Universitatea Danubius “Galati”

Student : Istrate Mihaela

AGRESIVITATE SI VIOLENTA IN
COMPORTAMENTUL OMENESC

Agresivitatea și violența sunt realități care se regăsesc de-a lungul întregii istorii umane,
indiferent de epocă și de gradul de dezvoltare al civilizației omenești.

Cu toate că societatea actuală are mecanisme de control și de contracarare a

comportamentelor agresive, indezirabile, care atentează la viața/siguranța persoanei și îi
afectează funcționarea atât în viața privată, cât și în societate (existând legi și instituții de
impunere a legii), la nivel individual se menține activă nevoia de a găsi o soluție de limitare a
manifestării agresivității altora asupra propriei persoane.

Fara indoiala, problemele pe care le suscita manifestarile agresive- indeosebi cele cu c-

caracter antisocial – sunt de mare actualitate, mass-media semnalizand zilnic omniprezenta
violentei in societatea noastra sub aspectul ei extrem si spectacular: asasinate, talharii, violuri,
atacuri cu mana armata, atentate etc. Iata de ce, agresivitatea este privita ca o problema sociala
pentru care se asteapta o solutie, studiul stiintific al cauzelor violentei, precum si al mijloacelor
de a reduce prevalenta acestora fiind de o importanta majora intr-o lume caracterizata printr-o
crestere a agresivitatii atat la nivelul relatiilor interpersonale cat si la nivelul celor internationale.

Ca si multe alte concepte psihologice, termenii de “agresivitate” respectiv “agresiune” si

“violenta” apartin deopotriva limbajului comun si arsenalului tehnic al psihologiei, cele doua
puncte de vedere putand sa nu coincida cu necesitate. Fara a adera in mod necesar la o filosofie
potrivit careia omul este funciarmente bun – si deci societatea este cea care il perverteste –sau
rau- si atunci este societatea cea care directioneaza, canalizeaza si inhiba natura sa – omul de pe
strada si-a facut o idee mai mult sau mai putin clara asupra originii comportamentului agresiv.

VIOLENTA

Violenta este un fenomen social complex, ea nefiind determinata de o singura cauza,

violenta este efectul combinatiei unice intre mai multi factori. Desi cauzele violentei sunt
diversificate, studiile si cercetarile intreprinse pe aceasta tema releva ca violenta este alimentata
si de de perpetuarea unor structuri economice, politice si sociale deficitare care sunt incapabile sa
atenueze, in anumite momente dificultatile economice, inflatia, saracia si somajul, inegalitatile si
inechitatile intre indivizi si grupuri sociale. 

Unii psihologi considera ca agresivitatea nu este innascuta, ci este provocata de frustrarea

unor tendinte vitale, canalizate spre atingerea unor scopuri justificate de anumite dorinte,
trebuinte si motivatii specific umane. Frustrarea sau impiedicarea, amanarea peste anumite limite
a satisfacerii acestora produce dezechilibrul afectiv si energiile sunt redirectionate si amplificate
pentru a indeparta sau distruge obstacolul, bariera care perturba satisfacerea nevoilor sau
atingerea scopurilor legitime (spre exemplu, atunci cand nu sunt satisfacute unele trebuinte de
baza, cum ar fi trebuintele de hrana, imbracaminte, securitate in fata unor pericole, adapost,
trebuinte sexuale etc., individul devine agresiv, culminand cu acte de violenta; la fel se intampla
si in cazul in care o persoana doreste sa avanseze intr-o ierarhie profesionala sau cand ravneste
foarte mult un statut social mai ridicat).

Deci, agresivitatea poate fi inteleasa ca o frustrare redirectionata prin invatare sau

impotrivire "dobandita" in urma nesatisfacerii nevoilor individuale. Copiii mici au ca reactii de
raspuns la frustrare, nu reactii agresive sau violente, ci comportamente regresive (refuzul,
izolarea etc.) si de compensare (enurezisul, mutismul electiv etc.), realitate ce confirma teza ca
agresivitatea nu e innascuta. 

