Nunta Rochia de Mireasa, Rachel Hauck

NUNTA
Rochia de mireasă
APRECIERI DESPRE
NUNTA - ROCHIA DE MIREASĂ
„NUNTA - Rochia de mireasă te va captiva de la prima pagină, cu o

poveste cum numai Rachel Hauck putea să t�easă.”
– JENNY B. JONES, autoarea, premiată, a romanelor Save the Date
(Nu-ți face alte planuri) s� i There You’ll Find Me (Acolo mă vei găsi)
„NUNTA - Rochia de mireasă este o poveste omogenă, a unei iubiri

trainice, care t�ese trecutul s� i prezentul î�ntr-un mister complicat, ase-
meni unei rochii de mireasă. Hauck reus� es� te să fascineze din nou, pe
mai bine de 300 de pagini, prin personajele neobis� nuite, subiectul cap-
tivant s� i finalul fericit, care te satisface pe deplin. O recomand cu
căldură!”
– DENISE HUNTER, autoarea bestsellerurilor Surrender Bay (Gol-
ful capitulării) s� i The Accidental Bride (Mireasă din întâmplare)
„Talentata Rachel Hauck ne-a oferit o poveste de dragoste actuală,

î�ntret�esută î�ntr-un mister antrenant. Toată lumea să-s� i revizuiască lis-
tele de lectură. Debordând de temele î�ngemănate ale mântuirii s� i î�ndu-
rării, NUNTA - Rochia de mireasă merită un loc î�n top.”
– SHELLIE RUSHING TOMLINSON, supranumită Belle of All Things
Southern s� i autoarea bestsellerului Sue Ellen’s Girl Ain’t Fat, She Just
Weighs Heavy (Fata lui Sue Ellen nu e grasă, doar are greutate)
„Scriitura lui Rachel Hauck e plină de î�nt�elepciune s� i suflet, iar

NUNTA - Rochia de mireasă, concepută cu la fel de multă măiestrie s� i
complexitate precum o splendidă rochie de mireasă, nu face except�ie.
Acest roman spune povestea a patru femei adorabile, legate î�n mod
miraculos de o rochie, ale căror viet�i se î�ntind pe durata unui secol. Că-
utarea î�ngemănată a adevărului s� i a iubirii – î�n ciuda tuturor piedicilor
‒ î�t�i va tăia cu sigurant�ă răsuflarea.”
– BETH WEBB HART, autoarea bestsellerului Sunrise on the Battery
(Răsărit pe Battery) și Love, Charleston (Cu dragoste, Charleston)
„Din clipa î�n care am auzit despre această poveste, am fost nerăb-
dătoare să o citesc. O rochie de mireasă purtată de patru femei diferite
timp de peste 100 de ani? Da, vă rog! Mi-a plăcut povestea acestor
femei... s� i a unicei lor rochii de pret� . Pentru oricine a zăbovit asupra
unei reviste pentru mirese, s-a uitat la un reality-show cu mirese sau a
visat cu ochii deschis� i să fie mireasă, Rachel Hauck a creat o poveste
exemplară, ce î�ncântă inima.”
– MARYBETH WHALEN, autoarea romanelor The Mailbox (Căsuța
poștală), She Makes It Look Easy (Ea face totul să pară ușor) și The Guest
Book (Lista de invitați). Fondatoarea blogului www.shereads.org
„O poveste plină de sensibilitate, ce se î�ntinde pe durata a mai

multe generat�ii de femei, fiecare dintre ele fiind un produs al vremuri-
lor sale și totodată o avangardistă. O poveste frumoasă, î�n care se î�mple-
tesc dragostea, credint�a, misterul s� i o rochie uimitoare. Rachel Hauck
cunoas� te, cu NUNTA - Rochia de mireasă, un nou succes.”
– LISA WINGATE, autoarea bestsellerurilor Dandelion Summer
(Vara păpădiei) și Blue Moon Bay (Golful Lunii Albastre) s� i laureată a
Premiului Carol
The Wedding Dress
Copyright © 2012 by Rachel Hauck
Published by arrangement with Thomas Nelson, a division of HarperCollins
Christian Publishing, Inc.
Copyright © 2017 Editura Act și Politon pentru prezenta ediție
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723.150.590,
e-mail: office@actsipoliton.ro, www.actsipoliton.ro
Traducător: Dana Dobre

Redactor: Alina Dincă
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Mădălina Ioniță
Copyright Manager: Andrei Popa
Editor: Mona Apa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HAUCK, RACHEL
Nunta: Rochia de mireasă / Rachel Hauck; trad.: Dana Dobre. – București:
Act și Politon, 2017
ISBN 978-606-913-166-4
I. Dobre, Dana (trad.)
821.111
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor
și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează.
Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe,
dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și
față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să
ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante,
valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect
și responsabil.
Rachel Hauck
NUNTA
Rochia de mireasă
Traducere din limba engleză:
Dana Dobre
2017
Lui Iisus, preaslăvitul mire
Cuprins
Capitolul unu 9
Capitolul doi 22
Capitolul trei 32
Capitolul patru 41
Capitolul cinci 53
Capitolul s� ase 71
Capitolul s� apte 82
Capitolul opt 101
Capitolul nouă 109
Capitolul zece 121
Capitolul unsprezece 134
Capitolul doisprezece 153
Capitolul treisprezece 164
Capitolul paisprezece 173
Capitolul cincisprezece 192
Capitolul s� aisprezece 202
Capitolul s� aptesprezece 209
Capitolul optsprezece 223
Capitolul nouăsprezece 238
Capitolul douăzeci 248
Capitolul douăzeci s� i unu 257
Capitolul douăzeci s� i doi 272
Capitolul douăzeci s� i trei 282
Capitolul douăzeci s� i patru 300
Capitolul douăzeci s� i cinci 308
Capitolul douăzeci s� i s� ase 314
Capitolul douăzeci s� i s� apte 324
Ghid pentru grupul de lectură 331

Mult�umiri 333
Nota autoarei 335
Capitolul unu
Charlotte
14 aprilie
O adiere, o schimbare abia simt�ită î�n t�esătura celor nevă-

zute o făcu să ridice privirea s� i apoi să ocolească un
pâlc de fagi umbros� i. Charlotte se opri pe î�ntinderea verde, î�ngrijită,
a domeniului Ludlow, să tragă adânc î�n piept aerul proaspăt s� i să
contemple elementele zilei ‒ cer albastru, copaci primăvăratici, lu-
mina soarelui reflectându-se î�n parbrizele mas� inilor parcate.
Se trezise î�n dimineat�a aceasta cu nevoia fierbinte de a se gândi,
de a se ruga, de a se apropia de cer. I�s�i trăsese pe ea perechea prefe-
rată de pantaloni scurt�i s� i condusese până sus pe creastă.
I�n loc de singurătate, Charlotte găsi î�n colt�is� orul ei de pe Munte-
le Ros� u un furnicar, un du-te-vino de cumpărători, căutători s� i vână-
tori de chilipiruri. Licitat� ia anuală de antichităt� i , organizată î�n
Ludlow s� i destinată strângerii de fonduri pentru săraci, era î�n toi pe
pământurile bogate ale domeniului.
Charlotte î�s�i ridică, dintr-un gest, ochelarii de soare pe cap, iri-
tată de intruziune. Era sanctuarul ei, chiar dacă restul lumii n-o s� tia.
Mama obis� nuia s-o aducă aici la picnic, după ce parca pe un drum
lăturalnic, acoperit cu pietris� , furis� ându-se î�mpreună cu Charlotte pe
proprietatea Ludlow, râzând s� i spunând î�n s� oaptă „S� s� t!”, de parcă ar
fi scăpat basma curată după ce făcuseră ceva amuzant s� i savuros.
Găsea un locs� or pe partea ascunsă a unei coline, î�ntindea o pă-
tură, desfăcea o găletus� ă cu pui sau o pungă de la McDonald’s s� i res-
pira adânc, privind peste valea ce se-ntindea spre Oras� ul Magic. „Nu-i
as� a că-i frumos?”
10 NUNTA - R ochia de mireasă
– Da, spunea de fiecare dată Charlotte, dar ochii ei erau la
mama, nu la luminile oras� ului Birmingham. Era cea mai frumoasă
femeie pe care o văzuse Charlotte vreodată. Mama avea un fel de a fi
pur s� i simplu, î�nsă murise î�nainte de a-i î�mpărtăs� i acel dar lui
Charlotte.
Strigăte ascut� ite tulburară clipa de nostalgie a lui Charlotte.
Ofertant�i s� i cumpărători intrau s� i ies� eau din cortul î�ntins pe peluza
laterală, î�n care urma să se desfăs� oare licitat�ia.
Ferindu-s� i ochii de lumina piezis� ă a soarelui, Charlotte stătea ne-
mis� cată î�n adierea vântului s� i se uita pur s� i simplu, gândindu-se ce să
facă. Să se î�ntoarcă acasă sau să se plimbe prin î�mprejurimi? Nu-i
trebuia nimic s� i nici nu-s� i dorea nimic din ce ar fi putut găsi î�n acel
cort. S� i, chiar să fi vrut ceva, oricum n-ar fi avut bani să cumpere.
De fapt, simt�ea nevoia să se gândească la tensiunile recente cu
familia lui Tim s� i să se roage. Mai precis, la tensiunile cu Katherine,
cumnata lui. Toată î�ncurcătura î�i cerea să reconsidere pasul pe care
se pregătea să-l facă.
Când Charlotte o porni î�napoi spre mas� ină, vântul o izbi din nou
cu putere s� i o făcu să arunce o privire î�n urmă. Printre copaci s� i din-
colo de cort, ferestrele de la etajul al doilea al conacului Ludlow,
construit din piatră s� i sticlă, străluceau î�n lumina aurie a diminet�ii s� i
păreau să vegheze asupra a tot ce se î�ntâmpla î�n curte.
Vântul făcu apoi lumina să se schimbe, o umbră trecu prin drep-
tul ferestrei s� i casa păru să-i facă cu ochiul. Vino și vezi...
– Bună. Vocea unei femei impunătoare o făcu pe Charlotte să se
î�ntoarcă. Nu pleci as� a de repede, nu-i as� a? Mergea greoi pe panta
peluzei, t�inând o cutie î�n brat�e.
Charlotte o recunoscu. Nu după nume sau după fat�ă, ci după
aură. Una dintre sudistele get-beget care populau oras� ul Birmingham.
Dintre cele cu un ten proaspăt, lenjerie călcată la dungă, bluză din
bumbac s� i un s� irag modest de perle. Se opri lângă Charlotte, trăgându-s� i
respirat�ia.
– Nici măcar nu te-ai dus până sus la cortul de licitat�ii. Te-am
văzut când ai parcat, drăgut�o. Hai, avem articole frumoase la licitat�ie!
E prima oară când vii aici? Vârî� mâna î�n cutie s� i scoase un catalog.
A trebuit să merg la mas� ină să mai iau. Suntem foarte aglomerat�i
anul ăsta. Ei bine, vezi s� i tu după mas� ini. Amintes� te-t� i , toate
Rachel Hauck 11
veniturile merg la fundat�ia Ludlow. Dăm milioane, sub formă de do-

nat�ii s� i burse, î�n tot oras� ul.
– Admir de mult fundat�ia. Charlotte î�ncepu să răsfoiască î�ntr-o
doară catalogul.
– Eu sunt Cleo Favorite, pres� edinta Fundat�iei Ludlow. I�i î�ntinse
mâna lui Charlotte. Tu es� ti Charlotte Malone.
Charlotte o privi un moment pe Cleo, scuturându-i î�ncet mâna.
Ar trebui să fiu impresionată că mă cunos� ti sau s-o iau la fugă,
t�ipând, î�napoi spre mas� ină?
Cleo zâmbi. Dint�ii i se asortau cu perlele.
– Nepoata mea s-a căsătorit anul trecut.
– I�nt�eleg. S� i-a cumpărat rochia din magazinul meu?
– Da, s� i o vreme am crezut că o î�ncântă mai degrabă să lucreze
cu tine, decât să se mărite cu logodnicul ei. Ai o afacere pe cinste.
– Am fost foarte norocoasă. Am mai mult decât ar fi putut visa
vreodată o fată săracă s� i orfană. Cine e nepoata dumitale?
– Elizabeth Gunter. S-a măritat cu Dylan Huntington. Cleo porni
spre cort. Charlotte o urmă din politet�e.
– Sigur că da, mi-o amintesc pe Elizabeth. A fost o mireasă
frumoasă.
– S� i-a vrut să s� tie toată lumea. Cleo râse s� i î�s�i flutură mâna î�n
aer. Aproape l-a băgat î�n faliment pe sărmanul meu frate. I�nsă o dată
te mărit�i, nu-i as� a?
– Cam asta ar fi ideea. Charlotte î�s�i atinse cu degetul mare piatra
inelului de logodnă ‒ motivul pentru care venise astăzi cu mas� ina
până aici. Se opri la marginea cortului.
– Deci, Charlotte, caut�i vreun articol anume? Ceva pentru maga-
zinul tău? Cleo lăsă cutia cu cataloage pe o masă s� i o porni pe culoa-
rul principal ca s� i cum s-ar fi as� teptat ca Charlotte să o urmeze. Avem
de vânzare câteva s� ifoniere frumoase. Catalogul î�t�i indică numărul
lotului, când s� i unde să licitezi. Vânzătorul de la licitat� ie se duce
direct la piesă. Ni s-a părut mai us� or decât... ei, dar ce contează? E o
licitat�ie grozavă s� i totul merge ca pe roate. Spune-mi, ce caut�i? Cleo
lăsă capul î�ntr-o parte s� i î�s�i sprijini mâinile î�n s� old.
Charlotte păs� i î�n umbra cortului.
– De fapt, Cleo ‒ Eu am venit aici să mă gândesc ‒ magazinul
meu e exclusiv modern. Charlotte răsuci catalogul î�n mână. Dar cred
că e î�ntotdeauna amuzant să arunci o privire.
Ar putea să meargă printre rânduri, să se gândească s� i să se
roage î�n acelas� i timp, nu-i as� a?
– Bineî�nt�eles. E musai să găses� ti ceva ce î�t�i place î�n timp ce...
arunci o privire, zise Cleo, făcând cu ochiul. Funct�ionează cel mai
bine atunci când î�t�i dai mână liberă să-t�i cheltuies� ti o parte din banii
câs� tigat�i cu greu.
– Am să t�in minte.
Cleo se î�ndepărtă grăbită, iar Charlotte alese un culoar pe care
să rătăcească î�n timp ce avea să analizeze piesele, ca s� i când răspun-
sul pe care-l căuta putea fi ascuns printre vechituri s� i antichităt�i.
Poate va auzi: El e alesul, când va trece prin fat�a unui cabinet
din secolul XX sau a unui s� ifonier de secol XIX.
Dar probabil că nu. De cele mai multe ori, răspunsurile nu-i ve-
neau pur s� i simplu din eter. S� i nici nu î�i picau î�n poală. Ea muncea
pentru răspunsurile legate de viat�a ei. I�s�i sufleca mânecile, evalua
situat�ia, calcula costurile s� i lua o decizie. Altfel n-ar fi deschis nicio-
dată Malone & Co.
Charlotte se opri î�n fat�a unei mese din lemn î�nchis la culoare, s� i
î�s�i trecu degetele peste suprafat�a ei. Bătrâna Gert avea una la fel î�n
hol. Oare ce s-o fi î�ntâmplat cu ea? Charlotte se aplecă să vadă dacă
partea de dedesubt era î�nsemnată cu marker ros� u.
Nu era. Charlotte trecu mai departe. Nu era masa lui Gert. Vai,
fusese atât de furioasă atunci când descoperise că nepoata ei o
mâzgălise cu markerul ros� u!
La capătul culoarului, Charlotte se opri oftând. Ar trebui să se
î�ntoarcă î�n oras� . Oricum, avea programare la coafor peste câteva ore.
O porni, î�n schimb, pe următorul culoar, lăsându-s� i gândurile
să-i zboare către Tim s� i bătălia ce se dădea î�n inima ei.
Până acum patru luni, se simt�ea la adăpost î�n viat�a ei linis� tită,
confortabilă s� i previzibilă. Apoi antreprenorul care î�i renovase maga-
zinul a convins-o, după ce i-a t�inut un discurs, să-i accepte invitat� ia
la masa de Crăciun. A as� ezat-o lângă Tim Rose, schimbându-i astfel
viat�a.
Rachel Hauck 13
Un birou cu capac, lipsit de strălucire s� i demodat, î�i atrase aten-

t�ia. Charlotte se opri î�n fat�a lui s� i î�l atinse us� or. Dacă fibra lemnului ar
putea vorbi, oare ce poves� ti ar spune?
Despre un sot� care t�ine finant�ele familiei? Sau despre un copil
care î�s�i face temele? Despre o mamă care le scrie o scrisoare celor
de-acasă?
Cât�i bărbat�i s� i femei au stat, oare, la acest birou? Unul sau sute?
Care le erau sperant�ele s� i visurile?
O piesă de mobilier care a supraviet�uit timpului. Asta î�s�i dorea
ea? Să supraviet�uiască, să fie parte din ceva important?
Voia să simtă că apart�ine familiei Rose. Cu sigurant�ă, Katherine
n-o făcea, nici pe departe, pe Charlotte să se simtă ca o piesă din co-
lect�ia gregară de frat�i, mătus� i, unchi, veri s� i prieteni de-o viat�ă.
La prima lor î�ntâlnire, atunci când Tim i-a spus lui Charlotte că
are patru frat�i, ea n-a reus� it nici măcar să-s� i imagineze cum ar putea
fi. Suna incitant. L-a bombardat cu î�ntrebări. Charlotte n-o avusese
decât pe mama. S� i apoi pe bătrâna Gert, după ce mama murise.
Nu trăise niciodată cu un frate sau cu o soră, ca să nu mai vor-
bim de patru. Ca să nu mai vorbim de un băiat.
Acesta să fi fost motivul pentru care acceptase cererea î�n căsăto-
rie a lui Tim Rose după doar două luni? Fascinat�ia? Acum nu mai era
sigură că o făcuse din iubire. Nu era sigură nici măcar că o făcuse ca
să se simtă parte dintr-o familie mare.
Charlotte coborî� privirea spre inelul de logodnă, filigranat, din
platină, cu diamant de un carat, care î�i apart�inuse bunicii lui Tim.
Dar inelul nu putea să-i dea răspunsuri. Ea, la rându-i, nu avea
răspunsuri.
– Charlotte Malone? O femeie rotunjoară, cu o î�nfăt�is� are plăcu-
tă, o abordă din cealaltă parte a unei mese de sufragerie. Am citit
despre tine î�n Nunți din Sud. Arăt�i ca î�n fotografie.
– Sper că ăsta-i un lucru bun, zise Charlotte zâmbind.
– O, da. Magazinul tău pare fermecător. M-a făcut să-mi doresc să
mă fi căsătorit din nou.
– Am avut noroc cu s� tirea aceea.
Când o sunase astă-toamnă redactorul, fusese ultima î�ntâmpla-
re norocoasă dintr-un s� ir considerabil.
– Sunt căsătorită de treizeci s� i doi de ani s� i citesc cu sfint�enie
Nunți din Sud, aproape ca pe Biblie. Pur s� i simplu ador nunt�ile, tu nu?
– Eu ador rochiile de mireasă, cum altfel?! zise Charlotte.
– I� mi imaginez. Râsul femeii stărui î�n aer î�n timp ce î�s�i luă
rămas-bun s� i atinse î�n treacăt brat�ul lui Charlotte.
Adora de-a dreptul rochiile de mireasă. De când era doar o copi-
lă, satinul s� i strălucirea rochiilor albe pur s� i simplu o amet�eau. I� i
plăcea să vadă cum se transfigurează o mireasă atunci când î�mbracă
rochia perfectă, î�n ochi oglindindu-i-se sperant�e s� i visuri.
De fapt, era s� i ea pe cale să se transfigureze ‒ să î�mbrace rochia
perfectă, iar sperant�ele s� i visurile să i se oglindească î�n privire.
Care era, până la urmă, problema? Care era motivul pentru care
tot ezita? Se gândise la cincisprezece rochii, nu probase nici măcar
una. Data de 23 iunie avea s-o prindă nepregătită.
Cu un an î�n urmă, î�n februarie, abia mai făcea fat�ă, investind tot
capitalul î�n stocuri, î�n timp ce-s� i î�njgheba magazinul î�ntr-o căsut�ă
din 1920, î�n Mountain Brook.
S� i apoi s-a trezit cu un cec bancar î�n valoare de o sută de mii de
dolari, apărut de nu se s� tie unde. După săptămâni bune î�n care a tre-
cut de la entuziasm la panică s� i î�n care a î�ncercat să afle cine i-ar fi
putut da atât�ia bani, Charlotte a î�ncasat cecul s� i, î�ntr-un târziu, s� i-a
renovat magazinul. S� i totul s-a schimbat.
Tawny Boswell, Miss Alabama, i-a devenit clientă s� i a făcut-o
celebră. Au sunat cei de la Nunți din Sud. S� i apoi, cireas� a de pe tort,
Charlotte s-a dus la cina de Crăciun s� i a stat lângă un bărbat chipes� ,
care fermecase pe toată lumea din î�ncăpere. Nici nu-s� i terminase bine
supa de stridii, primul fel al serii, că Tim Rose î�i cucerise inima s� i ei.
Sărutul diafan al destinului î�i făcu sufletul să se î�nfioare, î�n
vreme ce adierea care unduia peste vârful muntelui î�i mângâie pi-
cioarele. Oare mirosea a ploaie? Aplecându-se să privească prin
deschizătura cortului, Charlotte nu reus� i să distingă decât lumina
soarelui falnic ce stăpânea cerul de un albastru cristalin. Nici măcar
un nor la orizont.
O luase î�nainte pe următorul culoar, când telefonul î�i bâzâi î�n
buzunarul pantalonilor. Era Dixie.
– Bună, Dixie, e totul î�n regulă la magazin?
– E linis� te. Dar a sunat Tawny. Vrea să se-ntâlnească cu tine
mâine, la trei.
Duminică?
– Totul e-n ordine? Părea ok? E î�ncă mult�umită de noi?
Rachel Hauck 15
Charlotte petrecuse luni î�ntregi î�ncercând să găsească rochia

perfectă pentru Miss Alabama, făcând nopt� i albe, implorându-l î�n
s� oaptă pe Dumnezeul iubirii să o ajute să-i î�mplinească lui Tawny
visurile.
A descoperit apoi un designer din Paris, î�ncă necunoscut, s� i a
î�nt�eles imediat că a dat peste o mină de aur s� i că acela avea să devină
brandul ei de mătase albă.
– Sun-o s� i spune-i că mâine e perfect. Avem biscuit�i s� i brânză î�n
barul cu gustări? Cafea, ceai, apă s� i suc?
– Suntem aprovizionat�i. Tawny părea entuziasmată, as� a că nu
cred să-t�i spună că are de gând să se ducă la alt magazin.
– Dix, de cât timp lucrăm noi î�mpreună î�n afacerea cu rochii de
mireasă?
– De cinci ani, de când ai deschis magazinul.
Dix, pragmatică s� i calmă, ca î�ntotdeauna.
– S� i de câte ori am pierdut noi o clientă î�n ultima clipă? Chiar s� i
după nenumărate ore de căutări pe la designeri pentru a găsi rochia
perfectă.
– Pe-atunci nu s� tiam ce facem. Acum suntem experte, zise Dixie.
– S� tii foarte bine că nu are nicio legătură cu noi. Uite, am s-o sun
eu pe Tawny s� i am să-i spun că ar fi perfect să ne-ntâlnim mâine.
– I-am spus deja. Nu mi-am î�nchipuit că vrei s-o refuzi. Vocea lui
Dixie era î�ntotdeauna plină de sigurant�ă. Era un dar ceresc. Era fun-
dat�ia solidă pe care se ridica visul lui Charlotte. I�n orice caz, unde
es� ti, Char?
– Sus, pe Muntele Ros� u. Pe domeniul Ludlow. Am venit aici să
mă gândesc, dar am dat peste puhoiul de lume de la licitat�ia anuală.
Chiar acum, când vorbim, mă plimb printre antichităt�i.
– Oameni sau lucruri?
Charlotte zâmbi, cercetând figurile cenus� ii ce umpleau culoarele.
– Câte put�in din amândouă. Se opri î�n fat�a unei vitrine cu bijute-
rii, î�nchisă cu lacăt. Piesele originale ar fi accesorii perfecte pentru
miresele ei. Charlotte păstra un stoc de coliere, cercei, brăt�ări s� i tiare
unicat. Detaliile erau cele care o ajutau să-s� i desăvârs� ească succesul.
– Că tot veni vorba de nunt�i, zise Dixie apăsat.
– Despre asta vorbeam?
– Nu despre asta vorbim noi mereu? Invitat�iile pentru nunta ta
sunt î�ncă pe biroul din depozit, Charlotte. Vrei să le aduc acasă
diseară?
Dix s� i sot�ul ei, Jared, Dr. Bunăciune, după cum î�i spunea ea, locu-
iau î�ntr-un apartament î�n Homewood, vecini cu Charlotte.
– Stai put�in... serios? Sunt î�ncă pe biroul din depozit? Credeam
că le-am luat acasă.
– Dacă le-ai luat cumva, ei bine, atunci au venit î�napoi.
– Ha, ha, ce amuzantă es� ti, Dixie. Da, sigur, adu-le acasă. Pot să
lucrez mâine la ele, după ce mă-ntorc de la biserică. Trebuie să văd
dacă doamna Rose nu are cumva o listă de invitat� i din partea lui
Tim...
– Te î�ntâlnes� ti cu Tawny la trei.
– Da, ok, după ce mă-ntâlnesc cu ea. Sau pot să lucrez la ele luni
seară. N-am nimic programat pentru luni seară.
– Charlotte, pot să te-ntreb ceva?
– Nu...
– Te mărit�i peste două luni s� i...
– Am fost doar put�in ocupată, Dixie, asta-i tot.
Charlotte s� tia unde bate prietena ei cu î�ntrebările. Charlotte î�s�i
pusese singură aceleas� i î�ntrebări timp de săptămâni, s� i tocmai nevo-
ia unor răspunsuri o î�mpinsese azi să urce pe munte.
– Am timp.
– Dar timpul se scurge.
S� tia. S� tia.
– Ar fi trebuit să alegem o dată cândva î�n toamnă pentru nuntă.
Logodnă rapidă, nuntă rapidă... mă ia cu amet�eală.
– Tim e un bărbat uimitor, Charlotte.
S� tia. S� tia. Era î�nsă uimitor pentru ea?
– Uite, ar fi mai bine să-nchid. Trebuie să cobor de pe munte î�n
câteva minute ca să am timp să-mi aranjez părul. Te sun mai târziu.
– Distract� ie plăcută î�n seara asta, Charlotte! Să n-o las� i pe
Katherine să te dea peste cap. Spune-i să nu te mai necăjească. Pur s� i
simplu, fii acolo cu Tim. I� n primul rând, amintes� te-t� i de ce te-ai
î�ndrăgostit.
– Voi î�ncerca.
Rachel Hauck 17
Charlotte î�nchise, dar sfatul lui Dixie î�i stăruia î�n minte. I�n pri-
mul rând, amintește-ți de ce te-ai îndrăgostit.
Totul se î�ntâmplase pe nerăsuflate, cu fluturi î�n stomac, roman-
tism s� i iar romantism. Nu era sigură că putea găsi măcar un motiv
real, serios î�n tot vârtejul acela de emot�ii. I�n timp ce-s� i croia drum
prin mult�ime ca să iasă din cort, Charlotte fu luată pe sus de valul de
oameni.
I�i zâmbi bărbatului de lângă ea s� i î�ncercă să-l ocolească.
– Scuzat�i-mă.
Bărbatul î�nsă nu se clinti, rămase bine î�nfipt pe picioare, pri-
vind t�intă la articolul ce urma să fie scos la licitat�ie.
– Scuzat�i-mă, dar dacă mi-at�i da voie să trec, nu v-as� mai sta î�n
cale. Licitat�i pentru acel... Charlotte se uită peste umăr. Cufăr? Acel
cufăr urât?
– Adunat�i-vă aici! Vânzătorul de la licitat�ie sări pe un piedestal,
lângă cufăr. Puhoiul de cincisprezece, douăzeci de oameni se năpusti
î�n fat�ă, luând-o târâs� s� i pe Charlotte. Se î�mpiedică, pierzându-s� i sabo-
tul, î�n timp ce era purtată de masa de oameni î�nainte. Suntem gata să
î�ncepem licitat�ia.
Bâjbâind după sabotul rătăcit, Charlotte î�s�i dădu seama că nu
are cum să-l găsească s� i decise să mai as� tepte. Licitant�ii pentru acest
articol păreau foarte hotărât�i. Cât putea dura licitat�ia? Zece minute?
Putea fi chiar distractiv să vadă de aproape î�ntregul proces.
Douăzeci de dolari. Cufărul nu părea să valoreze mai mult.
Charlotte aruncă o privire î�n jur să vadă cine era dispus să arunce
banii pe o cutie de lemn lipsită de strălucire, ponosită s� i zgâriată, cu
chingi de piele roase s� i crăpate.
Adjudecătorul era un bărbat care nu avea nimic aparte. De î�năl-
t�ime s� i greutate medie. Cu un păr ce se poate să fi fost cândva castaniu,
acum devenit î�nsă... sur? Cenus� iu?
Purta î�n schimb o cămas� ă de un violet t�ipător, băgată î�n panta-
lonii gri-cărbune, prins� i peste umeri cu bretele din piele. Sărise pe
piedestal cu pantofii lui sport foarte curat�i.
Charlotte zâmbi. I� l găsea atrăgător, des� i, atunci când s� i-a î�n-
dreptat privirea spre ea, vâlvătaia albastră a ochilor lui mai degrabă
a tulburat-o. Se dădu un pas î�n spate, dar rămase blocată î�n mult�ime,
din toate părt�ile.
– Lotul numărul zero, spuse adjudecătorul, iar vocea lui gravă o
pătrunse s� i se cuibări î�năuntrul ei ca o perlă caldă. Lotul cu numărul
zero? Răsfoi paginile catalogului. Nu exista niciun lot cu numărul
zero. Verifică apoi lista detaliată de la sfârs� it. Dar nu era î�nregistrat
niciun cufăr, nicio ladă, nicio valiză s� i niciun geamantan.
– Acest articol a fost salvat dintr-o casă cu doar câteva minute
î�nainte să fie demolată. Cufărul a fost făcut î�n 1912, zise adjudecăto-
rul s� i se aplecă spre mult�ime. A fost făcut pentru o mireasă.
Privirea lui se opri asupra lui Charlotte, iar ea tresări s� i simt�i că
i se taie respirat�ia. De ce se uita la ea? I�s�i ascunse la spate mâna cu
inelul.
– E vechi de o sută de ani. Un secol. Armătura s� i pielea sunt ori-
ginale s� i î�ntreaga piesă este î�n stare bună, doar cam aspră s� i uscată.
– Ce s-a î�ntâmplat cu î�ncuietoarea? Bărbatul din stânga lui
Charlotte arătă, cu catalogul făcut sul, spre alama noduroasă ce î�ncuia
capacul.
– Ei bine, asta este o cu totul altă poveste. Vedet�i voi, a fost su-
dată. Vânzătorul se aplecă s� i mai mult spre mult�ime. Din nou, ochii
lui albas� tri rătăcitori s� i î�nflăcărat�i se opriră asupra lui Charlotte. De
o fată cu inima frântă, zise el, mis� când din sprâncenele cenus� ii s� i
stufoase.
Femeile din grup exclamară, î�ntr-un glas, „Ooo...” s� i se aplecară
să vadă mai bine cufărul, î�n vreme ce Charlotte mai făcu un pas î�n
spate. De ce o privea tocmai pe ea? I�s�i duse instinctiv palma la piept,
de parcă ar fi vrut să oprească zvâcnirile fierbint�i ce î�i puseseră stă-
pânire pe tot trupul.
– Iar, pentru cine s� i-o dores� te cu adevărat, î�năuntru e o comoară
nepret�uită.
Scrută adunarea ce părea să fie tot mai numeroasă s� i făcu cu
ochiul. Atmosfera fu străbătută de un val de râsete, iar adjudecătorul
păru satisfăcut că le captase tuturor atent�ia.
Bine, Charlotte a priceput. Nu era de fapt nicio comoară minu-
nată î�năuntru. Nu voia decât ca ei să creadă că ar putea fi. Era un
vânzător pe cinste. Bravo lui!
– Hai să î�ncepem licitat�ia de la cinci, zise el.
Cât� iva se desprinseră din mult� ime s� i se î�ndepărtară, slăbind
presiunea ce o t�intuise până atunci î�n loc pe Charlotte. Vârtejul de
Rachel Hauck 19
aer răcoros pe care-l simt� i dintr-odată î� n jurul picioarelor era

