
noiembrie 2007, aceasta fiind obţinută ulterior în anul 2009, decizia UE permiţând astfel protejarea
denumirii Darjeeling pe întreg teritoriul comunitar. Africa de Sud are în vedere obţinerea unei protecţi
similare pentru ceaiurile Rooibos, obţinute dintr-o plantă nativă sud-africană (Aspalathus linaris).
2.3 Impactul schimbărilor climatice

Potrivit EATTA, impactul actual al încălzirii globale asupra industriei ceaiului este limitat.An
trecut, Tea Research Foundation (TRF) a lansat două noi varietăţi de ceai, care posedă o rezistenţă mai
mare la secetă, au o productivitate cu 50% mai mare şi sunt adaptate la metodele de recoltare
mecanizate. În prezent, cererea pentru aceste două varietăţi este mai scăzută decât se estimase, însă
TRF atribuie acest lucru faptului că arbuştii de ceai sunt plante perene, necesitând replantări rare, ceea
ce îi face reticenţi pe cultivatori faţă de defrişarea arbuştilor vechi şi faţă de existenţa limitată a unor no
terenuri disponibile culturilor de ceai, mai ales când acestea se confruntă cu o concurenţă acerbă din
partea unor alte culturi mai profitabile.
18
3. Implicaţii pentru ţările ACP

3.1 Marea provocare: marketingul
Aspectul care ridică cele mai multe dificultăţi pentru ţările producătoare de ceai din regiunea
ACP (Africa, Caraibe, Pacific) nu îl constituie reglementările europene cu privire la standardele sanitare
ci marketingul.
ambalare, Este
care au vital pentrumajoră
o contribuţie aceştilaproducători
preţul finalsăal dezvolte strategii corespunzătoare de branding şi
produsului.
Calitatea ambalajului cerută de consumatorii europeni, în particular de către cei din Marea
Britanie, este foarte ridicată, iar ţările ACP nu au fost capabile să dezvolte standardul solicitat din cauza
lipsei echipamentelor specializate şi a materialelor de ambalare necesare pentru a putea concura cu
marile branduri.
În plus, guvernele ţărilor est-africane nu posedă politici menite să încurajeze crearea unor
industrii interne de procesare şi ambalare întrucât, până de curând, ceaiul a fost exportat exclusiv în
vrac. Mai mult, companiile multinaţionale deţin branduri bine stabilite pe piaţă şi dimensiunea ofertei l
forţează supermarket-urile să le acorde tratament preferenţial la comercializare.
În iunie 2010, TBK şi partenerii săi au stabilit crearea unui timbru de origine în vederea
consolidării identităţii ceaiurilor kenyene pe piaţa internaţională. Aproape 94% din producţia de ceai a
Kenyei este exportată în vrac pentru a fi utilizată în diverse amestecuri; numai 6% din aceste ceaiur
ajung pe piaţă în forma „100% ceai kenyan”.
Mai mult, 75% din volumul de ceaiul exportat de Kenya este comercializat numai în 5 ţări
importatoare – Egipt, Pakistan, Marea Britanie, Sudan şi Afganistan – ceea ce sporeşte vulnerabilitatea
producătorilor de ceai din Kenya. Având ca obiectiv diversificarea paletei de clienţi, TBK a identificat
unele pieţe emergente cu potenţial puternic de export pentru ceaiul kenyan, precum China şi ţările din
estul Europei, Orientul Mijlociu şi America de Nord, şi a lansat o campanie bazată pe „marca de
origine”. Kenya plănuieşte, totodată, să soluţioneze problema proliferării ceaiurilor neînregistrate
comercializate pe piaţa internă, adesea nerespectând normele sanitare în vigoare, însă această
operaţiune implică costuri foarte ridicate.
Kenya are în vedere şi pătrunderea pe pieţele regionale, însă barierele comerciale fac dificilă
intrarea pe aceste pieţe. Ca armare, în noiembrie 2010, Kenya a semnat un acord cu Africa de Sud
având ca scop deschiderea reciprocă a pieţelor, în prezent, importurile de ceai kenyan în Africa de Sud
fiind supuse unei taxe vamale de 4 rand/kg.
3.2 Competitivitate
Un alt obstacol pentru ţările ACP producătoare de ceai îl constituie creşterea costurilor de
producţie pe măsura costurilor cu intrările în procesul de producţie, în particular cu produsele petroliere
şi forţa de muncă, cele din urmă deţinând o pondere de 45 – 60% în costul total de producţie a ceaiului
kenyan. Soluţia la această problemă o constituie mecanizarea procesului de producţie, însă aceasta
întâmpină rezistenţă din partea a 3 milioane de lucrători din cadrul lanţului valoric.
19
3.3 Limitele Maxime ale Reziduurilor (MRL) de pesticide

Ţările ACP producătoare de ceai se confruntă, de asemenea, cu complexitatea reglementărilor
internaţionale, şi, în particular, europene, care guvernează utilizarea pesticidelor. Aceste reglementăr
evoluează în mod constant,

formă de infuzie, în timp ceiarreglementările
problema este adesea
cu atât mai complicată
se referă cu cât
la forma de ceaiul este consumat
comercializare sub
a ceaiului
(frunze).
Experimente pe marginea utilizării pesticidelor şi a Limitelor Maxime de Reziduuri ale acestor
au fost conduse sub auspiciile FAO în India, Sri Lanka, Kenya, Indonezia, China şi Malawi, rezultatele
acestora fiind utilizate pe plan naţional şi pe plan internaţional, în cadrul unui for coordonator (Codex
Alimentarius). Începând din anul 2009 au fost organizate o serie de dezbateri cu organisme legislative ş
companiile din industria produselor chimice.
În cadrul UE, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 privind reziduurile de pesticide este în vigoare
de la 1 septembrie 2008. Anterior, fiecare stat membru al UE aplica regulamente naţionale în ceea ce
priveşte reziduurile de pesticide. Totodată, legislaţia europeană anterioară stabilea limitele reziduurilor d
pesticide în funcţie de tipul produsului: fructe şi legume, cereale, produse alimentare de origine animală
de origine vegetală. Regulamentul din 2008 a anulat toate directivele precedente propunând limitele
maxime care au fost armonizate şi simplificate pentru a putea acoperi toate produsele alimentare, inclusiv
ceaiurile.
● Evoluţie a consumului
Creşterea demografică şi consumul relative scăzut în ţările producătoare de ceai nu sunt singurii
factori care zugrăvesc o perspectivă favorabilă pentru piaţa internaţională a ceaiului. Un nou avânt al
consumului de ceai se produce în ţările tradiţional consumatoare de ceai, precum cele din Europa, unde
piaţa ar trebui să fie totuşi saturată. Acest avânt este legat de promovarea beneficiilor pentru sănătate
ale consumului de ceai, a imaginii unui produs “natural”, a rolului în combaterea obezităţii, dar ş
exotismului acestui produs. Cu toate acestea, succesul ceaiului nu este garantat 100%, pe măsură ce
consumatorii europeni sunt tot mai preocupaţi de o serie de aspecte: utilizarea pesticidelor pe plantaţiile
de ceai, impactul extinderii plantaţiilor asupra mediului, siguranţa alimentară, bunăstarea cultivatorilor d
ceai. Lanţul de aprovizionare trebuie să fie permanent vigilent şi conectat la aceste aspecte, pentru a
evita diminuarea atractivităţii şi popularităţii produsului.
20
Sursa:
http://blog.euromonitor.com/2010/11/cultural-evolution-is-affecting-tea-consumption-habits-datagraphic
.html
În timp ce ceaiul negru este cel mai popular soi de ceai la nivel global, ceaiul de fructe şi cel de
plante sunt populare în unele părţi din America Latină şi Europa de Vest. Un progres important în
băuturile calde este condus de o evoluie culturală în China. Ceaiul gunpowder, o formă măcinată fin
de ceai negru este popular în Maroc. Japonia este lider mondial în consumul de ceai verde.
● Metode de etichetare şi ambalare

