CATEGORIILE SEMANTICE

Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător sau

identic.
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită și cu sens diametral opus.
Sensul propriu al cuvântului este sensul comun, obișnuit, cunoscut
de toți vorbitorii. Sensul propriu poate fi:

 sens propriu de bază (Era înalt și avea umeri largi.);

 sens propriu secundar (Am un sacou cu umeri prea largi.).

Sensul figurat al cuvântului este sensul cu valoare expresivă (A reușit în

viață sprijinindu-se pe umerii altora.).

Omonimele sunt cuvinte cu aceeași formă și cu sensuri complet

diferite.
Cuvintele care se pronunță la fel se numesc omofone, iar cele care se
scriu la fel se numesc omografe.
Cuvântul polisemantic are mai multe sensuri, mai mult sau mai puțin
apropiate, legate între ele.
Paronimele sunt cuvinte foarte asemănătoare ca formă, dar al căror
înțeles este diferit: temporal („care se referă la timp“)
– temporar („pentru o perioadă de timp“), oral („rostit“)
– orar („program stabilit pe ore“) etc. Paronimele se deosebesc printr-
un sunet sau cel mult două, uneori deosebirea constând în ordinea
diferită a sunetelor (a revela/a releva). Confuzia paronimică este o
greșeală care constă în utilizarea unui cuvânt în locul paronimului său.
Nu orice cuvinte care au un sunet diferit sunt paronime, dacă nu
generează și confuzii.