Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe
Departamentul de Geografie

OCEANOGRAFIE
MAREA NEAGRĂ - potențial Și valorificare
turisticĂ

Student: ȘTEFĂNICĂ MIHĂIȚĂ

Specializarea Geografia Turismului, Anul I, Semestrul II

Marea Neagră este o mare semiînchisă din bazinul atlantic, componentă a Mării
Mediterane, de care se leagă prin mările Marmara şi Egee şi strâmtorile Bosfor şi
Dardanele.Din punct de vedere geografic, Marea Neagră este situată între Europa
şi Asia (40º55′ si 46º32′ lat. N şi 27º27′ si 41º42′ long. E), într-o regiune în care
platformele stabile străvechi intră în contact cu munţii tineri generaţi de orogeneza
alpină. Prin sistemul de strâmtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunică cu
Marea Mediterană şi mai departe cu oceanul planetar, iar prin strâmtoarea Kerci cu
Marea Azov, care este de fapt o anexă a Mării Negre.
Geneza Mării Negre este legată de străvechea Mare Tethys, existentă la finele
Permianului ca o mare interioară a uriaşului continent Pangeea. În Triasic (251-199
milioane de ani în urmă), odată cu separarea continentelor Laurasia şi Gondwana,
Marea Tethys evoluează într-o mare complet deschisă, menţinându-se  în această
configuraţie până la sfârşitul Eocenului (34 milioane de ani în urmă), când
mişcările plăcilor tectonice (deplasarea spre nord a continentului indian care intră
în coliziune cu Asia; rotaţia simultană a Africii şi compresiunea dintre Africa şi
Europa), au ca efect redefinirea acesteia. Dintr-o mare deschisă, cu o faună marină
remarcabilă prin diversitate, Marea Tethys se transformă într-o mare închisă, care
practic dispare în perioada orogenezei Alpine, datorită formării munţilor Alpi,
Carpaţi şi Caucaz. Fragmentarea bazinului Mării Tethys, duce la apariţia a două
noi domenii marine: domeniul  Paratethys la nord, care se extinde din Alpi, de-a
lungul bazinului Dunării până dincolo de Lacul Aral şi domeniul mediteranean la
sud.
   Marea Paratethys ca unitate geografică, se conturează în timpul Oligocenului
(34-23 milioane de ani în urmă), când legăturile cu Mediterana (Tethys) din sud, se
reduc considerabil. Pentru prima oară apar biotopurile salmastre şi primele
faciesuri euxinice. Începând cu Miocenul superior (aproximativ 14 milioane de ani
în urmă), Marea Paratethys se izolează definitiv de Mediterana prin închiderea
tuturor legăturilor, urmând o fragmentare şi apariţia unor zone cu salinităţi diferite,
datorită invaziei apelor dulci. Astfel, în Messinian (7-5 milioane de ani în urmă) se
structurează Marea Sarmatică, care începea cam pe unde este Viena astăzi şi se
întindea până la poalele Munţilor Tian-Shan din Asia Centrală. Fiind complet
izolată de oceanul planetar şi primind cantităţi însemnate de apă dulce de la
diversele fluvii din regiune (Dunărea, Nistru, Don, Volga), Marea Sarmatică s-a
îndulcit treptat. Suprafaţa Mării Negre, estimată la 423.000 km² (421.638 km²,
Stanchev et al., 2011) este de aproximativ două ori mai mare decât teritoriul
României. Adâncimea medie a Mării Negre este de 1.271 m. Adâncimea maximă
atinge 2.212 m (către partea central-sudică, într-un punct situat la 111 km de
ţărmul sudic, pe linia care uneşte Capul Chersones (Ucraina) cu Capul Kerempe
(Turcia); în apropiere de Yalta 2.206 m. urenţii marini constituie, în forma în care
se manifestă, o altă particularitate a bazinului pontic. Factorii care declanşează