plăcut.
– Oferă cineva cinci? zise el din nou.
Charlotte cercetă chipurile celor care mai rămăseseră. Hai, să
liciteze cineva cinci dolari. Acum, odată ce cufărul avea un pret� s� i î�n-
durase râsetele batjocoritoare, î�i devenise simpatic. Auzind put�in din
povestea lui, nu i se mai părea jalnic.
Toată lumea, toate lucrurile aveau nevoie de iubire.
Se scurseră alte câteva secunde. Să liciteze cineva, vă rog!
– Ofer eu cinci, zise Charlotte ridicând catalogul făcut sul. Putea
să doneze cufărul bisericii, pentru misiunea cu copiii. Căutau mereu
articole î�n care să depoziteze jucăriile sau să î�mpacheteze cele nece-
sare pentru excursiile pe care le făceau.
– Avem cinci sute. Adjudecătorul t�inea mâna ridicată, fluturându-s� i
degetele. Oferă cineva cinci sute cincizeci?
– Cinci sute? protestă ea. Nu, nu, eu am licitat cinci dolari.
– Pret�ul era î�nsă de cinci sute. Adjudecătorul dădu din cap spre
ea. Ai tot timpul grijă la pret� , domnit�ă! Acum s� tii care este. Oferă ci-
neva cinci sute cincizeci?
Vă rog, licitați careva cinci sute cincizeci! Cum de-a putut să fie
atât de naivă? O păcălise alura lui de bătrân inocent.
Bărbatul de lângă Charlotte ridică s� i el catalogul.
– Dau eu cinci sute cincizeci.
Charlotte răsuflă us� urată, apăsându-s� i mâna pe piept. Mult�u-
mesc, dragă domnule! Răsfoi din nou paginile catalogului, căutând o
descriere, o informat�ie, orice lucru cât de mic legat de cufăr. Nu apă-
rea î�nsă nicăieri pe listă.
– Cinci sute cincizeci, oferă cineva s� ase? S� ase sute de dolari?
Ochii vânzătorului erau vioi, expresivi, iar obrajii î�i străluceau, î�mbu-
jorat�i, des� i, î�n cort, aerul de munte se simt�ea destul de răcoros pen-
tru luna aprilie.
Femeia de lângă Charlotte ridică mâna.
– S� ase.
I�ncă trei licitant�i se î�ndepărtară. Charlotte privi cufărul cu ochii
mijit�i, gândindu-se că ar trebui să profite de moment ca să-s� i vadă de
drum. Trăise suficient din procesul de licitat�ie.
I�n afară de asta, voia să s� i mănânce de prânz î�nainte să meargă
la coafor. Apoi, după ce ar fi plecat de la salon, ar fi avut exact timpul
necesar cât să se ducă acasă s� i să se schimbe, î�nainte ca Tim să vină
să o ia la s� ase.
– S� ase, oferă cineva s� ase sute cincizeci? Vocea adjudecătorului
sălta la fiecare silabă.
– S� ase sute cincizeci. Bărbatul din stânga ei. „Pot să-l folosesc
pentru piese de schimb la un geamantan vechi pe care-l restaurez.
– S� apte sute, spuse Charlotte, cuvintele t�âs� nindu-i singure pe
buze. I�s�i drese glasul s� i î�l privi drept î�n fat�ă pe adjudecător.
Să fie folosit pentru piese? Niciodată! Ceva dinlăuntrul ei se re-
volta la gândul că acel cufăr ar putea fi demontat.
– Cufărul ăsta merită să aibă s� i el parte de î�ngrijire atentă s� i de
iubire.
– Chiar as� a, tânără domnit�ă. L-am salvat eu î�nsumi. S� i ceea ce
salvez eu nu e niciodată distrus. Ochii vânzătorului străluceau, albăs-
trii, la fiecare cuvânt s� i o străfulgerau pe Charlotte cu fiori arzători.
Oferă cineva s� apte sute cinzeci?
Femeia de lângă ea ridică mâna.
– Opt. Charlotte nici nu-l mai as� teptase să ridice pret�ul. Sute.
Opt sute.
Fugi! Ieși de-aici! Charlotte vru să se-ntoarcă, dar picioarele
refuzau pur s� i simplu să se mis� te din loc, iar tălpile î�i rămaseră î�nfip-
te î�n gazonul domeniului Ludlow. O adiere a vântului de aprilie î�i ră-
cori broboanele de sudoare ce-i răsăriseră brusc pe frunte.
Nu-s� i dorea cufărul acesta. N-avea nevoie de el. Apartamentul
ei era modern, micut� s� i, deocamdată, ordonat. As� a cum î�i plăcea ei.
Malone & Co era un magazin de lux, rafinat s� i ultramodern.
Unde ar putea strecura aici un cufăr vechi s� i uzat? Lăsând deoparte
faptul că î�s�i cheltuise tot�i banii picat�i din cer pe renovare. Până la
ultimul bănut� . Iar î�n cont mai avea exact atât cât să-s� i permită o nun-
tă restrânsă. Suma de opt sute de dolari pentru un cufăr nu era pre-
văzută î�n buget. Dacă ar fi avut de gând să arunce atât� ia bani pe
fereastră, s� i-ar fi cumpărat o pereche de pantofi Christian Louboutin.
– I� t� i cam face cu ochiul, nu-i as� a? zise bărbatul î� n violet
aplecându-se spre Charlotte s� i arcuindu-s� i sprâncenele stufoase.
– Din păcate, da.
Tim ar face o criză dacă i-ar aduce acasă chestia aia.
Rachel Hauck 21
Charlotte privi cufărul. Oare cine era bărbatul sau femeia care î�l
stăpânise odinioară? Dar mireasa din 1912 despre care vorbise adju-
decătorul ‒ nu s� i-ar dori ea oare un cămin pentru piesa asta de mobi-
lier veche s� i ponosită?
– Opt sute cincizeci, licită al doilea bărbat din stânga lui
Charlotte.
– O mie de dolari. Charlotte î�s�i lipi palma peste gură. Era î�nsă
prea târziu. Făcuse oferta.
Oh, va trebui să-i explice asta lui Tim.
– Vândut.
Adjudecătorul î�s�i lovi palmele una de alta s� i scoase din buzunar
un bilet. „Cufărul î�t�i apart�ine.”
Charlotte citi biletul deja tipărit. Salvat. 1000 $. Se î�ntoarse pe
călcâie spre el s� i strigă:
– Stat�i put�in, domnule, scuzat�i-mă, dar cum de at�i s� tiut?...
Bărbatul se făcuse, î�nsă, nevăzut. S� i, odată cu el, mult�imea s� i
murmurul vocilor. Charlotte se trezi că nu mai e nimeni lângă ea, cu
except�ia cufărului ponosit s� i a vârtejului sclipitor din aer.
Capitolul doi
C harlotte se aplecă spre Tim, î�n timp ce priveau, de la

masă, cum se derula aniversarea părint�ilor lui. O sclipire
când albăstruie, când chihlimbarie se revărsa peste farfurii, după
cum goneau prin sala de bal luminile de petrecere.
– A fost bună cina, nu-i as� a? zise ea.
Haide, Tim. Sunt doar niște bani.
– A fost minunată.
Charlotte î�ntoarse capul s� i-l privi. Pentru ea, Tim era î�ntruchi-
parea perfect�iunii. Dacă putea spune as� a. Nasul său drept se potrivea
perfect cu buzele pline s� i cu bărbia simetrică, pătrată. Părul lung s� i
nisipiu i se revărsa, cu o strălucire delicată, peste obrazul sculptat.
Acum, î�nsă, chipul său, de obicei luminos s� i fermecător, avea o
expresie abătută.
Of, de ce nu as� teptase până la î�ntoarcerea acasă pentru a-i spu-
ne? Acum, familia – Katherine – avea să dea vina pe ea pentru lipsa
de implicare a lui Tim.
– Vrei să dansezi? Uite, Jack ne tot face cu mâna.
Jack era fratele mai mic al lui Tim, cel care venea imediat după
el î�n succesiunea de cinci băiet�i. David, Tim, Jack, Chase s� i Rudy.
– Imediat, zise Tim s� i î�i făcu semn lui Jack să as� tepte.
Tot�i invitat�ii prezent�i la aniversarea a patruzeci de ani de la cu-
nunia părint�ilor lui se bât�âiau pe ringul de dans, cântând cât î�i t�inea gura
Celebrate good times, come on*.
Tot�i, î�n afară de Tim s� i Charlotte.
– Hai, Tim, ce mare lucru! Hai să dansăm!
Charlotte se ridică, netezindu-s� i fusta cu mâinile. Era hotărâtă
să se distreze î�n seara asta, să uite de misiunea ei pe Muntele Ros� u,
* Celebrate good times, come on („Haideți să sărbătorim vremurile bune”),

vers din piesa Celebration (1980) a trupei Kool and the Gang. (n.tr.)
Rachel Hauck 23
care o băgase î�n faliment, s� i să-s� i lase latura extravertită să pună stă-
pânire pe ea î�n seara asta. După-amiază, avusese o lungă conversat�ie
cu fata aceea, î� n timp ce stătea pe scaun s� i î� s� i făcea părul s� i
manichiura.
I�mbrăcase o rochie de petrecere nou-nout�ă, bleumarin, cu cor-
saj mulat s� i fustă clos� , scurtă. S� i o pereche de pantofi cu baretă Jimmy
Choo, asortat�i cu rochia, pe care î�i cumpărase la reducere.
Totul mergea atât de bine î�n seara asta! Tim nu-s� i putea dezlipi
privirea de la ea s� i, pentru prima dată, Charlotte simt�ea că face parte, cu
adevărat, din familia Rose.
S� i apoi, cu cincisprezece minute mai devreme, Charlotte se
aplecase spre bărbatul ei s� i-i mărturisise: „O, Tim, am uitat să-t� i
spun, dar azi, pe Muntele Ros� u, am nimerit la o licitat�ie s� i am cumpă-
rat un cufăr. Cu o mie de dolari.” Uite, vezi, n-a fost chiar atât de rău!
Apoi a observat o us� oară î�nnegurare î�n privirea lui. „O mie de
dolari? ” Tim era responsabil cu bugetul pentru nuntă s� i drămuise
fiecare bănut� până pe 23 iunie.
După asta, au continuat să s� us� otească, pe un ton aspru, Tim î�n-
cercând să î�nt�eleagă de ce s� i cum cheltuise ea atât�ia bani fără să se
consulte cu el. Cearta î�năbus� ită se sfârs� i abia când se servi desertul.
– Sper că nu t�i-ai cumpărat rochia aia de cinci mii de dolari, pe
care t�i-o doreai, pentru că acum nu ne-o mai permitem.
– Nu, n-am cumpărat-o, spuse Charlotte, pe un ton us� or iritat.
Nu mi-am cumpărat î�ncă rochia.
Mărturisirea aceea plutea î�ntre ei, î�nnegurând s� i ultima fărâmă
de veselie din privirea lui Tim.
– I�n două luni ne căsătorim, Charlotte. Tu ai un magazin cu ro-
chii de mireasă.
– S� tiu, s� tiu.
Oare când o să se î�nvet�e să-s� i t�ină gura? I�s�i alesese momentul
cum nu se putea mai prost.
S� i-au mâncat prăjitura cu morcov î�ntr-o tăcere apăsătoare.
– Sigur nu vrei să dansezi? zise Charlotte luându-l us� or de brat� .
Tim se ridică brusc de la masă.
– Ies să iau put�in aer.
– B... bine. Charlotte î�l privi cum se î�ndepărtează s� i ochii i se
umplură de lacrimi. Tim?
El se î�ntoarse, privind î�n jos spre ea.
– I�mi pare rău pentru bani.
– S� tiu, Char. I�s�i trecu us� or degetele peste gâtul ei, spulberându-i
toate temerile. Nu-i nimic! Zău! Mă-ntorc î�ntr-o clipă!
I�n cele patru luni de când î�l cunos� tea, ajunsese să s� tie că Tim
avea î�ntotdeauna nevoie de timp să reflecteze. Rareori se-ntâmpla să
ia decizii pripite. Un motiv î�n plus să se gândească pe-ndelete la tot
calvarul cu nunta.
El nu făcea niciodată nimic din impuls ‒ s� i-atunci de ce venise
cererea î�n căsătorie atât de rapid? Să fi fost un moment de slăbiciune
romantică? Nici măcar nu era sigură că Tim î�s�i dorea să se î�nsoare cu
ea. S� i-atunci, ce-l făcuse să cadă î�n genunchi î�n fat�a ei, la doar două
luni de când se cunoscuseră, s� i să-i pună inelul pe deget?
Dar ea? Ea î�s�i dorea să se căsătorească cu el? Probabil că mâine,
î�n zori, ar trebui să se urce-n mas� ină s� i să mai facă un drum până la
Muntele Ros� u.
Dar, oh, cererea î�n căsătorie fusese atât de frumoasă s� i de ro-
mantică! Perfectă! Charlotte spusese „Da” fără să mai stea pe gân-
duri. Se lăsase î�n voia inimii. As� a cum î�i spusese mereu Gert să facă.
Format�ia schimbă registrul, muzica deveni lentă s� i romantică,
luminile de pe ringul de dans se estompară, iar cuplurile î�ncepură să
se legene pe ritmul piesei I Only Have Eyes for You*.
Charlotte î�s�i luă pos� eta s� i porni spre toaletă. Dacă mai stătea
mult acolo, cineva avea s-o ia la î�ntrebări despre Tim.
După ce se văzu dincolo de us� ă, Charlotte se simt�i recunoscătoa-
re să fie, î�n sfârs� it, singură. Se aplecă peste măsut�a de toaletă s� i î�s�i studie
î�n oglindă reflexia, ferindu-se de strălucirea luminilor ce o orbeau.
S� uvit�ele cârliont�ate, ce scăpaseră din coc, i se revărsau pe gât.
Apăsând us� or cu degetul sub ochi, î�s�i s� terse o pată de rimel. I�n timp
ce-s� i deschidea pos� eta să-s� i ia rujul, o voce î�i susură peste umăr.
– Arăt�i superb î�n seara asta, Charlotte!
Charlotte se uită î�n oglindă. Katherine, sot�ia fratelui mai mare,
David, stătea î�n spatele ei.
– S� i tu la fel. I�mi place mult rochia ta.
Katherine se apropie de măsut� a de toaletă s� i se aplecă spre
oglindă, verificându-s� i părul s� i machiajul. Era prima s� i, de altfel,
* „N-am ochi decât pentru tine”, în engl. în orig. (n.red.)

Rachel Hauck 25
singura noră din familia lui Marshall s� i Blanch Rose. O onoare pe care
o lua î�n serios s� i pe care o apăra cu străs� nicie.
– Te distrezi? o î�ntrebă Katherine, afis� ând un zâmbet rece s� i
fort�at, î�n timp ce pescuia un ruj din pos� etă. Tu s� i Tim v-at�i certat? At�i
s� us� otit tot timpul cinei. Bine că Blanch nu vă putea vedea, zise î�n timp
ce-s� i dădea pe buze cu un ros� u aprins. Tim e, de obicei, primul pe
ring, iar î�n seara asta n-a dansat deloc până acum. El nu rata nicioda-
tă Celebrate.
– Mă distrez de minune, Katherine, mult� umesc, î�i răspunse
Charlotte, evitând cu elegant�ă î�ncercarea lui Katherine de a stoarce
informat�ii de la ea. Conversat�ia ei cu Tim nu era deloc treaba cumna-
tei lui. Patruzeci de ani de căsnicie reprezintă o adevărată piatră de
hotar.
– S� tii, Charlotte ‒ Katherine smulse un s� ervet�el din cutie ‒ dacă
tot vei face parte din familia Rose, ar trebui să î�ncepi să te comport�i
ca un membru al familiei. I�l tragi pe Tim prin colt�uri î�ntunecate s� i
avet�i conversat�ii private, ca s� i cum n-ar avea voie să se alăture fami-
liei lui. Nimeni nu va accepta vreodată ca as� a ceva să se repete. I�s�i
tamponă cu s� ervet�elul alb colt�urile buzelor ros� ii.
– Te prinde bine nuant�a, zise Charlotte, nefiind dispusă să trea-
că î�n defensivă s� i să discute cu Katherine despre familia Rose. N-ar fi
avut niciun rost. Mai bine rămânea pe teritoriul ei. Avantajul de a
juca pe teren propriu! Asistenta mea, Dixie, le machiază pe miresele
noastre, iar ea foloses� te nuant�e de roz delicat pentru clientele noas-
tre cu tenul deschis la culoare.
Katherine î�s�i aruncă rujul î�napoi î�n pos� etă.
– Ei bine, mi-a fost recomandat de vânzătoarea de la Saks. Dar
nu schimba subiectul, Charlotte!
– Avem un subiect? făcu ea.
Părea mai degrabă un interogatoriu. Charlotte î�s�i î�nchise pos� eta
cu un clinchet s� i î�ntinse mâna după un s� ervet�el. Era mai bine să-i
distragă atent�ia. Dacă ar lua-o la goană pe us� ă, n-ar face decât să-i
alimenteze bănuielile.
– Hai să-t�i spun o poveste, Charlotte. Am fost vecină cu familia
Rose de când aveam trei ani până î�n primul an de liceu, î�ncepu Kathe-
rine, făcând ghemotoc s� ervet�elul s� i aruncându-l î�n cos� ul de gunoi.
David mă ducea la s� coală când eram î�n clasa î�ntâi. Da, chiar as� a. El era
mai mare, era î�ntr-a doua. S� i apoi, î�n vara de dinainte de clasa a
s� aptea, tatăl meu ne-a mutat î�n partea cealaltă a oras� ului, î�ntr-o vilă
dintr-o comunitate exclusivistă. Aveam piscină, terenuri de tenis.
Katherine î�s�i î�ncrucis� ă brat�ele s� i se rezemă de măsut�a de toaletă.
Părint�ii mei erau nevoit�i să muncească î�nsă opzeci de ore pe săptă-
mână ca să putem duce o viat�ă de lux, iar asta ne-a dezbinat familia.
Au divort�at la o zi după ce eu î�mi luasem permisul de conducere, zise
s� i î�s�i privi mâinile. Mă simt�eam destul de pierdută, continuă ea, as� a
că m-am dus cu mas� ina î�n vechiul nostru cartier. Ultimul loc î�n care
fusesem fericit�i. Dave s� i Tim adunau cu grebla frunzele de toamnă î�n
grămezi pe care să poată sări Jack, Chase s� i Ruddy. Era ca s� i cum tim-
pul ar fi rămas î�n loc acasă la familia Rose, î�n afară de faptul că David
se transformase î�n băiatul acesta î�nalt, î�mplinit, minunat. M-a văzut
s� i mi-a făcut cu mâna. Am tras pe alee, î�n mai multe sensuri, s� i n-am
mai plecat.
Charlotte se uită la ea î�n oglindă s� i privirile li se î�ntâlniră pentru
o clipă.
– Nu mă prea pricep să citesc printre rânduri, Katherine, zise
Charlotte, vorbind î�n continuare cu o voce scăzută s� i fermă. Ce vrei
să spui?
Charlotte se duse la chiuvetă să se spele pe mâini, ca să scape de
privirea lui Katherine, tăioasă ca un laser.
– Uite, o să-t�i spun deschis ce gândesc.
– Te rog.
Charlotte opri apa, se î�ntinse după un prosop s� i, trăgând aer î�n
piept, î�s�i strânse coastele ca pe un scut î�n jurul inimii.
– Charlotte, eu nu cred c-o să meargă î�ntre voi. Nu te potrives� ti
î�n familia asta. S� i nu pentru că n-ai putea, ci pentru că nu vrei. Ce se
va î�ntâmpla odată ce vet�i fi căsătorit�i? Pe tata s� i mama Rose i-ar uci-
de să vadă că Tim se-ndepărtează de noi.
– De ce... de ce s-ar î�ndepărta de familie? Katherine, aiurezi! Ia
zi, când a lipsit Tim de la un eveniment de familie, de la cina de dumi-
nică sau de la vreo zi de nas� tere de când suntem noi î�mpreună? Nici
măcar o dată!
– Charlotte, Tim te-a cerut î�n căsătorie cu inelul bunicii la doar
două luni de când te-a cunoscut, zise Katherine fluturând ostentativ
două degete spre Charlotte. Păi, două luni i-a luat numai să o invite î�n
oras� pe ultima lui prietenă. Se ruga, vorbea cu ea după slujba de la
biserică, a as� teptat să o cunoască put�in, a vorbit cu oameni care o
Rachel Hauck 27
s� tiau bine ca să afle cum e. S-au î�ntâlnit vreme de s� ase luni s� i noi ne-am
gândit că ea ar putea fi aleasa, pentru că Tim n-ar fi pierdut timpul cu
o femeie dacă n-ar fi crezut că ajunge undeva. Apoi, din senin, te î�n-
tâlnes� te pe tine la o cină de Crăciun s� i nu-l mai vedem aproape două
săptămâni. Am crezut că s� i-a pierdut mint�ile. Mama Rose s-a temut
că Tim va rata ziua de Crăciun cu noi.
– Relat�ia ne-a luat pe amândoi prin surprindere, spuse Charlotte,
rezemându-s� i umărul de peretele de lângă us� ă. Dar el e făcut pentru
mine. S� i eu pentru el. Nu-i as� a?
Charlotte nu mai î�ntâlnise pe cineva ca Tim. Nu se mai simt�ise
niciodată as� a cum o făcea el să se simtă. S� i niciodată nu fusese atât de
î�ndrăgostită. Lăsând deoparte spaima pe care i-o dădea senzat�ia con-
tinuă de cădere liberă s� i drumul pe munte făcut de dimineat�ă pentru
a scăpa de zgomotul oras� ului s� i pentru a-l auzi pe Dumnezeu, Charlotte
î�s�i dorea cu disperare ca Tim să fie bărbatul cu care să trăiască ani-
versarea de patruzeci de ani a cununiei. Iubirea viet�ii ei.
Katherine î�i aruncă o privire piezis� ă.
– Mi-a spus David că el s� i Tim nu s� i-au ales î�ncă smochingurile.
– Mai e timp destul.
Charlotte î�ncercă să o citească pe Katherine. Unde voia să ajun-
gă cu tot acest interogatoriu?
– N-am văzut vreo invitat�ie ori vreun anunt� cu data nunt�ii.
– Invitat� iile sunt la mine acasă. Katherine, chiar te prives� te
chestia asta? Tim s� i cu mine ne căsătorim. ‒ Ah, dacă sigurant�a din
glas i-ar ricos� a s� i î�n suflet! ‒ S� i o vom face exact as� a cum vrem. Stai
linis� tită, n-avem de gând să ne rupem de părint�ii sau de frat�ii lui,
conchise Charlotte s� i o porni spre us� ă.
– O, dar mă privește, i-o trânti Katherine. Ce se î�ntâmplă cu fami-
lia asta mă prives� te s� i pe mine. Tim î�mi e mai apropiat decât propriul
meu frate. Nu vreau să-l văd rănit, nici să-i văd familia dezbinată.
Cresc trei copii care poartă numele de Rose s� i vreau să crească la fel
ca tatăl lor, nu să se izbească de necazurile pe care le-am î�ndurat eu
cu părint�ii mei.
Charlotte puse mâna pe clant�ă s� i trase cu putere. Exact atunci,
Lauren, partenera lui Rudy din acea seară, dădu buzna î�n toaletă.
– Charlotte, aici erai. Tim te caută peste tot. Bună, Katherine!
– Lauren...
Charlotte plecă fără să se mai uite î�n urmă. Tim stătea pe hol,
rezemat de perete, cu mâinile î�n buzunare.
– Bună, zise el.
– Bună, zise Charlotte prăbus� indu-i-se î�n brat�e s� i lăsându-i pre-
zent�a caldă să topească orice urmă a confruntării reci cu Katherine.
I�mi pare foarte rău pentru banii pe care i-am cheltuit pe cufăr, Tim!
– Nu mai contează. Am avut nevoie să mă linis� tesc, atâta tot. I�i
ridică us� or bărbia cu degetul. I�mi pare rău pentru ce am spus despre
rochia ta. Pot�i să-t�i cumperi orice vrei tu. Ne descurcăm noi cumva.
Charlotte î�l sărută, iar Tim î�s�i lăsă mâinile să alunece pe spatele
ei s� i o strânse la piept.
– Vrei să dansezi? spuse ea.
– Credeam că nu mai î�ntrebi!
Pe ringul de dans, Tim o î�nlănt�ui cu brat�ele s� i o privi pătrunză-
tor, î�n timp ce cântăreat�a fredona despre „casa î�n care am crescut”*.
– Ce s-a î�ntâmplat acolo?
– Nimic, zise Charlotte legănându-se î�mpreună cu el î�ntr-o par-
te s� i î�ntr-alta s� i de jur î�mprejur. Apanajul toaletei pentru femei.
– Dar es� ti supărată. Nu comit�i un sacrilegiu dacă-mi spui.
Tim î�s�i lungi gâtul ca să vadă cine ies� ea din alcovul toaletei.
– Deci Katherine era!
– Ar fi trebuit să mă avertizezi că e un pitbull.
– Nu credeam că o să se repeadă la tine, zise Tim s� i î�i prinse, cu
delicatet�e, capul î�ntre palme. Mai mult latră decât mus� că.
– Pe tine te-a mus� cat vreodată? î�ntrebă Charlotte schit�ând un
zâmbet, s� i toată tensiunea din schimbul de replici cu Katherine se
topi. Pare să creadă că are unele drepturi asupra ta. Asupra î�ntregii
familii. Dacă am fi trăit î�n vremurile biblice s� i i s-ar fi î�ntâmplat ceva
lui David...
Sărutul lui Tim căzu pe buzele lui Charlotte, curmându-i gândul, s� i
continuară amândoi să alunece î�n ritmul muzicii melancolice.
– Cea mai frumoasă fată din î�ncăpere e î�n brat�ele mele, î�i s� opti
Tim la ureche, as� a că, dacă nu te deranjează, n-as� prea vrea să discu-
tăm despre sot�ia fratelui meu.
* The house that built me, cântec interpretat de Miranda Lambert (n.tr.)
Când o sărută din nou, Charlotte î�s�i lăsă mâinile să alunece î�n
jurul gâtului său s� i toată povara de pe suflet se topi.
M
Put�in după ora unsprezece, Tim o duse pe Charlotte cu mas� ina
acasă s� i urcă î�mpreună cu ea cele patru etaje până la apartamentul
ei, luând-o de mână, lărgindu-s� i nodul cravatei s� i descheindu-s� i pri-
mii nasturi de la cămas� ă.
– Ne gândeam să ies� im mâine cu motocicletele, să mergem pe
pista cu zgură.
Tim se rezemă de perete, î�n timp ce Charlotte descuia us� a masivă
din ot�el a apartamentului. Tim era un motociclist pasionat.
– Paul s� i Artie n-au mai fost la curse de când s-au mutat î�n
Texas.
Charlotte aflase î�n seara asta că Paul s� i Artie erau veri din par-
tea mamei, din familia Buchanan.
– Vino cu noi. I-am convins să vină până s� i pe Dave s� i Jack.
– Am fixat o î�ntâlnire cu Tawny. Charlotte aprinse lumina de la
intrare s� i se rezemă de tocul us� ii.
– Ai programată o î�ntâlnire duminică?
Tim î�s�i lăsă mâna să alunece peste mijlocul ei s� i o trase mai
aproape de el.
– Mergi la curse? Duminică?
Ea î�s�i ridică î�ntrebător o sprânceană s� i zâmbi, î�n timp ce-l
î�ngâna.
– Nu mergem la curse, mergem cu motocicletele.
– Va fi o cursă, odată pornite motoarele, zise Charlotte, apoi se
î�ntinse spre el s� i î�s�i trecu degetele prin părul lui. Vrei să intri?
– Crezi că mă cunos� ti suficient de bine?
O sărută jucăus� , strecurându-se pe lângă ea î�n apartament.
I�l cunos� tea? Nu era greu să-i vezi firea competitivă s� i pasiunea
pentru tot ce era extrem. Tim le afis� a cu mândrie. Dar nu mai avu
timp să se gândească la asta. Tim o trase spre el s� i o strânse la piept,
lăsând us� a să se î�nchidă î�n urma lor.
Chiar atunci, tocurile lui Charlotte se loviră de ceva tare, iar ea
se î�mpiedică s� i căzu pe spate, scăpând din î�mbrăt�is� area lui.
Tim o prinse de mână î�nainte să atingă podeaua.
– Char, es� ti bine?
– Sunt bine... ce e cutia asta? Charlotte se aplecă să o desfacă s� i
aruncă o privire î�năuntru. O, invitat�iile pentru nunta noastră!
– Ce caută pe hol?
Tim duse cutia pe măsut�a de cafea din lemn masiv. Charlotte
făcuse economii un an î�ntreg ca s-o poată cumpăra ‒ era primul
obiect de mobilier pe care-l cumpărase efectiv.
– Le-a adus Dixie de la magazin.
Tim o privi printre gene.
– E nevoie de o î�ntâlnire pentru nuntă? Ca să vedem cum stăm?
Charlotte respiră adânc.
– Da. Săptămâna asta, Tim. Suntem deja la jumătatea lui
aprilie.
Trecu pe lângă el s� i se-ndreptă spre masa din sufragerie, unde
î�s�i lăsase iPad-ul.
– Luni seară? spuse Tim î�n timp ce butona ecranul telefonului.
Nu, am s� edint�ă cu consiliul municipal. O privi cercetător pe Charlotte.
Se pare că eu s� i Dave vom primi lucrarea de reamenajare din
centru.
– Serios, Tim? Minunat! Mart�i am eu programată o î�ntâlnire cu
fata primarului.
– Fata primarului? făcu Tim s� i î�s�i arcui sprâncenele. Bravo! Sunt
impresionat.
– A citit despre Tawny î�n ziar s� i s-a gândit că, dacă reus� im s-o
mult�umim pe Miss Alabama, cel mai probabil ne vom descurca la fel
de bine s� i cu ea.
– Neapărat, hai să-i oferim fetei primarului un tratament à la
Charlotte Malone. Ce zici de miercuri? Tim ocoli canapeaua, î�ndrep-
tându-se spre masa din sufragerie. Sunt liber. Cina s� i apoi chestiunile
legate de nuntă?
– Perfect.
Tim mai butonă put�in la telefon s� i apoi o strânse pe Charlotte î�n
brat�e pentru un sărut lung s� i domol.
– Ar fi mai bine să plec tocmai pentru că nu vreau să plec.
– Ne vedem dimineat�ă.
Rachel Hauck 31
Charlotte respiră adânc, cu ochii î�nchis� i, î�mbătându-se de miro-