Ideea producerii ceaiului ambalat îi aparţine importatorului din New York, Thomas Sullivan
(1904). Dorind să economisească la expedierea mostrelor, el a hotărât să nu ambaleze ceaiul în cutii de
metal, cum se obişnuia, ci în săculeţe de mătase. Negustorii, văzându-le pentru prima dată, au crezut că
săculeţul trebuie cufundat direct în ceaşcă. Procedeul le-a plăcut şi de atunci au început să-i comande lui
Sullivan numai ceai astfel ambalat.
Primele săculeţe erau din mătase sau bumbac, conţineau câte două grame de ceai, iar ambalarea
se făcea manual. Mai târziu, pentru confecţionarea pliculeţelor, se folosea polietilena perforată, iar astăz
se utilizează un anumit fel de hârtie, decolorată prin oxidare, care nu influenţează gustul băuturii. Între
21
procesul ambalării este mecanizat: se utilizează maşini special proiectate, care umplu într-un minut mii d
pliculeţe de orice formă (rotundă, pătrată, piramidală). Fiecare pliculeţ conţine în medie 2,27 g ceai.
● Falsificarea ceaiului
Falsificarea ceaiului se face prin folosirea de frunze de ceai deja utilizate; adăugare de frunze
şi cozi străine, ce au caracteristici exterioare şi astringenţa frunzelor de ceai; adăugare de cozi ale
frunzelor de ceai; adăugare de substanţe minerale sau coloranţi artificiali sau sintetici, aromatizanţi (î
special la ceaiurile verzi). Falsificarea ceaiului se mai poate realiza şi prin adăugarea de frunze şi de
ierburi fară nici o valoare nutritivă care în consecinţă pot afecta sau deruta colectivitatea umană.
De asemenea, se poate falsifica şi firma producătoare de un anumit tip de ceai prin schimbarea
numelui firmei producătoare (modificarea unei litere) şi inducerea în eroare a consumatorului. Ceaiul m
poate fi falsificat prin aspectul ambalajului, adică păstrarea ambalajului unei firme cunoscute, ia
conţinutul acestuia să aparţină altui ceai de calitate inferioară.
Alte modalităţi de falsificare a ceaiului :

● din ceai se îndepărtează una sau mai multe componente naturale (frunzele de ceai sunt înlocuite
cu altele);
● ceaiul conţine toate substanţele chimice specifice, dar într-o proporţie anormală;
● în ceai s-au introdus una sau mai multe substanţe ce nu pot fi considerate nici specifice, nici
normale;
● în ceai s-au substituit una sau mai multe componente naturale, prin alta, sau altele artificiale ş
contrar reglementărilor legale de producţie şi comercializare;
● comercializarea unui înlocuitor (surogat) drept produs natural;
● remanierea sau recondiţionarea ceaiului, frunzelor degradate în scopul mascării efectelor, care
ar fi pus în evidenţă proprietăţile necorespunzătoare ale produselor respective;
● folosirea aromatizanţilor pentru redarea gustului unui anumit sortiment de ceai.
Contrafacerea ceaiului se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori

ale caracteristicilor de calitate diferite de cele declarate, de exemplu valorile admise pentru compoziţia
ceaiului sunt următoarele :
22
Apă 8,0 %
Substanţe azotate 23,0 %
Teină 3,0 %
Substanţe solubile în eter 8,0 %
Substanţe extractibile de azot 30,0 %
Tanin 12,0 %
Săruri minnerale 6,0 %
În cazul în care aceste componente sunt falsificate ceaiul este contrafacut, îşi pierde din aromă,
gust, consistenţă şi miros şi de asmenea îşi pierde efectul benefic.
Limite maxime de arsen şi metale grele sunt :

As Cd Pb Zn Cu Sn Hg
0.5 0,5 0,5 50 50 - -
Dacă aceste valori sunt modificate, ceaiul poate să dăuneze grav sănătăţii; într-adevăr trebuie să
avem cunoştinţe despre aceste valori pentru a putea face diferenţa dintre un ceai care să respecte aceste
valori şi unul contrafăcut.
Frauda sanitară este considerată sub incidenţa codului penal, atunci când ceaiul prin falsificare,
contrafacere sau substituire nocivizează în dauna sănătăţii publice. În cazul de faţă autorităţile trebuies
sesizate pentru luarea unor măsuri şi pedepsirea conform legii celor implicaţi.
Autentificarea ceaiului are ca scop evaluarea calităţii şi identificarea sortimentului şi a

provenienţei botanice şi geografice.
Cele mai multe investigaţii s-au făcut asupra ceaiului negru, care este definit ca fiind ceaiul car
provine numai din frunzele, mugurii şi ramurile fragede ale varietăţilor speciei Camellia sinensis.
Cel mai răspândit procedeu pentru analizele de rutină este evaluarea senzorială realizată de
degustătorii de ceai.
Aprecierea organoleptică a calităţii ceaiului constă în verificarea directă a aspectului (dacă a mai
fost folosit, prezenţa impurităţilor vegetale, minerale, mărimea frunzelor etc.) şi în aprecierea unei infu
obţinute în condiţii standard (se urmăresc gustul, aroma şi culoarea).
23
Întrucât caracterul aromatic este însuşirea cea mai de preţ, conţinutul în substanţe volatile a fost
desemnat ca marker al calităţii ceaiului. În ceai se găsesc o gamă mare şi diversă de compuşi volatili
(peste 600) care se solubilizează şi se extrag cu ajutorul unor solvenţi, se separă şi se dozează prin
cromtografie în fază gazoasă şi se identifică prin spectometria de masă.
volatili Aceşti compuşi