apariţia curenţilor sunt: vânturile, diferenţa de densitate, temperatură şi salinitate în
plan orizontal şi pe verticală, diferenţele de nivel ale reliefului submarin,
deversările fluviale, schimbul de ape cu Marea Mediterană şi cu Marea Azov.
În Marea Neagră a fost identificată existenţa unei circulaţii originale care
cuprinde:
– Un curent de descărcare a apelor sărate din Marea Mediterană în Marea Neagră
prin Strâmtoarea Bosfor şi de compensare, prin transferul de la suprafaţă a apelor
mai puţin sărate din Marea Neagră spre Marea Mediterană. Curentul de descărcare
a apelor sărate din Marea Mediterană prin Bosfor în Marea Neagră este provocat
de diferenţa de presiune care apare datorită nivelului de salinitate dublu (38 – 39 g
‰), al apelor Mării Marmara faţă de cele ale Mării Negre. Deplasarea de suprafaţă
a apei mai puţin sărate a Mării Negre este estimată la aproximativ 600 km³ anual,
în timp ce curentul de adâncime al Mării Mediterane, cu apă mai sărată care se
deplasează în direcţia Mării Negre poartă 300 km³ de apă anual;
– Curentul ciclonal din bazinul adânc numit Curentul Principal al Mării Negre
(Rim Current), care formează circulaţia majoră de suprafaţă. Acesta se deplasează
de-a lungul coastelor întregului bazin, în sens contrar acelor de ceasornic, curgând
activ în stratul dintre suprafaţă şi 150 m adâncime, având un caracter geostrofic şi
viteze de 15 – 20 cm/s la suprafaţă şi de peste 20 cm/s în miez. Viteza curentului
scade cu adâncimea, resimţindu-se până la 500 m, unde există o circulaţie lentă, cu
viteze de maximum 2 cm/s, foarte variabilă, cu anticicloni şi curenţi turbionari.
Structura acestui curent este discontinuă în timp şi foarte variabilă în spaţiu. În
secţiune transversală apar frecvent procese de forfecare orizontală care determină
formarea unor curenţi anticiclonici, bine conturaţi spre exterior (Dunărea,
Constanţa, Caliacra, Bosfor, Sakarya, Sinop, Kızılırmak, Batumi, Caucaz, Kerci,
Crimeea, Sevastopol), la care se adaugă mai multe vârtejuri mici, secundare. În
interiorul marelui inel al Curentului Principal se formează două vârtejuri ciclonice
(vestic şi estic), cu mai multe vârtejuri interioare care au o dinamică foarte activă,
schimbându-se continuu în timp şi spaţiu;
Circulaţia de suprafaţă sub-bazinală se dezvoltă în regiunile costiere şi este mai
activă în compartimentul vestic, unde se află cel mai întins şelf continental;
 –Circulaţia frontală este reprezentată prin curenţi verticali de la adâncime spre
suprafaţă, atât în apele costiere cât şi în bazinul adânc. Aceşti curenţi transportă de
la 200 – 300 m adâncime spre suprafaţă ape reci, bogate în hidrogen sulfurat.
Valurile şi curenţii de suprafaţă „ocazionali“ se răsfrâng în transportul de aluviuni
în lungul ţărmului, în eroziunea lui şi în nivelarea platformei litorale. Regimul
valurilor este strâns legat de regimul vânturilor, care îl determină şi influenţează.
Frecvenţa cea mai mare o au valurile cu înălţime mică 0,5 – 1 m. În timpul
furtunilor valurile ating o înălţime maximă de 4 – 5 m chiar 6 m. Vânturile
pricinuiesc în afară de valuri, scăderi sau creşteri de nivel după direcţia din care
bat. Un caz aparte îl constituie trombele marine, care apar accidental la ţărmul
românesc. Mareele foarte reduse (7 – 10 cm) sunt aproape lipsite de importanţă.

