Șantaj

Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parte a seriei despre
Corupție
10 - hands shaking with euro bank notes inside handshake - royalty free, without
copyright, public domain photo image 01.JPG
Metode
Mită • Furt • Fraudă • Deturnare de fonduri
• Spălare de bani • Șantaj • Fraudă electorală
• Nepotism • Favoritism • Clientelism
• Trafic de influență • Conflict de interese
• Abuz în serviciu • Evaziune fiscală
• Paradis fiscal
Combatere
• Libertatea presei • Libertate de exprimare
• Consolidarea statului de drept
• Independență judiciară
• Protejarea avertizorilor de integritate
• Principiul subsidiarității • Reducerea birocrației
• Transparență politică • Comerț electronic
• E-guvernare • Privatizare • Societate civilă

Corupția din diferite țări

• România • Moldova

Instituții anticorupție în România

• Direcția Națională Anticorupție
• Direcția Generală Anticorupție
• Agenția Națională de Integritate • DIICOT
Vezi și
• Corupție politică • Corupția în Armata Română
• Scandaluri publice în România
• Indicele de percepție a corupției
• Transparency International
editează
Șantajul este fapta de constrângere exercitată asupra cuiva, prin amenințarea cu
divulgarea unui secret compromițător sau prin alte mijloace de intimidare, cu
scopul de a dobândi în mod incorect un folos, bani sau favoruri pentru sine sau
pentru altul. [1]

Din punct de vedere penal, șantajul este o infracțiune care face parte din grupul
infracțiunilor contra libertății persoanei. Conform noului cod penal, Art. 207
Șantajul este: (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să
sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru
sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Cu
aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale
sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de
familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1). (3) Dacă faptele prevăzute în
alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos
patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani.[2]
Pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca partea vătămată sa dea
inculpatului suma de bani cerută, elementele constitutive ale infracțiunii fiind
întrunite chiar dacă suma de bani nu a fost efectiv dată, deoarece șantajul este o
infracțiune îndreptată, în principal, împotriva libertății morale a persoanei,
libertate încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să dea, să facă, să
nu facă sau să sufere ceva împotriva voinței sale.[3]

Prin incriminarea șantajului, legea penală reacționează împotriva faptelor

susceptibile de a îngrădi libertatea persoanei șantajate de a lua hotărâri și de a
dispune fără constrângere de voința sa, de acțiunile sale, de bunurile ce formează
patrimoniul său.[4] În cazul șantajului, împăcarea părților nu înlătură răspunderea
penală.

Codul Penal (Code Criminel, Cap. VIII Art. 302) canadian prevede și șantajul prin
texte defăimătoare (în franceză extorsion par libelle), după cum urmează: Comite
infracțiune orice persoană care, cu intenția de a stoarce bani de la cineva,
publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la
publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia.[5]

Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea

acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea
începe în momentul condiționării dezvăluirii sau tăinuirii acestora.

Cei care au fost victimele unui accident rutier sau rudelor acestora li se poate
întocmi dosar penal dacă vor încerca să "stoarcă" bani de la vinovatul
accidentului. Solicitarea de sume de bani în schimbul nedepunerii cererii penale
poate fi considerată un șantaj. [6]

Șantajul poate fi exercitat și la nivel de stat. Astfel, secretarul general al

NATO, Anders Rasmussen, a avertizat că dependența de energie poate face o țară
vulnerabilă la șantajul economic și politic, motiv pentru care securitatea
energetică a devenit un subiect de dezbatere în Alianța Nord-Atlantică. [7]

Obiecții împotriva criminalizării

Walter Block scrie în eseul său, "Șantajul ca infracțiune fără victime"[8], că
definiția șantajului este o contradicție. Walter Block arată că, în mod individual,
solicitarea de bani și bârfe nu sunt considerate ilegale. Doar combinarea celor
două acțiuni este considerată o infracțiune. Blochează pretențiile conform cărora
instabilitatea definiției oferă o bază pentru a pune în discuție legalitatea altor
legi.

Sextortion (Webcam-Șantaj)
Sextorția a fost legată și este populară în rândul persoanelor care sunt
considerate a avea putere sau o poziție de putere (sub orice formă) în orice
domeniu, cum ar fi politica, educația și locul de muncă. Sextortionul, prin
definiție, este o formă de șantaj în care puterea este abuzată și folosită pentru a
exorta favoruri sau imagini sexuale de la cineva în schimbul a ceva ce victima vrea
/ are nevoie ca un loc de muncă sau un grad. Un exemplu în acest sens este Webcam
Blackmail.

"Criminalii s-ar putea să se îmbogățească online prin folosirea unei identități

false și apoi să-i convingă să efectueze acte sexuale în fața camerei lor web,
adesea prin folosirea unei femei atractive pentru a atrage victima să
participe.Aceste femei au fost forțate în aceste acțiuni folosind stimulente
financiare sau amenințări ". După cum a raportat Agenția Națională de
Criminalitate, atât bărbații cât și femeile pot fi victime ale acestei crime.
Această infracțiune poate fi efectuată fie de grupuri de infracțiuni, fie de
persoane fizice.[9]
Criminalitatea informatică
În prezent, comunicarea pe internet devine tot mai ușoară. Poliția din Dubai
examinează statisticile și constată că în ultimii trei ani au fost 2606 de crime
care implică șantaj. Motivul pentru care este atât de ușor să comitem aceste crime
online este anonimatul pe care îl oferă internetul. Este mai ușor să comiți crime
atunci când nimeni nu știe cine sunteți online, astfel încât rușinea dispare.
Oamenii au ocazia să renunțe la ispită, deoarece sunt anonimi și, eventual, comit
acte criminale, cum ar fi șantajul. Abilitatea de a fi anonim încurajează
tendințele antisociale și capacitatea de a răspândi știrile false.[10]