sul pielii lui. I�l privi apoi cum pleacă, sprijinită de us� a ce se î�nchise cu
un clic î�n urma lui. Sunetul acela î�i trezea de fiecare dată teme-
rea-fantomă de a rămâne singură. Pe deplin singură.
De când murise mama, Charlotte se î�mpăca greu cu singurăta-
tea. Era numai una. Gert obis� nuia să pună un disc vechi, ceva despre
numărul unu, cel mai singuratic număr.* Charlotte detesta acel cântec
s� i pleca din casă ori de câte ori î�l asculta Gert.
Charlotte Malone ajunsese să fie propria ei insulă, ivită î�n peisa-
jul familiei ‒ prin nas� tere sau prin moarte.
După ce-s� i aruncă pantofii din picioare, se duse la bucătărie
să-s� i ia o sticlă cu apă. I�n timp ce răsucea dopul, se opri lângă fereas-
tră s� i privi lung spre î�ndepărtata strălucire portocalie a oras� ului
Birmingham, analizându-s� i gândurile, desprinsă de orice emot�ie.
O bătaie î�n us� ă o făcu să tresară.
– Tim?
– Am un colet de la domeniul Ludlow pentru Charlotte Malone. Un
cufăr.
Charlotte î�s�i lipi nasul de us� ă s� i î�l cercetă pe bărbatul de dincolo
de vizor.
– E cam târziu, spuse ea.
Când plătise pentru livrarea cufărului se as� teptase să-i fie adus
săptămâna următoare. Nu cu un sfert de oră î�nainte de miezul
nopt�ii.
– Mie-mi spunet�i! Trebuie doar să semnat�i de primire s� i-am s� i
plecat!
Charlotte descuie us� a s� i un bărbat slăbănog, î�n blugi murdari s� i
cu o mustat�ă Fu Manchu luă cufărul s� i î�l as� eză î�n apartament.
– E us� or. Sper că face cât at�i dat pe el! zise s� i î�i î�ntinse clipboar-
dul. Semnat�i aici!
După ce bărbatul plecă, Charlotte î�mpinse cufărul î�n mijlocul
apartamentului s� i se as� eză î�n genunchi î�n fat�a î�ncuietorii sudate.
– Ei bine, noul meu prieten! Ai idee câte necazuri mi-ai făcut azi?
* Aluzie la cântecul One is the loneliest number („Unu e cel mai singuratic
număr”) al trupei Three Dog Night. (n.red.)
Capitolul trei
Emily
August 1912
Birmingham
Î ntârziase. Din nou. Emily coti spre Highland, tăind-o prin

curtea doamnei Schell, mergând repede, abt�inându-se cu
greu să n-o ia la fugă s� i prinzându-s� i părul la loc, aranjând mai bine
acele. I�s�i dori ca aerul fierbinte de august să se mis� te, să adie. Tran-
spirat�ia î�i picura pe ceafă, pe sub gulerul î�nalt s� i aluneca mai jos, pe
spate.
Mama s-ar enerva, tata ar fi amuzat. Dar î�ntrunirea sufragetelor
se prelungise. Atâtea păreri, atâtea voci! I�i dădeau dureri de cap.
Emily o luă la fugă pe alee, pe lângă casă, spre intrarea servito-
rilor, ce dădea î�n bucătărie, cu fusta lovindu-i gleznele s� i tocurile
tropăind pe pavaj.
Ei bine, dacă mama avea s-o certe că a î�ntârziat, Emily putea să
dea vina pe Phillip. O prinsese când pleca de la s� edint�ă. Numai când
î�s�i amintea sărutările din spatele trăsurii lui, simt�ea cum o cuprinde
fierbint�eala.
Măcar dacă ar fi prins-o î�nainte de î�ntrunire! Ar fi avut timp mai
mult, iar ea ar fi scăpat de discursul jalnic al doamnei Daily. Vocea i se
ridica s� i apoi scădea s� i iar urca, pentru a urca apoi din nou.
Doamna Daily era chiar amuzantă. Emily râse us� or s� i, când
ajunse î�n dreptul unui brad mare, o mână t�âs� ni de după el, o apucă de
brat� s� i o trase î�n spatele copacului.
Emily se răsuci t�ipând, cu pumnul tras î�napoi, gata să lovească.
Earl Donaldson, vecinul s� i prietenul ei din copilărie, s� tia cât de tare
Rachel Hauck 33
lovea. Sărise de după copaci de prea multe ori s� i, î�n cele din urmă,
fata î�l pocnise.
– Emily, linis� tes� te-te, eu sunt! Eu sunt!
I� s�i lăsă pumnii jos s� i privi lung î�n ochii lui Daniel Ludlow. Ge-
nunchii i se î�nmuiară.
– Daniel, ce faci aici? Se aruncă asupra lui, iar bubuitul din piep-
tul ei se auzea puternic s� i deslus� it. Trecuse atât de mult, trecuseră
luni de când nu mai primise ves� ti de la el.
– Te caut pe tine, asta fac, prostut�o. Tu unde ai fost?
– Unde am fost? Chiar aici, unde m-ai găsit. Tu unde ai fost?
– S� tii unde am fost. Nu mă necăji.
El zâmbi, punându-s� i s� apca de baseball de-a-ndoaselea, iar hotărâ-
rea fetei de a rămâne supărată pe el se topi cât ai clipi.
– M-am uitat după tine când am fost î�n oras� . Cum se face că n-ai
venit la niciun meci de-al nostru?
– Am avut treburi mai importante.
Emily î�s�i î�ntoarse fat�a s� i nu-l mai privi, dar asta, pret� de vreo
jumătate de pas. Se as� tepta ca ea să lase baltă totul s� i să dea fuga la
stadionul Rickwood doar ca să-l vadă pe el cum dă cu bâta î�ntr-o
minge?
– Ce-i mai important decât baseballul?
O ridică î�n brat�e s� i o î�nvârti prin aer.
– Mi-a fost dor de tine.
I�s�i lipi obrazul de al ei, iar Emily î�l cuprinse î�n brat�e.
– O mult�ime de lucruri sunt mai importante decât baseballul.
Arta, teatrul, educat�ia, mis� carea sufragetelor, să î�nvăt� de la mama
cum să conduc gospodăria.
Emily se î�ndepărtă de el atunci când o puse jos, lăsându-l cu
buzele-n aer, t�uguiate î�n căutarea unui sărut.
– Dacă t�i-a fost dor de mine, de ce nu mi-ai scris? S� i mai există
un lucru numit telefon. Ai auzit de această invent�ie, nu-i as� a?
– Haide, Em! Sunt un jucător de baseball sărac. Nu-mi permit să
dau telefoane.
Daniel î�i răsuci pe deget o s� uvit�ă de păr rebel, ce i se unduia pe
gât. Ea î�s�i t� inu răsuflarea, simt� ind furnicături când degetele lui î�i
atinseră pielea.
– S� i t�i-am scris. I�n fiecare săptămână. Problema e, domnis� oară,
tu de ce nu mi-ai răspuns?
Emily se desprinse din strângerea mâinii lui. O tulbura, o cople-
s� ea cu farmecul său.
– Ai venit î�n Highland să mă verifici? Cum de n-am fost la meciu-
rile tale de baseball? Cum de nu t�i-am scris? Tu es� ti cel care s-a urcat
î�n autobuzul ăla s� i a plecat, î�mpreună cu paisprezece bărbat�i urât
mirositori, ca să jucat�i un joc stupid. I�nchipuie-t�i, bărbat�i î�n toată fi-
rea alergând toată ziua prin t�ărână după o mingiut�ă albă!
– Em, e baseball. Distract�ia favorită a î�ntregii Americi.
Daniel î�s�i ridică brat�ele, cu o expresie ce-i trăda pasiunea.
– E cel mai tare joc din lume. S� i merge din ce î�n ce mai bine, Em.
I�s�i scoase s� apca de pe cap, î�s�i trecu degetele prin bretonul des
s� i apoi s� i-o puse la loc. Avea un B mare pe ea, init� iala echipei lor.
Barons.
Avem reguli noi s� i ligi mai multe, reluă el. Un hitter sau un sacker
bun poate să câs� tige un salariu decent acum. Se nasc staruri. Cy Young,
Nap Lajoie, Ty Cobb. Se zvones� te că face bani frumos� i cu Tigers. Cinci
mii de dolari.
Cinci sau s� ase mii de dolari pe an? Tata câs� tiga atât sau chiar
mai mult numai î�ntr-o lună. Iar Phillip Saltonstall s� i tatăl lui, î�ncă s� i
mai mult. Mergeau cu mas� ini Oldsmobile, nu cu autobuze ieftine, s� i
trăiau î�n case frumoase, nu î�n moteluri î�ns� irate pe marginea s� oselei.
– Pe mine nu mă interesează Cy Young sau Ty Cobb. Pe mine mă
interesează, mă interesa Daniel Ludlow. Ai venit să-mi spui că sem-
nezi un contract la profesionis� ti pe mii de dolari?
Emily se opri t�ant�os� ă, î�s�i î�ncrucis� ă brat�ele s� i as� teptă. Acum clar
î�ntârziase la cină, dar î�n fat�a ei stătea Daniel. Daniel!
– De fapt, nu.
Daniel se î�ntoarse, strecurându-s� i mâinile î�n buzunare. Lant�ul
ceasului de aur sclipi î�n soare.
– Eu nu câs� tig mii de dolari din baseball. Tocmai de aceea re-
nunt� . I�mi place mult jocul s� i ar fi stras� nic dacă î�ntr-o zi as� putea să-mi
cumpăr propria echipă, dar deocamdată... ‒ un sentiment î�năbus� it,
ce se î�ntrezărea î�n ochii de un albastru strălucitor, î�i mistui lui Emily s� i
ultima fărâmă de mânie – am obt�inut un loc de muncă la Institutul
Pollock Stephens.
– Colegiul meu? Ce să faci? Să predai?
Rachel Hauck 35
Daniel se-ntorcea acasă!

– Când s-a î�ntâmplat asta? Nu-mi vine să cred că renunt� i la
sportul pe care î�l iubes� ti. Mărturisesc că asta aproape că mă face să-mi
pierd respectul pentru tine. Ce te-a apucat să faci as� a ceva?
– Nu s� tii, Emily? Tu es� ti motivul.
– Eu?
Se simt�ea lipsită de apărare î�n fat� a avansurilor lui s� i, când o
trase î�n brat�ele lui, Emily se lăsă î�n voia inimii.
– N-am mai primit nicio veste de la tine de cinci luni! Nicio scri-
soare. Nici o carte pos� tală măcar.
Mirosea a săpun s� i a bumbac cald, proaspăt spălat.
– T� i-am scris î�n fiecare zi, jur! S� i-am pus eu î�nsumi scrisorile la
pos� tă.
I�i mângâie umărul s� i o sărută pe tâmplă. O frământare romanti-
că zvâcni î�n pântecul lui Emily.
– Ce mai contează, scumpa mea, acum sunt acasă!
-Mi-a fost as� a dor de tine! N-am cu cine să joc crochet. Emily se
ghemui î�n brat�ele lui. Sau cu cine să-ncerc dansurile noi. Cu tata s� i
Phillip?
I�s�i ferecă buzele. Phillip! Daniel nu s� tia de el!
– Phillip?
Daniel î�i atinse bărbia, aplecându-se ca s-o privească î�n ochi,
dar Emily se trase î�ntr-o parte.
– Spune-mi, as� adar, ce te-a făcut să renunt�i la baseball?
I�s�i î�ncrucis� ă brat�ele la piept s� i î�s�i î�mpietri inima. Acum apart�i-
nea altui bărbat.
– Ei bine, î�ncepu Daniel, î�ncet s� i prudent, fără să-s� i dezlipească
privirea de ea. Am pierdut două meciuri la rând î�ntr-o singură zi, î�n
fat�a celor de la Memphis Turtles, iar băiet�ii erau nervos� i din cauza
asta. Fumau s� i î�njurau, beau, iar autobuzul mirosea ca un canal după
o vară fierbinte s� i secetoasă s� i m-am î�ntrebat: „De ce î�mi place mie
mai mult cu prostovanii ăs� tia decât cu fata mea dragă?” Cine-i Phillip,
Emily?
– Dar tu iubes� ti baseballul, Daniel. Cum rămâne cu s� ansa ta pe
teren, când pot�i să răsuces� ti bâta s� i să-t�i iasă nis� te aruncări fantastice
s� i „să simt�i fiorul lemnului ce trosnes� te”... Nu asta mi-ai spus tu că î�t�i
place la joc?
Emily lovi aerul cu o bâtă î�nchipuită, zâmbind, î�ncercând să-l
convingă pe Daniel cu argumentele propriului său vis, î�ncercând să-l
î�mpiedice să mai pună î�ntrebări despre Phillip. Nu plănuise î�ntâlni-
rea asta astăzi. Sau mâine. Sau oricând altcândva, dacă era să fie
sinceră. O, Daniel!
– N-am crezut că mă ascultai î�n acele seri î�n care ne plimbam
prin curtea s� colii.
– Am auzit fiecare cuvânt. Mi-au plăcut mult plimbările noastre
pe-nserat.
– Dacă as� fi avut bani, te-as� fi dus la un film sau la o cină siman-
dicoasă. I�s�i î�ntoarse buzunarele pe dos. Ce să facă un student sărac
cu o fată frumoasă ca tine? N-aveam decât baseballul să mă facă să
par important.
– Nu trebuie să pari important î�n fat�a mea. Plimbarea prin curtea
s� colii era o î�ntâlnire frumoasă, Daniel Ludlow! I� ncă mă gândesc la
momentele acelea.
– S� i eu la fel s� i de-asta am s� i renunt�at la baseball, Emily! Mi se
părea fără sens să mai joc atunci când mă gândeam la tine. S� i mă
gândeam tot timpul.
Respirat�ia î�i era tot mai slabă s� i sacadată pe măsură ce vocea lui
căpăta un ton tot mai grav. Ochii lui î�i căutau pe ai ei.
– Nu iubesc baseballul. Te iubesc pe tine.
– Mă iubes� ti? Cum e posibil să mă iubes� ti? Nu te-am mai văzut
s� i n-am mai auzit nimic despre tine din aprilie.
– Am trimis cinci sau s� ase scrisori î�n fiecare sâmbătă, î�n care î�t�i
ceream să mă as� tept�i, zise el s� i o privi de sub cozorocul s� epcii. Chiar
nu le-ai primit?
– As� zice că nu le-am primit dacă le-as� fi primit?
Emily î�l ocoli s� i porni spre leagănul ce atârna de ulm. Stomacul
î�i forfotea, amintindu-i că mama va pune masa î�n curând, dar nu pu-
tea să-l lase î�ncă pe Daniel. Se î�mpinse cu degetele de la picioare î�n
iarbă, punând leagănul î�n mis� care. Daniel se rezemă de trunchiul
copacului.
– As� spune că t�i-am scris dacă nu t�i-as� fi scris, Emily?
Daniel î�s�i dădu s� apca jos, iar claia î�ncâlcită de păr des s� i casta-
niu i se cârliont�ă peste frunte s� i î�n jurul tâmplelor. Emily obis� nuia
să-i zburlească us� or cârliont�ii ca să-l necăjească, după ce el se stră-
duia din răsputeri să-s� i netezească părul.
Rachel Hauck 37
– As� vrea să vin să te caut mai târziu î�n seara asta, dacă es� ti de
acord.
Emily î�mpinse din picioare s� i î�nălt�ă leagănul. Seara de august
găzduia o mult�ime de culori ‒ roz, violet, portocaliu s� i albastru ‒ dar
nu-i dădea nicio idee despre cum să-i spună lui Daniel, dragul de
Daniel, noutăt�ile.
Daniel o privea zâmbind, dar î�ntrebător, de fiecare dată când
ochii li se î�ntâlneau. Pot să vin să te caut? I�ntr-un final, prinse leagănul
s� i se apropie cu fat�a de a ei.
– Ce nu î�mi spui?
– N-am primit scrisorile de la tine, Daniel.
Panica se î�nvolbură î�n pieptul lui Emily s� i î�n jurul gândurilor
sale. Se lăsă să alunece de pe scaunul lat de lemn, î�ncercând să se
strecoare pe lângă Daniel î�n curte, dar el o prinse î�n brat�e.
– Dar acum sunt acasă. Cu sau fără scrisori, acelas� i lucru simt.
Mi-am găsit o slujbă s� i un apartament mare î�n casa Ridley... Emily,
vreau să vorbesc cu tatăl tău.
– Cu tata? făcu Emily s� i se desprinse din strânsoarea brat�elor
lui. La Ridley? Avea de gând să o ceară î�n căsătorie s� i să o ducă apoi
să trăiască la Ridley?
– Ridley e un apartament frumos. Nu e tocmai un conac ca al
tatălui tău...
Flutură s� apca din mână, arătând către casa mare de piatră, iar o
bucată din ziua azurie părea că rămăsese suspendată pe acoperis� ul
î�ntunecat.
– Dar e un loc numai bun pentru un cuplu de î�ndrăgostit�i la î�n-
ceput de drum. N-am de gând să rămân profesor mereu, Emily. Am
planuri să...
– Phillip... e vorba de Phillip, Daniel.
– C... cum adică? Care Phillip? Am crezut că suntem î�nt�eles� i,
Emily!
O nedumerire tristă s� i apăsătoare răzbătea din î�ntrebările lui.
Era contrariat.
– Dar tu ai plecat!
O, la naiba, cum să-i spună?
– Am fost plecat cinci luni, nu cinci ani!
Daniel o prinse us� or de umăr s� i o î�ntoarse delicat cu fat�a spre el.
– Ai renunt�at la mine atât de repede?
– Daniel, ne-am plimbat de câteva ori prin curtea campusului,
am fost la câteva serate dansante s� i reuniuni ale frăt�iilor, dar... n-a
fost tocmai o î�nt�elegere.
Emily î�s�i lipi palmele una de alta. Oare sunau convingător cu-
vintele ei? Petrecuse ultimele cinci luni spunându-s� i că tot ce simt�ea
pentru Daniel era doar pasiune nebună, nu iubire adevărată.
– L-am reî�ntâlnit pe Phillip la „Balul î�n alb s� i negru”. I�n mai.
– I�nt�eleg.
Daniel î�s�i feri privirea s� i î�s�i puse s� apca pe cap.
Lacrimi î�nt�epătoare o podidiră pe Emily când văzu tenta ros� ia-
tică pe care o căpăta nasul lui Daniel. I�s�i t�inu respirat�ia s� i î�s�i acoperi
cu mâna buzele tremurânde.
– Daniel, ascultă-mă, fii serios o clipă! Chiar ai crezut că ne vom
căsători?
I�ntinse mâna spre el, dar s� i-o trase î�napoi fără să-l atingă.
– Am fost s� i vom rămâne mereu prieteni din facultate. Nimic mai
mult. I�nt�elege, te rog, Daniel! I�nt�elege, te rog!
– Nu, eram mai mult de-atât! Am crezut că ne vom căsători.
De-aia am renunt�at la echipa Barons s� i m-am î�ntors acasă!
– Dar noi nu ne-am făcut declarat�ii adevărate. Nu ne-am făcut
promisiuni.
Nu, nu-l trădase.
– Cum puteam să-t�i cer să te mărit�i cu mine, când eu plecasem
cu un autobuz? Dar era de la sine î�nt�eles, Em. Nu? Că ne iubeam s� i ne
doream să fim î�mpreună!
– Eu s� i Phillip... ne potrivim. Familiile noastre sunt prietene de
ani î�ntregi. Avem aceleas� i...
– Legături sociale? Aceeas� i bogăt�ie opulentă?
Stăruint� a duioasă a lui Daniel se schimbă radical, î�ntr-una
tăioasă s� i cinică.
– Când ne-am cunoscut s� tiai cine sunt, de unde vin s� i ce as� tep-
tări pot�i avea de la mine.
– Da, dar am crezut că am î�ntâlnit o fată cu minte s� i voint�ă pro-
prie. Una care ar alege o viat�ă care să-i placă s� i un sot� pe care să-l
iubească.
Luându-s� i inima-n dint�i, Emily î�l î�ntrerupse.
Rachel Hauck 39
– Exact asta fac. Căsnicia î�nseamnă mai mult decât nis� te amin-
tiri din facultate. Mai mult decât o afect�iune copilărească, mai mult
decât hohote de râs.
S� tia s� i el, de bună seamă, că o fată ca Emily trebuia să t�ină seama
de statutul ei social, de privilegii, de avere s� i de educat�ie. De familia ei.
– Doar atât am î�nsemnat noi? O distract�ie? Spune-mi, î�l iubes� ti?
Vocea lui Daniel ezită put�in î�n timp ce se trăgea î�n spate spre un
mustang cafeniu cu negru, legat de stâlpul de care tata priponea caii.
Iapa murgă a tatălui î�s�i vârâse capul pe fereastra grajdului, pufnind
din buze spre călut�ul lui Daniel, cochetând cu el.
– Daniel, eu...
Emot�ia î�nflori dintr-un cotlon al inimii ei.
– Da, î�l iubesc, orice ar î�nsemna asta. Să iubes� ti e ceva subiectiv,
nu crezi?
– Nu. E un verb de act�iune.
Daniel se î�ntinse spre Emily, lăsându-s� i degetele să alunece pe
rotunjimea chipului ei.
– Un verb pe care eu sunt dispus să-l pun î�n aplicare. Să te iubesc
pentru tot restul viet�ii. Sunt pregătit să vorbesc cu tatăl tău chiar acum,
Emily. Sunt demn de î�ncrederea lui. Mă voi dovedi mai vrednic decât
Saltonstall.
Emily se î�ndepărtă de el, s� i lacrimi fierbint�i i se amestecară cu o
furie rece.
– Nu pot să-i fac una ca asta.
– Dar mie pot�i să-mi faci?
Obrajii prelungi s� i bărbia pătrată î�i trădau sentimentele. Chiar
s� i de la cât�iva pas� i depărtare putea să-i vadă pieptul tresăltând, să-i
simtă bătăile inimii.
– M-ai părăsit. N-aveam decât două alternative: să merg mai
departe sau să-mi pierd mint�ile iubindu-te fără sperant�ă.
Apoi Emily scrâs� ni din dint�i s� i mărturisi:
– A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac.
– Acum sunt aici.
– Nu, Daniel. I�ntre noi totul s-a terminat. Phillip e un om minu-
nat, bun s� i atent, curtenitor s� i citit, educat s� i respectat î�n acest oras� .
– Respectat? Saltonstall?
Râse, î�ncet s� i glacial.
– I�t�i spun eu ce e, cu adevărat, Em. Phillip Saltonstall e un...
Daniel se opri, strângând din buze.
– Are o mult�ime de... e un...
– Ce e?
Emily î�s�i î�ncrucis� ă brat�ele la piept, iar adierea vântului î�i răco-
rea pielea, nu î�nsă s� i inima.
– Spune ce ai de spus, Daniel. Pari să s� tii multe.
– N-am nimic de spus.
Se dădu î�n spate, un pas, doi, mai î�ntâi î�ncet s� i apoi tot mai
repede.
– La revedere, Emily!
I�n loc să o ia la fugă pe pajis� te, se î�ntoarse brusc, o apucă de
umeri s� i o sărută, pătimas� s� i tandru.
O emot� ie puternică î�i clocotea lui Emily pe buze s� i î�n inimă,
când î�l privea cum aleargă spre calul lui î�ns� euat s� i se-ndepărtează
călare. Tropăitul copitelor răsună î�n odăile pustii ale inimii lui Emily...
î�n locurile î�n care crezuse odată că î�nflores� te iubirea pentru Daniel
Ludlow.
Se prinse de ramurile bradului, î�ncercând parcă să-s� i găsească
acolo tăria sufletească, fără să-i pese că acele î�i zgâriau palmele.
– I�mi pare rău, Daniel, s� opti ea, rugându-se ca vântul să-i poarte
cuvintele până la el s� i să-l aline.
Venise, î�nsă, prea târziu. Emily se dedicase trup s� i suflet viitoa-
rei sale căsnicii cu Phillip Saltonstall. Era cel mai bine as� a.
Daniel Ludlow venise, pur s� i simplu, prea târziu. Prea târziu.
Capitolul patru
E mily stătea la chiuveta din bucătărie, lăsând apa rece să-i

s� iroiască peste degete, î�n timp ce o ultimă lacrimă i se
prelinse de pe bărbie, făcându-se nevăzută î�n vârtejul din rozetă.
Soarele de la ora cinci t�esea crâmpeie ros� cat-aurii printre co-
paci s� i arunca pe pământ umbre subt�iri s� i î�ntunecate. O boare căldu-
t�ă de caprifoi, ce se strecurase prin fereastra deschisă, făcu draperiile
să se î�nvolbureze.
Stropindu-se cu apă pe fat�ă, Emily se frecă la ochi, pentru a-s� i
alunga fierbint�eala lacrimilor s� i imaginea lui Daniel. Cum î�ndrăznea
să se î�ntoarcă după atâta timp s� i să-i tulbure viat�a? Phillip era as� tep-
tat î�n curând la cină, deci trebuia să se linis� tească.
Apucă un s� tergar de pe stinghia de sub chiuvetă s� i se s� terse pe
fat�ă. Dacă Daniel î�i trimisese scrisori, atunci ce se î�ntâmplase cu ele?
Unde dispăruseră?
– Aici erai, domnis� oară!
Molly intră î�n bucătărie, cărând î�n s� ort� o grămadă de ros� ii.
– Te-am căutat. Unde te-ai dus după î�ntrunire? Cum t�i s-a părut?
Es� ti gata de mars� ul pentru vot?
– Nu s� tiu, Molly. Totul pare cam... M-a căutat mama?
Emily rămase cu spatele la fata î�n bucătărie s� i la bucătăreasă s� i
se mai linis� ti.
– E cald azi, nu-i as� a?
– Ars� it�ă. Da, domnit�ă, ar-s� ii-t�ă. I�hî�mmmm.
Cuvintele cântate ale lui Molly o făcură să tresară. Femeia părea
să s� tie un secret.
– Nu te-a căutat mama dumitale.
– Molly, m-ai văzut put�in mai devreme?
Emily î�mpături s� tergarul s� i î�l atârnă la loc pe stinghie.
– O, nu s� tiu. Molly dădu drumul ros� iilor î�n chiuvetă. Crezi mata-
le că am timp să mă uit pe geam ca să te prind când sărut�i câte un
tânăr care nu-i domnul Saltonstall?
– O, Molly, ai văzut!
Emily ocoli masa s� i se as� eză drept î�n fat�a lui Molly.
– El m-a sărutat pe mine. Nu eu pe el!
– Mie mi s-a părut că s� i mata î�l sărutai pe el.
– Nu-l sărutam... El m-a... m-a î�ns� făcat.
Emily lovi cu palma î�n blatul gros de lemn din fat�a lui Molly.
Femeia era cu doar cinci ani mai mare decât ea s� i, la cei douăzeci s� i
s� apte de ani pe care-i avea, î�i era mai mult ca o soră decât ca o
servitoare.
Mama o angajase pe Molly când aceasta din urmă avea s� aispre-
zece ani s� i abia venise din Irlanda, cu un singur rând de haine î�n
geamantan. I�ntr-o după-amiază î�n care erau la cumpărături î�n cen-
tru, mama o auzise pe Molly î�ntrebând, î�n stânga s� i-n dreapta, de o
slujbă s� i rămăsese s� ocată atunci când un tip din Boston, care nu
dădea doi bani pe irlandezi, o luase peste picior s� i o refuzase cu
brutalitate. Mama o angajase pe loc.
I� n aceeas� i seară, la cină, mama î�i spusese tatei: „O fată as� a
drăgut� ă ca ea ar fi sfârs� it ca dansatoare î�n vreun local. Oare nu-mi
făceam eu păcate î�n fat�a bunului Dumnezeu lăsând să se-ntâmple una
ca asta, dacă tot î�mi stătea î�n putere să fac un bine?”
– Daniel m-a sărutat pe mine, m-auzi?!
Emily se aplecă î�n fat�ă s-o apuce de umeri pe servitoarea cu
părul lucios.
– Pe tot�i sfint�ii!
Molly se feri de Emily s� i ochii căprui î�i scânteiară.
– Daniel era? Unde a stat ascuns î�n ultimele cinci luni, când te-a
lăsat să-t�i pui mii de î�ntrebări s� i să plângi î�n pernă?
– N-am plâns, Molly. De unde t�i-a venit o asemenea idee?
– Am s� i eu urechi, nu? Iar Big Mike aude până s� i o pasăre care
î�nghite un vierme.
Molly apucă prima ros� ie, o tăie î�n patru s� i aruncă feliile î�ntr-un
castron.
Rachel Hauck 43
Camera lui Molly era chiar sub odaia lui Emily. Iar Big Mike,
majordomul tatei, venise la grajduri î�ntr-o după-amiază când ea ur-
case î�n pod ca să-s� i ascundă lacrimile î�n fân.
– A zis că mi-a scris scrisori, spuse Emily, as� ezându-se î�ncet pe
scaunul din bucătărie. A venit azi să-mi spună că se lasă de baseball
s� i că s� i-a găsit un loc de muncă s� i un apartament.
– Scrisori, zici? O, uite ce mizerie am făcut! zise Molly arătând
spre sucul zemos de ros� ii de pe tocător, î�n timp ce punea feliile î�n cas-
tron. Cut�itul ăsta trebuie să fie tocit ca...
– Cut�itul n-are nimic, Molly.
Emily î�s�i puse mâna pe brat�ul femeii.
– Nu iei tu pos� ta î�n fiecare zi?
– Domnis� oară, dacă vrei o listă a treburilor mele î�n gospodărie,
vorbes� te cu mama ta. Eu trebuie să mă ocup de cina asta.
Molly î�s�i feri privirea, depărtându-s� i brat�ul de mâna lui Emily.
– Ce-o să-mi zică tatăl tău dacă n-o să aibă pe masă salata de
vară s� i plăcinta cu ros� ii?!
– Molly, spune-mi ce s� tii!
Tăie î�ncă o ros� ie, dintr-o singură mis� care rapidă s� i î�s�i strânse
buzele până păli din ele orice urmă de culoare.
– Ce s-a î�ntâmplat cu scrisorile lui Daniel?
Hârs� , hârs� , hârs� .
– Nimic nu-i mai bun, î�ntr-o seară fierbinte de vară, decât o sa-
lată. Am comandat s� i î�nghet�ată, de la negustor, pentru diseară. S� tii,
domnul Saltonstall vine la cină. De fapt, cred că...
– Unde sunt scrisorile, Molly?
Molly lovi cu putere următoarea ros� ie nevinovată.
– O! exclamă Emily s� i î�s�i duse mâna la piept. Tata. Le-a... spu-
ne-mi, nu le-a pus pe foc?
Molly o săgetă din priviri.
– Gândes� te-te la tatăl tău, Emily. Ar face dumnealui una ca asta?
– As� zice că nu, dar de ce le-a luat, î�n primul rând? Sau a fost mama?
– Pe sfint�ii binecuvântat�i, nu! N-a fost mama dumitale. I�ntr-o zi
femeia asta va ajunge o sfântă pentru că m-a salvat.
Emily î�s�i făcea de lucru cu coafura ei î�n stil pompadur, din care
s� uvit�ele se tot desprindeau, scotea agrafele lungi, î�s�i lăsa părul să se
reverse pe umeri, t�inând astfel î�n frâu mânia pe care-o simt�ea fat�ă de
tatăl său, care î�i ascunsese ceva ce era numai al ei. Nu-i stătea î�n fire!
– Molly, scrisorile!
Us� a bucătăriei se deschise s� i apăru servitorul Tatei, Jefferson.
– Aici erat�i, domnis� oară Emily!
Jefferson purta un costum deschis la culoare s� i o cravată subt�i-
re. Transpirat�ia î�i păta cămas� a albă, s� ifonată s� i î�i trecea prin vestă.
– Vă caută tatăl dumneavoastră. E î�n bibliotecă.
Emily se ridică us� or de pe scaun.
– Bine. Jefferson, î�n ce dispozit�ie e tata?
S� terpeli o felie de ros� ie din salată, uitându-se la Molly.
– E destul de vesel. Are o licărire î�n ochi.
– Bine. Mă duc imediat.
După ce Jefferson ies� i din î�ncăpere, cu o plecăciune, Emily se
î�ntoarse spre Molly.
– N-am terminat cu tine!
– Las-o baltă, domnis� oară! zise, dar Molly o apucă de brat� . Ce-a
fost a fost! Gândes� te-te la domnul Saltonstall! Tonul vocii ei deveni
sentimental s� i visător. E un bărbat cumsecade s� i chipes� pe deasupra,
numai bun pentru dumneata s� i pozit�ia dumitale socială. Te adoră,
nu-t�i iese din vorbă. Sunt sigură că s� i domnul Ludlow e î�n regulă,
numai că tatăl dumitale a muncit din greu să-t�i ofere viat�a asta, să ai
tot ce-i mai bun. De ce te-ai mărita cu un om de rând ca Daniel Ludlow,
când Phillip Saltonstall te vrea alături? Iubirea nu t�ine când n-ai ce
pune pe masă sau nu-s bani î�n bancă s� i copiii-t�i plâng de foame. Ai
î�ncredere î�n mine, că s� tiu ce spun!
I�ndreptându-se către us� ă, Emily se gândi la vorbele lui Molly.
– E mai bine să mă mărit cu Phillip, nu-i as� a? E bun la suflet s� i
fermecător... educat.
La fel era s� i Daniel, î�n toate privint�ele.
– Chiar educat la o universitate cu pretent�ii din nord! Yale!
– Phillip e chipes� s� i spiritual.
La fel era s� i Daniel. I�i era î�nsă de folos să î�ns� ire trăsăturile minu-
nate ale lui Phillip. Ce memorie scurtă avea!
– Va fi un tată extraordinar!
Dar s� i Daniel ar fi fost un tată puternic s� i iubitor.
Rachel Hauck 45
– Părint�ii nos� tri se adoră, î�s�i î�ntări Emily argumentele. Vom avea
casa părint�ilor lui, de pe Muntele Ros� u.
– Cred că s� tii foarte bine ce ai de făcut, domnis� oară!
Da, da, s� tia.
Mama lui Daniel murise când el avea cincisprezece ani. Tatăl
său era ofit�er de polit�ie î�n Birmingham s� i î�i lăsa adesea pe Daniel s� i
pe fratele lui să se descurce singuri. S� i el se descurcase de minune.
Făcuse o facultate, jucase baseball, î�s�i găsise un post de profesor la cea
mai prestigioasă s� coală din oras� s� i î�nchiriase acum un apartament î�n
mult respectata Casă Ridley.
Phillip era î�nsă mos� tenitorul averii Saltonstall. Urma să fie o per-
sonaj de frunte î�n lumea industriei, un lider al oras� ului Birmingham.
Emily s-ar implica î�n liga femeilor sau î�n orice institut�ie filantropică
ori cauză s� i-ar dori. Ar avea tot ce i-ar pofti inima, inclusiv o mos� ie
pe Muntele Ros� u, cât patru sau cinci apartamente din Casa Ridley la
un loc.
– Da, spuse ea cu voce tare. Phillip e alegerea logică. Cea mai
bună alegere pentru armonia generală.
– Bun, mă bucur că ne-am lămurit. Du-te acum de vezi ce-o vrea
tatăl dumitale s� i ies� i din bucătăria mea! I� mi distragi atent� ia, iar
mama ta o să vrea să s� tie de ce nu-i gata cina.
Lacrimi maronii sclipeau î�n ochii lui Molly.
– Mă bucur pentru dumneata, domnis� oară!
Emily se opri la oglinda din hol să-s� i netezească părul revărsat
peste umeri s� i să-s� i prindă agrafele rătăcite î�n cordon. I�s�i vârî� cămas� a
î�n fustă s� i î�s�i trecu mâinile peste poale, mult�umită că urmele lacrimi-
lor dispăruseră. După ce va trece pe la tata, se va spăla s� i se va schimba
pentru cină.
Zâmbetul î�nlăcrimat al lui Molly î�i reveni î�n minte. Mă bucur
pentru dumneata, domnișoară! De ce atâta emot�ie după ce Emily de-
cisese că Phillip era alegerea cea mai bună? N-avea timp să se gân-
dească la asta acum. Ajunsese deja la us� a bibliotecii tatei.
– Bună ziua, tată!
Emily intră, fără să bată la us� ă, î�n camera mare s� i răcoroasă.
Tata î�s�i petrecea diminet�ile la casa de schimb valutar, î�ntorcându-se
acasă spre după-amiază, să lucreze î�n confortul bibliotecii sale. Din-
colo de ferestrele mari, un desis� de plopi adăpostea ferestrele de razele
soarelui de vară, la apus.
– Emily, draga mea!
Tata se ridică de pe scaun, iar Emily văzu atunci că nu era singur
î�n cameră. Phillip se ridică s� i el când Emily păs� i î�năuntru.
– Phillip, es� ti aici!
I�s�i strânse părul la ceafă. Probabil că arăta î�ngrozitor. După ce
se î�ntâlnise cu el î�n oras� , luase până acasă troleibuzul plin de praf.
– Nu mă as� teptam să te văd as� a devreme! î�i zise, apoi se uită
urât la tata s� i-l î�ntrebă: De ce nu i-ai spus lui Jefferson să-mi dea de
veste?
– Am ajuns mai devreme ca să vorbesc cu tatăl tău.
Phillip era chipes� s� i parfumat, calm s� i î�ncrezător, cu o sclipire
de bucurie î�n privire. Traversă î�ncăperea ca să-i iasă î�n î�ntâmpinare
s� i o sărută pe obraz cu decent�a unui gentleman ‒ decent�ă pe care o
lăsase deoparte când rămăseseră singuri î�n trăsura lui.
Emily se sprijini de el, dar o străfulgeră amintirea mirosului
simplu de săpun s� i a î�mbrăt�is� ării vânjoase a lui Daniel. I�s�i ridică pri-
virea, î�n vreme ce strângea cu degetele brat�ele subt�iri ale lui Phillip,
apoi î�s�i drese glasul s� i zise:
– Miros� i ca parfumeriile alea de lux.
– E un parfum pe care l-am cumpărat când am fost la Paris anul
trecut. I�t�i place?
– T� i se potrives� te, Phillip. Foarte sofisticat.
Des� i ea prefera mirosul simplu s� i curat al săpunului de les� ie al
lui Daniel.
– Ei bine..., î�ncepu Tata dregându-s� i glasul s� i ridicându-se de la
birou. Eu trebuie să dau un telefon la firmă. Scuzat�i-mă!
Emily î�l privi pe Tata cum se î�ndepărtează s� i i se strânse inima.
Odată ce us� a bibliotecii se î�nchise cu zgomot, Phillip o trase pe Emily
spre el, î�i ridică bărbia s� i o sărută. Când î�s�i î�nălt�ă capul, Phillip arătă
spre biroul tatei.
– Să-i spunem că telefonul e aici?
Emily î�i strânse mâna.
– Cred că s� tie.
Ce se petrecea? Tata, să o lase singură cu Phillip! S� i sărutul lui
î�nfocat...
Conducând-o spre băncut�a de la fereastră, Phillip î�s�i trecu us� or
degetele peste bărbia lui Emily.
Rachel Hauck 47
– Es� ti atât de frumoasă!