importanţi, în cantităţi
au fost împărţiţi
mari au în
o două grupe:negativă
influienţă cei incluşi în grupa
asupra aromeiI care deşi sunt
(aldehida compuşi
izovalerianic
2-etilfuranul, pentanalul, hexanalul, heptanalul, 2.4 heptadienalul, nonananul) şi cei din grupa II car
conferă ceaiului o aromă fină, plăcută (aldehida benzoică, fenilacetaldehida, linalolul, α-terpiniolu
nerolul, geraniolul, nerolidolul, β-ciclocitratul).
Calitatea ceaiului se apreciază după valoarea indicelui de aromă (FI) care reprezintă raportul
dintre conţinutul de compuşi volatili din grupa a-II-a şi cei din grupa I-a. În consecinţă, cu cât valoarea
raportului este mai mare, ceaiurile au o aromă delicată şi distinsă.
Pe lângă compuşii volatili, conţinutul în taninuri este corelat direct cu calitatea ceaiului verde. D
fapt, utilizarea fertilizatorilor pe bază de fosfor induce creşterea calităţii ceaiului printr-un conţinut m
ridicat în taninuri şi substanţe extractive. Taninurile cu masa moleculară mică, precum floroglucinolul
esterii acidului galic, sunt responsabili de calitatea ceaiului şi pot fi utilizaţi drept “indici de calitate”.
Nu trebuie neglijat nici aportul adus de compuşii nevolatili, consideraţi compuşi improprii de
aromă, cum sunt unele substanţe fenolice care au contribuţie la formarea gustului, culorii şi extractulu
Astfel un nivel mai ridicat al ceaiului în rubingine îi conferă acestuia un gust catifelat, “moale” şi o culo
estompată.
1. Autentificarea originii botanice
Cu toate că parametrii senzoriali şi compoziţionali sunt dependenţi şi de locul de cultivare,

condiţiile cilmatice şi de procesare, analiza senzorială completată de cea instrumentală oferă date
pertinente, capabile să permită identificarea speciilor şi varietăţilor.
Cele mai edificatoare informaţii se obţin prin evaluarea conţinutului şi profilului compuşilo
volatili, îndeosebi a celor terpenici. Deşi conţinutul şi structura substanţelor volatile primare ale frunzel
de ceai diferă modificări importante de ordin cantitativ, dozarea lor constituie un mijloc important de
decelare a speciei şi varietăţii. De exemplu, varietarea Assamica are un conţinut mai ridicat în linalo
comparativ cu varietatea Sinesis, care este mai bogată în geraniol, în timp ce varietăţile hibride au
nivelurile intermediare.
Budinová şi colaboratorii prin utilizarea spectroscopiei în infrarosu au reuşit autentificarea a 12
varietăţi diferite de ceai (7 varietăţi de ceai negru, 2 de ceai verde şi 3 varietăţi aflate la un grad
intermediar de fermentare). De asemenea şi prin determinarea conţinutului în substanţe minerale s-a
reuşit autentificarea a 10 sortimente de ceai disponibile pe piaţă.
24
2. Autentificarea originii geografice

Calitatea ceaiului este dependentă în mare măsură şi de originea geografică, asfel încât
identificarea ei constituie un alt obiectiv al autenticităţii.
Compoziţia chimică şi proprietăţile fizice ale solului îşi pun în mod hotărâtor amprenta asupra
parametrilor copoziţionali şi senzoriali ai ceaiului. Acestea condiţionează apreciabil conţinutul d
substanţe minerale, dar mai ales copoziţia cenuşii, de aceea evaluarea lor reprezintă un alt mijloc analiti
important de decelare a locului de provenienţă.
De exemplu, prin evaluarea raportului dintre linalol şi geraniol, cunoscut şi feniletanol din ulei
esenţial al ceaiului negru se pot diferenţia ceaiurile negre obţinute în diferite areale geografice.
Compoziţia ceaiului este influienţată şi de condiţiile de cultivare, o importanţă deosebită având
solul şi implicit compuşii organici din ceai care de fapt reflectă compoziţia solului.
Astfel prin cuantificarea difritelor minerale din ceai se poate identifica tipul de sol şi regiunea d
provenienţă. Alte tehnici promovate în acest scop menţionam determinarea izotopilor stabili şi a
rapoartelor izotopice, precum şi dozarea unor componente specifice şi a unor metale prin metode
moderne.
Principalele caracteristici de calitate conform standardului ISO 3720:
● conţinutul de apă: maxim 9%
● conţinutul de teină: minim 1.2%
● substanţe tanante: minim 7%
● extract: minim 32%
● conţinutul de cenuşă: maxim 6.5%
3. Metode de recunoaştere
Metodologia utilizată în domeniul prevenirii şi decelării manoperelor frauduloase la ceaiuri se
bazează pe:
● analiza principalelor tipuri şi direcţii de manipulare frauduloasă a ceaiurilor;
● elaborarea continuă de metode şi tehnici de decelare şi comensurare a diferitelor categorii de
manopere frauduloase.
Aceasta presupune o temeinică cunoaştere a sortimentului de ceai, a direcţiei şi amplitudinii
abaterilor de la proprietăţile specifice ale sortimentelor de ceai normale.
Metodologia de decelare şi de comensurare a amplitudinii manoperelor frauduloase cuprinde
metode şi tehnici generale, metode şi tehnici particulare, rezultate din specificitatea produselor alimentar
respectiv a ceaiului.
Posibilele falsificări se detectează prin analiza senzorială, examinare microscopică şi prin
determinări analitice. Examenul senzorial permite aprecierea aspectului, culorii, mirosului, gustului, c
microscopic descoperă prezenţa unor frunze străine (măceş, arbore de cafea, fragi, soc, măslin), iar cel
chimic dozarea unor compuşi caracteristici.
25
4. Legea nr. 491/2003 din 18/11/2003

