Noţiunea de „stat”

Cuvântul „stat” provine de la latinescul „status”, semnificând ideea de ceva stabil, permanent. Iniţial,
acest cuvânt se folosea, pentru a desemna cetăţile, republicile de tipul celei romane, despoţii
orientale şi alte forme de organizaţii politice societăţii.
Stat – sistem organizaţional, care realizează în mod suveran conducerea unei societăţi
Statul este: o organizaţie politică a societăţii cu ajutorul căreia se realizează conducerea societăţii
Statul este definit prin referire la trei elemente componente:
-Populatie
-Teritoriul
-Organele deconducere a statului
Cetatenie este actul care uneste persoana cu statul. Ea se obtine prin singe sau teritoriul
Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi
disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate, într-un climat specific
manifestării coexistenţei libertăţilor, apărării drepturilor esenţiale ale omului şi justiţiei sociale.
Legea Regula/Norma cu caracter obligatoriu, stabilita si aparata de puterea de stat.

Categoriile de legi
    (1) Legile sînt de trei categorii: constituţionale, organice şi ordinare.
    (2) În clauza de adoptare a legii se menţionează categoria acesteia.
    (3) Legile se adoptă cu majoritatea de voturi indicată în Constituţie.

Formă de guvernământ :
 1Monarhia
o 1.1Monarhia absolută (autoritară)
o 1.2Monarhia constituțională
 2Republica
o 2.1Republica parlamentară
o 2.2Republica semiprezidențială
o 2.3Republică prezidențială
STRUCTURA DE STAT:
Stat unitar  se consideră cea mai răspândită formă a structurii de stat. Statul unitar este o singură
formaţiune statală pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat
– Constituţia unică şi sistemul de drept unic,
– Un singur rand de organelor supreme ale puterii de stat şi administrării;
Federaţia este constituită din două sau mai multe state membre (state federate) care, în limitele şi
condiţiile stipulate de constituţia federaţiei, transferă o parte din atributele lor suverane în favoarea
statului compus. Astfel dând naştere unui nou stat, distinct de statele ce-l alcătuiesc.
Federaţia este constituită din unităţi statale care sânt subiectele ei şi au un cerc de
împuterniciri proprii.
Confederația este o uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome
Structura normei juridice:
-Ipoteza: este acea parte componenta a normei juridice care precizeaza conditiile
-Dispozitie: Ca partea cea mai importanta a normei juridice. Dispozitia prevede fie obligatia de a
înfaptui anumite actiuni
-Sanctiunea: Sanctiunea
constituie masura luata împotriva dorintei sau vointei aceluia care nesocoteste dispozitiile
normelorjuridice
Structura raportului juridic
a)subiecții raportului juridic (participanții).
b)obiectul raportului juridic(elementele de legătură).
c)conținutul raportului juridic(dreptul și obligația).

Drept public:

Drept penal
Drept constituțional
Drept administrativ
Drept financiar
Drept bancar
Drept Privat:
Drept civil
Drept comercial
Dreptul muncii
Dreptul familiei

Dreptul Constitutional este o ramura a dreptului care elemnteaza drepturile si obligatiunele a

organilor publice.
 Dreptul Constitutional face parte din dreptul public , o aparut in Italia sec XVIII, era numit
dreptul statului. Este cea mai importanta ramura a dreptului deaorece sunt descries cele mai
importante valori si principia,
Constitutia este legea fundamentala a statului RM. In ia sunt pastrate totalitatea principiilor a
societatii, drepturile si indatoriile omului
 a) În dependenţă de forma de exprimare avem:
– Constituţii nescrise
– Constituţii scrise
– Constituţii mixte
Constituţiile nescrise nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică
temporar în rezultatul unor lovituri de stat, revoluţii.(obiceiuri)
Constituţii scrise sânt compuse dintr-un sigur act normativ unitar codificat sau din mai multe acte
normative necodificate.
Constituţiile mixte se compun atât din texte scrise cât şi din cutume constituţionale şi precedente
judiciare (ex.: Anglia).
b) În dependenţă de procedura de revizuire constituţiile se împart în:
–rigide;
–flexibile.
Constituţiile rigide sânt acele constituţii care stabilesc prin normele sale constituţionale o
procedură complicată de modificare sau prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga constituţie
nu poate fi modificată. Ele se modifică printr-o procedură complexă ce se diferă de modificarea
legilor organice sau ordinare.
Constituţiile flexibilese mai numesc şi constituţii suple pot fi modificate de către legiuitor printr-o
procedură similară cu cea de modificare a unei legi ordinare. În statele unde există astfel de
constituţii nu există de ordin procedural deosebire dintre legea constituţională şi celelalte legi.
c) În dependenţă de regimul politic:
–                      democratice;
–                      autoritare.
Constituţiile democraticeprevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor, principiul pluripartidismului,
separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege organele statale.
Constituţiile autoritarelimitează drepturile cetăţenilor, promovează politica şi ideologia unui singur
partid.
d) În dependenţă de durata în timp avem constituţii:
– permanente – sânt majoritatea constituţiilor;
– temporare – se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit.