– Arăt groaznic. Aveam de gând să-mi schimb rochia s� i să-mi
refac coafura î�nainte să ajungi.
Se feri de mâna lui, care o făcea să simtă valuri de fiori. Era ca s� i
cum ar fi s� tiut, ar fi s� tiut cum s-o atingă.
– I�mi place cum î�t�i stă cu părul desfăcut. Trebuie să-l port�i as� a
pentru mine.
Phillip î�s�i plimbă degetul peste bărbia ei, apoi î�n jos pe gât, at�â-
t�ând scânteia pe care o aprinsese î�n ea.
– Nu te-am î�ntrebat cum a fost î�ntâlnirea cu sufragetele.
– A fost..., î�ncepu Emily î�nghit�ind î�n sec s� i se feri de atingerea lui.
Dacă se î�ntorcea tata s� i-avea s-o găsească î�mbujorată s� i respi-
rând greu? De altfel, toate atingerile lui Phillip... sărutul pe nas... s� i î�n
colt�urile buzelor... Gesturile lui erau premeditate s� i viclene.
– I�ntâlnirea a fost... minunată. Da, minunată.
Se ridică brusc s� i î�ncercă să-s� i ascundă î�n păr broboanele de
transpirat�ie ce-i picurau pe frunte.
– E... e cald azi, nu-i as� a?
Dacă avea s-o atingă î�n continuare as� a, se va topi pe podea, î�ntr-un
lac de pasiune.
Mama o crescuse să devină o doamnă, decentă s� i rezervată. Ce
ar crede Phillip despre ea dacă ar ceda atât de us� or avansurilor lui?
– I�mi pare rău, te tulbur.
– Mă sperii, Phillip! I�ncerc să fiu o doamnă, dar cât ar putea să
reziste o femeie, fie ea s� i o cres� tină cu educat�ie?!
– Atât cât poate rezista s� i un bărbat. De-asta am venit.
Se î�ntinse să-i prindă mâna s� i o trase î�napoi pe băncut�ă, prin-
zându-i fat�a î�n mâini s� i căutându-i privirea.
– I-am cerut tatălui tău mâna ta.
Se as� eză î�n genunchi î�n fat�a ei.
– O, Phillip! Emily î�s�i apăsă pieptul cu palmele, iar gândul la ce
avea să urmeze î�i făcea sângele să clocotească-n vine. Sunt î�mbrăcată
cu o rochie oarecare de zi s� i...
– L-am găsit î�ntr-un magazin din Paris, toamna trecută. Din clipa
î�n care l-am văzut, am s� tiut că va fi pentru aleasa mea. Dar nu s� tiam
î�ncă pentru cine, pe-atunci.
Phillip scoase din buzunarul hainei o cutiut�ă de lemn.
– Te-am î�nsot�it apoi la „Balul î�n alb s� i negru”. Din seara aceea
am î�nt�eles că mă voi î�nsura cu tine.
Cuibărit î�n căptus� eala de mătase, inelul avea o piatră mare, cu
tăietură pătrată, cu diamante mai mici de jur î�mprejur. Montura era
o î�mpletitură complexă de firis� oare strălucitoare.
– Platină, draga mea. Diamantul, cu tăietură î�n stil eduardian, e
anturat de pietre mai mici.
Phillip ridică inelul. Pietrele extravagante absorbeau lumina s� i
revărsau un curcubeu pe perete. S� i peste inima lui Emily.
– Mi se taie răsuflarea.
– Emily Canton, vrei să te mărit�i cu mine? o î�ntrebă Phillip s� i î�i
strecură pe deget inelul legământului.
– Da, o, da, Phillip!
Se aruncă la pieptul lui s� i, atunci când el o luă î�n brat�e, toate
î�ndoielile s� i toate amintirile cu Daniel se risipiră, luându-s� i zborul
prin us� a deschisă a inimii.
M
Pendula din hol marca, prin ultimele bătăi, miezul nopt�ii. Emily,
cu ochii strălucind, se rezemă de us� a de la intrare, ce se î�nchise cu un
pocnet scurt.
Era logodită. Cu Phillip Saltonstall. Fusese atât de drăgut� s� i de
fermecător î�n seara asta, cum a stat tot timpul lângă ea s� i a sărutat-o
pe furis� , î�n timp ce mama cânta, acompaniindu-se la pian, iar tata
privea aiurea.
A dansat apoi cu ea pe verandă, când luna răsărea î�n noaptea
desăvârs� ită, iar atunci când ceasul a î�nceput să bată miezul nopt�ii, i-a
prins capul î�n mâini s� i a sărutat-o de noapte bună. Ce putea fi mai
minunat?
Emily ridică î�n lumina difuză mâna pe care avea inelul. Era su-
perb. Mai frumos decât î�s�i imaginase vreodată că ar putea fi. Vai, s� i
tata!... nu fusese tata binedispus toată seara? S� i mama, atât de veselă
s� i de bucuroasă!
Când ceilalt�i membri ai familiei Saltonstall au venit la o sărbă-
toare î�n familie, Emily a crezut că o să explodeze de fericire. Iar acea
seară a făcut să pălească până s� i Crăciunul ei preferat, din iarna î�n
Rachel Hauck 49
care fratele ei, Howard jr., s-a î�ntors acasă după primul lui an la
Harvard.
Sot�ii Saltonstall păreau mult�umit�i s� i mândri.
– Phillip a făcut o alegere bună, se lăuda domnul Saltonstall,
chiar foarte bună!
Deja se făceau planuri pentru petrecerea de logodnă.
Dar sunetul preferat al lui Emily din seara aceea a fost, de de-
parte, râsul sănătos al tatei. S-a arătat satisfăcut de felul î�n care se
aranjaseră lucrurile. Mai ales după ce el s� i domnul Saltonstall au
dispărut î�n bibliotecă, pentru ca apoi să iasă strângându-s� i mâinile.
– E bine să faci afaceri î�n familie, Howard!
Compania de schimb a tatei ar avea de câs� tigat de pe urma unui
om precum Cameron Saltonstall.
Emily urcă agale scările, când o us� ă scârt�âi î�n capătul holului. Se
aplecă s� i o văzu pe Molly ies� ind tiptil din bucătărie.
– Molly, de ce nu dormi?
Emily râse când servitoarea sări ca arsă s� i î�s�i strânse capotul î�n
jurul gâtului. Părul ei des era legat cu moat�e care se it�eau î�n toate
direct�iile.
– Te verificam pe dumneata, domnis� oară. N-am putut să adorm
până n-a plecat el, s� opti Molly, luând-o spre Emily, către scări. Spune-mi,
t�i-a dat un inel frumos?
– Uite-l. Emily coborî� scările t�inând mâna î�ntinsă. A spus că a
cumpărat inelul când a fost la Paris. După „Balul î�n alb s� i negru”, a
s� tiut deja că inelul va fi al meu.
– Pe tot�i sfint�ii! Acasă as� fi putut să cumpăr un sat î�ntreg cu as� a
ceva! se minună Molly holbându-se mai î�ntâi la inel, apoi la Emily.
Poate o să te ducă la Paris î�n luna de miere, domnis� oară.
– Da, tot ce se poate. Emily î�s�i retrase mâna, admirându-s� i dia-
mantul. Vom sta o lună.
Se uită din nou la Molly. Se priviră un timp.
– Ce-i? Spune-mi!
– I� n săptămâna Balului ai plâns î�n camera ta după Daniel
Ludlow.
Molly o luă î�ncet spre bucătărie.
– I�ncă î�l iubeam. Dar asta s-a schimbat! zise Emily s� i se grăbi după
ea. Ce î�ncerci să spui, slujnicut�ă răutăcioasă?
– Doar că te-am auzit pe matale plângând. Vrei nis� te lapte, dom-
nis� oară? o î�ntrebă Molly deschizând cutia cu gheat�ă.
– Lapte? De ce-as� vrea lapte?
Molly se purta atât de ciudat câteodată.
– Es� ti sigură că nu vrei lapte?
Molly puse sticla de lapte pe blatul de lemn s� i se duse la dulap
după pahare.
– Dacă voiam lapte, î�mi luam singură! Ce pui la cale, Molly? T� ie
nu-t�i place laptele. Te-am auzit spunând-o de o sută de ori.
– Dar matale î�t�i place laptele.
I� n bucătăria î�ntunecată, Emily deslus� ea cu greu expresia lui
Molly î�n lumina palidă a lunii.
– E vorba de scrisorile lui Daniel. Unde sunt? I� n camera de
lucru a tatei?
– Doar nu crezi că le-ar fi ascuns acolo, nu-i as� a? spuse Molly
chicotind î�n paharul ei, dar fără a sorbi.
– Unde atunci?
– E stăpânul meu, domnis� oară. I�mi pune pâinea pe masă s� i mie-mi
convine. Molly ridică paharul pe jumătate plin cu lapte. Sigur n-o să
vrei un pahar cu lapte? Laptele e foarte bun. Mi-e dor de laptele
proaspăt de vacă. T� i-aduci aminte când aveam vacă, domnis� oară? Pe
Bessy. Mugea la orice oră din zi s� i din noapte. Acum avem un om care
ne aduce laptele cu căruciorul cu gheat�ă. Drept să-t�i spun, dinspre
partea mea, nu mi-e dor s-o mulg pe fata aia bătrână. A, era o batrână
î�ncăpăt�ânată, ca mama mare Killian.
– Molly, mai taci cu...
Emily ocoli masa s� i o prinse cu putere de brat� pe Molly, iar lap-
tele fu cât pe ce să dea pe afară din pahar.
– Grajdul... A ascuns tata scrisorile î�n grajd?
Molly o privi peste marginea paharului.
– Nu-mi dau seama despre ce vorbes� ti, scrisori s� i vaci s� i alte
alea. Nu-i nimic î�n grajdul ăla, decât cai puturos� i s� i-un pătul de fân
vechi s� i prăfuit.
– I�n pătul, zise Emily s� i se repezi la sertarul î�n care s� tia că t�ine
Molly chibriturile. Felinarul as� tepta deja lângă us� ă.
– Doar nu te duci acuma, domnis� oară, nu-i as� a?
Rachel Hauck 51
– De ce s-as� tept până dimineat�ă, când tatei i-ar putea trece prin
cap să le mute? Emily aprinse felinarul s� i se opri la us� ă.
– Fii cu băgare de seamă, domnis� oară, fânul e uscat! O să ia foc!
– Molly! zise Emily ridicând felinarul. De unde s� tii că fânul e
uscat?
– Nu es� ti singura fată î�ndrăgostită! Am petrecut seara cu domnul
Dawson, curierul, i-o trânti servitoarea, apoi se răsuci pe călcâie s� i
porni fluierând spre camera ei.
– Molly!
Us� a servitoarei se î�nchise, iar Emily o luă la fugă, zâmbind, pe
pajis� te, făcând pas� i mari î�n ciuda poalelor strâmte ale rochiei, cu fla-
căra felinarului pâlpâind î�n î�n tuneric. As� adar, Molly s� i domnul
Dawson... erau o pereche potrivită. Da, da! La grajd, Emily desfăcu
zăvorul s� i deschise us� a.
Grajdul tatei era imaculat. Cinci boxe pe dreapta, cinci boxe pe
stânga, despărt�ite de un culoar lat de piatră. Caii î�s�i ridicară capetele
când Emily o luă spre scara pătulului.
– Să-mi ascundă scrisorile! Cu ce drept?
Ajunsă î�n vârful scării, Emily curăt�ă un loc î�n care as� eză felina-
rul s� i cercetă claia de paie galbene.
– Unde ar ascunde tata nis� te scrisori?
Verifică dacă nu cumva î�n peret�i era vreun dulap sau vreo us� ă
ascunsă. Dacă ar fi ascuns ea scrisori, le-ar fi pus bine î�ntr-o cutie sau
î�ntr-un sac, le-ar fi vârât apoi î�ntr-un colt� s� i le-ar fi acoperit cu fân.
Emily î�mprăs� tie fânul cu picioarele ca să-s� i facă loc până î�n col-
t�ul din spate s� i se lăsă apoi î�n genunchi, căutând prin iarba uscată.
Când mâinile i se loviră de o cutie de lemn, simt�i că i se taie răsufla-
rea. Nu se gândise ce va face dacă î�ntr-adevăr le-ar găsi.
Duse cutia î�n dreptul felinarului, apoi se as� eză, legănându-s� i
picioarele peste marginea pătulului. Fânul ce i se prinsese de poalele
fustei se desprinse s� i î�ncepu să se rotească î�n aer, alunecând us� or î�n
boxa de dedesubt.
Cutia, simplă s� i pătrată, din lemn de cedru avea o î�ncuietoare
mică de alamă. I�ncercă î�ncuietoarea, dar aceasta nu se clinti. Va tre-
bui să o ducă î�năuntru. I�s�i vârî� cutia sub brat� s� i, apucând felinarul, se
grăbi î�napoi spre casă.
S� tia unde avea să găsească cheia. Tata le păstra cu zecile î�n ser-
tarul din mijloc al biroului. Avea să stea trează s� i toată noaptea dacă
era nevoie, numai s-o găsească pe cea potrivită!
Odată ajunsă î�n bucătărie, Emily puse felinarul pe bufet s� i, când
se pregătea să stingă flacăra, o sclipire mică î�i atrase atent�ia. O cheie!
O cheit�ă pentru o cutie cu î�ncuietoare!
Binecuvântată fii, Molly, binecuvântată!
Emily descuie cutia, puse cheia pe masă, suflă î�n felinar pentru
a-l stinge s� i se furis� ă î�n camera ei pe scara din spate.
Capitolul cinci
Charlotte
-K ristin, î�mi dau seama după strălucirea din ochii tăi

că es� ti entuziasmată pentru ziua nunt�ii tale. Vrei să
fie ceva special. O zi deosebită pentru tine s� i Oliver.
Charlotte stătea pe canapea lângă clienta ei, iar peret�ii alb-rozalii
î�mprăs� tiau o lumină de un liliachiu pal peste covorul cafeniu plus� at
s� i peste canapeaua Logan Stone. I�n poală t�inea arma ei secretă. Un
album foto.
– Păi, ne-am cunoscut î�n liceu...
Charlotte puse albumul pe măsut�a de cafea.
– ... s� i suntem î�mpreună î�ncă din facultate, zise Kristin suspi-
nând s� i zâmbind. Ne-am despărt�it o singură dată.
– Suntet�i menit�i să fit�i î�mpreună, e clar! Cum t�i-ai dat seama că
el e alesul?
Charlotte deschise albumul foto la prima pagină ‒ o mult�ime de
mirese din Birmingham, din ultima jumătate de an. Fiecare femeie
purtase exact acelas� i gen de rochie despre care Kristin pretindea că
e cea potrivită pentru ea. Rochia la care „visa de când era mică”.
– Oliver? făcu ea, iar î�mbujorarea din obraji î�i eclipsă zâmbetul.
Cum ai spus, am fost menit�i unul pentru celălalt. Suntem făcut�i să fim
î�mpreună. Ne potrivim. Suntem cei mai buni prieteni. Ne plac ace-
leas� i lucruri. Chiar s� i î�n liceu, ne completam unul altuia propozit�iile.
– Oliver te face să te simt�i deosebită, nu-i as� a?
– Da! Chiar s� i după s� apte ani de relat�ie!
Charlotte o privi o clipă pe Kristin. La fel simt�ea s� i ea pentru
Tim? Ceva special? Simt�ea că sunt făcut� i să fie î�mpreună? I� ncă de
când s-au cunoscut, pusese stăpânire pe gândurile s� i pe visele ei, dar
î�n ultima vreme, de când cu logodna... Charlotte respiră adânc. Tot ce
trebuia să facă î�n momentul de fat�ă era să se concentreze pe Kristin,
s-o transforme din logodnică î�ntr-o mireasă frumoasă s� i unică.
– Asta e rochia pe care ai ales-o? î�ntrebă Charlotte, scot�ând un
decupaj dintr-o revistă pentru mirese, cu rochia pe care s� i-o dorea
Kristin. Te face să te simt�i deosebită, as� a cum te face s� i Oliver?
– Da, da! Lui Kristin î�i străluceau ochii. Acum cât� iva ani, am
mers la nunta unei prietene s� i mi-a plăcut enorm rochia ei. Am răs-
colit pământul ca să găsesc una la fel. Va fi perfectă pentru mine!
Charlotte nu reus� ea să-nt�eleagă de ce miresele voiau să arate
toate la fel. Cum era posibil ca o rochie î�ntocmai cu cea purtată de
prietena ei să o facă pe Kristin să se simtă deosebită?
Charlotte considera că e misiunea, ba chiar vocat� ia, ei să-s� i
î�mbrace miresele î�ntr-un mod unic, pe cât posibil. Când o mireasă
î�mbrăca rochia perfectă, se simt�ea pe deplin satisfăcută.
– E o rochie frumoasă, Kristin, spuse Charlotte ridicând poza de
parcă ar fi vrut s-o analizeze. Rochie de satin alb, fără bretele, cu fustă
clos� s� i trenă de tip capelă.
– I�mi dau lacrimile de câte ori mă uit la ea.
Kristin î�s�i duse mâna la piept. Inelul de logodnă î�i scânteie î�n
lumina difuză a după-amiezii, ce pătrundea prin fereastra dinspre
sud.
Charlotte se aplecă î�nainte, trase aer î�n piept, alegându-s� i cu grijă
cuvintele. Kristin era o clientă a Malone & Co destul de reticentă,
care venise î�n această după-amiază doar pentru că insistase mama
ei.
– Ei bine, dacă-t�i dores� ti rochia asta, dacă o vrei cu adevărat,
cumpăr-o din magazinul î�n care ai găsit-o.
Charlotte o privi pe Kristin cu un zâmbet blând s� i amabil s� i vârî�
sub brat� albumul foto cu un gest ostentativ. Ochii scânteietori ai lui
Kristin se î� n tunecară s� i pândeau, parcă, fiecare mis� care a lui
Charlotte.
– De ce nu pot�i să comanzi tu rochia asta? Am văzut-o î�n câteva
magazine. Sigur ai putea...
– Kristin, eu nu comand rochii pe care le pot�i găsi î�n orice ma-
gazin. Eu î�mbrac miresele din interior spre exterior. N-am o fabrică
de rochii de mireasă î�n serie.
Atinse albumul foto.
Rachel Hauck 55
– Vrei să vezi ce e aici?

Charlotte se apropie de clienta ei, deschise albumul î�n poala lui
Kristin s� i î�ntoarse primele file.
– Vezi s� i tu ce văd s� i eu?
Pagină după pagină, aceeas� i rochie, doar mireasa era alta. Una
blondă, una brunetă, tânără, bătrână, slabă, dolofană...
Kristin î�ncepu să răsfoiască paginile, iar entuziasmul i se s� terse
de pe chip.
– De unde le-ai luat?
– Din ziare, de pe diverse site-uri, de peste tot din Birmingham.
Astea sunt din ultimele s� ase luni.
– Nu mi-am dat seama, zise Kristin, iar umerii î�i căzură. O, vai...
ce mă fac acum? Credeam că am găsit rochia perfectă. Chiar
perfectă!
Charlotte î�ndepărtă cu delicatet�e albumul foto s� i î�l î�nchise, as� e-
zându-l pe podea, lângă canapea. Voia doar s-o trezească la realitate
pe Kristin. Nu s-o facă praf.
– Vom găsi rochia perfectă... Ai î�ncredere î�n mine! Când ne du-
cem pe la nunt�i, nu ne dăm seama câte rochii sunt la fel. Dar treaba
noastră, bucuria noastră la Malone & Co e să găsim rochia potrivită s� i
pentru silueta, s� i pentru inima ta. Kristin, singurul meu talent e să
găsesc pentru fiecare mireasă rochia care să-i exprime pe de-a-ntre-
gul personalitatea.
Charlotte î�s�i î�nclină capul ca să vadă mai bine chipul lui Kristin
s� i râse î�ncet.
– Nu refuza singurul, neînsemnatul meu talent!
Kristin î�ncepu să zâmbească.
– Uite cum propun să facem, dacă n-o să-t�i placă rochiile pe care
o să t�i le aduc, atunci eu, personal, o să-t�i recomand o prietenă care
vinde rochia pe care o ai tu aici, zise Charlotte s� i atinse decupajul din
revistă, adus de Kristin.
– Mama a insistat să vin să vorbesc cu tine, pentru că, mi-a zis
ea, sigur sunt î�n stare să găsesc ceva mai bun decât asta! zise Kristin
s� i î�s�i trecu degetele peste imaginea modelului ce purta rochia pe
care, până atunci, o considerase perfectă.
Charlotte se as� eză la loc, î�ncercând să descifreze expresia de
pe chipul lui Kristin.
– I� nt�eleg ce simt�i î�n legătură cu rochia asta. Toate prietenele
tale au arătat bine cu genul ăsta de rochie, iar tu nu-t�i dores� ti altceva
decât să fii frumoasă la rândul tău. Eu î�t�i pot găsi î�nsă ceva unic s� i
frumos. Te las� i pe mâna mea?
– Da, Charlotte, da!
Kristin o apucă de brat� .
– O să probez altă rochie. Serios! Crezi că pot�i să găses� ti o rochie
numai s� i numai pentru mine?
Lacrimile i se adunară î�n colt�ul ochilor, dar zâmbea.
– Doar să nu mă faci să ajung pe vreo listă a celor mai urâte ro-
chii de mireasă!
Charlotte râse.
– Niciuna dintre miresele mele nu va ajunge vreodată pe o listă
a rochiilor urâte!
Ridicându-se, Kristin î�i apucă lui Charlotte mâna pe care avea
inelul.
– S� i tu es� ti logodită?
– Da... da, sunt.
Charlotte î�s�i răsuci inelul pe deget. Diamantul transparent s� i
strălucitor î�mprăs� tie un vârtej multicolor de lumini. Faptul că discu-
t�ia se mută de la Kristin la ea o făcu să vrea să-s� i ascundă î�ntr-o cara-
pace emot�iile. Să le pitească, să le facă nevăzute.
– E frumos. N-am mai văzut un inel ca ăsta! exclamă Kristin s� i î�i
zâmbi lui Dixie care chicotea, lângă barul cu aperitive. Tu o ajut�i să-s� i
aleagă rochia de mireasă?
– Chiar nu s� tiu. Charlotte, vrei să te-ajut să-t�i alegi rochia? zise
Dixie, sarcastică, î�ncrucis� ând brat�ele.
– Nu pentru mine ne-am î�ntâlnit acum. Ci pentru Kristin, zise
Charlotte s� i se aplecă după albumul foto. Inelul a fost al bunicii lo-
godnicului meu.
Charlotte î�i aruncă lui Dixie o privire sfredelitoare. Toată săptă-
mâna o bătuse la cap să-s� i aleagă rochia. Charlotte î�i promisese că
se va ocupa de asta. Chiar se va ocupa! S� i-apoi, de dimineat�ă, Dixie î�i
arătase noua rochie Bray-Lindsay, proaspăt sosită de la Paris, iar
Charlotte aproape se prăbus� ise. „E prea scumpă, chiar s� i cu reduce-
rea mea de comerciant”, spusese, după ce î�s�i recăpătase suflul. La opt
mii de dolari cât costa, ar fi fost trebuit s-o facă să se simtă ca Cenu-
s� ăreasa, print�esa Diana s� i Kate Middleton la un loc. Charlotte trebuia
Rachel Hauck 57
să o simtă. Dixie insistase să probeze rochia, dar ea nu se î�nves� mân-