Legea plantelor medicinale şi aromatice
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 844 din 26/11/2003
Actul a intrat in vigoare la data de 29 noiembrie 2003
Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul general privind producţia, procesarea şi organizarea
pieţei plantelor medicinale şi aromatice, relaţiile dintre producători, procesatori şi comercianţi.
(2) În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) producţia reprezintă obţinerea prin cultivare sau recoltare din flora spontană a plantelor
medicinale şi aromatice;
b) prelucrarea reprezintă condiţionarea plantelor medicinale şi aromatice în: ceaiuri, condimente
naturale, precum şi în materii prime pentru procesare;
c) procesarea reprezintă transformarea materiilor prime obţinute prin prelucrare în produse care
se comercializează: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive şi dietetice, aditivi alimentari d
aromatizare;
d) producătorul este persoana fizică sau juridică ce cultivă plante medicinale şi aromatice;
e) culegătorul este persoana fizică sau juridică ce recoltează din flora spontană plante medicinale
şi aromatice;
f) procesatorul este persoana fizică sau juridică ce prelucrează plantele medicinale şi aromatice
pentru a obţine
produse finite, în vederea comercializării;
g) plantele medicinale şi aromatice sunt plantele din catalogul şi nomenclatorul naţional a
plantelor medicinale şi
aromatice din cultura şi flora spontană sau din catalogul oficial comunitar ori al unui stat membru
al Uniunii
Europene.
(3) Catalogul şi nomenclatorul naţional al plantelor medicinale şi aromatice din cultura şi flor
spontană se aprobă
prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.
Art. 2. - În sensul prezentei legi, autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul plantelo
medicinale şi
aromatice este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, denumit în continuar
autoritate competentă.
Art. 3. - (1) Pentru plantele medicinale şi aromatice care se comercializează în stare proaspătă
şi procesate se
stabilesc norme tehnice de producere şi comercializare. Normele tehnice de producere şi
comercializare a plantelor
medicinale şi aromatice se elaborează de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului ş
26
de Ministerul
Sănătăţii şi se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului şi
ministrului
sănătăţii.
(2) Pentru stabilirea normelor tehnice de producere şi comercializare a plantelor medicinale şi
aromatice se au în
vedere prevederile Ghidului de bună practică pentru cultivarea plantelor medicinale şi aromatice
şi ale Ghidului de
bună practică pentru recoltarea plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană.
(3) Ghidul de bună practică pentru cultivarea plantelor medicinale şi aromatice şi Ghidul de bună
practică pentru
recoltarea plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului.
(4) Plantele medicinale şi aromatice destinate comercializării în stare proaspătă şi procesate pot
fi introduse pe
piaţă dacă sunt conforme cu normele tehnice de producere şi comercializare.
(5) Produsele obţinute prin procesarea plantelor medicinale şi aromatice şi având indicaţii
terapeutice se
încadrează în categoria medicamentelor şi se autorizează pentru introducerea pe piaţă de către
Agenţia Naţională
a Medicamentului.
(6) Supravegherea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (5) se realizează de către inspectorii
din Direcţia
generală farmaceutică, inspecţia de farmacie şi aparatură medicală din cadrul Ministerului
Sănătăţii şi de către
inspectorii din cadrul Agenţiei Naţionale a Medicamentului.
(7) Supravegherea pe piaţă pentru celelalte produse prevăzute la alin. (4) se face de către
inspectorii Ministerului
Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi ai Ministerului Sănătăţii, precum şi de către
persoanele autorizate din
cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 4. - Conformitatea cu normele tehnice de producere şi comercializare a plantelor
medicinale şi aromatice,
atât în stare proaspătă, cât şi procesate, se stabileşte, potrivit legii, de organismele de certificare
acreditate în acest
scop.
27
Art. 5. - Pentru a fi comercializate plantele medicinale şi aromatice sunt supuse procedurii de
certificare.
Art. 6. - (1) Se înfiinţează Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice
format din 7-9
persoane, cercetători şi cadre didactice, experţi în domeniu, care examinează problemele legate
de funcţionarea
pieţei plantelor medicinale şi aromatice şi emite deciziile tehnice.
(2) Componenţa, organizarea, funcţionarea şi locul de desfăşurare a activităţii Comitetului tehnic
interministerial al
plantelor medicinale şi aromatice se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii, pădurilo
apelor şi mediului,
al ministrului sănătăţii şi al ministrului economiei şi comerţului.
Art. 7. - (1) În scopul dezvoltării sectorului şi al punerii în valoare a resurselor din domeniul
plantelor medicinale şi
aromatice, Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice elaborează
programe referitoare la
producerea, procesarea şi promovarea plantelor medicinale şi aromatice pentru perioade de la
un an până la 3 ani.
(2) Producătorii agricoli, cultivatori de plante medicinale şi aromatice, beneficiază de prevederile
Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr.
166/2002.
Art. 8. - Autoritatea competentă întocmeşte anual lista cu denumirea programelor prevăzute la
art. 7 alin. (1) şi
ţine evidenţa programelor de interes naţional.
Art. 9. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Ministeru
Economiei şi
Comerţului, împreună cu Comitetul tehnic interministerial al plantelor medicinale şi aromatice
Consiliul pe produs,
întocmesc Strategia naţională a sectorului de plante medicinale şi aromatice, care se aprobă prin
hotărâre a
Guvernului.
Art. 10. - (1) Între producătorii agricoli şi/sau culegătorii de plante medicinale şi aromatice, pe
de o parte, şi
comercianţi şi/sau procesatori, pe de altă parte, se încheie contracte.
(2) Contractele prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în scop statistic, la autoritatea competentă.
28
Art. 11. - (1) Producătorii agricoli de plante medicinale şi aromatice au obligaţia de a declara
anual suprafaţa
efectiv cultivată, pe specii, şi livrările realizate.
(2) Declaraţiile se înregistrează la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a
municipiului
Bucureşti.
(3) Situaţia centralizatoare a acestor înregistrări se transmite Ministerului Agriculturii, Pădurilor
Apelor şi Mediului.
Art. 12. - Plantele medicinale şi aromatice, în stare proaspătă şi procesate, care provin din
Uniunea Europeană,
legal produse, pot fi comercializate pe teritoriul României dacă îndeplinesc condiţiile stabilite de
reglementările
legale naţionale în domeniu.
Art. 13. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul
Agriculturii, Pădurilor,
Apelor şi Mediului, cu consultarea Consiliului pe produs, emite ordinele prevăzute la art. 1 alin.
(3) şi art. 3 alin. (3)
şi, împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Economiei şi Comerţului, elaborează ordinel
comune prevăzute la
art. 3 alin. (1) şi art. 6 alin. (2)
4. Efectele ceaiului asupra consumatorilor