 TITLUL I. PRINCIPII GENERALE

 TITLUL II. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
  Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE
 Capitolul II. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE
 Capitolul III. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
 TITLUL III. AUTORITĂŢILE PUBLICE
 Capitolul IV. PARLAMENTUL
 Secţiunea 1. Organizare şi funcţionare
 Secţiunea a 2-a. Statutul deputaţilor
 Secţiunea a 3-a. Legiferarea
 Capitolul V. PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA
 Capitolul VI. GUVERNUL
 Capitolul VII. RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL
 Capitolul VIII. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
 Capitolul IX. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
 Secţiunea 1. Instanţele judecătoreşti
 Secţiunea a 2-a. Consiliul Superior al Magistraturii
 Secţiunea a 3-a. Procuratura
 TITLUL IV. ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE
 TITLUL V. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
 TITLUL VI. REVIZUIREA CONSTITUŢIEI
 TITLUL VII. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al Republicii Moldova, unica

autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă din 101 deputați aleși pe liste,
pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul este ales prin vot universal, egal direct, secret și liber
exprimat. Președintele Parlamentului Republicii Moldova este ales de parlament, cu minim 52 de
voturi. În prezent această funcție este îndeplinită de deputatul PSRM, Zinaida Greceanîi.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăște
validarea sau nevalidarea mandatului de deputat. Mandatul este nevalidat în cazul încălcării
legislației electorale.
Parlamentul se întrunește la convocarea Președintelui Parlamentului în cel mult 30 de zile de la
alegeri. Mandatul Parlamentului se prelungește pînă la întrunirea legală a noii componențe. În
această perioadă nu poate fi modificată Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi
organice.[1]
Dreptul civil este o ramura de drept care cuprinde normele juridice ce reglamenteaza relatiile
patrimoniale si nepatrmoniale in care partile sunt pe pozitie de egalitate juridical si
reglamenteaza statutul omului egal.

patrimoniu sn [At: DRLU / Pl: ~ii / E: lat patrimonium, fr patrimoine] 1 (Jur) Totalitate a

drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă
aceste drepturi, aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2 Bun moștenit de la
părinți Si: posesiune ereditară, (îvp) moșie1. 3 Avere părintească. 4 (Pgn) Proprietate. 

Sistemul dreptului civil este constituit din:

- Dispoziţii generale (dispoziţii comune, persoanele, actul juridic şi reprezentarea, termenele),
- Drepturile reale (patrimoniul, posesia, proprietatea, alte drepturi reale),
- Obligaţiile (despre obligaţii în general, despre contracte în general, categorii de obligaţii),
- Dreptul succesoral (dispoziţii generale cu privire la moştenire, moştenirea legală,
succesiunea vacantă, regimul juridic al moştenitorului, confirmarea dreptului la moştenire,
partajul averii succesorale,
- Dreptul internaţional privat (dispoziţii generale, normele conflictuale).
 Dreptul penal este o ramură a dreptului care reprezintă un ansamblu de norme juridice ce
reglementeaza relațiile sociale ce iau naștere in acțiunea de prevenire și combaterea a
infracțiunelor.
Obiectul dreptului penal il constituie acele drepturi penale născute intre drep și infracțiunele
sevârșite în urma acțiunii dreptului penal.
Scopul Dreptului Penal: Legea penală apără împotriva infracțiunii personale, drepturile si
libertățile acestei persoane, independența, integritatea, pacea si securitatea omenirii cat si are
drep scop prevenirea noilor infracțiuni.
Dreptul penal cuprinde:
a) Infractiunea
b) Răspunderea
c) Pedeapsa
Dreptul penal presupune anumite principii: egalități, umanismul, democratismul individualizarii
penale si individualizarii pedepsei penale.
Infrațiunea fapta social periculoasă prevăzută de legea penală savârșită cu vinovăție si
pedepsită cu lega penală.

Semnele componenței infracțiunii: Obiectivul, latură obiectivă, latura subiectivă, subiectul

Obiectivul - Valori sociale care sunt ocrotite de legea penală. În dependeță de obiectul ocrotit
sunt grupate în capitole speciale ale codului penal.
Latura obiectivă – Acțiune indreptată asupra obiectului. Sustragerea pe ascuns a bunurilor
unei persoane.
Latura subiectivă – Poate fi exprimată prin intenție și inprudență. Intenție directă și indirectă.
Subiectul – Infractorul care a săvârșit fapta social periculoasă si urmează a fi tras la
raspundere și este aplicată legea penală.
În dependență de faptele persoanei există infracțiuni:

Ușoare: până la 2 ani

Mai puțin grave: până la 5
Grave: până la 12 ani
Deosebit de grave: 12-20 ani
Excepțional de grave: Pe viață