tase î�ncă î�n mătasea lucrată de mână.
Cum ar fi putut să-i explice lui Tim că-s� i ia o rochie de opt mii de
dolari? Aproape c-o făcuse să î�nghet�e cu atitudinea lui, când i-a spus
despre cufărul cumpărat cu o mie de dolari.
– Kristin, reluă Charlotte fixând-o pe Dixie cu privirea, s� tii, cred
că avem î�n magazin rochia perfectă pentru tine. Tocmai a venit de
dimineat�ă de la Paris.
– Charlotte?! strigă Dixie s� i brat�ele î�i căzură pe lângă corp, iar
zâmbetul ironic i se preschimbă î�ntr-o mirare î�ncruntată.
– Dix, de ce nu pregătes� ti pentru Kristin rochia Bray-Lindsay de
la Paris? S� i hai să-i arătăm cum e să fii o adevărată mireasă print�esă!
Dixie se uită la Charlotte , mijind ochii.
– E destul de scumpă, Kristin.
– Pret�ul nu e o problemă. Kristin sări î�n sus, cu nerăbdare î�n
glas. Părint�ii mei î�mi vor cumpăra orice vreau. Mi-ar plăcea să văd
rochia asta Bray-Lindsay. I�s�i î�mpreună mâinile. O rochie de la Paris!
Minunat!
– Bine atunci, dă-mi voie s-o pregătesc! Charlotte, pot� i să
m-ajut�i?
I� n timp ce se î�ndrepta spre us� ă,Dixie î�s�i î�ncolăci mâna peste
cotul lui Charlotte, trăgând-o după ea.
– Kristin, sunt gustări î�n bar. Te rog să te serves� ti!
– Mi se pare mie sau scot�i aburi pe nări? o î�ntrebă Charlotte,
poticnindu-se pe lângă Dixie î�n timp ce aceasta cobora î�n grabă scă-
rile spre salonul de prezentare.
Părul castaniu-ros� cat al lui Dixie era pieptănat pe spate s� i prins
î�ntr-o coadă de cal impecabilă, iar costumul Malone & Co i se mula pe
trup, scot�ându-i î�n evident�ă formele pline. Charlotte ar fi fost î�n stare
s-o urască – ăsta era purul adevăr ‒ dacă Dixie n-ar fi fost atât de is-
teat�ă s� i de plăcută. S� i amuzantă. Dixie Pryor era o prietenă nemaipo-
menită s� i o excelentă consultantă pentru mirese.
– Destui cât să-t�i î�ncret�ească părul!
I�n salon, Dixie deschise larg us� ile dulapului s� i luă de pe umeras�
rochia Bray-Lindsay.
– Asta era rochia ta, Char. O comandasem pentru tine.
– Tu o comandases� i pentru mine. Eu n-am zis niciodată că o
vreau. E perfectă pentru Kristin. Gândes� te-te, Dix, rochia asta e prea
î�nzorzonată pentru mine.
– Prea î�nzorzonată? Ai zis că rochia Maggie Sottero e prea sim-
plă. Rochia Bray e combinat�ia perfectă î�ntre simplu s� i complex. Dixie
pregăti cu grijă rochia ca s-o as� eze pe manechinul aflat pe platforma
sclipitoare, din lemn î�nchis la culoare, din mijlocul magazinului. Nis� -
te canapele s� i fotolii î�ncercuiau micut�a scenă.
– E combinat�ia perfectă pentru Kristin. Pe bune, Dix, cum pot�i
să te-ndoies� ti de mine după cinci ani î�n care ai stat î�n umbra geniului
meu?
Charlotte râse, î�n timp ce se as� eza us� or pe canapeaua cea mai
apropiată, s� i o privi pe Dixie î�n act�iune. Materialul mătăsos s� i luxos al
rochiei se revărsă peste manechin. Fusta fos� ni s� i se î�nvolbură spre
podeaua platformei, ca un râu lăptos, desăvârs� it. Scena î�i făcu inima
să bată cu putere. Bucuria lui Charlotte păli î�nsă când văzu că Dixie
nu schit�ează nici măcar un zâmbet.
– Vrei să s� tii ce mă surprinde?
– Dacă spun că nu, tot o să-mi zici?
– Ce mă surprinde pe mine e că te mărit�i peste două luni, n-ai
ales rochia sau smochingurile s� i te port�i de parcă ar fi ceva normal.
– O, că tot veni vorba, Tim a zis că va trece î�ntr-o zi, săptămâna
asta, cu Dave să aleagă smochingurile. Cât de normal t�i se pare?
– I�ntr-o zi, săptămâna asta? Serios? E a treia oară când a promis
că va trece „săptămâna asta”. E deja miercuri după-amiază. Ar trebui
să se grăbească dacă are de gând să ajungă măcar de data asta.
Charlotte î�s�i mută albumul foto fermecat de pe un brat� pe
celălalt.
– Dacă ai ceva de spus, spune!
Dixie umflă poalele rochiei de parcă ar fi tras aer î�n piept ca să-s� i
adune î�ndrăzneala. Păs� i apoi pe lângă ea, spre Charlotte.
– Voi doi pur s� i simplu nu vă purtat� i ca un cuplu care se
căsătores� te.
– Există o carte, un ghid despre cum să te port�i? As� vrea să-l ci-
tesc s� i eu, ca să s� tiu!
Dixie î�i aruncă lui Charlotte o privire tăioasă s� i se-ndreptă spre
treptele piedestalului.
Rachel Hauck 59
– Vrei, te rog, să mai slăbes� ti luminile? spuse ea, î�n timp ce ajus-
ta corsajul s� i mânecile rochiei.
– Hai, Dixie, s� tii s� i tu că simplul fapt de a comanda hainele nu
demonstrează devotamentul unui cuplu!
Charlotte se duse la panoul pentru lumini s� i manevră î�ntreru-
pătoarele din mijloc. Luminile de pe margini slăbiră, î�n vreme ce
spoturile din mijlocul tavanului se aprinseră mai tare. O lumină stră-
lucitoare inundă rochia s� i se revărsă peste poalele bogate, trasând pe
platforma lucioasă unde sclipitoare ce se î�mprăs� tiau peste covorul
vis� iniu, plus� at.
Salonul era un adevărat tărâm de basm al rochiilor de mireasă.
Charlotte văzuse î�ncăperea aceasta î�ntr-un vis. Mai bine de un
an î�l considerase un vis imposibil de realizat, până când cecul ano-
nim î�i picase din senin î�n cont.
Odată ce s-a asigurat că darul era perfect legal, n-a mai pierdut
nicio clipă s� i a î�nceput să proiecteze s� i să construiască î�ncăperea.
Salonul de prezentare constituise subiectul central al unui arti-
col din revista Nunți din Sud. Dar, cu un salon atât de fastuos, restul
magazinului avea nevoie de î�mbunătăt�iri. S� i-a luat adio de la ce-i mai
rămăsese din cadoul de o sută de mii de dolari. Charlotte a scos tot ce
a găsit la etaj s� i a modificat radical scările, a demolat peret�ii, a desco-
perit s� eminee din piatră de râu sub tencuiala de la 1920 s� i un parchet
uscat, din lemn de cires� , sub covorul ponosit s� i neî�ngrijit.
Un singur cadou nemeritat, s� i î�ntreaga ei lume s-a schimbat.
– Uită ce am spus! zise Dixie, apoi coborî� de pe piedestal s� i se
dădu cât�iva pas� i î�n spate, măsurând din priviri rochia ce strălucea î�n
lumina puternică. Ar fi bine să-i spui lui Kristin să-s� i sune mama s� i pe
oricine mai vrea, ca să fie lângă ea când o probează. Dixie î�nfoie din
nou trena s� i o făcu să se reverse ca o avalans� ă peste platformă. N-ar
vrea să fie singură când descoperă că asta e rochia perfectă pentru
ea!
– Te iubesc pentru că es� ti atât de sinceră cu mine, Dix! spuse
Charlotte zâmbind s� i o porni spre us� ă. S� i pentru că es� ti de acord că
asta e rochia potrivită pentru Kristin!
– Pur s� i simplu mă enervează la culme că ai mereu dreptate.
Cum de le s� tii tu pe toate? î�ntrebă Dixie î�mbufnându-se s� i punând
mâinile î�n s� olduri.
– E ceva instinctiv, presupun. Pur s� i simplu s� tiu!
Charlotte se opri î�n us� ă.
– Cred că Dumnezeu î�mi vorbes� te când sunt la muncă s� i mă
străduiesc să le ajut pe mirese.
Mărturisirea î�i răsună î�n piept, apoi o străbătu prin tot corpul s� i
o umplu de o linis� te desăvârs� ită.
– Roagă-L atunci să-t� i vorbească s� i despre rochia ta, spuse
Dixie, plimbându-se î�n jurul scenei micut�e, cu o expresie scrutătoare
pe chipul ascut�it.
– Dix, când î�mi voi găsi rochia, voi s� ti. Voi s� ti!
– Dar caut�i măcar? Ai două luni...
– Promit, voi căuta luna asta. I� n fiecare zi, ok? Pune acum
Stardust*, a lui Michael Bublé. Kristin pare genul de fată căreia î�i pla-
ce Stardust.
– Deja mă gândeam la el, aprobă Dixie s� i se duse î�n spatele salo-
nului, unde era telecomanda sistemului audio. Marile spirite... s� i tot
restul, s� tii tu!
– Es� ti o prietenă bună, Dixie.
– Vreau să fii fericită, Char!
Acordurile melodiei Stardust se revărsară din boxele montate
la î�nălt�ime. Spoturile erau programate să danseze s� i să scânteieze î�n
ritmul muzicii. Cristalele Swarovski de pe corsetul sofisticat din dan-
telă captau s� i reflectau undele de lumină.
– Dacă o fată de pe lumea asta merită fericire s� i iubire, atunci tu
es� ti aceea!
Mărturisirea lui Dixie, desprinsă, ca o muzică blândă, din adân-
cul inimii ei, o umplu de emot�ie pe Charlotte.
– S� tiu că vrei asta s� i chiar am o mult�ime de lucruri care mă fac
fericită, o mult�ime de lucruri pe care le iubesc. Dar acum vreau să-i
vând lui Kristin rochia Bray-Lindsay s� i să o fac pe ea fericită. Asta va fi
bucuria mea pe ziua de azi!
M
Era trecut de ora s� apte când Charlotte intră î�n casă, aprinse lu-
mina s� i î�s�i lăsă geanta neagră să-i alunece de pe umăr, î�n timp ce se-
para corespondent�a de tot ce-s� i adusese de lucru pentru acasă.
* „Pulbere de stele”, în engl. în orig. (n.tr.)

Rachel Hauck 61
Corespondent�a nedorită î�i alunecă dintre degete, cu un fos� net,

pe pardoseală. Traversând livingul prin umbrele revărsate de noap-
tea ce se apropia, Charlotte se lovi de cufărul vechi pe care î�l lăsase î�n
mijlocul camerei. Scoase un geamăt s� i î�s�i ret�inu cu greu cuvintele tă-
ioase care-i stăteau pe limbă.
– Cufăr idiot!
I�i dădu un picior î�nainte de a se apleca să adune corespondent�a
căzută. Ce-o să facă cu el? I�ncuietoarea era î�n continuare sudată, iar
lemnul uscat s� i spălăcit avea nevoie de o gură zdravănă de lac. S� i î�n-
cuietoarea, s� i lemnul cereau un efort pe care chiar nu era dispusă să
î�l facă acum.
Dar ce mai contează cufărul! Avusese o zi grozavă! Kristin Gillaspy
ies� ise din magazin cu rochia Bray-Lindsay de la Paris s� i cu o progra-
mare, pentru săptămâna viitoare, la prima probă, când avea să discu-
te s� i despre rochiile domnis� oarelor de onoare.
Dixie s� i Charlotte se felicitaseră, î�ncântate, când cea mai recentă
clientă a lor ies� ise mult�umită din magazin.
– Nu mă satur niciodată să te privesc la lucru!
– Mama î�mi spunea mereu să-mi folosesc toate fort�ele ca să fac
bine.
Era bine când o vânzare se termina cu râsete s� i voie-bună. Nu
era î�nsă la fel de bine că-s� i rănise degetul de la picior î�n cufărul vechi
s� i uzat. Charlotte aruncă geanta pe masă, î�mpreună cu teancul de ca-
taloage s� i documente pe care le adusese de la magazin, s� i se aplecă
apoi să-s� i maseze degetul. Durea al naibii de rău să te loves� ti cu picio-
rul de nis� te muchii ascut�ite de lemn!
Lăsase cufărul î�n living ca să-l vadă s� i Tim. Poate î�i va găsi el o
utilitate. La urma urmelor, î�i plăcea să restaureze clădirile din centru
s� i cartierele vechi ale oras� ului Birmingham. Numai că, prin compa-
rat�ie cu asta, cufărul părea un proiect neî�nsemnat. Poate că pielea
rigidă s� i lemnul uscat î�i vor atinge lui Tim o coardă sensibilă. Dar pe
Charlotte, cu sigurant�ă, nu o impresionau.
Scot�ându-s� i telefonul din pos� etă, verifică dacă logodnicul ei nu
î�i răspunsese cumva la cele două mesaje vocale s� i cele trei scrise.
Ecranul era î�nsă gol. Secretara lui Tim î�i spusese că plecase î�na-
inte de prânz s� i nu se î�ntorsese î�ncă. „A ies� it” – as� a se exprimase.
De la fereastra aflată la etajul patru, Charlotte privea, visătoare,
vălul de chihlimbar ce se ridica deasupra oras� ului s� i s� uvoiul de
lumini orbitoare ale farurilor, ce se aprindeau, rând pe rând, după
terminarea orelor de lucru. I�n linis� tea deplină, î�s�i auzea deslus� it bă-
tăile inimii, dar s� i toate î�ntrebările legate de Tim s� i de nunta lor.
Ceva din tăcerea lui î�n după-amiaza aceasta î�i hrănea î�ndoielile.
Sau poate nelinis� tea se născuse odată cu î�ntrebările s� i curiozitatea
lui Dixie, legate de motivul pentru care nu-s� i alesese nici până acum
rochia. Dar, pur s� i simplu, nu i se părea nici pe departe la fel de dis-
tractiv cum era să le ajute pe viitoarele mirese, precum Kristin, să-s� i
găsească rochia potrivită.
Ok, s-o spună pe-a dreaptă! Oare nu trăgea, î�ntr-adevăr, de timp? I�n
plus, ea de ce nu deborda de entuziasm, as� a cum o făceau clientele
sale? De ce nu avea s� i ea colect�ia ei unică de visuri legate de nuntă?
Contradict�ia dintre gânduri s� i sentimente î�i sfâs� ia inima. Să nu
fie Tim alesul? Chiar î�l iubea, î�l iubea mai mult decât iubise pe oricine
altcineva, î�n afară de mama ‒ dar oare fremăta de emot�ie s� i ros� ea,
as� a cum făcea Kristin Gillaspy atunci când vorbea despre Oliver al ei?
Charlotte î�s�i coborî� privirea spre inelul bunicii lui Tim. Un
crâmpei din lunga istorie a familiei Rose stătea pe degetul ei. Răsu-
flarea î�i deveni grea s� i sacadată, de parcă ar fi alergat kilometri
î�ntregi.
Fata cu un arbore genealogic lipsit de ramuri intra prin mariaj
î�n clanul Rose, cu rădăcini adânci, ce se pierdeau î�n timpuri î�nde-
părtate. Arborele familiei sale era alcătuit din mama, ca trunchi, s� i
Charlotte, ca unic vlăstar. Fără tată, fără frat�i. Fără bunici. Fără mă-
tus� i sau unchi.
„Ok, Charlotte, te-ntristezi singură!” se-ncurajă ea s� i se-ndreptă
spre dormitor, descheindu-s� i, din mers, sacoul, ca să se schimbe î�ntr-o
pereche de jeans� i confortabili, î�n tricoul ei ’Bama* s� i să-s� i tragă-n pi-
cioare nis� te s� osete groase.
Pe drum, zări sub măsut�a de cafea invitat�iile pentru nuntă. A,
deci aici erau! I�i ceruse lui Tim să le pună aici ca să scape de ele din
hol.
Iar, î�n seara asta, Tim venea să scrie pe ele numele invitat�ilor.
Grinzile vechi ale bătrânului depozit transformat î�n aparta-
ment scârt� âiau, î�n timp ce Charlotte mută cutia de sub masă, î�s�i
* Prescurtare de la Alabama (n.tr.)

Rachel Hauck 63
schimbă hainele, se spălă pe fat�ă s� i î�s�i prinse părul î�n coadă. Sunetele
apartamentului o linis� teau, î�nvelindu-i, protectoare, inima.
O tenta o pizza pentru cină. Scoase o pizza DiGiorno din conge-
lator. I�i trimise apoi un mesaj lui Tim.
Pizza la cină. Vrei salată?
As� teptând răspunsul lui, Charlotte luă telecomanda player-ului
Blu-ray s� i căută postul de radio Pandora, pe care-l salvase cu numele
„Muzică retro”.
I�s�i luă din geantă iPad-ul, trecu pe la frigider să-s� i ia o Cola die-
tetică s� i se ghemui pe canapea, ca să-s� i verifice e-mailurile. Un desig-
ner nou o căuta s� i î�i cerea să se-ntâlnească. Dar Charlotte î�i s� tia stilul
retro, as� a că-s� i dădea seama, fără să mai vadă schit�ele, că nu se vor
potrivi cu stilul modern al magazinului Malone & Co.
Pizza î�ncepuse să se coacă s� i aroma apetisantă se răspândi î�n
î�ntreg apartamentul. Stomacul î�i forfotea, amintindu-i că sărise peste
prânz. Amintindu-i că Tim nu-i dăduse niciun semn.
Ora opt. Hai, Tim! Aruncă o privire spre telefonul pe care-l luase
lângă ea, pe canapea. Uneori, semnalul nu ajungea î�n apartament s� i
mai pierdea câte un apel sau câte un mesaj. Dar tăcerea lui Tim nu
avea legătură cu vreo sincopă î�n spat�iul cibernetic. S� tia asta.
I�n cele patru luni de când î�l cunos� tea, Charlotte ajunsese să-s� i
dea seama că după-amiezile lui Tim aveau o viat�ă a lor, plină până la
refuz ‒ apeluri de la client�i, s� edint�e de planificare urbană s� i î�ntâlniri
de consultant�ă î�i umpleau toate ferestrele din program. Dar î�ntot-
deauna reus� ea să-i trimită, pe fugă, un mesaj sau un e-mail.
I�ntârzii.
La radio Pandora se auzea Missing You*, cântată de John Waite.
Charlotte privi ecranul telefonului. Simt�i un fior pe s� ira spinării. Nu
mi-e dor...
Ceasul cuptorului dădu alarma s� i o smulse pe Charlotte din
teama crescândă ce pusese stăpânire pe ea. Se ridică repede de pe
canapea s� i î�s�i luă telefonul cu ea î�n drum spre bucătărie.
T, unde ești? Mănânc pizza. Nu promit să-ți păstrez nici măcar o
felie. Apăsă pe tasta de trimitere. Lui Tim î�i plăcea la nebunie pizza.
Numai la auzul cuvântului i se lumina fat� a . Repeta cuvântul
* „Mi-e dor de tine”, în engl. în orig. (n.tr.)

neî�ncetat, sâcâind-o pe Charlotte s� i susurându-i î�n ureche un „z” s� u-
ierat, ca de s� arpe.
Scoase pizza din cuptor, as� teptând, febrilă, un răspuns rapid, de
protest, de la Tim.
Două ore mai târziu, Charlotte î�s�i mâncase pizza, pusese î�n fri-
gider feliile rămase, făcuse curat î�n bucătărie, as� ezase invitat�iile de
nuntă pe masa din sufragerie, scrisese î�n grabă lista ei de invitat�i ‒
patruzeci de nume ‒ pe o tăblit�ă magnetică, pusese invitat�iile la loc
î�n cutie s� i băgase cutia sub masă.
Oare unde era Tim acum s� i ce făcea? I�i trecu prin cap că poate
ar fi î�ndreptăt�ită să se supere, dar, dacă i se î�ntâmplase cumva ceva
rău, atunci s-ar simt�i vinovată. Prin urmare, va as� tepta pur s� i simplu
s� i va vedea ce avea să-i spună când o va suna.
Lui Tim nu-i stătea î�nsă î�n fire să fie neglijent. El planifica s� i
calcula totul, exact as� a cum î�i spusese Katherine. I�s�i programa ziua î�n
unităt�i de câte cincisprezece minute. Până s� i î�ntâlnirile as� a-zis spon-
tane, care î�i umpleau programul, erau organizate.
La zece fără cinci, Charlotte căută î�n lista de contacte numărul
lui David s� i Katherine. Trase aer î�n piept î�nainte să apese pe tasta de
apelare s� i î�s�i repetă ce avea să spună. Hei, mă întrebam dacă Tim e...
Us� a de la intrare se deschise.
– Charlotte?
Slavă Domnului! Charlotte răsuflă us� urată s� i aruncă telefonul
pe masă.
– Unde ai fost? Mă pregăteam să-i sun pe David s� i Katherine...
Am făcut pizza...
Din bucătărie, privi lung spre us� ă, prin holul scurt. Tim rămăse-
se stingher la intrare, cu echipamentul de curse plin de noroi. Se
aplecă să-s� i scoată ghetele, aruncându-i lui Charlotte o privire
î�mpăciuitoare.
– Aseară, după s� edint�ă, au venit Tom s� i Artie s� i...
– Aseară? Când te-am sunat, mi-ai zis că es� ti obosit s� i vrei să te
culci.
– Eram î�n pat când s-au î�nfiint�at ei, cu Chase s� i Rudy.
Frat�ii mai mici ai lui Tim erau mai dornici de aventură s� i de dis-
tract�ie decât el.
– S� i apoi m-am trezit că l-am convins pe Dave să tragă chiulul s� i
am pus la cale o excursie cu motocicletele.
Rachel Hauck 65
– De ce nu m-ai sunat?
Ceva din tonul, din atitudinea lui o făcea să simtă un fior de
gheat�ă î�n pântec.
– Am avut de gând, Char. Dar era miezul nopt�ii când au plecat de
la mine. Apoi m-am dus la birou la s� ase, să rezolv nis� te treburi. S� i-am
stat până pe la 11, când am pornit spre Albertville.
I�s�i dădu jos costumul de motoclicist. Noroiul uscat se scutură pe
podeaua curată a lui Charlotte. Tricoul alb i se mula pe piept, iar bra-
t�ele lui sculptate î�ntindeau tivul mânecilor. Arătă spre murdăria pe
care o făcuse.
– Curăt� eu.
– Aspiratorul e î�n cămară, zise ea s� i făcu semn spre us� a de lângă
frigider. Tot nu î�nt�eleg de ce n-ai sunat sau n-ai trimis un mesaj.
Tim porni aspiratorul s� i î�ncepu să curet� e mizeria pe care o
făcuse.
– Mi-am tot zis c-o să te sun, dar n-am făcut-o. Ai spus că ai pro-
gramări toată după-amiaza, as� a că m-am gândit că es� ti ocupată.
Opri aspiratorul s� i î�l duse î�napoi î�n cămară, apoi rămase spriji-
nit de perete, cu privirea at� i ntită mai mult spre s� osetele din
picioare.
– Am crezut că ne î�ntoarcem î�nainte de cină.
– E ora zece, Tim. Iar tu s� tii că, s� i dacă sunt ocupată, tot pot�i să-mi
scrii sau să-mi las� i un mesaj.
– Da, s� tiu.
Se aplecă să vadă cuptorul prin lumina slabă din bucătărie.
– A mai rămas pizza? î�ntrebă Tim s� i zâmbi – abia simt�it, timid.
Chipes� . I�nvingător.
– I�n frigider! E s� i salată î�n castronul albastru.
Charlotte se retrase să-s� i facă siesta, lăsându-l să se descurce
singur. As� a era el. O cucerea atât de simplu! Atât de repede! Dar nu s� i
î�n seara asta! I�ncă nu î�i dăduse explicat�ii.
– Ai adus lista oaspet�ilor? Poate reus� im să scriem câteva invita-
t�ii. Avem cam o oră la dispozit�ie. Doar dacă nu cumva es� ti prea obosit
s� i vrei să te culci.
Gata, î�l î�nt�epase! Oare s� i-a dat seama cât de mult a rănit-o prin
tăcerea lui? Charlotte se retrase pe scaunul ei, la masa de sufragerie,
s� i î�s�i privi absentă iPad-ul.
– Nu, nu sunt prea obosit. Tim aruncă restul de pizza rece pe o
farfurie pe care o luase din dulap. I�ncepu să mănânce fără să mai î�n-
călzească feliile. N-am lista. Scuze, Char! Dar n-am ajuns pe la mama
săptămâna asta.
– Bine, dar avem cinci sute de invitat�ii de trimis î�n următoarele
câteva săptămâni!
– Pot să-ntreb de ce nu plătim pe cineva s-o facă?
Tim deschise frigiderul să-s� i ia o Cola dietetică.
– Nu-mi permit.
– Ai aruncat o mie de dolari pe un cufăr vechi s� i ponosit, dar nu-t�i
permit�i să dai bani cuiva să ne facă invitat�iile? Dar te-ai gândit vreo
clipă că poate î�mi permit eu? Sau ne permitem noi?
– Mai degrabă as� folosi banii ca să comand mâncare mai bună
sau să cumpăr lănt�is� oarele alea de platină pe care le vreau pentru
domnis� oarele de onoare.
De când se logodiseră, Tim vorbea la plural. Nouă. Noi. Ei pu-
teau să-s� i permită orice fel de nuntă s� i-ar dori.
Dar Charlotte nu se î�mpăca nici acum cu ideea că Tim s� i familia
Rose vor plăti pentru toată nunta. Familia ei trebuia să plătească ce
putea. Nu-i as� a? Chiar dacă familia ei... era doar Charlotte.
Discut�ia ajunse î�ntr-un impas. Tim se duse la masa din sufrage-
rie. I�n timp ce se as� eza, aruncă o privire spre invitat�ii, apoi ochii î�i
fugiră î�n living.
– A� sta e? Cufărul tău de o mie de dolari?
– A� sta e. Charlotte se î�ntinse după Cola lui dietetică s� i luă o
gură. Crezi că pot�i să faci ceva cu el?
– Poate, zise Tim s� i se uită lung la pizza pe care nu o mâncase.
Apoi, lăsându-se pe spate cu un oftat, î�s�i trecu mâinile prin părul
neî�ngrijit, dar des. Charlotte, am uitat de seara asta!
– Ai uitat... pur s� i simplu? Ai uitat de invitat�ii? Ai uitat de mine?
Ce ai uitat, Tim?
– N-am uitat de tine. Se ridică s� i rupse un prosop de hârtie să-l
folosească pe post de s� ervet�el. Am uitat că voiam să trecem î�n revistă
lista invitat�ilor s� i să le scriem numele.
– S� i să planificăm recept�ia. Să vedem ce e cu repetit�ia pentru
masă, cu florile, tortul, smochingurile. Plănuiai să le facem pe toate
săptămâna asta. Să alegem smochingurile. Dar mâine e deja joi!
Rachel Hauck 67
– Da, notasem s� i î�n calendar că trebuie să mă ocup de smochin-

guri, dar le-am tot amânat de pe-o zi pe alta.
I�n acea clipă, Charlotte s� tiu. Explozia revelat�iei î�i făcu pieptul să
tresalte s� i î� i scăldă î� n lumină mintea s� i sufletul. – Tim, ce se
î�ntâmplă?
Glasul propriei î�ndoieli o făcu să verse lacrimi din izvorul pe
care Charlotte î�l t�inea ascuns î�n sufletul ei.
– Nu s� tiu.
Tim dăduse la o parte farfuria cu pizza, iar Charlotte î�s�i dădu
seama că, de când intrase î�n apartamentul ei, abia dacă î�i aruncase o
privire. Tim se aplecă s� i scoase din cutie una dintre invitat�ii.
– Sunt drăgut�e, Char!
– Dar nu pleacă nicăieri, nu-i as� a?
Când a s� tiut cu adevărat? Sâmbătă, sus pe munte, atunci când
schimbarea vântului a făcut-o să ridice privirea spre cer s� i i-a tulbu-
rat inima cu î�ntrebări?
Tim î�s�i trase scaunul lângă al ei.
– Nu e vorba că nu te iubesc.
– Dar nu vrei să te î�nsori?
I�s�i apropie mâinile, le strânse aproape de piept s� i scoase us� or
de pe deget inelul primit de la el. Când î�l puse pe masă, lacrimile ace-
lea afurisite i se prelinseră din colt�urile ochilor. Tim privea î�n gol
peste umărul ei, spre fereastra î�ntunecată.
– Am crezut că vreau, spuse el s� i î�ncercă s-o t�ină pe Charlotte de
mână, dar ea s� i-o retrase. Cât�iva băiet�i din clubul nostru de moto-
cross au urcat cu noi azi. Vorbeam despre cursa cea mare din Florida,
făceam planuri să mergem, când unul dintre băiet�i s-a uitat la mine s� i
a zis: Tim, tu-t�i dai seama că vorbim despre săptămâna de după 23
iunie? Nu te căsătores� ti atunci? N-ai să fii î�n luna de miere?
– Ai uitat de propria ta nuntă!
Charlotte î�s�i trecu mâinile de-a lungul brat�elor, î�ncercând să
domolească fiorul î�nghet�at ce le cutremura. Privirea ei se opri asupra
cufărului s� i, î�n clipa aceea, simt�i o legătură stranie, profundă cu lada
sărăcăcioasă s� i nedorită. O simt� ea ca fiind singurul ei aliat din
apartament.
– Charlotte, î�mi pare rău, nu vreau să te rănesc!
– Katherine era tare î�ngrijorată că eu te voi răni pe tine.
– Da, Katherine trebuie să-s� i vadă de treburile ei. Tim o privi, î�n
sfârs� it, î�n ochi. Te iubesc, chiar te iubesc, Charlotte! Dar pur s� i simplu
nu-s sigur că sunt pregătit să mă î�nsor. Relat�ia noastră m-a cam dat
peste cap. Ne-am mis� cat atât de repede!
– Nu noi ne-am mis� cat repede, Tim, tu te-ai mis� cat repede. De
parcă eu as� fi fost o pistă de motoclicism de-a ta pe care trebuia s-o
cuceres� ti.
– Nu-i corect! M-am mis� cat repede pentru că m-am î�ndrăgostit
de tine!
– S� i-atunci, ce s-a schimbat?
Tim se ridică s� i păs� i spre living.
– Nu sunt sigur. Mă-ntreb dacă ne dorim cu-adevărat, vreunul
dintre noi, căsătoria asta. N-am făcut nimic să punem nunta pe pi-
cioare. Tu n-ai rochie. Eu n-am dat avansul pentru Avondale.
Charlotte se uită lung la inelul ce as� tepta pe masă.
– S� i-acum ce facem?
– O amânăm. As� teptăm.
El se uită la inel.
– Pune-t�i-l la loc! Suntem î�ncă logodit�i.
– Ai pe altcineva?
Charlotte î�s�i î�nghit� i s� uvoiul de lacrimi proaspete, uitându-se
fix la degetele strânse î�n poală. Nu făcu nicio mis� care spre inel.
– Dacă as� avea, t�i-as� mai cere să-t�i pui inelul la loc? Nu am pe
nimeni, decât poate pe mine î�nsumi. Egoismul meu. Am crezut că
sunt pregătit, dar...
– Ai treizeci s� i doi de ani, Tim. Es� ti un arhitect de succes î�n Bir-
mingham. Dacă nu es� ti pregătit, e poate pentru că nu sunt eu femeia
potrivită.
Adevărul, precis s� i ascut� it, din propriile cuvinte î�i străpunse
inima.
– Dar eu sunt bărbatul potrivit pentru tine? Tu de ce tragi de
timp? Sau nu se grăbesc miresele să-s� i cumpere rochia, î�ncă din clipa
î�n care primesc inelul? Tu ai un magazin pentru mirese. Ai acces la cele
mai noi s� i mai frumoase rochii din lume. Dar...
Se opri să o cerceteze cu o privire tandră.
– Spune-mi că tu nu simt�i că e ceva î�n neregulă cu noi!
Rachel Hauck 69
– Cred că... da, poate, spuse, iar o lacrimă rebelă î�i alunecă pe
obraz. Am crezut că suntem doar foarte ocupat�i, dar că vom reus� i să
ne facem timp s� i pentru nunta noastră. Presupun că, dacă t�ineai la
mine cu adevărat s� i voiai să te căsătores� ti cu mine, n-aveai cum să
uit�i de nuntă s� i de luna noastră de miere doar pentru că s-a ivit oca-
zia să te duci la curse cu băiet�ii. Suspinând, î�s�i mai s� terse o lacrimă cu
dosul palmei. Nu s� tiu eu multe despre bărbat�i, fiind crescută doar de
mama s� i de Gert, dar un lucru tot am î�nvăt�at, muncind î�ncă de când
eram î�n liceu î�n magazine cu articole pentru nunt�i: un bărbat va face
absolut orice pentru femeia pe care o iubes� te s� i cu care vrea să se
căsătorească. Va merge la cumpărături î�n duminica î�n care e Super
Bowl. Va proba zece smochinguri, chiar dacă primul deja î�i venea
bine. Va uita de prieteni s� i de hobby-uri s� i chiar se va muta î�n alt ca-
păt de t�ară dacă va fi nevoie. Va face totul pentru iubirea lui.
Charlotte ridică inelul s� i i se alătură lui Tim î�n living. I-l puse î�n
palmă.
– Dacă nu ne mai căsătorim pe 23 iunie, ce rost are să ne mai
prefacem?
– Charlotte, nu ne prefacem, doar mai as� teptăm.
– Ce mai as� teptăm, Tim? Să simt�im că totul e as� a cum trebuie?
Dintr-odată? Mi s-a părut că totul e as� a cum trebuie când m-ai cerut
de sot�ie. N-ai cum să anulezi nunta, s� i să păstrezi logodna. S� i pe asta o
aflase tot lucrând cu miresele s� i mirii, timp de doisprezece ani. Mai
î�ntâi, î�n magazinele altora, apoi î�n al ei. Odată ce nunta era amânată...
– Dacă nu ne căsătorim, atunci nu suntem logodit�i.
– Nu vreau să te pierd! Tim privi inelul, s� i-l strecură pe vârful
degetului mic, se aplecă apoi către Charlotte s� i o trase spre el. M-ai
cucerit din prima clipă î�n care te-am văzut! î�i zise el.
– Câteodată nu s� tim ce vrem până nu obt�inem acel lucru. Apoi...,
î�ncepu Charlotte, dar se cutremură sub primul hohot de plâns. Apoi
devine complicat s� i... miresele... rochiile... detaliile...
Charlotte renunt�ă, î�s�i strânse cu putere coatele pe lângă corp,
rezemată î�ncă de silueta solidă a lui Tim, lipită de tricoul lui ud de
transpirat�ie. S� i plânse.
Simt�ise asta apropiindu-se ‒ o transformare, o schimbare. Asta
o î�mpinsese pe creastă sâmbătă dimineat�ă. Sentimentul acela care
parcă î�i spunea: Asta îmi doresc cu adevărat? Venise ‒ dacă nu de la
Tim, atunci de la ea. O, î� n să cât detesta finalurile! Cât detesta
despărt�irile!
Tim î�i mângâie părul, fără să rostească o vorbă, dregându-s� i
glasul, î�năbus� indu-s� i tumultul din piept.
– I�mi pare rău, Char!
O strânse î�n brat�e s� i o mângâie, legănând-o î�ncet î�ntr-o parte s� i-n
alta, î�necându-s� i î�n s� oapte propriile lacrimi.
– S� s� s�, va fi bine!
I�s�i î�ncolăci brat�ele î�n jurul lui s� i se lipi de el, tandret�ea lui î�năbu-
s� indu-i tristet�ea. Probabil se despărt�ea de ea, dar, î�n clipa asta, î�i era
cel mai bun prieten, era puterea ei ascunsă.
Când se desprinse din brat�ele lui, s� tergându-s� i fat�a de lacrimi,
rămase un moment cu umărul aproape de Tim, dar privirea î�i era
î�ndreptată spre holul ce ducea î�n camera ei.
– E mai us� or dacă pleci, Tim.
Slavă Domnului că î�s�i respectaseră principiile s� i nu făcuseră
dragoste! Cât de greu ar fi fost! Cât de rece i s-ar fi părut, î�n seara
asta, partea lui de pat!
– Nu te supăra că nu te conduc....
– Charlotte?
– Pa, Tim!
Odată ajunsă î�n camera ei, Charlotte î�nchise us� a s� i se aruncă pe
pat, cufundându-s� i capul î�n perne, î�n timp ce pieptul i se scutura sub
ropotul violent de suspine. Supraviet�uise mort�ii mamei. Supraviet�u-
ise să fie crescută de bătrâna Gert, cea morocănoasă, dar blândă.
Supraviet�uise tuturor serilor de Crăciun s� i tuturor zilelor de nas� tere
petrecute de una singură. Cum să nu supraviet�uiască unui lucru atât
de mărunt, de neî�nsemnat? O logodnă ruptă?! O, categoric va supra-
viet�ui acestei seri! Fără nicio î�ndoială! Atâta vreme cât nu avea să
audă zgomotul sec al us� ii î�nchizându-se definitiv î�n urma lui Tim!
Capitolul șase
Emily
Î n lumina pâlpâitoare a lămpii, Emily î�mprăs� tie pe pat