Din Antichitate şi până în zilele noastre, omenirea recunoaşte acţiunea benefică a ceaiului.
Chinezii antici numeau ceaiul “focul vieţii”. La începutul secolului al XVIII-lea medicul de la curt
imperială a Japoniei remarca: ”Băutul ceaiului contribuie la purificarea sângelui, curăţă mucoasa ochiulu
normalizează funcţia ficatului şi a splinei, îndepărtează somnolenţa şi moleşeala, înviorează muşch
corpului...”.
Lev Tolstoi spunea despre ceai: “Eram nevoit să beau mult ceai, altfel nu eram în stare să lucrez.
Ceaiul dă frâu liber capacităţilor ce dorm în adâncul sufletului meu.”
Oricând ar fi băut, ceaiul are ritualuri proprii, de obicei asociate şi cu o mâncare excelentă. Nu
este o băutură a pasiunilor, dar în mod sigur este cea mai bună băutură a conversaţiilor.
În Egipt, ceaiul este servit într-o cană de metal alături de un pahar de apă şi puţin zahăr. În unele
ţări arabe, ceaiul este primul semn al prieteniei şi este băut alături de prăjiturele. În Rusia, ceaiul puternic
este îndulcit cu puţin zahăr sau cu o linguriţă de gem. În Franţa, obiceiul s-a transformat într-o modă în
care ceaiul se serveşte cu diverse prăjituri delicate.
29
Ceaiul este o băutură foarte laudată pentru proprietăţile sale. Încă din Antichitate chinezii
considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afecţiuni. Incidenţa mai scăzută a unor boli printre
consumatorii de ceai a stârnit interesul cercetătorilor. Într-adevăr, fitochimicalele din frunzele de cea
oferă numeroase beneficii stării de sănătate. Ceaiul conţine flavonoizi, amino acizi, teină, polizaharide
vitamineO (C,
mareE, K).
parte din studiile recente s-a concentrat pe flavonoizi. Aceştia se găsesc în legume i
fructe, vinul roşu, dar mai ales în ceai. În Marea Britanie ceaiul contribuie cu aproximativ 90% la aportu
de flavonoizi. Studiile arată că aceşti antioxidanţi ar inhiba dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a
accidentelor vasculare cerebrale i a cancerelor. Un număr de articole apărute în jurnale respectabile
cum ar fi “The Lancet”, confirmă efectele benefice ale ceaiului. Studiul Zutphen Eldery a înregistra
evoluţia a sute de oameni în vârstă din Olanda – analizând dieta i corelând-o cu bolile cardiovasculare
şi accidentele vasculare cerebrale. Aceasta a fost raportată la ingestia de flavonoizi, sursa principală fiind
ceaiul negru. Un consumator de ceai obişnuit şi-a redus riscul de a muri din cauza unei boli de inima cu
68%, iar cel de a avea un prim accident vascular cerebral cu peste 50%.
Potenţiale beneficii:
● Sistemul cardiovascular: consumul de ceai înbunătăţeşte elasticitatea vaselor de sânge şi
previne apariţia bolilor cardiovasculare prin scăderea nivelului de colesterol LDL, atenuarea
proceselor inflamatorii asociate aterosclerozei, susţinerea funcţiilor endoteliale normale,
reducerea trombozei.
● Sistemul nervos: O caracteristică a ceaiului este aceea că este un stimulent. Ceaiul conţine
cafeină, iar cafeina este într-adevăr un stimulent. Frunza de ceai conţine aproximativ 2-4%
cafeină, ceea ce este de două ori mai mult decât în boabele de cafea. Pentru a obţine însă o
ceaşcă este nevoie de o cantitate mai mică de ceai. Cantitatea de cafeină dintr-o ceaşcă de ceai
o să varieze, desigur, cu cantitatea de frunze folosită, dar este afectată şi de timpul în care este
lăsată băutura să se transforme în ceai. În mod tipic, o ceaşcă de ceai va conţine 10-40 mg de
cafeină dacă este lăsată la infuzat un minut, dar până la 100 mg dacă este folosită o cantitate
mare de frunze i este lăsată la infuzat timp de 5 minute. O ceaşcă de cafea ar putea avea
75-180 mg de cafeină. Cafeina stimulează într-un fel sistemul nervos central. Există multe teori
care încearcă să explice fenomenul, dar niciuna nu este pe deplin lămuritoare. Indivizii
reacţionează diferit la cafeină, iar dincolo de o anumită cantitate, mai multă cafeină nu are un
efect stimulant. Greutatea corporală este un alt factor, întrucât persoanele mai slabe au nevoie
de o cantitate mai mică de cafeină pentru a fi „afectaţi” – ceea ce este valabil în special la copii.
Timpul necesar cafeinei pentru a-şi exercita efectul, cât şi durata de timp în care-şi face efectul,
variază foarte mult. Fumatul şi ingestia de alcool modifică, de asemenea, efectele cafeinei. Dacă
este sau nu un drog adictiv, rămâne o controversă. Ingestia regulată de cafeină îi diminuează
efectul stimulant. Un neconsumator de cafeină va primi, de obicei, o lovitură serioasă de la o
30
ceaşcă cu cafea puternică, în timp ce un consumator obişnuit poate bea liniştit chiar înainte de a
se duce la culcare. Majoritatea oamenilor este capabilă să ajusteze consumul moderat de
cafeină, găsind-o folositoare pentru a stimula organismul în anumite perioade ale zilei
Renunţarea la cafeină produce simptome asemănătoare ca cele ale sevrajului brusc la droguri
puternice, însă
cum este de moderate.
aşteptat, Aceste simptome
somnolenţă. includ
Majoritatea dureri de revine
oamenilor cap, iritabilitate,
la normaldureri musculare
în câteva zile sauşi,
săptămâni. O mică parte a populaţiei reacţionează negativ la cafeină dezvoltând palpitaţii,
creşterea frecvenţei cardiace, respiraţie rapidă şi atacuri de panică. În general, cu toate acestea,
numai consumul excesiv declanşează astfel de simptome şi într-adevăr, cei ce nu consumă
cafeină sunt predispuşi la tulburări nervoase. Toate la un loc, studiile actuale arată că substanţa
în cauză, cafeina, poate fi privită ca nefiind dăunătoare în mod special dacă este consumată
moderat. Folosirea ceaiului, care în general are un conţinut mai scăzut de cafeină decât cafeaua,
tinde să minimizeze efectele dăunătoare.
● Cancer: portivit studiilor, ceaiul verde ajută sistemul imunitar împotriva toxinelor ce cresc riscu
bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale în cazul cancerului de
sân, contracarează efectele fumatului, reducând riscurile cancerului la plămâni. Alte studii de
laborator indică o eventuală protecţie împotriva cancerului de colon.
Majoritatea studiilor desfăşurate cu scopul de a cuantifica efectele benefice ale consumului de
ceai asupra incidenei cancerului a fost realizată în ările din Orientul Îndepărtat, unde populaţia
consumă ceai verde. O analiza detaliată a mortalităţii prin cancer în Japonia a demonstrat că zonele cu
un consum crescut de ceai au avut o incidenţă scăzută a cancerului în general şi a cancerului
gastrointestinal în particular, cum ar fi cel de stomac, esofag sau ficat. Cercetările făcute asupra ceaiulu
negru par să confirme că acesta ar inhiba, de asemenea, cancerul.
● Sistemul osos: există unele dovezi care indică o îmbunătăţire a stării articulaţiilor în cazul
pacienţilor cu artrită reumatoidă; împreună cu o alimentaţie bogată în calciu şi vitamina D
consumul de ceai poate contribui la menţinerea unei densităţi osoase normale la femeile în
vârstă, reducând riscul fracturilor.
● Metabolism: s-a constatat în urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creşte metabolismul şi
de a arde grăsimile, datorită capacităţii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient în
combaterea obezităţii.
● Diabet: în urma studiilor efectuate pe şobolani, s-a constatat că substanţele conţinute în ceai
scad nivelul zaharurilor din sânge şi previn cataracta la indivizii diabetici.
● Sistem imunitar: există indicii că această băutură poate ajuta organismul să lupte împotriva
infecţiilor.
31
S-a descoperit că adăugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Caseina
din lapte se leagă la polifenolii antioxidanti din ceai, blocând efectele ceaiului asupra sistemulu
cardiovascular şi proprietăţile preventive împotriva cancerului. Un efect pozitiv este legarea substanţelo
din lapte la taninuri, neutralizând efectele negative ale acestora. Laptele de soia, neconţinând caseina nu
are asemenea
Multe efecte asupra
din studii ceaiului.
care indică numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi
exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie după testări pe eşantioane de populaţie,
descoperirile putând fi influenţate şi de alţi factori.
Efecte negative:
● Anemia feriprivă: compuşii fenolici din ceai (precum şi cei din cafea, vin roşu, unele frunze
nuci şi legume) inhibă absorbţia fierului în organism.
● Prezenţa fluorului şi a aluminiului: toate frunzele de ceai conţin fluor, cele mature de 10 până
la 20 de ori mai mult decât cele tinere, deoarece planta îl absoarbe foarte uşor. Ceaiul cultivat în
regiuni poluate trebuie evitat, deoarece fluorul reduce proprietăţile anti-cancerigene ale ceaiului
şi chiar cauzează afecţiuni neurologice şi renale, precum şi osteoporoză, artrită şi cancer de tract
digestiv.
● Oxalaţi: deşi oxalaţii sunt un ajutor eficient în lupta cu infecţiile, inclusiv cu HIV, acumulurări
afectează sănătatea rinichilor; concentraţiile de oxalaţi din ceai sunt mici, fiind nevoie de mar
cantităţi pentru a produce acumulări periculoase.
5. Studiu de caz
CHESTIONAR
Chestionarul reprezintă o parte a unui studiu inclus în realizarea unui proiect ce are în vedere
determinarea calităţii serviciilor oferite de Ceainăria Ceai et caetera. Obiectivul prezentei cercetări îl
constituie valoarea aşteptărilor şi percepţiilor utilizatorilor cu privire la serviciile oferite de Ceat e
caetera.
Partea I. Date personale
1. Sex:
● Feminin
● Masculin
32
2. Vârsta:
1. 14-24 ani
2. 25-34 ani
3. 35-44 ani
4.
5. 45-54 anide ani
peste 55
3. Loc de rezidenţă (localitate, ţară):

.………………………………………………………………………
4. Ocupaţie:
……………………………………………………………………………….
5. Scopul utilizării:
● Afaceri
● Personal
● Alte motive (care anume?)……………………………………………
6. Pentru a câta oară folosiţi serviciile acestei ceainării?