Valuri la Marea Neagră

 Trombe marine (Vama Veche iulie 2013)
Termica apei variază sezonal. În stratul superficial, temperatura medie anuală a
apei este cuprinsă între 11°C în nord-vest şi 16°C în sud-est. Temperaturile cele
mai ridicate se înregistrează în luna august (25 – 27°C), iar cele mai coborâte în
februarie (0°C în nord-vest şi 8°C în sud-est).Temperatura medie anuală în sectorul
românesc este de +12,5°C, depăşind cu 2°C temperatura medie a aerului. Iarna
temperaturile scad destul de mult, deoarece bat vânturile de nord-est, care provoacă
valuri mari, periculoase pentru navigaţie. În iernile reci, în zona litorală nordică,
marea îngheaţă.
 Temperatura apei Mă rii Negre în stratul superficial
(februarie 2017)

Temperatura apei Mă rii Negre în stratul superficial (august

2017)
Apa oxigenată din straturile superioare ale mării are o salinitate relativ mică: circa
17 la mie, datorată revărsării fluviilor, cu circa 600 km³ de apă dulce pe an. În
straturile mai adânci, mai jos de 150 de metri, conținutul de sare este mult mai
ridicat, deoarece aceste ape provin, prin Strâmtoarea Bosfor, din Marea
Mediterană. Anual se scurg prin Bosfor circa 450 km³ de apă salmastră la suprafață
dinspre Marea Neagră spre Mediterana, cu o concentrație a sării de 17-19‰, iar
de-a lungul fundului circa 50 km³ de apă cu o concentrație a sării de 38-39‰
dinspre Mediterana spre Marea Neagră, provocând în strâmtoare curenți
primejdioși pentru navigație. Circa 200 km³ de apă se evaporă anual.Marea Neagră
reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii, cu biotopuri variate și cu o
faună ce a fost supusă unor transformări continue datorate puternicelor influențe
contrarii exercitate de apele dulci și de Marea Mediterană. Apele Mării Negre au
toate caracteristicile apelor salmastre, au o mare variabilitate a salinității totale în
corelație cu suprafața, adâncimea și sezonul, o puternică variabilitate ionică, nu
numai față de Mediterana, dar și de diferitele sale părți. Ecosistemul depinde de
aceste condiții hidrologice.
Numeroasele cursuri de apă care se varsă în Marea Neagră au o dispunere radiară
şi lungimi variate. Regimul lor hidrologic diferă potrivit regiunilor pe care le
străbat. Pe coasta nord-vestică se varsă cele mai multe râuri: Nistrul (1.411 km),
Niprul (2.285 km), Bugul (857 km), ale căror guri au fost transformate în limanuri,
mai spre sud, fluviul Dunărea (2.860 km), iar în Bulgaria, Provadiyska (119 km) şi
Kamchya (244 km). Un aport important de apă este primit de Marea Neagră de la
Don (1.950 km) şi Kuban (870 km), prin intermediul Mării Azov. Pe coasta sudică,
în Turcia, se varsă în mare: râurile Sakarya (824 km), Kızılırmak (1.350 km) şi
Yeşilırmak (418 km). Alte ape care se mai varsă în Marea Neagră sunt Ҫoruh (438
km) în Armenia turcească, Rioni (327 km) şi Inguri (213 km) în Georgia.
   Reţeaua hidrografică drenează o suprafaţă bazinală de 2.402.119 km², din care
bazinului Dunării îi revin 805.000 km². Datorită izolării mari a Mării Negre faţă de
oceanul mondial, apele continentale influenţează în mare măsură elementele
hidrologice ale mării. Ţărmurile Mării Negre sunt puţin dantelate.
 Bazinul hidrografic al
Mă rii Negre
Statele riverane Mării Negre sunt: România, Ucraina, Federaţia Rusă, Georgia,
Turcia şi Bulgaria.
Litoralul Mării Negre reprezintă o importantă zonă turistică şi balneoclimaterică,
de-a lungul acestuia existând o serie de staţiuni turistici: pe ţărmul României -
Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Olimp, Neptun,
Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche; pe teritoriul
Bulgariei - Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas; pe litoralul Georgiei
- Suhumi, Butumi, pe litoralul Turcia – Sile ,Rize, pe litoralul Rusiei- Anapa
etc.Marea Neagră este foarte săracă în insule. În apropierea coastei de nord-vest şi
chiar în sud sunt situate câteva insule stâncoase şi mai multe insule – barieră
nisipoase, spituri şi bariere lagunare specifice: Kosa Tuzla (Kerci), Tendrivs’ka
Kosa, Dzharylgach, Mayskiy, Berezan, Insula Şerpilor şi altele aparţin Ucrainei;
Insula Sacalin creată de Dunăre, aparţine României; Nessebar, Sf. Anastasia
(Chernomorets), Sf. Kiril, Sf. Ioan, Sf. Petru (Sozopol) şi Sf. Toma (Duni) aparţin
Bulgariei; Kefken, Giresun, Insula Mare şi Insula Iepurilor (Amasra), aparţin
Turciei. Cea mai cunoscută este Insula Şerpilor, care are lungimea de 660 m,
lăţimea de 440 m şi înălţimea maximă de 60 m. În partea centrală şi estică nu se
găseşte nici o insulă sau vreo ridicatură mai importantă a fundului mării. In cadrul
Mării Negre se remarca o serie de insule mici din punct de vedere al suprafeței
astfel ca cele mai importante ca suprafață sunt :1 Insula Sacalin 214,1 km2
2.Insula Guarîlaci km2
3.Insula K 0,56 km2
4 .Insula Șerpilor 0,17 km2