scrisorile din cutia de cedru. Erau cu zecile s� i aveau toate
scrisul fluid s� i uniform al lui Daniel.
De ce le-ar ascunde tata de ea? Nu-i stătea deloc î�n fire. Emily
puse î�n ordine scrisorile după s� tampila pos� tală, din aprilie până î�n
august, numărând cu totul patruzeci.
Inelul de logodnă i se agăt�ă de cuvertură când se urcă î�n vârful
patului s� i se rezemă de perne.
Inelul de la Phillip, de pe mâna ei stângă, atât de scump, de stră-
lucitor s� i de frumos, păli pentru o clipă, eclipsat de teancul de scri-
sori din dreapta sa. Cuvintele s� i gândurile izvorâte din inima lui
Daniel, scrise cu mâna lui, păreau mai pret�ioase decât orice piatră
cioplită din cărbune.
Emily clipi repede ca să-s� i alunge somnul ce-i venea pe la gene
s� i dezgustul ce i se cuibărea î�n suflet. Ce mai zi! I�ntrunirea sufragete-
lor, apoi î�ntâlnirea î�n oras� cu Phillip, clipele intime din trăsura lui,
î�ncălzite de sărutările sale î�nfocate.
Apoi goana spre casă s� i î�ntâlnirea cu Daniel. O, dragul de Daniel!
Amintirea atingerii lui î�i făcea sângele să-i clocotească-n vine.
S� i cererea î�n căsătorie a lui Phillip. Chiar î�n seara aceasta! Se
as� teptase ca propunerea să vină repede ‒ poate cu ocazia petrecerii la
iarbă verde de la Woodward, î�n weekendul de Ziua Muncii. Dar nu
chiar as� a de curând!
Emily se afundă î�n perne s� i î�nchise ochii. I�i venea s-o ia la fugă
pe hol, până la us� a mamei s� i tatei, s� i să-i ceară tatălui ei explicat�ii, să-l
î�ntrebe de ce î�l t�inuse pe Daniel departe de ea.
Avea î�nsă destulă minte î�ncât să n-o facă! Tata nu agrea accesele
de furie, cu atât mai mult la unu s� i jumătate dimineat�a. I-ar spune, cel
mult, să se poarte cum se cuvine, să se ducă la culcare s� i să fie pregă-
tită să-s� i ceară iertare dimineat�ă, iar, dacă el va considera că e nece-
sar, ar putea discuta despre asta la un moment dat.
Dar de ce să se frământe acum din cauza tatei? Avea scrisorile
de la Daniel! Emily se ridică s� i luă prima scrisoare din teanc. Pe cele
rămase le aranjă frumos î�n cutie.
16 aprilie 1912
Dragă Emily,
E târziu s� i ar trebui să dorm măcar put�in, dar n-as� putea

să mă culc fără să-t�i scriu mai î�ntâi.
I� n seara asta, m-am rugat pentru tine s� i pentru mine.
Sunt plecat de câteva zile, dar m-am gândit mult la tine s� i la
viitorul pe care l-am avea î�mpreună, dacă bunul Dumnezeu
mi-ar zâmbi î�ntr-atât.
Crede-mă când î�t�i spun că mă gândesc la tine î�n fiecare zi,
chiar dacă joc s� i las impresia că mă distrez cu băiet�ii. Mi-e î�n-
grozitor de dor de tine, Em!
E muncă multă s� i joci doar pentru cât�iva dolari, dacă î�t�i
pot�i imagina. Bătrânul Moley ne munces� te din greu. Când nu
jucăm, ne antrenăm. Ne cheamă dimineat�a devreme la antre-
nament, î�nainte de deplasare.
Presupun că nu-l pot î�nvinui. I�n seara asta, Scully a arun-
cat pentru un no-hitter* î�mpotriva celor de la Atlanta Crackers.
Moley a zis că ar trebui să t�inem mereu aprins focul victoriei.
Dormim î�n moteluri jalnice s� i uneori chiar s� i pe teren. A
plouat o săptămână î�ntreagă s� i a trebuit să ne culcăm î�n auto-
buz. Moley a găsit o doamnă cumsecade care ne-a î�nchiriat o
cameră î�n care să facem o baie fierbinte, după ce, timp de zece
zile, ne spălaserăm numai î�ntr-o găleată. Nu e nevoie să-t�i mai
spun cât de rău miroseam cu tot�ii.
Ce alte noutăt�i să-t�i mai dau? Bineî�nt�eles că as� vrea să am
ves� ti de la tine ca să pot vorbi put�in despre viat�a ta. Prietena
* Meci în care adversarii nu reușesc să lovească mingea pentru a ajunge la

bază. (n.tr.)
Rachel Hauck 73
lui Milton i-a scris că s-a logodit cu un alt bărbat. Săracul de el!
A fost destul de abătut până când am ajuns la stadion, unde
câteva fete drăgut�e as� teptau la casa de bilete. S� i-a uitat repejor
vechea prietenă!
Nu-t� i face griji î�nsă, Emily, eu n-am ochi decât pentru
tine! Ia ascultă, când î�mi scrii, pot�i să-mi trimit�i s� i o fotografie
nouă? Cea pe care o aveam s-a prăpădit când autobuzul s-a
scufundat până la s� asiu î�ntr-o groapă cu noroi s� i a trebuit să-l
scoatem noi la lumină pe bătrânu`. S� oselele din Tennessee nu
sunt la fel de bune ca s� oselele de zgură din Birmingham.
Dar s� tii deja asta, de vreme ce tatăl tău a finant�at mina de
calcar din care se face zgura.
A fost ziua mea ieri. T� i-ai adus aminte? Sper că mi-ai tri-
mis o felicitare. Am tânjit după tortul mamei. I�mi amintesc de
ultimul, pe care mi l-a făcut când am î�mplinit s� aisprezece ani,
chiar î�nainte să moară.
As� spune mai multe, dacă as� s� ti ce mai faci. Salută-i din
partea mea pe cei de-acolo!
I�t�i aduci aminte de seara î�n care ne-am cunoscut, î�n bibli-
oteca din campus? Amicii mei făceau glume nesărate, nu se
sinchiseau deloc de reguli, trăncăneau tot felul de prostii. Tu
ne-ai săgetat cu ochii tăi negri. I-am spus colegului meu de
cameră când ne î�ntorceam la cămin: „Am să mă î�nsor cu fata
aia.” Am vorbit serios. I�mi voi petrece toată viat�a făcându-te pe
tine fericită. Dacă mă vrei.
Ca o notă finală, eu s� i cât�iva băiet�i am fost la biserică dumini-
că. Predicatorul era un pic cam dur s� i povestea cam cu prea mult
patos despre focul iadului s� i pucioasă, dar pe Scully l-a convins. A
dat fuga la altar când s-a făcut Chemarea. Cât despre mine, eu doar
mi-am amintit motivul pentru care I�l iubesc pe El. S� i pe tine.
Cu toată iubirea s� i afect�iunea,
Daniel
Emily î�mpături scrisoarea s� i o puse î�napoi î�n plic, cu sufletul

tulburat de sentimente confuze. I�n mare parte, erau fleacuri adoles-
centine. Să-s� i petreacă viat�a făcând-o pe ea fericită! Doamne, Dum-
nezeule! Ce declarat�ie copilărească! Daniel ar trebui să s� tie mai mult
de-atât, de vreme ce e bărbat î�n toată firea!
I� ndesând scrisoarea î�napoi î�n cutie, Emily trânti capacul, iar
inelul de logodnă i se lovi de lemn, s� i vârî� apoi cutia sub pat, î�mpin-
gând-o până departe, lângă perete.
Ea era logodită. De fapt, î�s�i î�ns� ela viitorul sot� , citind scrisori de
dragoste de la alt bărbat. Cum putea să-i fie atât de necredincioasă
lui Phillip la doar câteva ore după ce î�i acceptase inelul?
Emily se pregăti de culcare, apoi se lăsă î�n genunchi, acolo unde
î�s�i spunea rugăciunile î�n fiecare seară. Numai că, î�n loc să î�nchidă
ochii, î�ntinse mâna sub saltea după jurnalul î�mbrăcat î�n piele, î�n care
î�s�i vărsase amarul după ce Daniel plecase prima dată, cu echipa
Barons.
30 aprilie 1912
Dragă Daniel,
Mă gândesc la tine, î�ntrebându-mă unde es� ti, rugân-

du-mă să fii bine, sănătos. I�mi doresc să-mi fi scris. Mi-e tare
dor de tine! Cine mă poate face să râd când mă simt tristă?
Tata î�ncearcă, dar acum sunt insensibilă la poves� tile lui î�nve-
chite. El numai pe mama mai reus� es� te s-o amuze.
Ieri am fost cu mama î�n centru, la cumpărături, apoi am ve-
nit acasă s� i am ajutat-o pe Molly î�n grădină. A fost o zi minunată
s� i mi-a amintit de plimbările noastre prin curtea campusului.
Emily î�nchise jurnalul. I�n restul consemnării, î�s�i vărsa amarul

doar pentru ea î�nsăs� i, î�ncercând să î�nt�eleagă ce simte. Atunci când
Daniel plecase, s� tia că î�l iubes� te, dar î�n săptămânile următoare î�nce-
puse să aibă î�ndoieli.
Poate că plecarea lui s� i faptul că alesese baseballul î�n locul ei
fuseseră din voia lui Dumnezeu. Câteva săptămâni mai târziu, o su-
nase Phillip s� i o invitase la „Balul î�n alb s� i negru”.
Invitat�ia părea cel put�in neas� teptată. Părea î�ntr-adevăr de la
Dumnezeu.
După ce-s� i vârî� jurnalul la loc î�n ascunzătoare, Emily se strecură
sub pătură s� i se cufundă î�n salteaua pufoasă, î�ntinzându-s� i picioarele
peste cears� afurile curate.
O scânteie de furie î�mpotriva tatei o făcu să sară î�n capul oase-
lor. Emily î�s�i dădu părul la o parte de pe fat�ă s� i lovi cu pumnul î�n
Rachel Hauck 75
cuvertură. Cât de diferită ar fi fost această seară dacă ar fi primit scri-

sorile de la Daniel! Se aruncă iar pe perne s� i î�ntinse mâna după lam-
pa de lângă pat. Camera se cufundă î�n î�ntuneric, pe măsură ce lumina
scădea.
Era logodită. S� i î�i va fi credincioasă lui Phillip, î�n vorbă s� i î�n
inimă!
M
Charlotte
Charlotte se chinuia să t�ină î�ntr-o mână cafelele cu lapte de la
Starbucks s� i o pungă cu produse de patiserie, î�n timp ce descuia, cu
cealaltă, us� a din spate a magazinului, traversând apoi vechea debara
spre bucătărie. As� eză micul dejun pe masa din chicinetă, î�s�i scutură
brat�ul să s� i-l dezmort�ească s� i se î�ntoarse la decapotabila ei albastră
să ia cutia cu invitat�ii pe care n-avea să le mai folosească niciodată.
– Dix?
Mai erau cinci minute până la deschidere, iar luminile erau deja
aprinse s� i muzica răsuna. I�n dimineat�a asta, Bach s� i acordurile sale
calde, ce sunau minunat la vioară.
– Dixie, am adus cafea. S� i mâncare.
Charlotte băgă capul pe us� a magazinului, sperând să audă zgo-
motul pas� ilor prietenei sale. I� i răspunse î�nsă doar tăcerea. Hmm,
probabil e la etaj.
Revenind î�n bucătărie, Charlotte aruncă invitat�iile pe podea s� i
î�ntinse mâna după cafeaua cu lapte. Avea planuri mari cu invitat�iile
astea! Planuri ce vizau tomberonul! Dar, î�nainte de toate, micul
dejun!
Avea un nou rost î�n viat�ă. Da, avea! Ar putea fi chiar bine să o ia
de la capăt, ar avea o s� ansă să mai pună lucrurile î�n mis� care, să se
concentreze. Să participe poate la o prezentare de rochii de mireasă
î�n New York sau L.A. S� i î�ncă s� i mai bine! La Paris! Plănuise pentru
anul ăsta un drum la Paris, dar asta era î� n ainte ca Tim s-o
cucerească.
Cei de la Bray-Lindsay î�i acordaseră o invitat�ie permanentă, dar
ea nu acceptase î�ncă.
După ce plecase Tim, Charlotte plânsese până-s� i us� urase su-
fletul, apoi o sunase pe Dixie la miezul nopt�ii, rugând-o să deschidă
magazinul dimineat�ă, des� i, î�n ziua aceea, prietena ei ar fi trebuit să
vină mai târziu. „Nu mă simt bine, cred că o să dorm mai mult.” Dar
Charlotte nu dormise mult.
– Hei, Dixie, unde es� ti?
Charlotte se î�ndreptă spre tejghea, verficând scările s� i palierul
de la etaj. Casa de marcat era pornită. Dar î�ncuiată. Bine!
– Es� ti la etaj?
Charlotte se aplecă spre rochia din vitrina centrală ca să facă
ultimele retus� uri s� i să aranjeze trena tip capelă.
– Charlotte, ai ajuns!
Dixie apăru de după colt�, dinspre salonul de prezentare. O apucă de
mână pe Charlotte s� i o trase după ea.
– I�nchide ochii!
Charlotte alunecă alături de Dixie, cu genunchii tremurând.
Adrenalina, cu cifră octanică ridicată, ce-o făcuse să creadă că-s� i „luase
î�napoi viat�a”, combustibilul care î�i dăduse putere să-s� i facă dus� ul de
dimineat�ă s� i să ajungă la Starbucks, î�ncepuse să se estompeze. Iar
fiorii sperant�ei că s� i mâine e o zi se disipau î�ncet. Se amăgise crezând
că aceasta este o zi nouă s� i diferită. Uită-l pe Tim Rose! Care Tim?
Nu, ziua de azi î�i sufoca inima î�ntr-o menghină strânsă a tristet�ii.
S-a terminat. Iubirea care-a fost s-a dus.
– Dix, serios, n-am chef! strigă s� i se opri la us� a salonului de pre-
zentare. Orice-ai avea de gând, n-o să fac!
Cu toate astea, Charlotte reus� ise să se dea jos din pat foarte de-
vreme, aprinsese apoi o veioză cu lumină slabă, î�s�i umpluse un pahar
mare cu Cola dietetică s� i citise capitolul 15 din Evanghelia după Ioan.
Fără Mine nu putet�i face nimic.
Cu credint�ă, ar putea să facă orice!
– O să-t�i placă mult, spuse Dixie. S� tii cum i-ai arătat lui Kristin
rochia. Ei bine, după ani de zile de stat î�n umbra geniului tău, inspi-
rat�ia ta s-a revărsat s� i asupra mea s� i t�i-am găsit rochia perfectă.
– Nu, Dix, serios, chiar nu pot!
– Mi-ai promis! Săptămâna asta! S� i l-am sunat pe bărbatul ăla al
tău s� i i-am lăsat mesaj că voi fi la el la birou pe la trei, cu s� ase smo-
chinguri pentru el s� i David, să le probeze. Ha! Trebuie să te scoli cu
Rachel Hauck 77
noaptea-n cap dacă vrei s-o opres� ti pe bătrâna Dixie! Hei, ăsta nu era
un cântec? Oricum, există mai multe căi de-a î�mbrăca un ginere cu un
smoching, iar eu am găsit una.
Dixie î�mpinse cu spatele us� a salonului, deschizând-o, s� i o trase
pe Charlotte după ea.
– T� ine ochii ăia albas� tri î�nchis� i, Charlotte!
Nu, nu, nu!
– Dixie, stai put�in, ascultă-mă!
– Nu mai protesta! Stai as� a, lasă-mă să te as� ez cum trebuie!
Dixie o mută pe Charlotte put�in mai spre dreapta, î�ndreptându-i
umerii, î�i zise
– „Deschide ochii!” s� i se repezi î�n fat�a ei cu brat�ele desfăcute.
– Taaa-naaaa!
Pe scena de prezentare era o rochie simplă din satin, cu o benti-
t�ă de dantelă italiană peste talie, î�mpodobită cu perle. Mânecile lungi
până la coate atingeau capătul unor mănus� i lungi s� i albe. Tul s� i crino-
lină sust�ineau deopotrivă fusta ca a Cenus� ăresei, care se lărgeau ge-
neros î�ntr-o trenă de tip catedrală.
– Oh, Dixie, e frumoasă!
Charlotte se luptă pentru o clipă cu lacrimile, apoi nu se mai
î�mpotrivi. Luminile dansau peste satinul imaculat, amplificând in-
candescent�a perlelor. Dacă s-ar mai fi căsătorit, as� a s-ar fi î�mbrăcat!
Dixie î�i găsise î�ntr-adevăr rochia perfectă!
– S� tiu că iunie nu e o lună potrivită pentru mănus� i, dar m-am
gândit că vor completa look-ul. I�t�i place, serios? Mânecile-capac nu
sunt la modă, dar rochia asta î�mi transmite ceva, pur s� i simplu î�mi
vorbes� te. T� ie nu? Drept să-t�i spun, habar n-am cum intri tu î�n inima
unei femei s� i scot�i de acolo rochia perfectă pentru ea. Dar asta faci.
Te cunosc mai bine decât pe oricine altcineva, cu except�ia dr. Bună-
ciune, dar m-am străduit să-t�i transpun esent�a î�n rochia asta. Ei, ce
zici? î�ntrebă Dixie, răsuflând emot�ionată, cu ochii larg deschis� i.
– T� i-am spus, darul meu e de la Dumnezeu.
Vocea i se frânse, dar Charlotte î�s�i reveni î�n fire când Dixie păs� i
spre ea.
– I� t�i place? Mie-mi place! Haide, s� efa, spune-mi, cum m-am
descurcat?
– Excelent, te-ai descurcat excelent! E... perfectă! Dar pune-o, te
rog, la loc î�n cuier! N-am s-o port.
Charlotte se î�ntoarse s� i dădu să plece.
– Ce? Haide, Charlotte, rochia asta are numele tău scris pe ea.
Uite, chiar aici, î�n lumina perlelor... Charlotte Malone. Dă-mi un motiv
bun pentru care nu pot�i să te mărit�i î�n rochia asta!
– Pentru că, Dix, nu mă mărit.
I�s�i ridică mâna pe care avusese inelul, goală.
– Te rog, pune-o la loc!
– Dumnezeule mare, Charlotte, ce s-a î�ntâmplat?
Dixie o urmă pe Charlotte afară din î�ncăpere.
– Nu te mărit�i? Te-ai despărt�it de el?
– Nu, de fapt el s-a despărt� it de mine, zise Charlotte ocolind
scara î�n spirală a magazinului s� i î�ndreptându-se spre bucătărie, să-s� i
savureze cafeaua cu lapte s� i prăjitura. A zis că vrea să amâne nunta o
vreme. Iar eu i-am spus că ori ne căsătorim, ori ne despărt�im, povesti
ea ridicând din umeri. As� a că, da, cred că eu m-am despărt�it de el.
Dar nici el nu s-a opus.
– O, draga mea prietenă, î�mi... î�mi pare atât de rău! Nu-mi vine
să cred! T� i-a spus de ce vrea să mai as� tepte? Tonul delicat al lui Dixie
era plin de compasiune. N-are nicio logică, niciuna! Pur s� i simplu nu
se simte pregătit? Tuturor le tremură picioarele î�nainte de nuntă.
Mie mi se î�nmuiaseră genunchii î�nainte de-a mă căsători cu dr. Bună-
ciune. S� i ce dacă? Tim s-a î�ndrăgostit până peste cap, tot mai mult s� i
mai mult zi de zi până când i-a trecut de tot? Nu î�nt�eleg.
Dixie dădu din mână, refuzând prăjitura oferită de Charlotte.
Exprimată î�n termenii aces� tia, situat�ia părea lipsită de logică. I�n
adâncul sufletului ei, î�nsă, simt�ea că, de fapt, e î�n regulă. S� i tocmai
asta nu era ok. Charlotte rămase î�n picioare î�n chicinetă s� i mus� că din
prăjitura cu cafea, sleită de puteri după toate emot�iile ce reveneau,
ca un bumerang. Prăjitura arăta atât de bine când era la Starbucks!
Dar, î�n clipa asta, aluatul dulce avea gust de carton.
– Es� ti bine, Charlotte? Dixie o strânse de brat� s� i î�s�i trase un sca-
un lângă ea. I�mi pare atât de rău pentru ce t�i se-ntâmplă!
– N-am dormit bine, zise Charlotte s� i î�s�i aruncă micul dejun pe
s� ervet�elul de pe masă. M-am trezit s� i am citit din Biblie, dar Iisus nu
spune cum să-t�i dai seama dacă ai găsit bărbatul potrivit. Am vrut ca
Tim să fie alesul, Dix! Poate din motive gres� ite.
Rachel Hauck 79
Pentru că era cu Dixie, Charlotte î�s�i lăsă lacrimile să curgă î�n

voie.
– Arată grozav, cel put�in as� a mi se pare mie! E amuzant s� i inte-
ligent, mă face să râd. Din clipa î�n care l-am î�ntâlnit, am uitat de
mine s� i am reus� it să vorbesc fără să-mi cenzurez fiecare cuvânt s� i să
mă-ntreb dacă m-am făcut de râs. Când m-a sunat prima dată să mă
invite la cină, am crezut că e ceva divin la mijloc, din moment ce eu nu
sunt prea drăgut�ă s� i nici nu mă pricep să flirtez.
– Glumes� ti? Arăt�i uimitor! S� i es� ti î�ncântătoare! S� i-n plus, cine ar
avea nevoie să flirteze când e as� a inteligent ca tine? Tim e al naibii de
norocos că l-ai băgat î�n seamă!
Dixie se lăsă pe spate.
– Snob. Asta e, un snob!
– Eu am fost cea norocoasă. Nu e snob, Dixie. E sincer. Ai fi vrut
ca Jared să se î�nsoare cu tine dacă ar fi avut ret�ineri?
– Nu, cred că nu.
Dixie oftă, rezemându-se de spătar, netezindu-s� i părul prins î�n
coadă.
– Toată povestea asta mă-ntristează.
– Da, dar poate că Tim are dreptate.
Zâmbetul firav al lui Charlotte tremură.
– Ne-am cam pripit.
– Ei bine, pentru asta nu se poate-nvinui decât pe el! Nu lua vina
lui asupra ta! Crezi că de-asta nu t�i-ai ales nicio rochie? Simt�eai ceva?
– Cine s� tie...
Charlotte î�s�i rezemă capul de perete, î�năbus� indu-s� i valul de
emot�ie ce o sufoca, dorindu-s� i ca ziua aceasta să fi trecut demult.
Lumina aspră a spoturilor din bucătărie o făcea să se simtă î�nfrigura-
tă s� i vulnerabilă.
– Doar că, atunci când î�mi venise rândul să fiu mireasă, n-am s� tiut
cum s-o fac. I�n adâncul sufletului, nădăjduiam că rochia, ziua, toate
elementele nunt�ii se vor aranja pur s� i simplu de la sine. Că voi s� ti că
totul e cum trebuie.
– Dar n-ai s� tiut, nu-i as� a?
– Am avut un vis care s-a tot repetat, despre nunta mea. A î�nce-
put imediat după liceu, când „iubirea mea unică s� i adevărată” ‒ s� i zi-
când acestea, Charlotte schit�ă ghilimele î�n aer ‒ m-a părăsit. I�n vis
merg spre altar, către mirele meu. Sunt singură, pentru că nu am pe
nimeni să mă conducă la altar. N-am tată, frate, unchi.
– I�n familia Rose sunt numai bărbat�i.
– Da, s� tiu.
Charlotte se ridică, frecându-se la ochi. Nu se deranjase să se
machieze astăzi. I� s�i pusese doar un strop de corector s� i un pic de
pudră.
– Când Tim mi-a spus că are trei frat�i, am stat, fără exagerare,
trează toată noaptea aia s� i m-am rugat la Dumnezeu: „I� nvat� ă-mă
despre bărbat�i!” zise s� i râse î�ncet. Eram atât de speriată că i-as� putea
privi ca pe nis� te lei î�n cus� că, la zoo! Voiam î�nsă să le fiu o prietenă
perfectă s� i să joc kickball*.
– Fotbal.
– Cum spui tu.
– Să ne-ntoarcem la vis! Ce s-a-ntâmplat când păs� eai spre altar?
– Mă-ntorceam s� i alergam afară din biserică.
Charlotte privi gânditoare spre perete, imaginându-s� i-i pe Tim s� i
pe frat�ii săi. Tot�i, bărbat�i adevărat�i, care o acceptaseră ca pe o soră.
– De obicei, undeva î�ntre us� ile sanctuarului s� i altar, o luam la
fugă strigând „Nuuuu!”, povesti Charlotte s� i rupse o bucăt� ică din
marginea s� ervet�elului. Am avut visul ăsta de două sau trei ori pe an.
Până când...
– Poate e un semn că nu trebuie să te mărit�i cu Tim.
– ...până când l-am î�ntâlnit pe Tim.
Charlotte oftă, cu privirea la cafeaua cu lapte, apoi la Dixie.
– Ah...
– Da, ah.
Charlotte se ridică, î�mpachetând prăjitura.
– S� i-acum ce se va-ntâmpla? Cum voi s� ti care este bărbatul
perfect?
Dixie căzu î� n genunchi s� i o trase pe Charlotte lângă ea,
î�mbrăt�is� ând-o.
– Prin credint�ă, fato, prin credint�ă. Până la urmă, e tot ce avem.
* Joc care îmbină elemente din baseball și fotbalul european. (n.tr.)