O alta constatare a specialistilor este ca unii copii devin agresivi, ca “rezultat” al

educatiei sau socializarii in familie, mai ales daca parintii sunt dominatori, tiranici sau incapabili
sa-si controleze si sa-si indrume copiii (“parintii demisionari”). Acestia din urma frustreaza
copiii din neglijenta si in aceeasi masura le creeaza acestora comportamente recalcitrante prin
lipsa supravegherii minorilor de a se conforma normelor scolare, morale si sociale. Concluzia
care se impune este ca nu copiii sunt vinovati de eventualele iesiri agresive, ci adultii care sunt
agresivi si ii invata comportamentul lor sau le induc anumite frustrari, in timp ce experientele din
mediul lor de viata ii invata sa raspunda agresiv.

 La violenta, agresivitate si ostilitate copilul nu poate raspunde direct parintelui agresor,
ci indirect prin atitudini si acte agresive orientate initial catre altii mai slabi si ulterior catre toti
cei care reprezinta modelul autoritatii scolare, al ordinii publice etc. (de mentionat faptul ca tatal,
pentru un copil, este primul model de autoritate). Astfel, drama cercului vicios al agresivitatii se
perpetueaza, legand generatie de generatie prin diferite traume, mentinand o subcultura a asa-
numitului “drept al pumnului”. 

Nu putem spune ca ceva anume il determina pe un individ sa fie violent, intrucat violenta
reprezinta un fenomen social complex care este efectul interactiunii a mai multi factori: 

a) EREDITATEA si structura neuro-psihica ( includem aici...debilitatea mintala,

hiperemotivitatea , autismul , tendintele agresive); 
 b) MEDIUL (anturajul, grupul de prieteni…dar tot aici intra si mass-media care este
invadata tot mai mult de scene violente ). 

Modelele oferite de mass-media, prin excesiva prezentare a faptelor , direct sau indirect,
incita la violenta. De asemenea, unii producatori de emisiuni se orienteaza spre violenta pentru a
castiga lupta cu ratingul ...pedaleaza pe instinctele primare ale publicului. Este cel mai facil mod
de a trezi atentia cuiva...sperie telespectatorii pentru a-i tine lipiti de televizor. Dar la faptul ca
lasa urme vizibile imediate sau de perspectiva in psihicul copiilor nu se gandesc?...am
uitat!...sunt acele avertizari de tipul “cu acordul parintilor”...dar eu va intreb sincer...cati parinti
interzic aceste emisiuni copiilor?...sau...cati parinti schimba postul de televiziune cand un copil
urmareste un material neadecvat varstei lui?...sau, si mai grav...considera parintii aceste emisiuni
distructive pentru dezvoltarea personalitatii copiilor? 

Sa nu neglijam jocurile pe calculator, care influenteaza atat gandirea, cat si

comportamentul copiilor, dar si al tinerilor si adultilor…motiv pentru care parintii trebuie sa
supravegheze jocurile copiilor, sa urmareasca cu atentie ce continut au acestea si, sa-i explice
copilului- cand este cazul- ca aceste jocuri sunt nocive si ca are libertatea de a alege ce joc vrea
el, dar din alta categorie, din care poate sa invete multe lucruri bune...parintii sunt datori sa
centreze educatia copiilor pe diferentierea clara a conceptelor de bine si rau folosind exemple
concrete. Personal consider ca ar trebui sa se stabileasca pedepse penale pentru vanzarea,
inchirierea sau difuzarea jocurilor violente minorilor...si, de asemenea sa se restabileasca
permisivitatea continutului desenelor animate, intrucat foarte multe lasa de dorit prin imagini, dar
mai ales prin cuvintele folosite de personaje, toate acestea influentand puternic psihicul copiilor
si favorizand aparitia actelor violente. E greu sa suportam agresivitatea, dar facem eforturi prea
mici pentru a o inlatura sau pentru a o ameliora...nu neaparat noi ca persoane, desi fiecare avem
o contributie aparte la aceasta ca individualitate agresiva...ci ca societate! 

c) EDUCATIA (ne referim aici atat la influenta scolii asupra dezvoltarii personalitatii

copilului, dar si la educatia din familie…si specificam aici ca atat o educatie care-l rasfata
prea mult pe copil, dar si una care e prea exigenta, deci tipurile “extreme” de educatie…il pot
determina pe copil la un moment dat sa fie violent…ca urmare a acumularii de frustari din
copilarie). 