1. Pentru prima dată
2. Pentru a doua oară
3. Pentru a treia oară
4. Pentru a patra oară
5. De mai mult de patru ori
Partea a II-a
Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

avut în vedere.
Sectorul 5 indică nivelul cel mai înalt al aşteptărilor.
Sectorul 4 indică nivelul ridicat al aşteptărilor.
Sectorul 3 indică nivelul mediu al aşteptărilor.
Sectorul 2 indică nivelul scăzut al aşteptărilor.
Sectorul 1 indică un nivel foarte scăzut al aşteptărilor.
33
DIMENSIUNEA AŞTEPTĂRI
Tangibilitatea 5 4 3 2 1
1. Ceainăria ar
trebui să aibă
locaţia convenabil
şi accesibilă tuturo
consumatorilor.
2. Interiorul
acesteia ar trebui
să fie dotat cu
echipamente
performante.
3. Varietatea
serviciilor oferite a
trebui să acopere
necesităţile tuturor
consumatorilor..
4. Angajaţii
ceainăriei
să fie bine ar trebui
pregătiţi
5. Angajaţii
ceainăriei ar trebui
să se comporte
civilizat cu clienţii
6. Pliantele şi
broşurile ar trebui
să conţină
informaţii detaliate
Fiabilitate 5 4 3 2 1
7. Ceainăria ar
trebui să respecte
34
toate aspectele
prevăzute în
contract.
8. Programul
să fie flexibil astfe
încât nevoile
tuturor
consumatorilor să
fie satisfăcute la
timp.
9. Angajaţii Ceai e
caetera ar trebui să
arate înţelegere
tuturor
problemelor
clienţilor.
10. Angajaţii ar

trebui să ofere
clienţilor serviciil
promise.
11. Ceainăria ar

trebui să facă
cunoscute imediat
toate modificările
apărute în cadrul
său.
Receptivitate 5 4 3 2 1
12. Angajaţii
să răspundă
prompt
35
solicitărilor.
13. Angajaţii Ceai

et caetera ar trebui
să fie permanent
dispuşi să-şi ajute
clienţii.
14. Personalul
Ceai et caetera va
comunica
momentul exact
când serviciul va f
furnizat.
15. Angajaţii
să fie uşor de găsit.
16. Personalul
ceainăriei nu ar
trebui să fie
niciodată ocupat
ca să răspundă
cerinţelor clienţilo
Încredere 5 4 3 2 1
17.
Comportamentul
personalului Ceai
să inducă
sentimental de
siguranţă clienţilor
18. Angajaţii
să fie politicoşi şi
36
amabili cu clienţii.
19. Ceainăria ar

trebui să aibă o
reputaţie bună, să
fie de încredere.
20. Clienţii ar

trebui să se simtă
în siguranţă în
cadrul ceainăriei
Ceai et caetera.
21. Personalul
Ceai et caetera ar
trebui să deţină
cunoştinţe
suficiente pentru a
răspunde tuturor
cerinţelor
consumatorilor.
22. Em atie ar

Angajaţii 5 4 3 2 1
trebui să acorde
atenţie individuală
fiecărui client.
23. Cainăria ar

trebui să ţină cont
de cele mai
importante dorinţe
ale clienţilor.
24. Personalul
să fie dornic să
înţeleagă nevoile
37
clienţilor.
25. Angajaţii
să arate sinceritate
şi înţelegere
consumatorilor.
26. Ceainăria Ceai

să fie întotdeauna
dispusă să ajute
clienţii.
Partea a III-a
Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

avut în vedere.
Sectorul 5 indică o performanţă excelentă.
Sectorul 4 indică o performanţă ridicată.
Sectorul 3 indică o performanţă medie.
Sectorul 2 indică o performanţă scăzută.
Sectorul 1 indică o performanţă foarte scăzută.
DIMENSIUNEA PERCEPŢII
Tangibilitatea 5 4 3 2 1
1. Ceainăria are o
locaţie convenabilă
şi accesibilă tuturor
utilizatorilor.
2. Interiorul este
dotat cu
38
echipamente
performante.
3. Varietatea
serviciilor
acoperă oferite
necesităţile
tuturor
consumatorilor.
4. Angajaţii
ceainăriei sunt bine
pregătiţi.
5. Angajaţii
ceainăriei se
comportă civilizat c
clien ii.
6. Pliantele şi
broşurile conţin
informaţii detaliate.
Fiabilitate 5 4 3 2 1
7. Ceainăria
respectă toate
aspectele prevăzute
în contract.
8. Programul
ceainăriei este
flexibil astfel încât
nevoile tuturor
clienţilor să fie
satisfăcute la timp.
9. Angajaţii Ceai et
caetera arată
înţelegere tuturor
39
problemelor
clienţilor.
10. Angajaţii ar
trebui oferăpromise.
serviciile clienţilo
11. Ceainăria face

cunoscute imediat
toate modificările
apărute în cadrul
său.
12. Angajaţii
ceainăriei răspund
prompt solicitărilor
clienţilor.
13. Angajaţii Ceai et

caetera sunt
permanent dispuşi s
ajute utilizatorii.
14. Personalul Ceai
et caetera comunică
momentul exact
când serviciul va fi
furnizat.
15. Angajaţii
ceainăriei sunt uşor
de găsit.
16. Personalul
ceainăriei nu este
niciodată ocupat ca
să răspundă
40
cerinţelor clienţilor.
Încredere 5 4 3 2 1
17. Comportamentul
personalului Ceai et
caetera induce
sentimental de
siguranţă clienţilor.
18. Angajaţii
ceainăriei sunt
politicoşi şi amabili
cu clienţii.
19. Ceainăria are o
reputaţie bună si
este de încredere.
20. Clienţii se simt î

siguranţă în cadrul
ceainăriei.
21. Personalul Ceai

et caetera deţine
cunoştinţe suficient
pentru a răspunde
tuturor cerinţelor
consumatorilor.
Empatie 5 4 3 2 1
22. Angajaţii
atenţie acordă
individuală
fiecărui client.
23. Ceainăria ţine

cont de cele mai
importante dorinţe
41
ale clienţilor.
24. Personalul Ceai
et caetera
dornic este
să înţeleagă
nevoile clienţilor.
25. Angajaţii
ceainăriei arată
sinceritate şi
înţelegere
utilizatorilor.
26. Ceainăria Ceai

et caetera este
întotdeauna dispusă
să ajute clienţii.
Partea a III-a. Reutilizarea serviciilor Ceai et caetera.
Veţi reutiliza serviciile ceainăriei Ceai et caetera?
●
● Da
Nu
● Nu ştiu.
Partea a IV-a. Sugestii, reclamaţii, complimente cu privire la calitatea serviciilor oferite de