Rachel Hauck 81
Charlotte î�s�i lipi obrazul de umărul neclintit al prietenei sale,

lăsând să curgă î�n voie ultimele lacrimi ale diminet�ii. Apoi se as� eză la
loc, se î�ntinse după un s� ervet�el s� i î�s�i s� terse fat�a.
– Hai să ne apucăm de treabă, Dixie!
Charlotte se ridică, aranjându-s� i costumul s� i dându-s� i părul la o
parte de pe fat�ă.
– Azi e prima zi din restul viet�ii mele.
Capitolul șapte
Emily
D oamna Caruthers era cea mai renumită croitoreasă din

Birmingham. Mama î�i făcuse programare lui Emily la ea
imediat după ce Phillip o ceruse pe tânără î�n căsătorie. S� i-acum, opt
zile mai târziu, intrau î�mpreună î�n î�ncăperile ei somptuoase din ma-
gazinul universal din centru, Loveman′s of Alabama.
Un tapet poleit cu verde acoperea peret�ii camerei de probă s� i
un covor persan î�nsenina parchetul zgâriat s� i lipsit de strălucire.
Lumina diminet�ii târzii cădea peste divanul din păr lucios de cal s� i
zgomotele străzii ricos� au î�n ferestrele î�nchise.
Clopot�elul unui troleu o făcu pe Emily să se apropie de fereas-
tră. Jos, pe 19th Street, dincolo de magazinul universal cu ziduri din
piatră cioplită, centrul Birmingham-ului forfotea. Lui Emily î�i plăcea
oras� ul s� i cobora de pe munte ori de câte ori putea. Sugerase odată că
ar vrea să primească un post la biroul de schimb al tatei, î�nsă el î�i
tăiase imediat elanul.
– Es� ti o doamnă din î�nalta societate, î�i t�inuse mama isonul. Tu î�i
angajezi pe alt�ii. Nu pot�i fi angajata nimănui.
– Atunci de ce m-at�i mai trimis la facultate, dacă s� tiat�i c-o să-mi
pierd vremea acasă? Nu sunt cine s� tie ce doamnă când stau î�n ge-
nunchi î�n t�ărână s� i muncesc î�n grădină, zise ea s� i î�i aruncă o privire
insinuantă mamei, care insistase ca Emily să î�nvet�e grădinăritul.
– Lucrezi î�n grădină pentru familia ta, zise tata, lovind us� or
cu palma î�n masă. I�n niciun caz nu te vei duce î�n oras� ca să munces� ti
pe un salariu care nu reflectă pregătirea s� i pozit�ia ta socială!
As� a că Emily a rămas acasă, cu toată educat�ia ei universitară,
care oricum nu o pregătise pentru nimic, s� i a as� teptat. Cum Daniel
Rachel Hauck 83
era plecat, iar prietenele ei fie se măritaseră, fie făceau turul Europei,
plictiseala aproape c-o î�nnebunise.
Când Molly o invitase pe Emily la o î�ntrunire a sufragetelor, s-a
grăbit să accepte. Avea dintr-odată ceva de făcut. Apoi a sunat-o
Phillip s� i inima ei disperată nu i-a putut rezista.
Inelul de logodnă se lovea de geam când Emily se apleca la fe-
reastră să vadă cât mai departe, pe bulevardul aglomerat. Se va căsăto-
ri curând, va avea casa ei s� i, î�n rolul doamnei Phillip Saltonstall, va
putea să ia singură decizii.
Mai mult ca sigur, va dispune de o rentă pe care o va putea folosi
î�n toate proiectele pe care le va considera importante. Va face cum-
părături oricând s� i oriunde va vrea s� i va fi stăpâna propriului său
conac.
– Cerule, cald mai e aici!
Mama î�s�i făcu vânt cu mănus� ile, apoi scoase, unul după altul,
acele pălăriei.
Emily î�s�i puse pos� eta s� i umbrela de soare pe masa aflată chiar
lângă us� ă.
– Să văd dacă pot deschide fereastra, mamă.
– Cerule, nu! Sunt oameni pe stradă. Vrei să te vadă?
– Dacă asta î�nseamnă că nu voi les� ina de căldură, atunci da.
Emily deschise fereastra s� i o rafală de vânt umplu camera. Dens
s� i î�năbus� itor, aerul de afară avea un miros puternic, î�n care se ames-
tecau miresmele oras� ului s� i izul gazelor de evacuare, cenus� ii, ale fa-
bricilor s� i minelor. Emily î�l prefera î�nsă aerului fierbinte s� i î�ncins din
atelierul doamnei Caruthers.
– Cerule! strigă mama t�inându-se de nas. Ori les� inăm de căldură
aici, ori inhalăm duhoarea minelor!
– E mirosul viet�ii, mamă, spuse Emily inspirând adânc. Benzină,
cai, transpirat�ia bărbat�ilor, parfumurile femeilor.
Aruncă o privire spre us� a î�ngustă pe care dispăruse croitoreasa,
apoi se î�ntoarse la fereastră s� i, atentă să nu se murdărească de praf,
se aplecă peste pervaz.
S� oferul unui Ford Model T î�s�i strecura mas� ina î�n fat�a unei căru-
t�e trase de cai, ce făcea livrări s� i abia se mis� ca.
– Mamă, hai să mergem la Newman’s la prânz!
– Nu azi, am pus-o pe Molly să taie friptura de vită..., î�ncepu
mama, dar se opri când Emily oftă.
Oftase mult prea tare, dar era prea târziu să mai dea î�napoi.
– Bine, bine, e ziua rochiei tale de mireasă! zise s� i o apucă pe
Emily de brat� . Nu te mai agăt�a de fereastră ca o fată din localurile de
dans! Emily, dragă, chiar as� a, să s� tii! murmură mama, iar ochii î�i lă-
crimară. Eu s� i tata suntem foarte mândri de tine! Aproape nu-s� i mai
î�ncăpea î�n piele de bucurie î�n ziua î�n care Phillip t�i-a cerut mâna! A
comandat trabucuri noi ca să le î�mpartă la club. Ai devenit una dintre
cele mai frumoase fete din Birmingham. Es� ti inteligentă s� i talentată,
educată ‒ aspect asupra căruia am insistat ‒ s� i es� ti cu capul pe
umeri. Vei face din Phillip un om extraordinar î�n comunitate. A făcut
bine că te-a ales!
Emily se î�ntoarse de la fereastră. Poate că era timpul să î�i pună
mamei î�ntrebarea care o măcina de când Phillip o ceruse de sot�ie.
– Mamă, tu l-ai iubit pe tata când te-ai măritat cu el?
– Vai, credeam că tatăl tău face bumbacul să crească primăvara,
s� i alta nu! Era atât de chipes� s� i inteligent, spunea cele mai bune po-
ves� ti, care ne făceau pe tot�i să râdem s� i era idolul tuturor fetelor de
la noi din clasă.
– Bunica s� i bunicul au fost mult�umit�i de el?
– Bunicul tău î�l credea un neghiob. Mama se schimonosi, imi-
tând expresia s� i vocea gravă, afectată a bunicului. „Băiatul are capul
plin de prostii, Maggie! Numai gura e de el! Ce î�nseamnă asta, să
deschidă un birou de schimb? I� s�i va pierde s� i cămas� a de pe el, î�t�i
spun eu, s� i-o va pierde sigur!„ zise mama s� i râse, arcuindu-s� i sprân-
cenele. Papa a lăsat-o mai moale acum.
– Fără î�ndoială, mai ales după ce tata i-a cumpărat de ziua lui un
autoturism.
Emily se uită din nou pe fereastră, privind viat�a străzii, lăsându-s� i
gândurile să zboare.
I�l iubea pe Phillip. Cu sigurant�ă î�l iubea, altfel de ce l-ar fi lăsat
să o mângâie s� i să o sărute?
– Unde e doamna Caruthers asta? se î�ntrebă mama, trecând
dincolo de us� a î�ngustă. A plecat cu vaporul la Paris după material?
Mama î�ncercase, de mai multe ori, î�n anii din urmă să o angaje-
ze pe doamna Caruthers pentru rochii speciale, dar aceasta o refuza-
se de fiecare dată. Abia după logodna cu Saltonstall ajunsese mama
Rachel Hauck 85
demnă de o audient�ă la regina cusăturilor. Lui Emily nu i se părea

acceptabil, dar, dacă faptul că doamna Caruthers î�i cosea trusoul s� i
t�inuta de nuntă o făcea pe mama fericită, atunci o făcea fericită s� i pe
ea.
– As� ază-te, mamă, nu-t�i mai face griji! Va veni imediat.
Avea nevoie ca mama să se linis� tească, pentru ca ea să-ncerce să
î�nt�eleagă sentimentul acela care i se cuibărise la piept s� i nu-i mai
dădea pace.
Spre deosebire de mama, Emily s� tia că Phillip nu face bumbacul
să crească. S� i nici n-o făcea să râdă cu poves� tile lui caraghioase ‒ cel
put�in nu prea des. Nici măcar când erau î�mpreună î�n s� coala generală.
Totus� i, o făcea să se î�nfioare până-n adâncuri, atunci când o mângâia
de-a lungul gâtului.
Emily aruncă peste umăr o privire spre mama, care se odihnea
pe divan. Tata î�i făcea mamei pielea să freamăte de dorint�ă? O, Ceru-
le!... Emily î�nchise ochii s� i î�s�i alungă gândul din minte. Chiar dacă ar
fi avut curajul sau nerus� inarea să o î�ntrebe pe mama sa as� a ceva, nu
voia să audă răspunsul.
Aplecându-se pe fereastră, Emily trase adânc o gură de aer
proaspăt. Da, î�l iubea pe Phillip! Trebuia!
Pe 3rd Avenue la colt� , Emily zări o siluetă familiară. I�nalt, zvelt,
î�mbrăcat cu o vestă vis� inie care-l făcea să iasă-n evident�ă s� i cu ghetre.
Phillip! Inima î�i sări din piept. La fel ca tata, Phillip era chipes� s� i inte-
ligent, respectat î�n oras� s� i, mai mult ca sigur, obiectul dorint�ei tutu-
ror fetelor din cercul lor.
Se aplecă s� i mai mult pe fereastră s� i făcu cu mâna.
– Phillip! Phillip Saltonstall! Bărbatul cu ghetre! Phillip! Tu es� ti
singurul bărbat care le poartă pe timpul zilei.
O mână o smulse î�napoi î�năuntru.
– Emily Lee Canton, î�ncetează imediat cu strigătele! Acum chiar
te port�i ca o fată din localurile de dans. Cerule, o doamnă cuviincioa-
să nu se apleacă de la ferestrele etajului patru să strige ca o sălbatică
după gentlemenii cuviincios� i! Mai ales după un bărbat cu reputat�ia
lui Phillip s� i care, pe deasupra, î�i mai e s� i logodnic! Ce Dumnezeu?
Mama se juca nervoasă cu mănus� ile de bumbac, trăgându-s� i-le
î�ntruna pe mână.
– Mamă, e Phillip, bărbatul cu care mă voi mărita! De ce nu pot
să strig la el de la fereastră?
La urma urmei, nu-s� i descoperise abia acum adevăratele senti-
mente? Emily ridică s� i mai mult fereastra.
– Dragul meu, Phillip, sunt aici, sus!...
Cuvintele i se opriră lui Emily pe limbă s� i î�i alunecară î�napoi î�n
gât, aproape î�necând-o, când văzu scena ce se petrecea jos.
O femeie zveltă ca o trestie, cu tenul s� i părul deschise la culoare,
î�mbrăcată cu o rochie de un albastru regal s� i purtând o umbrelă de
soare asortată, se lipi de el, î�n vreme ce Phillip o strângea î�n brat�e,
aplecându-s� i buzele spre... gâtul ei.
Emily icni, retrăgându-se cu o mis� care bruscă s� i lovindu-se cu
capul de tocul ferestrei. T� ipă, ducându-s� i palma la locul dureros,
strângând din ochi, dar având î�ncă pe retină imaginea femeii, cu pă-
rul strălucind î�n soare.
– Te simt�i bine? o î�ntrebă mama, atentă la us� a î�ngustă s� i î�nchisă.
Am de gând să intru s� i să văd de ce î�i ia doamnei Caruthers atâta
timp. E inimaginabil!
Ce făcea Phillip acolo, jos? Cu o femeie î�n brat�e, râzând atât de
vesel s� i de nepăsător? Ba pe deasupra, s� i î�n public! Emily simt�i cum
sângele î�i urcă î�n obraji s� i toată fat�a î�ncepe să-i ardă.
-N-avea niciun pic de decent�ă? De respect? Prea târziu, un gea-
măt î�i scăpă printre buze.
– Emily, ce e? o î�ntrebă mama sa s� i se aplecă să privească pe
fereastră.
– Nimic, mamă, unui cal i-a căzut potcoava. Ai văzut asta de zeci
de ori.
– Dar ai scos un geamăt!
– Calul s-a î�mpiedicat, am crezut...
Ce? Ce a crezut? Fără î�ndoială că-s� i imaginează tot felul de lu-
cruri, fiind atât de sus. N-avea cum să vadă bine! S� i alt�i bărbat�i pur-
tau veste vis� inii s� i ghetre. I�ntr-o zi obis� nuită din săptămână. I�n mod
sigur, nu era Phillip singurul!
Cu o altă privire furis� ă, Emily surprinse sfârs� itul î�mbrăt�is� ării.
Femeia se retrase, râzând, lovindu-l us� or pe Phillip cu umbrela peste
brat� . Phillip se î�ntinse după ea când se pregătea să cotească, ies� ind
de pe 19th Street, să traverseze 3rd Avenue.
Emily î�l privi pe Phillip cum se uită lung după ea până când se
pierde î�n umbră.
Rachel Hauck 87
– Iat-o, domnis� oară Canton! Iartă-mi î�ntârzierea, drăgut�o, dar

asistenta mea nu despachetase materialul ăsta minunat. L-am co-
mandat de la Paris acum s� ase luni, destul de sigură că voi avea curând
o nuntă deosebită. S� i, cum era de as� teptat, iată că am! Minunata
Emily Canton! Vino de la fereastră, scumpo, î� t�i vei strica pielea
frumoasă!
Brat�ele doamnei Caruthers erau î�ncărcate cu baloturi de satin
strălucitor s� i luxos.
– Am s� i mătase, dar eu cred că din satin va ies� i o rochie de
mireasă superbă! At�i fixat data nunt�ii?
– Ne gândim să fie cândva î�n luna martie, zise mama cu un zâm-
bet trufas� . Lui Emily i se î�ntoarse stomacul pe dos. N-o văzuse nicio-
dată pe mama gâdilând orgoliul cuiva s� i iat-o că făcea asta cu doamna
Caruthers!
– Emily, uită-te la dantela asta! Ce crezi, draga mea?
– Cred că...
Cred că tocmai am văzut o altă femeie în brațele logodnicului
meu. Aruncând din nou o privire pe fereastră, Emily î�l văzu pe Phillip
î�ndreptându-se, cu pas� i mari, pe 19th Street, î�n direct� ia clădirii
Saltonstall. I�s�i ridică pălăria î�n fat�a unui grup de trei domni s� i se opri
să stea de vorbă cu ei, prăpădindu-se de râs.
Cât de jovial era după ce tocmai t�inuse î�n brat�e as� chia aia de
femeie, palidă ca o fantomă!
– Martie e o perioadă minunată pentru nunt� i. Nici prea cald,
nici prea frig stăteau de vorbă doamna Caruthers s� i mama, de
parcă nimic nu s-ar fi î�ntâmplat. Asta-mi dă timp destul să fac ro-
chiile. Câte domnis� oare de onoare? Bineî�nt�eles, s� i rochia dumnea-
voastră, doamnă Canton, s� i poate s� i a mamei dumneavoastră? S� i
trusoul.
– Emily, strigă mama, ce vezi as� a interesant pe fereastră? Te rog,
smulge-te din curiozitatea ta s� i spune-i doamnei Caruthers cum t�i se
pare acest material! La domnis� oare de onoare te-ai gândit? Doamnă
Caruthers, acest satin e moale ca untul.
Emily se î�ntoarse s� i o văzu pe mama sa cum î�s�i trece degetele
peste materialul catifelat.
– E frumos, spuse ea, aruncând o privire. Atât de pur s� i de alb!
Se î�ntoarse la fereastră. Amiaza stătea linis� tită pe cornis� a ei
cerească, fără să s� tie că lui Emily i se sfărâmase inima. Ea era
neprihănită. Dar Phillip? Inima î�i bătu cu putere, la amintirea atinge-
rii lui pricepute.
– Cred că nuant�a aceasta este perfectă pentru pielea ta. Te rog,
draga mea, pe aici! Doamna Caruthers o conduse pe Emily la scăune-
lul din mijlocul camerei s� i î�i ceru să urce pe el. Ridică apoi un colt� al
satinului lângă obrazul lui Emily.
– Da, chiar minunat! Ne hotărâm la o croială? Am aici bros� urile
lui Goody.
Mama t�inea sus paginile, î�n timp ce Emily stătea nemis� cată pe
scaun, pentru ca doamna Caruthers să-s� i facă măsurătorile.
– Es� ti plinut�ă, nu-i as� a, Emily? zise doamna Caruthers s� i î�s�i î�nfă-
s� ură centimetrul pe gât. Să î�ncepi să strângi mai tare corsetul, dragă,
s� i s-ar putea să ajungi la 45 de centimetri, ca să ai o talie perfectă la
nuntă!
– Mie î�mi convin s� i 55. Prefer să mănânc. S� i să respir.
– Să mănânci? făcu doamna Caruthers s� i î�s�i arcui sprâncenele. E
clar!
Emily î�i aruncă mamei o privire cu subî�nt�eles.
– Vom discuta, doamnă Caruthers. Mult�umim pentru grijă.
Grijă? Mama era prea amabilă! Emily refuză să î�s�i t�ină respira-
t�ia sau să î�s�i tragă burta de dragul siluetei. Fetele din nord poate vor
să mănânce ca vrăbiut�ele, dar fetele din Sud erau robuste s� i viguroa-
se. Emily privi gânditoare spre fereastră. Femeia pe care o văzuse cu
Phillip era zveltă, cu silueta subt�ire, perfect modelată de corset.
– Modelul e pentru o mireasă slabă, zise doamna Caruthers s� i o
cercetă pe Emily pe deasupra ochelarilor. Cred că ar trebui să t�ii cont
de părerea mea, având î�n vedere cu cine te mărit� i, domnis� oară
Canton!
– As� prefera să vă păstrat� i părerile pentru dumneavoastră!
Emily coborî� de pe scăunel s� i simt�i că e la un pas să les� ine.
– Mamă, te rog...
– Emily Canton, s� tii prea bine că doamna Caruthers doar î�t�i
dă un sfat. Tocmai pentru serviciile sale excelente am angajat-o!
zise mama gâdilându-i orgoliul cu destulă pricepere. A creat ro-
chii pentru cele mai de seamă familii din Birmingham. S� i acum, te
rog, binedispune-te s� i vezi ce model î�t�i convine.
Mama atinse us� or o fotografie din catalog.
Rachel Hauck 89
– Modelul acesta ar fi minunat pentru tine!

Emily se aplecă să se uite. Rochia i se părea ostentativă. Iar
cutele s� i pliseurile de la spate o făceau să semene destul de mult cu
rochia pe care o purta femeia zveltă de pe stradă.
– E groaznic de mare s� i greoaie! Mă voi sufoca sub atâta material.
Doamnă Caruthers, vă rog să nu-mi î�ncărcat�i rochia!
Emily nu voia decât să se ducă acasă, să î�ncalece pe una din ie-
pele tatei s� i s-o pornească î�n galop pe Muntele Ros� u, ca să-s� i limpe-
zească mintea, să se gândească, să se apropie de Dumnezeu.
S� i apoi, când Phillip va veni la cină, poate va găsi curajul să-i vor-
bească despre scena la care fusese martoră astăzi. Des� i, până acum, de
la logodna lor, prea put�in comunicaseră prin cuvinte. El se exprimase
mai mult prin săruturi pasionale s� i declarat�ii de dragoste.
Ei bine, î�n seara asta va sta î�n celălalt capăt al salonului, departe
de atingerea lui. Poate î�i va sugera să joace cărt�i sau domino.
La lumina zilei, Emily ros� i când î�i trecu prin cap care putea fi
principala preocupare a lui Phillip. Noaptea nunt�ii lor. Dacă î�nvăt�ase,
î�nsă, ceva din î�ntâlnirea cu Daniel de săptămâna trecută, ei bine, acel
lucru era să-s� i recunoască sentimentele.
– Ce trebuie să facem pentru a ne asigura serviciile dumnea-
voastră, doamnă Caruthers? Mama stătea î�n fat�a croitoresei, cu băr-
bia ridicată s� i umerii drept�i.
– Voi scrie o comandă de lucru, doamnă Canton. Plătit�i, ca avans,
jumătate. Iar Emily va trebui să se hotărască repejor asupra unui
model de rochie s� i să decidă câte domnis� oare de onoare vor fi. Bine-
î�nt�eles, va trebui să aleagă un model s� i pentru rochiile lor. S� i, neî�ntâr-
ziat, o să î�ncepem să coasem s� i trusoul. Am o ofertă standard de
cămăs� i de noapte s� i lenjerie, pe care cred că domnis� oara Canton le va
găsi potrivite.
– Cu sigurant�ă. Cât de amabil din partea dumneavoastră! Avet�i
o bros� ură î�n cazul î�n care eu s� i domnul Canton vrem să adăugăm ceva
la trusoul lui Emily?
– Sigur că da. Luat�i catalogul Goody î�n seara asta s� i aleget�i. As�
vrea să primesc avansul până la sfârs� itul săptămânii. După cum s� tit�i,
sunt destul de solicitată.
Lui Emily nu-i păsa că doamna Caruthers î�i vorbea de sus ma-
mei. La urma urmei, tata, cu compania lui de schimb, devenea rapid
unul dintre cei mai influent�i oameni din Birmingham s� i poate chiar
din toată Alabama.
– O singură croitoreasă din acest oras� se poate compara cu
mine, dar nu va trebui să-mi fac griji vreodată că-mi va amenint�a
afacerea. E destul de dezavantajată.
– Cum as� a? interveni Emily. Spunet�i-ne numele ei s� i vom hotărî�
singure.
– Emily, n-o jigni pe doamna Caruthers! I�mi pare atât de rău, nu
s� tiu ce-a apucat-o azi. Mama î�i aruncă lui Emily o privire aspră. Ace-
eas� i privire care o făcea s-o ia la fugă de teamă când era mică.
– Vă voi spune numele ei. Put� in î�mi pasă dacă o aleget� i pe ea!
Vă pot spune î�nsă că nu e pentru dumneavoastră.
Doamna Caruthers se as� eză la birou, cu s� oldurile late revăr-
sându-i-se peste marginile scaunului s� i cu poalele fustei făcute gră-
madă pe covor.
– Taffy Hayes o cheamă. O femeie de culoare, de pe 5th Avenue.
Are un atelier î�nchiriat î�n hotelul domnului Gaston. Din când î�n când
am angajat-o să lucreze la bucată. Dar nu t�i-ai dori ca o femeie de
culoare să pună mâna pe rochia ta de mireasă albă s� i drăgut�ă!
– Ce contează dacă e de culoare?
Emily î�s�i luă pos� eta s� i umbrela de soare de pe masă. – Sunt lih-
nită de foame, mamă.
– Hai să mâncăm! Să mă mai î�ngras� un pic.
– Emily, te rog...
– Doamnă Caruthers, nu voi avea nevoie de rochie de mireasă
sau de orice altceva de la dumneavoastră, conchise Emily străpun-
gând aerul cu umbrela de soare.
– Domnis� oară Canton, vezi matale... Ai auzit ce am spus? Taffy e
de culoare.
– V-am auzit. Hai, mamă!
Tocurile lui Emily bocăneau pe scările groase din lemn. S� oapte-
le aspre ale mamei, ce î�ncă vorbea cu doamna Caruthers, răsunau pe
scări î�n timp ce ea cobora.
Probabil că acum nu putea să facă nimic î�n legătură cu ea s� i
Phillip, dar putea să pună lucrurile la punct cu doamna Caruthers.
Afară, pe stradă, î�n bătaia soarelui, Emily inspiră aerul lipsit de
prejudecăt�i. I�ncă de când era mică, î�ncercase să-nt�eleagă diferent�a
Rachel Hauck 91
dintre negri s� i albi, dar nu reus� ise. Ascultase regulile s� i motivele alto-
ra, dar, când deschidea Biblia s� i vorbea cu Dumnezeu, niciuna dintre
î�nvăt�ăturile oamenilor nu părea să aibă noimă.
– N-ar trebui să spui atât de deschis ce gândes� ti, Emily! Va trebui
să repar lucrurile cu doamna Caruthers, dar nu cred că ai stricat
chiar atât de mult.
Mama oftă, semn clar de dezaprobare. Emily o privi dintr-o parte.
– As� a mă gândeam s� i eu. Ai auzit ce a spus despre cealaltă croi-
toreasă? Doamna Caruthers a stricat lucrurile, nu eu! Am douăzeci s� i
doi de ani, sunt absolventă de facultate s� i sunt logodită. Peste s� ase
luni voi fi la casa mea. Sunt la vârsta la care pot să hotărăsc singură.
– Mai î�ncet!
Mama se concentră să-s� i as� eze cum trebuie mănus� ile.
– La Newman pentru prânz, atunci?
Când drumul se eliberă s� i traversară strădut�a, exact pe unde
traversase prietena lui Phillip, Mama î�s�i petrecu brat�ul pe sub brat�ul
lui Emily.
– Ia ascultă-mă! î�i s� opti mama î�ncet la ureche lui Emily, î�n timp
ce mergeau. I�t�i î�nt�eleg s� i apreciez dorint�a de a-t�i impune punctul de
vedere. I�t�i î�nt�eleg s� i compasiunea pentru cei defavorizat�i s� i nevoias� i.
Eu s� i tatăl tău facem donat�ii generoase s� i sprijinim diverse cauze din
tot oras� ul. Dar n-o vei insulta pe doamna Caruthers s� i nu ne vei dis-
truge reputat�ia. Tatăl tău a muncit din greu ca să ajungem aici. Până
când va veni î�n oras� o altă croitoreasă de valoarea ei, vei face o mul-
t�ime de afaceri cu ea, pentru că vei fi o Saltonstall. S� i, drept să-t�i spun,
as� vrea să-i rămân î�n grat�ii. Vreau să apelez s� i eu la serviciile ei. Iar
asta nu se va î�ntâmpla dacă tu o refuzi din orice motiv. Nu s� tii că gura
femeii e ca o moară stricată? Probabil jumătate din vânzătoarele de
la Loveman’s au aflat deja de schimbul vostru de replici de mai de-
vreme. Dacă le spune oamenilor că preferi persoanele de culoare?
– E arogantă s� i nepoliticoasă. Nu vreau să fac nicio afacere cu ea.
Emily o î�ntoarse pe mama către Newman’s.
– N-am spus niciun cuvânt care să te facă de rus� ine pe tine sau
pe tata. Ori familia Saltonstall.
– Aluziile tale s� i modul ostentativ î�n care ai coborât scările au
fost mai grăitoare decât cuvintele, Emily! Ce te-am î�nvăt�at eu despre
asemenea comportamente urâte?
– Atunci î�mi cer iertare de la tine, mamă! Dar femeia aceea nu
î�mi va face rochia de mireasă!
Mama se opri brusc, făcând-o pe Emily să se oprească s� i ea. Va-
lul de trecători se rupse î�n două ca să le ocolească.
– I�t�i vei trasa limitele după ce vei fi măritată, fata mea. Vei sta-
bili asta cu Phillip, Domnul să-l aibă-n pază! Dar, atâta timp cât tatăl
tău plătes� te pentru nuntă, vei purta o rochie creată s� i croită de
doamna Caruthers.
– Creată? Copiază modelele lui Goody. E o escroacă!
– Creatoarea rochiei tale va apărea î�n toate ziarele s� i î�n toate
rubricile mondene, de aici până î�n Atlanta s� i, categoric, până î�n New
Orleans s� i Miami. S� i, negres� it, până î�n Philadelphia, de unde se trage
familia Saltonstall, zise – mama, iar apoi î�s�i duse brusc mâna la cap.
Cerule, mi-am uitat pălăria, Emily! Cum ai putut să mă las� i să-mi uit
pălăria? Du-te tu î�nainte, ne vom î�ntâlni la Newman’s. Dacă găses� ti
locuri, comandă-mi s� i mie un sendvis� cu carne de vită s� i un pahar de
lapte rece.
– S� i dacă au numai lapte cald, mamă? o necăji Emily cu un oftat,
smulgându-i mamei un zâmbet.
Nu-i plăcea să se certe cu ea. Mama putea fi cel mai vajnic sust�i-
nător al ei.
– Uite, fată dragă. Vezi, zâmbetul alungă supărarea, zise mama
punându-s� i palma î�nmănus� ată pe obrazul lui Emily, apoi se î�ntoarse
s� i o porni î�napoi spre Loveman. Totul va fi bine, Emily! O să vezi!
M
Daniel
Daniel o zări pe Emily intrând la Newman’s, când el tocmai ie-
s� ea de la frizerie, aranjându-s� i pălăria nouă de fetru, cu panglică de
mătase ‒ destul de frumoasă pentru un fost jucător de baseball ‒,
peste părul proaspăt tuns s� i dat pe spate. Scânteierea soarelui î�n
părul î�nchis la culoare al lui Emily, as� a cum trecea printre clădirile
din centrul oras� ului Birmingham, î�i amintea de cărbunele scos din
Muntele Ros� u ‒ bogat s� i strălucitor.
Ajuns la colt�ul străzii, ezită, î�ntrebându-se oare de când era ea
î�n oras� . I� ntrebându-se dacă î�l văzuse pe Phillip ‒ dacă nu fusese
Rachel Hauck 93
cumva, din î�ntâmplare, martoră la scena pe care o văzuse el î�n urmă

cu o oră. Dă, Doamne, să nu fi văzut!
Dintr-odată, strada se goli. Troleibuzul trecuse. Automobilele s� i
trăsurile trase de cai se făcuseră nevăzute. Atmosfera deveni neobis� -
nuit de linis� tită. Daniel trase aer î�n piept, coborî� de pe bordură s� i se
grăbi spre partea opusă a bulevardului.
Emily! Avea un fel aparte de a-l abate din drum. De a-i schimba
destinul chiar atunci când credea că s� tie clar î�ncotro va merge s� i ce
va face.
Mai î�ntâi, cu baseballul. Acum, cu raionul pentru bărbat�i de la
Loveman’s. Un flus� turatic. Pantalonii cei noi n-au decât să as� tepte!
Intră pe furis� la Newman’s, î�ncercând să treacă neobservat, as-
cunzându-se î�n zumzetul baritonal al bărbat�ilor care luau prânzul la
tejghea. Separeurile, aliniate de-a lungul peretelui, erau pline ochi de
femei ce se auzeau ciripind vesele, cu vocile lor î�nalte, sub pălăriile
lor cu pene s� i boruri î�nguste.
Daniel î�s�i domoli pasul când ajunse pe culoarul din mijloc, arun-
cându-s� i privirea pe deasupra pălăriilor, î�ncercând să deslus� ească
chipurile s� i să-l găsească pe cel pe care-l căuta. Emily intrase singură,
sau cel put�in as� a credea el. A, uite-o acolo î�n spate, cu capul aplecat
peste meniu! Un ospătar ocupat se opri scurt la masa ei. Ea î�s�i ridică
privirea, zâmbi s� i rosti câteva cuvinte. Ospătarul dădu din cap apro-
bator s� i se-ndreptă spre us� ile bucătăriei, cu un lighean de vase mur-
dare î�n brat�e.
– Bună ziua! Zise Daniel strecurându-se î�n separeu s� i răsărind
drept î�n fat�a lui Emily.
Ochii ei căprui rămaseră pironit�i pe chipul lui.
– Daniel!
– As� teptai pe altcineva?
I�i zâmbi, dar surâsul lui nu era deloc relaxat s� i dezinvolt, nici
fermecător, as� a cum s� i-ar fi dorit. Glasul chiar î�i tremurase put�in.
– Mama s� i-a uitat pălăria la Loveman’s. Trebuie s-ajungă dintr-o
clipă î�ntr-alta.
– Ce mai faci? o î�ntrebă Daniel s� i î�s�i î�ntinse grăbit mâinile peste
masă, voind să le cuprindă pe ale ei, dar lumina rece din privirea lui
Emily î�l făcu să dea î�napoi. I�ncepu să-s� i frământe pălăria î�n mâini.
– Sunt bine. Tu? Emily ridică meniul, citind s� i, dacă î�nt�elegea el
bine, ascunzându-se. Ai fost la frizer?
– De unde s� tii?
– Miros� i a apă de flori. Tata s� i Phillip miros la fel când se î�ntorc
de-acolo, î�l lămuri ea, apoi puse meniul pe marginea mesei s� i î�s�i as-
cunse mâinile î�n poală. Văd că t�i-ai aranjat cârliont�ii.
– N-am o iubită să mi-i zburlească.
I�s�i scoase pălăria, as� a cum ar fi trebuit să o facă de când intrase.
– Am citit î�n ziar că es� ti logodită cu Saltonstall.
– Pari surprins. T� i-am spus că mă voi logodi.
– I�n cazul ăsta, mă bucur pentru tine, dacă asta te face fericită.
Era, oare, fericită? Daniel nu-s� i dădea seama, izbindu-se de stăpâni-
rea ei de sine. I�ncercă să-i citească î�n ochi, dar ea se-ncăpăt�âna să
nu-i răspundă cu privirea ei obis� nuită, deschisă s� i directă. Pe tot� i
dracii, nu putea să sufere zidul acela dintre ei!
Din momentul î�n care o salutase î�n biblioteca colegiului, î�ntre ei
se legase o camaraderie. Ca s� i cum muzica de mars� din sufletele lor ar
fi răsunat î�n acelas� i ritm. I�n cele cinci luni cât lipsise el î�nsă, partitura
ei se schimbase.
– Sunt î�n delir, zise ea s� i î�s�i trecu, afectată, mâinile peste masă.
De fericire, adică.
– Nu te cred, i-o trânti el, scurt s� i la obiect.
Inelul ei î�i atrase apoi atent� ia. Daniel se lăsă pe spate, cu un
fluierat descumpănit.
– A dat o sumă frumus� ică pe el!
– L-a cumpărat de la Paris toamna trecută.
– Chiar as� a? Cu sigurant�ă nu cu gândul la tine, pentru că toamna
trecută tu te plimbai cu mine prin curtea colegiului.
– Cât de josnic s� i egoist din partea ta, Daniel Ludlow! A cumpă-
rat inelul pentru aleasa lui. A găsit unul care i-a plăcut la nebunie s� i a
s� tiut că, mai devreme sau mai târziu, va găsi o femeie pe măsură.
Chelnerul puse o limonadă pe masă.
– Nu e timpul să pleci? zise Emily uitându-se spre intrarea, pu-
ternic luminată, a restaurantului. Mama ar putea ajunge î�n orice
clipă!
Daniel î�l opri pe chelner s� i făcu semn spre paharul lui Emily.
– Vreau s� i eu ce bea domnis� oara.
– Deci..., oftă ea, ca s� i cum s-ar fi resemnat să-i accepte compa-
nia. Curând î�t�i vei lua î�n primire postul de profesor.
Rachel Hauck 95
– Da, chiar as� a. Te rog să nu uit�i de facultatea ta, Em! Educat�ia