Insula Ş erpilor
Insula Sfânta Anastasia

În cea ce privește turismul de croazieră din cadrul Mării Negre acesta se afla in
curs de dezvoltare dat fiind evenimenetele petrecute in urma anexari Peninsulei
Crimeea de către Rusia astfel că : portul Constanța deține, din 2017, directoratul
MedCruise pentru zona Mării Negre, și promovează, împreună cu porturile Odessa,
Burgas și Varna, relansarea turismului de croazieră în Marea Neagră, afectat în
ultimii ani de situația geopolitică tensionată. Potrivit reprezentanților Portului
Constanța, aceasta este o oportunitate deosebită pentru inițierea și susținerea
legăturilor directe cu actori importanți din industria turismului de croazieră, în
scopul creării unor noi itinerarii care sa includă Portul Constanța și România ca
destinație turistică. Companiile MSC Cruises sau Costa Cruises oferta croaziere pe
Marea Neagra cu imbarcari din Venetia, Atena si Genova in timp ce linia P&O
Cruises oferta imbarcari din Londra.
Trasee de croazieră : Mangalia-Eforie-Constanta. Înoptare Mangalia, în Largul
Marii sau Marinele Eforie și Tomis Constanța
Mangalia - Balchick - Nesebar / Svieti Vlas - Sozopol-Mangalia
Constanţa – Odessa – Istanbul – Constanţa
Venetia, Italia/Grecia/Turcia si Marea Neagra
În ceea ce privește un top al destinaților turistice din cadrul Mării Negre se
remarcă :
TOP STAȚIUNII
1. Staţiunea Mamaia
2. Stațiunea Olimp
3. Stațiunea Eforie Nord
TOP 3 REZERVAȚII :
1. Rezervaţie marină - Acvatoriul Litoral Marin 2 Mai - Vama Veche,
2. Rezervaţia naturală Lacul Terchighiol
3. Dunele marine de la Agigea
TOP 3 PLAJE:
1. Vega Vintage Beach – Mamaia
2. Bağırganlı Public Beach – Bağırganlı
3. White Lagoon - Albena
 BIBLIOGRAFIE
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Marea_Neagr
%C4%83
https://ecomareaneagra.wordpress.com/marea-neagra/
geologia/
https://adevarul.ro/locale/constanta/destinatii-turistice-
tari-riverane-marii-negre-
7_50b35c1c7c42d5a663a3cd3e/
2_50a8a0907c42d5a663716acb.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagr%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_rezerva
%C8%9Biilor_naturale_din_Rom%C3%A2nia