Ceai et caetera.
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………
Vă mulţumim pentru cooperare!
42
Răspunsurile persoanelor chestionate
Partea I.
Date R1 R2 R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10
personale
Într 1 F M M M M F F M F M
Într 2 a A a d c d a b c e
Într 3 Bv Bz Buz Gl Bc Bv Bz Gl Ph B
Într 4 Stud Stud Studen Profes Inginer Taxim Studen Plutoni Casnic Pensio
ent ent t or t er nar
Într 5 Pers Pers Person Person Afacer Person Person Person Person Person
onal onal al al i al al al al al
Într 6 b C c c a a c d e b
Partea a II-a.
AŞTEPT R R R3 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R 10
ĂRI 1 2
Tangibilit
ate
A1 3 2 4 3 3 1 4 2 5 3
A2 2 2 1 1 4 2 1 4 5 3
A3 5 4 4 4 2 4 5 2 1 3
A4 2 5 1 1 3 2 2 4 2 4
43
A5 4 2 3 3 5 4 2 1 4 2
A6 1 1 2 4 3 2 4 2 3 5
Fiabilitate
A7 5 5 5 5 1 1 3 4 4 3
A8 3 2 3 3 4 2 3 5 5 2
A9 2 5 1 2 5 2 5 3 3 4
A10 5 4 3 2 3 3 4 1 2 3
A11 1 5 5 4 2 4 5 5 2 4
Receptivi
tate
A12 5 4 3 5 2 3 1 2 5 4
A13 2 3 1 3 5 4 5 3 4 2
A14 4 2 1 2 3 2 2 3 3 3
A15 2 2 4 1 5 4 4 2 5 2
A16 2 3 2 1 2 3 5 3 1 2
Încredere
A17 1 4 4 2 4 4 3 5 4 2
A18 4 4 2 3 2 5 2 5 3 2
A19 2 3 5 4 4 1 2 2 3 5
A20 3 2 3 5 3 2 3 1 3 4
A21 4 3 1 5 1 4 3 3 2 5
Empatie
A22 1 4 3 5 4 3 5 3 4 3
44
A23 5 5 5 2 3 1 3 5 3 4
A24 2 5 2 4 5 1 3 3 3 4
A25 3 4 3 2 2 2 2 2 2 5
A26 4 5 4 1 5 2 2 1 4 5
PERCEP R R R R4 R5 R6 R7 R8 R R
ŢII 2 3 10
1 9
Tangibilit
ate
A1 2 4 5 3 2 5 1 2 4 3
A2 1 2 1 4 5 2 4 2 2 4
A3 5 3 2 5 3 2 5 1 5 2
A4 3 5 2 4 1 3 3 3 5 2
A5 1 4 1 2 1 3 3 2 3 1
A6 4 2 3 3 4 4 2 4 1 3
Fiabilitate
A7 2 4 4 5 2 5 1 1 4 5
A8 4 2 4 5 2 1 4 5 5 5
A9 2 5 2 4 4 3 5 3 2 4
A10 4 3 2 3 5 3 2 5 2 1
A11 5 1 2 1 5 3 4 4 4 1
Receptivit
ate
45
A12 3 5 4 5 5 5 3 1 3 4
A13 1 3 5 3 3 2 1 5 2 2
A14 1 1 5 5 2 4 2 5 4 4
A15 4 2 5 4 1 1 4 2 5 2
A16 5 4 3 2 5 1 3 4 5 4
Încredere
A17 2 3 1 3 4 2 2 1 3 3
A18 5 1 1 5 3 4 5 3 1 1
A19 3 2 1 4 2 3 3 5 4 5
A20 2 2 3 2 1 5 2 3 2 4
A21 4 2 4 5 4 3 1 3 3 5
Empatie
A22 2 3 5 3 5 4 3 3 3 4
A23 4 4 3 5 2 5 3 2 2 1
A24 1 1 1 4 4 5 4 3 2 4
A25 1 3 2 2 2 4 3 4 4 2
A26 2 5 4 1 1 4 5 1 4 3
Partea III-a.
R1 R2 R3 R4 R4 R5 R6 R7 R8 R9 R10
Veţi DA DA NU NU DA NU NU DA DA DA DA
reutiliza
46
serviciile
Ceai et
caetera?
Calculul şi determinarea indicatorilor calităţii serviciului
Tangibilitatea
AFIRMAŢII Eij Pij Pij – Eij
A1 3+2+4+3+3+1+4+2+ 2+4+5+3+2+5+1+2+ 31-30=1

5+3=30 4+3=31
A2 2+2+1+1+4+2+1+4+ 1+2+1+4+5+2+4+2+ 27-25=2

5+3=25 2+4=27
A3 5+4+4+4+2+4+5+2+ 5+3+2+5+3+2+5+1+ 33-34=-1
1+3=34 5+2=33
A4 2+5+1+1+3+2+2+4+ 3+5+2+4+1+3+3+3+ 31-26=5

2+4=26 5+2=31
A5 4+2+3+3+5+4+2+1+ 1+4+1+2+1+3+3+2+ 21-30=-9

4+2=30 3+1=21
A6 1+1+2+4+3+2+4+2+ 4+2+3+3+4+4+2+4+ 30-27=3

3+5=27 1+3=30
SQ1=(1+2-1+5-9+3)/10=0.1
Fiabilitate

A7 5+5+5+5+1+1+3+4+4+ 2+4+4+5+2+5+1+1+4+ 33-36=-3
3=36 5=33
A8 3+2+3+3+4+2+3+5+5+ 4+2+4+5+2+1+4+5+5+ 37-32=5

2=32 5=37
47
A9 2+5+1+2+5+2+5+3+3+ 2+5+2+4+4+3+5+3+2+ 34-32=2

4=32 4=34
A10 5+4+3+2+3+3+4+1+2+ 4+3+2+3+5+3+2+5+2+ 30-30=0
3=30 1=30
A11 1+5+5+4+2+4+5+5+2+ 5+1+2+1+5+3+4+4+4+ 30-37=-7
4=37 1=30
SQ2=(-3+5+2+0-7)/10=-O,3
Receptivitate

A12 5+4+3+5+2+3+1+2+ 3+5+4+5+5+5+3+1+ 38-34=4
5+4=34 3+4=38
A13 2+3+1+3+5+4+5+3+ 1+3+5+3+3+2+1+5+ 27-32=-5

4+2=32 2+2=27
A14 4+2+1+2+3+2+2+3+ 1+1+5+5+2+4+2+5+ 33-25=8

3+3=25 4+4=33
A15 2+2+4+1+5+4+4+2+ 4+2+5+4+1+1+4+2+ 30-31=-1

5+2=31 5+2=30
A16 2+3+2+1+2+3+5+3+ 5+4+3+2+5+1+3+4+ 36-24=12

1+2=24 5+4=36
SQ3 = (4-5+8-1+12)/10=1,8
Încredere
A17 1+4+4+2+4+4+3+5+ 2+3+1+3+4+2+2+1+ 24-33=-9