Daca ne raportam la violenta din institutiile de invatamant, stim cu totii ca rata violentei
scolare este direct proportionala cu indicele de esec scolar, intrucat sentimentul de esec
interiorizat antreneaza sechele psihologice profunde si durabile ce se exprima adesea prin
comportamente violente. 

d) CONSTRUCTIA EU-LUI...ceea ce inseamna modul in care fiecare individ se ajuta pe

sine insusi, se construieste activ pentru a se adapta optim la exigentele societatii. 
Ceea ce ingrijoreaza astazi, este tocmai faptul ca violenta, este din ce in ce mai mult prezenta in
viata cotidiana. 
 Principalele cauze ale agresivitatii copiilor in scoala sunt: 

 modelele comportamentale agresive invatate in familie;

 adoptarea unor modele de comportament promovate intre elevi, care valorizeaza
impunerea in fata celorlalti;
 atragerea atentiei prin atitudini sfidatoare;
 etalarea prestigiului prin forta;
 impresionarea colegilor prin atitudini zgomotoase pana la agresivitate.
 tendinta adolescentilor de a se conforma unor modele comportamentale la moda,
din dorinta de a fi valorizati de cei din jur, de a atrage atentia.

AGRESIVITATEA

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea forma de

comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune,care pot fi materiale,
psihologice, morale sau mixte. Prin urmare, actul agresivitatii, al comportamentului agresiv
poate fi îndreptat catre obiecte precum casa, mobila, vesela, către ființele umane sau ambele. La
polul opus agresivității se află comportamentul prosocial. Formele cele mai fregventeși mai
cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delicvența și infracționalitatea. O definiție mai
completă a agresivității ar fi aceea că agresivitatea este orice formă de conduită orientată către
obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răni, distrugeri sau
daune.
Conform definiţiei din dicţionar, agresivitatea este un comportament destructive şi
violent orientat spre persoane, obicte sau spre sine. Există şi o agresivitate calmă, nonviolentă
dar întotdeauna agresivitatea semnifică atac, ofensivă, ostilitate, punere in primejdie sau chiar
distrugere a obiectului ei.
Unii cercetători au descoperit o aşa zisă genă a agresivitaţii, care se transmite de la tată.
Să fie oare acesta motivul pentru care suntem agresivi, dar acele persoane care sunt pasnice, nu
au aceasta gene a agresivitatii?
Mediul de dezvoltare îşi pune şi acesta o amprentă serioasă asupra comporatmentului, de
exemplu un copil creşte într-o familie in care mama si tatal sunt ambii alcoolici, se cearta si se
bat. Acesta va avea un comportament agresiv faţă de lumea ce-l inconjoara fiindca a fi violent si
destructiv faţă da el şi faţă de ceilalţi este modul lui de a-si exprima frustarea ce a acumulato pe
parcursul vietii.
Agresivitatea se poate spune ca este o forma particulara, care poate avea o
semnificatie psihologica si socio-patologica.

Ea reprezinta o forma specifica a comportamentului deviant,deoarece este o conduita

umana sau actiune sociala diferita de cea normala, de ordin non-normativ(opus modelului
normativ), in cazul indivizilor asociali bolnavi psihic, pentru care nuexista reguli. In
circumscrierea sferei notiunii de comportament agresiv(sau agresivitate) un element important il
constituie definirea comportamentului.
 
Caracteristicile agresivității și comportamentului agresiv
Din perspectiva scopului urmărit, unele comportamente agresive  sunt orientate, au ca
scop producerea unui rău unei alte persoane, în timp ce alte comportamente agresive au în
principal cascop demonstrarea puterii sau masculinitătii agresorului, ambele demonstrate prin
agresivitate.
Agresivitatea nu este nici comportament antisocial , şi nu trebuie confundată sau
identificatăcu delincvenţa sau cu infracţionalitatea. Agresivitatea nu implică întotdeauna un
caracterantisocial. Luptătorul de arte marţiale, în ring, poate avea un comportament agresiv.
Totuşi, înacest caz, deli există agresivitate, chiar explicită, nu putem vorbi de comportament
antisocial. Deasemenea, nici situaţia inversă nu este întotdeauna valabilă; nu orice comportament
infracţional,sau antisocial poate fi însoţit de agresivitate.
 