4+2=33 3+3=24
48
A18 4+4+2+3+2+5+2+5+ 5+1+1+5+3+4+5+3+ 29-32=-3

3+2=32 1+1=29
A19 2+3+5+4+4+1+2+2+ 3+2+1+4+2+3+3+5+ 32-31=1
3+5=31 4+5=32
A20 3+2+3+5+3+2+3+1+ 2+2+3+2+1+5+2+3+ 26-29=-3
3+4=29 2+4=26
A21 4+3+1+5+1+4+3+3+ 4+2+4+5+4+3+1+3+ 34-31=3

2+5=31 3+5=34
SQ4 = (-9-3+1-3+3)/10=-1,1
Empatie
A22 1+4+3+5+4+3+5+3+ 2+3+5+3+5+4+3+3+ 35-35=0

4+3=35 3+4=35
A23 5+5+5+2+3+1+3+5+ 4+4+3+5+2+5+3+2+ 31-36=-5

3+4=36 2+1=31
A24 2+5+2+4+5+1+3+3+ 1+1+1+4+4+5+4+3+ 29-32=-3

3+4=32 2+4=29
A25 3+4+3+2+2+2+2+2+ 1+3+2+2+2+4+3+4+ 27-27=0

2+5=27 4+2=27
A26 4+5+4+1+5+2+2+1+ 2+5+4+1+1+4+5+1+ 30-33=-3

4+5=33 4+3=30
SQ5= (0-5-5+0-3)/10=-1,3
49
Calculul calităţii generale a serviciului
Nr. Crt. Dimensiunea Valoarea medie a calităţii serviciului
1 Tangibilitate 0,1
2 Fiabilitate -0,3
3 Receptivitate 1,8
4 Încredere -1,1
5 Empatie -1,3
Total -0,8
Valoarea calităţii generale a serviciul -0,16
SQ = (SQ1+SQ2+SQ3+SQ4+SQ5)/5 = (0,1-0,3+1,8-1,1-1,3)/5 = -0,8/5= -0,16
Prezentarea şi interpretarea rezultatelor
SQ1= 0,1
SQ2= -0,3
SQ3= 1,8
SQ4= -1,1
SQ5= -1,3
Având în vedere faptul că SQ are valoarea -0,16 indică faptul că serviciile oferite de ceainăria
Ceai et caetera nu sunt pe placul clienţilor şi necesită îmbunătăţiri.
50
6. Concluzii şi propuneri
Consecinţele nefaste ale contrafacerii sunt binecunoscute, iar în cazul de faţă este bine să fim
vigileţi, orice semnalare în descoperirea falsurilor care periclitează viaţa consumatorilor este de reclama
pentru ca autorităţile să poată interveni stopând comercializarea acestor sortimente de ceai fals.
De asemenea, este bine ca şi consumator, să ne orientăm către locurile unde stim că putem
consuma ceai de calitate, dar mai ales, când cumpărăm ceai sa fim atenţi la producător, la aspectul
ceaiului şi dacă sesizăm vreo neregularitae sau ni se pare că avem de-a face cu ceva suspicios să
anunţăm autoritîţile cât mai repede pentru ca acestea să poată lua masurile necesare.
7. Bibliografie
● “Totul despre ceai, cafea, cacao - Istorie, beneficii, reţete”, Oana Ştefănescu
● “Cartea ceaiului” , Okakura Kakuzo
● http://ro.wikipedia.org/
● http://www.scientia.ro/blog-sergiu-vijiala/2570-totul-despre-ceai-cum-ne-afecteaza.html
● http://www.agritrade.org/
51

Falsificarea Ceaiului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Falsificarea Ceaiului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/28/2019 Falsiﬁcarea ceaiului

Aspecte conceptuale privind falsificarea ceaiului

1. Motivarea alegerii temei. Obiectivele lucrării

2. Aspecte conceptuale privind ceaiul

3. Aspecte statistice privind consumul de ceai

încerca Contrabanda cu ceai

Piaţa internaţională a ceaiului

2. Piaţa globală a ceaiului în perioada 2010–2011

Continua depreciere a dolarului american – moneda utilizată în tranzacţiile de la Mombasa – faţă

2.1. Oferta de ceai a regiunii ACP (Africa, Caraibe, Pacific)

2.2 Noi parametrii de consum

2.2.2 Noi pieţe şi tendinţe

2.2.3 Mediu şi sustenabilitate

2.2.4 Térroir şi Denumire de Origine Protejată (DOP)

2.3 Impactul schimbărilor climatice

3. Implicaţii pentru ţările ACP

3.3 Limitele Maxime ale Reziduurilor (MRL) de pesticide

evoluează în mod constant,

● Metode de etichetare şi ambalare

Alte modalităţi de falsificare a ceaiului :

Contrafacerea ceaiului se constată când alimentul apare în comerţ cu o compoziţie şi valori

Substanţe azotate 23,0 %

Substanţe solubile în eter 8,0 %

Substanţe extractibile de azot 30,0 %

Săruri minnerale 6,0 %

Limite maxime de arsen şi metale grele sunt :

Autentificarea ceaiului are ca scop evaluarea calităţii şi identificarea sortimentului şi a

volatili Aceşti compuşi

1. Autentificarea originii botanice

Cu toate că parametrii senzoriali şi compoziţionali sunt dependenţi şi de locul de cultivare,

2. Autentificarea originii geografice

4. Legea nr. 491/2003 din 18/11/2003

4. Efectele ceaiului asupra consumatorilor

Partea I. Date personale

3. Loc de rezidenţă (localitate, ţară):

6. Pentru a câta oară folosiţi serviciile acestei ceainării?

Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

10. Angajaţii ar

11. Ceainăria ar

13. Angajaţii Ceai

19. Ceainăria ar

20. Clienţii ar

22. Em atie ar

23. Cainăria ar

26. Ceainăria Ceai

Vă rugăm să bifaţi cu un X în căsuţa corespunzătoare atitudinii dumneavoastră faţă de atributul

10. Angajaţii ar

11. Ceainăria face

13. Angajaţii Ceai et

20. Clienţii se simt î

21. Personalul Ceai

23. Ceainăria ţine

24. Personalul Ceai

26. Ceainăria Ceai

Partea a III-a. Reutilizarea serviciilor Ceai et caetera.

Veţi reutiliza serviciile ceainăriei Ceai et caetera?

Partea a IV-a. Sugestii, reclamaţii, complimente cu privire la calitatea serviciilor oferite de

Vă mulţumim pentru cooperare!

Răspunsurile persoanelor chestionate

AFIRMAŢII Eij Pij Pij – Eij

A1 3+2+4+3+3+1+4+2+ 2+4+5+3+2+5+1+2+ 31-30=1

A2 2+2+1+1+4+2+1+4+ 1+2+1+4+5+2+4+2+ 27-25=2

A4 2+5+1+1+3+2+2+4+ 3+5+2+4+1+3+3+3+ 31-26=5