Agresivitatea nu înseamnă violenţă . Deşi de foare multe ori comportamente agresive sunt
confundate cu comportamentele violente, acestea prezinta diferente fundamental.
Violenţa se exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a facerău, însă acest lucru se poate face şi
fără agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă decomportament agresiv. De exemplu,
otrăvirea unei persoane, este într –adevar un act agresiv, dar nu implica violenta.

Agresivitatea nu este întotdeauna  îndreptată  în afara subiectului . Existăsituaţii când

comportamentul agresiv se îndreaptă asupra subiectului însuşi, în acest caz vorbind
De comportament auto – agresiv . Dar şi aici se face distincţia între actele auto ag
resive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, si alte comportamente auto agresive usoare,
care pot pune in pericol sanatatea insa nu intr-o maniera asa evident. In acest ultimo caz putem
vorbi de fumat, alcool, droguri etc.

Formele agresivității
 
Dat fiind faptul că agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen
foartecomplex, o încercare de tipologizare este foarte dificilă. Criteriile cele mai frecvente după
care se poate clasifica agresivitatea sunt:

În funcţie de agresor sau de persoana care adoptă comportament agresiv, agresivitatea  poate fi
clasificată în
 
» agresivitatea tânărului şi agresivitatea adultului
 
» agresivitatea masculină şi agresivitatea feminină
 
» agresivitatea individuală şi agresivitatea colectivă

» agresivitatea spontană şi agresivitatea premeditată

 
Sursele agresivității
 
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei
categorii:
surse ce ţin de individ, de conduita şi de comportamentul acestuia
 
 frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori declanşatori ai agresivităţii
 
 
 atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori verbală, dar şi fizică, poate duce la
comportamente agresive ale celui vizat.
 
 durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la creşterea agresivităţii
 
 
 căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt demonstrat de numeroase
studii
 
  aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al comportamentelor agresive, fiind
un agent stresor pentru unii oameni
 accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce
laintensificarea / declanşarea comportamentelor agresive. Deşi acest lucru a fost
confirmat deunele cercetări experimentale, alţi autori infirmă acest lucru.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

Agresivitatea și violența sunt realități care se regăsesc de-a lungul întregii istorii umane,
indiferent de epocă și de gradul de dezvoltare al civilizației omenești.

Precum s-a mai enunțat anterior, conchidem agresivitatea ca fiind orice formă de
conduităorientată cu intenție către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor
prejudicii,a unor răniri, distrugeri și daune.

Analizînd complet și definitiv aspectele psihologice ale agresivității, caracteristicile,

formele,cauzele și sursele acesteia concluzionăm că agresivitatea reprezintă o conduită
semnificativ  periculoasă. Cu toate că societatea actuală are mecanisme de control și de
contracarare acomportamentelor agresive, indezirabile, care atentează la viața/siguranța
persoanei și îiafectează funcționarea atât în viața privată, cât și în societate, la nivel individual se
menține activă nevoia de a găsi o soluție de limitare a manifestării agresivității altora asupra
propriei  persoane.

Astfel, devine o necesitate capacitarea persoanei în a face față agresiunii –  atunci

cândaceasta se produce  –  astfel încât că, pe de o parte reacția de apărare să fie eficientă și
eficace iar pe de altă parte, să respecte normele legale și să nu victimizeze pe mai departe
persoana agresată. Din punct de vedere practic, putem interpreta manifestarea agresiunii ca
sistem care inter-relaționează următoarele componente: Agresorul, Mediul în care se produce
agresiunea și Persoana agresată .

Astfel se face necesară remedierea comportamentului agresiv pe cât laagresor, prin

indentificarea cauzelor individuale ale agresivității, evitarea motivelor de criză,stabilirea
regulilor clare de comportament, precum și aceeași încurajare și evitarea etichetării, pe atât a
persoanei agresate, aceasta fiind- totodată – și cea mai flexibilă componentă a sistemului (având
de partea sa resursele conștientizate prin pregătire psihologică și reacția  ca deprindere antrenată
sistematic.