are nevoie de donat�ii generoase.
– Sunt sigură că Phillip va fi foarte generos cu institut�ia.
-Phillip? Sau tu? zise el s� i râse. Haide, Em, renunță!. Arată-mi
zâmbetul tău minunat! S� tii cum se spune, bărbat�ii câs� tigă banii, iar
femeile î�i cheltuiesc. A� sta-i s� i motivul pentru care o parte dintre pri-
etenii mei sunt nemult�umit�i de sufragiul femeilor. De ce să le dăm
femeilor drept de vot, să aibă un cuvânt de spus cu privire la taxe sau
î�n politică, de vreme ce bărbat�ii sunt cei care fac totul?
– Ce idee meschină s� i misogină! Femeile muncesc din plin, zise
Emily prinzând viat�ă, î�ndreptându-s� i umerii, ridicându-s� i bărbia, pe
când î�n ochi î�i reapăru strălucirea familiară de altădată! Lui Daniel î�i
plăcea să o necăjească s� i să intre î�n dispute cu ea. Fără să fie plătite.
Gătesc, fac curăt� e nie, calcă hainele bărbatului, î� i poartă copiii.
Bărbat� ii din furnalele Sloss sau Saltonstall ar cădea î�n genunchi smi-
orcăindu-se la primele dureri ale nas� terii. Ce pret� să punem pe trava-
liu s� i nas� tere, hmm? S� i cu femeia nemăritată cum rămâne? Cu văduva?
Ele n-ar trebui să aibă un cuvânt de spus despre felul î�n care sunt
folosite taxele plătite din salariile lor?
– Bine, ai dreptate! Stăteai acolo as� a t�eapănă, că m-am gândit că
Saltonstall t�i-a luat toată energia.
– Nu-i as� a, Daniel. Nu-l cunos� ti.
– Spune-mi. – Daniel se aplecă peste masă. Tu î�l cunos� ti? – Chel-
nerul le mai aduse o limonadă s� i î�i î�ntrebă dacă sunt gata să comande.
Emily refuză, spunând că î�s�i va as� tepta mama.
– Da, î�l cunosc. E a doua oară când las� i să se-nt�eleagă că nu l-as�
cunoas� te. I�l s� tiu pe Phillip aproape de-o viat�ă, tot as� a cum î�l s� tiu s� i
mama, tata s� i Howard Jr.
Daniel se rezemă de peretele separeului, ridicând de pe masă
limonada, ca să soarbă o î�nghit�itură din licoarea rece. S� i să-s� i răco-
rească mai degrabă sufletul decât gâtlejul. Combinat�ia de dulce s� i
acru î�i aminti că are de făcut o alegere. S-o zdrobească pe Emily cu
ceea ce s� tia sau să-i ofere sprijinul său, să-i fie prietenul care pretin-
dea că este.
Totus� i, să fie-al naibii dacă se-ns� ela cu privire la scena pe care o
văzuse la intersect�ia dintre 19th Street cu 3rd Avenue North. L-ar
recunoas� te oriunde pe Saltonstall! Era singurul individ din oras� care
purta ghetre pe timpul zilei.
– Mă bucur pentru tine, Em! Daniel puse paharul jos s� i î�s�i opri
privirea pe chipul ei. Sincer, mă bucur!
– Mult�umesc. Cuvintele tale î�nseamnă mult pentru mine.
– Mi-ai găsit până la urmă scrisorile?
– Ce mai contează, Daniel? Am mers mai departe. Suntem alt�i
oameni acum.
Eu sunt același bărbat, Emily. Cel îndrăgostit fără speranță de tine.
– Am să le zic eu vreo două celor de la Serviciul Pos� tal al Statelor
Unite! Aveam destule poves� ti bune î�n scrisorile alea! I� t�i spuneam
despre meciul î�n care am câs� tigat cu treizeci la zero. Când Broderick
s� i Stonewalter s-au luat la bătaie, î�mpărt�indu-s� i pumni, iar eu i-am
cusut pe amândoi cu ac s� i at�ă. I�t�i mai povesteam cum ne-am dus noi
să î�notăm î�n Ohio. S� i despre noaptea î�n care am ascultat un muzician
cântându-s� i, la banjo, marea lui iubire, iar eu n-am putut să mă gân-
desc decât la tine. As� fi vrut să te t�in î�n brat�e, să dansez cu tine, să te
sărut...
– Nu, Daniel, zise Emily s� i î�s�i î�nclină capul î�ntr-o parte. Nu mai
are niciun rost.
I�s�i coborî� privirea.
Poate a fost mâna Provident�ei care ne-a călăuzit când noi nu
aveam destulă minte.
– O, ba eu cred că aveam destulă minte! o contrazise Daniel s� i î�s�i
trecu mâna prin păr, făcând să i se reverse pe frunte cât�iva cârliont�i
rebeli. Dar, dacă tu es� ti sigură de asta, atunci sunt s� i eu. Noroc s� i feri-
cire, Em!
Daniel se î�ntinse după pălărie î�n timp ce se strecura afară din
separeu. Emily î�l apucă î�nsă de mână.
– Danny, stai! Când ai venit pe munte să mă vezi, ai zis ceva despe
Phillip. Ceva despre... o, nu-mi aduc aminte, dar ai aruncat o umbră
asupra caracterului său. Iar acum m-ai î�ntrebat dacă î�l cunosc cu
adevărat. Ce-ai vrut să spui?
– E timpul să plec, zise s� i î�s�i retrase mâna din mâna ei. Dar Emily
i-o prinse la loc.
– Dacă t�ii la mine câtus� i de put�in, î�mi vei spune!
– Nu cred că-t�i dai seama ce-mi ceri, Emily! zise s� i o privi o clipă.
S� i-i port�i inelul!
Emily se uită î�n jos, î�mbujorându-se.
Rachel Hauck 97
– Am î�ncredere î�n tine, Daniel. Să m-ajute Dumnezeu, dar am!

L-am văzut azi î�n colt�ul străzii.
Daniel se as� eză pe marginea scaunului. As� adar, văzuse s� i ea ce
văzuse el!
– Eram la Loveman’s, la etajul patru, s� i mă uitam pe fereastră,
când l-am văzut pe el. S� tii, e singurul bărbat din oras� care poartă ghe-
tre zi de zi. O femeie subt�ire s-a apropiat de el s� i, cât ai clipi, el a luat-o
î�n brat�e.
Când vocea i se frânse, Daniel se strecură î�n separeu lângă ea, î�s�i
trecu brat�ul peste spătarul scaunului s� i o cuprinse de umeri.
– Poate că era o prietenă, o veris� oară, fiica unui asociat.
– Crezi?
Tonul vocii, expresia ei inocentă... Daniel se abt�inea cu greu să
n-o ia î�n brat�e s� i să nu-i jure că va avea grijă să nu fie rănită.
– A, sunt sigur că nu e nimic! Phillip t�i-a dat inelul t�ie, nu altei
fete.
As� adar, Emily văzuse cum Phillip o sărutase, intim, pe gât, pe acea
femeie! Daniel se topi de rus� ine amintindu-s� i scena. I� n plin centru
comercial al oras� ului, Saltonstall se dădea î�n spectacol cu altă femeie,
as� a cum faci numai cu sot�ia î�n intimitate.
S� i acum Daniel se pomeni că trebuie să î�s�i apere rivalul ca s-o
poată alina pe femeia iubită. Refuza să o mai rănească!
– Dar s� tii ceva, Daniel Ludlow, să nu-ndrăznes� ti să mă mint�i!
Altfel nu mi-ai fi dat atâtea de-nt�eles! N-o să-t� i bat� i joc de mine,
m-auzi? Emily lovi cu palma î�n masă. Ceilalt�i client�i de la Newman’s
ridicară capetele s� i î�s�i î�ntoarseră privirile spre ei. Te pricepi la oa-
meni. Tatăl tău e căpitan de polit�ie. Colegul tău de cameră e reporter la
ziar. S� i, ce să vezi, î�l cunos� ti personal pe bătrânul Woodward. El te-a
recrutat pentru măreat�a lui echipă Birmingham Barons.
– S-ar putea să s� tiu câteva lucruri, se prea poate.
Daniel î�s�i potrivi pălăria, iar parfumul lui Emily î�l î�mbătă, aprin-
zându-i sentimentele.
– N-ar trebui să pui î�ntrebări la care nu vrei să auzi răspunsuri-
le, Emily!
– Am î�ntrebat pentru că vreau să s� tiu. Daniel...
– Bine, atunci pune-mi o î�ntrebare precisă. Ce vrei să s� tii?
– Phillip are o..., î�ncepu, dar glasul î�ntrebător i se frânse.
– O amantă?
Ea î�ncuviint�ă din cap. Rapid. Scurt.
– Emily, ascultă-mă...
– Aici erai, draga mea, am crezut că ai ies� it din restaurant.
Doamna Canton se strecură î�n separeu s� i apăru î�n fat�a lor. I�mi pare
rău că a durat atât de mult, dar doamna Caruthers m-a î�ncolt�it s� i
mi-a turuit despre calificările ei de croitoreasă. Daniel Ludlow, bună
ziua! Doamna Canton î�s�i dădu jos mănus� ile. Ce faci aici?
– Doamnă, mă bucur să vă văd! Am văzut-o pe Emily intrând î�n
restaurant s� i m-am gândit s-o felicit pentru logodnă. Daniel se stre-
cură afară din separeu, î�nclinându-s� i pălăria. Dumneavoastră s� i
domnis� oara Canton suntet�i două dintre cele mai frumoase femei din
Birmingham!
– Mult�umesc. Es� ti foarte amabil.
Doamna Canton î�s�i puse pălăria pe masă s� i ascunse, cu un oftat,
mănus� ile sub borul lat.
– Mi-ai comandat lapte rece? E atât de cald astăzi afară!
– Te-am as� teptat pe tine, mamă!
Emily se uită pe furis� la Daniel.
– N-am vrut să t�i se î�ncălzească laptele.
– O, ce fată bună! Scuză-mă... Ospătar!
– Să avet�i o zi bună, doamnelor! zise Daniel s� i se retrase spre
us� ă. Emily, toate cele bune!
Discut�ia lor sacadată î�l umpluse de nelinis� te.
– Scuză-mă, mamă!
Emily se strecură afară din separeu, păs� i pe lângă ospătar s� i î�l
urmă pe Daniel î�n partea din fat�ă a restaurantului.
– Spune-mi, s� opti ea. Are?
– O amantă?
I�l privi drept î�n ochi. Nu putea... ar fi zdrobit-o. Unghiile ei i se
î�nfipseră î�n brat� .
– Daniel!
– Da. As� a se vorbes� te prin oras� . Dar ar trebui să afli tu singură
adevărul, Emily. S� tii că bârfa e neadevărată s� i răuvoitoare.
– Nu, nu!
Emily se dădu î� n apoi, clătinând din cap, mijindu-s� i ochii
î�ntunecat�i.
Rachel Hauck 99
– Es� ti un mincinos, Daniel Ludlow! Nu te cred!

Acuzat�ia ei î�l ustura s� i Daniel regretă că a cedat î�n fat�a dorint�ei
sale de a-i smulge adevărul. Dar acum nu mai avea cum să dea
î�napoi.
– Es� ti doar gelos, dus� mănos s� i meschin! î�i aruncă ea printre
dint�i.
– Măcar de-ar fi as� a! As� mint�i î�ncă de zece ori mai mult dacă asta
ar face ca Saltonstall să nu te î�ns� ele. Te-am avertizat că nu-i bine
să-ntrebi dacă nu vrei să s� tii, Emily! zise Daniel privind-o cu severita-
te, apoi smuci us� ile de la Newman’s, astfel î�ncât clopot�eii răsunară.
Emily merse după el.
– Ce sperai să obt�ii mint�indu-mă?
– Tu ce sperai să obt�ii î�ntrebându-mă dacă logodnicul tău are o
amantă? M-ai făcut să te rănesc s� i nu-mi place!
Ies� i fără să se mai uite î�n urmă s� i se năpusti nervos către Love-
man’s, simt�ind o fierbint�eală-n piept. Asta a fost, as� adar! Ultima lui
î�ntâlnire cu Emily!
Daniel se răsuci î�nsă brusc pe călcâie. Pur s� i simplu nu voia ca
ultima ei amintire legată de el să fie tocmai asta, când arunca o um-
bră grea asupra bărbatului cu care se pregătea să se mărite. I�ntinse
mâna spre us� a de la Newman’s, dar î�s�i lăsă apoi degetele să alunece
de pe clant�ă.
As� a cum stătea î�n fat�a ferestrei, chiar lângă semnul cu „Plăcinta
de mere, 25 de cent�i”, o privea cum vorbes� te cu mama ei, spunându-i,
fără î�ndoială, ce nemernic era Daniel Ludlow!
Ridică-ți privirea, Emily! Inima î�ncepu să-i bată nebunes� te când
ea î�s�i luă de pe masă limonada. I�l surprinsese privind-o pe furis� , as� a
că Daniel ridică mâna s� i o salută, î�ncercând să-i transmită toată
afect�iunea lui. Ești bine?
Emily î�s�i î�nclină us� or capul, iar asta î�l mai linis� ti. Sorbi din
limonadă, privindu-l atentă peste marginea paharului. Să intre? Să
vorbească cu ea? Să ceară o î�ntrevedere privată s� i să î�i explice cum
de s� tia un asemenea lucru despre logodnicul ei?
Nu, cel mai bine era să o lase î�n pace. Făcuse s� i-as� a destul rău!
Două femei de la altă masă le abordară pe Emily s� i pe doamna Canton.
Daniel le privi cum exclamau, î�s�i duceau palmele la obraji s� i se aple-
cau să admire inelul lui Emily.
Saltonstall era un păduche. Cumpărase inelul pentru altă femeie.
Daniel o s� tia prea bine. Numai că nu putea s-o dovedească. S� i oricare
i-ar fi fost pret�ul, nu era destul cât să cucerească o femeie ca Emily
Canton!
Capitolul opt
Charlotte
C harlotte traversa livingul cu telefonul lipit de ureche, când o

bătaie î�n us� ă o făcu să se î�ntoarcă.
– Mult�umesc, Tawny! Ne vedem atunci, zise Charlotte s� i î�i făcu lui
Dixie semn să intre, trecând î�napoi prin living, spre masa de lucru
din sufragerie. Prânzul, joi, la unu s� i jumătate, la Bellini’s.
I�nchise, apoi s� i î�s�i notă î�n calendarul din iPad data fixată pentru
î�ntâlnire.
– Tawny? zise Dixie.
– M-a invitat la o gustare cu domnis� oarele ei de onoare. Vrea s-o
cunoască s� i ele pe „celebra Charlotte Malone” ‒ sunt cuvintele ei, nu
ale mele. Charlotte zâmbi. Una singură e căsătorită, iar celelalte trei
sunt î�n relat�ii stabile... Dumnezeu s-o binecuvânteze pe Tawny că î�mi
sprijină afacerea! Marketingul î�nseamnă, practic, din vorbă-n... Dix,
de ce ai adus un ciocan s� i o s� urubelnit�ă?
Dixie lovi uneltele una de alta.
– Nu s� tii niciodată când ai nevoie de ele. S-ar putea să găsesc
vreun cui ies� it din zid la tine-n apartament, zise Dix făcându-se că
bate cu ciocanul î�n perete. Sau să fie pe undeva vreun s� urub slăbit.
– I�n afară de cel din capul tău, vrei să spui?
Charlotte termină de adăugat î�n program prânzul cu Tawny.
– Sau le-am putea folosi ca să deschidem cufărul.
– Să deschidem cufărul? Charlotte o fixă cu privirea s� i râse us� or.
E sudat, Dix. Nu pot�i desface metalul sudat cu un ciocan s� i o s� urubel-
nit�ă. Dacă se poate as� a ceva, atunci nu mai trec niciodată cu mas� ina
pe vreun pod!
– Păi, asta-i tot ce-am găsit, spuse Dixie s� i lăsă uneltele pe masă.
Dr. Bunăciune foloses� te doar bisturie s� i foarfeci. Trusa lui de scule e
jalnică. N-avea î�n ea decât o furculit�ă, un ciocan s� i s� urubelnit�a asta
ruginită.
– O furculit�ă?
– Da, rămasă de la bucata de plăcintă pe care a mâncat-o când
agăt�a tablourile la noi î�n apartament. Deci, unde e cufărul ăla de o
mie de dolari?
Dixie se uită de jur î�mprejur prin tot apartamentul, până î�n
bucătărie.
– I�n camera mea, spuse Charlotte s� i făcu semn spre holul scurt.
– Char, cum pot�i rezista să nu-l deschizi?
– I�mi amintes� te de... N-am cum să nu mă gândesc că urât�enia aia
a fost catalizatorul care-a grăbit despărt�irea dintre mine s� i Tim.
Charlotte aruncă o privire î�n e-mail, bucuroasă să aibă ceva la
care să se concentreze, î�n afară de Dixie s� i sculele ei.
Cu toate că prietena ei avea un fel aparte de-a sparge, cu unealta
î�ndrăznelii sale, lacăte emot�ionale sudate.
– S� tii că nu pot�i evita lucrurile doar pentru că sunt dificile sau
sudate.
– Nu evit nimic. I�n afară de cufărul ăla.
– Char, pe bune, es� ti ok? î�ntrebă Dixie s� i se lăsă pe un scaun, cu
ciocanul s� i s� urubelnit�a î�n poală.
– M-ai î�ntrebat deja de-o sută de ori î�n după-amiaza asta! Sunt
bine.
– Dacă Jared s-ar fi despărt�it de mine cu două luni î�nainte de
nuntă, as� fi î�ncă î�n pat, cu o cutie de s� ervet�ele î�n brat�e.
– Tu te ascunzi î�n pat cu s� ervet�elele, eu muncesc. Trec mai de-
parte. Uit trecutul, zise Charlotte s� i î�s�i lăsă deoparte iPad-ul. Când a
murit mama s� i a trebuit să mă mut la Gert, am plâns o vreme s� i i-am
spus lui Gert că mă simt prea rău ca să merg la s� coală. Dar, după o
lună î�n care-am plâns seară de seară, m-am oprit. Lacrimile n-aveau
să mi-o aducă pe mama î�napoi din mormânt. Nici n-aveau să-mi adu-
că un tată sau bunici. As� a că am continuat s-o jelesc pe mama î�ncer-
când să fac ceva. M-am ridicat din pat, m-am dus la s� coală, am ajuns
să stăpânesc fract�iile, am î�nt�eles gramatica, eram mereu prima alea-
să î�n echipa de volei, la ora de sport. Mi-am propus s-o fac mândră pe
mama.
Rachel Hauck 103
Charlotte privi lung spre ferestrele cu cercevele negre, prin care

licăreau luminile Homewood-ului, ce se ridicau din stradă.
– Nici pe Tim nu-l vor aduce lacrimile î�napoi. As� a că muncesc. O
fac mândră pe mama.
Tăcerea as� ternută î�ntre cele două prietene î�i lăsă lui Charlotte
răgaz să respire adânc s� i să reflecteze, să-s� i pună ordine î�n gânduri s� i
să-s� i facă un tablou complet al sentimentelor. I�l iubea pe Tim, dar
ceva o făcuse să aibă î�ndoieli s� i să ezite.
Dixie se aplecă spre ea s� i î�i prinse mâna.
– T� i-e foame?
– As� mânca ceva.
– Ce zici de Homewood Gourmet?
– Să mergem! zise Charlotte s� i î�s�i aruncă geanta pe umăr. M-am
tot gândit să fac o călătorie la Paris î�n toamnă. O vizită la Bray-Lindsay
s� i la ceilalt�i designeri ai nos� tri. Te bagi?
– Dacă mă bag? Până la gât! Sigur, vreau să merg la Paris. Dacă
te duci fără mine, dau foc la magazin! spuse Dixie, spintecând aerul
cu ciocanul s� i s� urubelnit�a.
– N-avem nevoie de unelte î�n seara asta, Dix!
Charlotte o luă pe culoarul dinspre lift.
– Nu s� tiu, s-ar putea să avem.
Dixie cercetă cu luare-aminte ciocanul, î�n timp ce Charlotte apă-
sa pe butonul pentru parter.
– Un lucru s� tim sigur, va-nghet�a iadul î�nainte ca Jared să obser-
ve că sculele au dispărut.
M
Charlotte comandă pui cu sos pesto, supă s� i salată, apoi sorbi din
ceai, as� teptând să comande s� i Dixie. I�i plăcea mult atmosfera primi-
toare de la Homewood Gourmet, zumzetul scăzut al vocilor, clinchetul
vaselor, as� teptarea unei port�ii de mâncare fără seamăn.
I�s�i scoase iPad-ul să arunce o privire peste calendarul din toamnă,
să caute o fereastră pentru călătoria la Paris. Va trebui să ia legătura
cu designerii, să aleagă un moment prielnic pentru a le face o vizită,
să angajeze pe cineva care să supravegheze magazinul î�n lipsa ei, as� a
că ar face bine să decidă care ar fi cea mai bună perioadă. Când Dixie
termină de comandat, Charlotte î�s�i desprinse privirea de la iPad s� i se
pregătea s-o î�ntrebe despre programul ei. Ochii î�i fugiră î�nsă spre in-
trare s� i, î�n clipa aceea, cuvintele i se opriră î�n gât, iar inima, slăbită, î�i
stătu-n loc. Tim! Cu o femeie frumoasă!
– Char, ce e? o î�ntrebă Dixie s� i se răsuci să se uite peste umăr.
O, uau, nu-mi vine să cred!
– Hai să plecăm!
Charlotte î�s�i î�nchise iPad-ul s� i î�l î�ndesă î�n geantă.
– După ce se as� ază ei..., zise ea s� i se lăsă î�n jos, spre masă, ascun-
zându-se după Dixie, ... putem să ne furis� ăm afară!
– Stai dreaptă! N-o să te ascunzi rus� inată. Lui ar trebui să-i fie
rus� ine!
– Sigur, dar el e cu o femeie splendidă, iar eu stau aici cu tine.
– O voi lua as� a cum ai avut de gând s-o spui, nu as� a cum a sunat,
Charlotte.
– S� tii ce vreau să spun, zise Charlotte schit�ând o grimasă s� i ret�i-
nându-s� i cu greu lacrimile care o năpădeau.
Tim măsură din priviri restaurantul, cu capul ridicat, î�n vreme
ce î�nsot� itoarea lui, o blondă adorabilă ‒ cu un profil al naibii de
aproape de perfect�iune ‒ î�s�i î�nlănt�uia brat�ul de al lui. El se aplecă să
î�i s� optească ceva la ureche s� i ea î�i surâse, cu un zâmbet fără cusur.
Charlotte simt�i fierbint�eala din privirea visătoare a femeii stră-
bătând toată î�ncăperea. Trebuia să iasă imediat de acolo! Calculând
cât�i metri erau până la intrare, estimă că zece pas� i urias� i o vor scoate
pe us� ă rapid.
– Dixie, dacă vrei, pot�i să rămâi s� i să fii curajoasă, să t�ii capul sus
s� i toate cele, dar eu plec, zise Charlotte smulgându-s� i portofelul din
geantă s� i aruncând o bancnotă de douăzeci pe masă. Ar trebui să fie
suficient pentru mâncarea mea.
Dixie o strânse de brat� .
– Nu pleci! Am venit să mâncăm, să ies� im î�n oras� , să ne distrăm.
Am venit aici ca să uit�i de el. S� i să discutăm despre afaceri.
– Cum să uit de el dacă sunt nevoită să-l privesc? Dacă orice
râset mă face să mă uit î�n jur să văd dacă e al ei? I�ntrebându-mă oare
ce î�i spune ei. S� i, î�n primul rând, de ce e aici cu ea.
– Charlotte, probabil e o clientă, o colegă, ceva legat de
arhitectură.
Rachel Hauck 105
– De ce î�i iei apărarea? E la o î�ntâlnire, î�mi dau seama. Nicio cli-

entă nu i-ar arunca priviri languroase. Oricum, eu plec s� i nu vreau să
mă vadă.
Chiar atunci apăru chelnerit�a, iar Charlotte mai puse î�ncă două
bancnote de douăzeci pe masă.
– Scuzat�i-mă, domnis� oară, noi o să plecăm. Ar trebui să fie sufi-
cient pentru nota noastră de plată.
– Ce notă de plată? î�ntrebă Dixie fluturând din mână peste masa
goală. Nici măcar nu am mâncat!
– Dar am comandat. S� i mâncarea neconsumată costă bani.
Charlotte se ridică, aplecându-se, cu ochii t�intă la Tim. Stătea
as� ezat cu ea de partea cealaltă a us� ii. Charlotte putea să evadeze fără
să fie văzută. Lăsându-se î�n jos, ascunzându-se î�n spatele chelnerit�e-
lor s� i client�ilor, î�s�i croi drum până la us� ă, printr-un labirint de oa-
meni, s� i ies� i brusc î� n noaptea răcoroasă de aprilie, răsuflând
us� urată.
Dixie o urmă pe Charlotte cu un clămpănit de tocuri care, lovind
trotuarul, parcă spuneau la fiecare pas: Sunt nebună ‒ Te înțeleg ‒
Sunt nebună ‒ Te înțeleg – Trop-trop.
– E ridicol. El s-a despărt�it de tine, iar tu î�i dai voie să te alunge
din restaurant?
Dixie î�s�i î�ndreptă cheia cu telecomandă spre mas� ină. Claxonul
piui. Farurile licăriră.
Charlotte se urcă pe locul din dreapta, î�s�i î�ncles� tă mâna pe mâ-
nerul us� ii cu atâta putere î�ncât i se albiră articulat�iile s� i î�s�i strânse
geanta le piept.
– Am mint�it, Dix. Nu mă simt chiar as� a de bine. Sunt tristă s� i
toată povestea asta î�mi face rău.
Lacrimile î�i scăldară cuvintele.
– Nu-mi vine să cred că are pe altcineva! Ea trebuie să fie moti-
vul pentru care avea î�ndoieli, zise Charlotte privind pe geam, apoi se
î�ntoarse spre Dixie. Era drăgut�ă, nu-i as� a? Da, era superbă!
– Sigur, dacă î�t�i plac fetele slabe cu prea mult machiaj. Charlotte,
n-ar face Tim as� a ceva!
– I�ncă î�i mai iei apărarea? Dix, ce s� tim noi cu adevărat despre el?
– S� tim că stă î�n fat�a geamului tău chiar acum.
– Charlotte! Tim stătea lângă us� ă, cu mâinile pe cureaua pantalo-
nilor s� i capul î�nclinat î�ntr-o parte, uitându-se î�n jos la ea. Pot să vor-
besc cu tine?
Ea se aplecă spre Dixie, cu palmele făcute căus� la ochi.
– Crezi că m-a văzut?
– E la jumătate de metru de tine. Da, te-a văzut! zise Dixie râ-
zând s� i î�mpingându-i us� or mâna din dreptul fet�ei. Dar numai o vorbă
să-mi spui s� i dau cu spatele să ies� im de-aici! Nu promit că n-o să-l
calc pe degetele de la picioare!
– Ar trebui să vorbesc cu el? o î�ntrebă Charlotte aruncând o
privire peste umăr. Tim î�ncă stătea lângă fereastră, uitându-se la ea.
– Vrei să auzi ce are de spus? La urma urmei, a plecat de lângă
ea s� i a ies� it să vorbească cu tine!
Charlotte slăbi strânsoarea gent�ii pe care o adăpostea î�n poală. I�l
s� tia dintotdeauna pe Tim drept un om onorabil, căruia, î�n plus, nu-i
plăcea să lase lucrurile neterminate.
Ies� i din mas� ină, î�nchizând us� a î�n urma ei. I�s�i î�ncrucis� ă brat�ele,
rezemându-se de portieră.
– Ce e?
– Ce mai faci?
Tim stătea la cât�iva pas� i de ea. O aromă de mirodenii, amesteca-
tă cu un parfum floral difuz se strecură î�ntre ei.
– Minunat. Perfect! Mă bucur de o seară î�n oras� cu prietena
mea, Dix. Jared e la lucru, la spital.
– E o prietenă, Charlotte, explică el, arătând spre restaurant.
– Cine? î�ntrebă Charlotte s� i se aplecă spre el, apoi privi spre
restaurant de parcă n-ar fi văzut-o mai devreme.
– Kim.
– Erai aici cu Kim? Fosta ta iubită?
– Mda, cu ea, zise el s� i făcu o grimasă. S� tiu că ne-ai văzut,
Charlotte! Te-am văzut când te furis� ai afară.
– Tim, ce vrei? De ce ai ies� it?
– Să-t�i explic. N-am s� tiut că e î�n oras� până când nu m-a sunat
azi. Voia să vorbim, explică el s� i î�s�i drese glasul, aruncând o privire
spre locurile pustii s� i î�ntunecate din parcare. Te simt�i bine?
– Arăt ca s� i cum m-as� simt�i?
Replica ei dură nu arăta deloc că inima i se î�nmuia.
Rachel Hauck 107
– N-am putut să dorm azi-noapte, spuse Tim, î�ncet s� i intim. Tu ai...

– Ce-a fost, a fost, Tim! Nu putem fi logodit�i, dacă tu nu vrei să te
căsătores� ti.
Se simt�i cam las� ă, as� a cum î�s�i ascundea propria frică de nuntă
după frica lui. El dădu din cap aprobator, mus� cându-s� i buza de jos.
– Da, cred că da.
– Hei, Tim, e bine, e foarte bine, zise Charlotte s� i î�s�i schimbă
pozit�ia, desfăcând brat�ele s� i schit�ând un gest nepăsător cu mâna. E
mai bine as� a, s� tii? Cel put�in n-am trimis invitat�iile. I�t�i pot�i imagina
cum ar fi fost să î�napoiem toate cadourile alea? Ce cos� mar!
– I�ntotdeauna e s� i o parte bună î�n orice situat�ie, cred. Una mică,
dar..., î�ncepu Tim s� i î�i aruncă aceeas� i privire care î�i vrăjise inima î�n
prima seară când s-au cunoscut. Am putea să stăm de vorbă? Poate
săptămâna asta?
– Despre ce să stăm de vorbă, Tim? Despre motivul pentru care
n-a mers? Despre faptul că nu ai vrut să te î�nsori cu mine? Cred că
ne-am spus tot ce era de spus s� i eu fac acum tot ce pot ca să merg mai
departe.
– Mi-e dor de tine, zise el, iar vântul î�i răvăs� i bretonul, suflându-i-l
peste ochi.
Charlotte î�s�i strânse degetele î�n podul palmelor, t� inându-s� i
brat�ele lipite pe lângă trup, î�ncercând să reziste impulsului de a î�n-
tinde mâna ca să-i dea la o parte părul de pe fat�ă, trecându-s� i us� or
degetele peste fruntea lui, apoi mai jos, peste obrajii cu pomet�i î�nalt�i
s� i puternici.
– N-a trecut decât o zi, Tim!
El râse î�ncet.
– Cea mai lungă zi din viat�a mea! M-am tot î�ntins după telefon să
te sun.
– Nu t�i se pare ciudat? Ieri nu te puteai hotărî să mă suni. Te-ai
dus la curse s� i ai uitat cu totul de planurile noastre.
– Toată ziua am î�ncercat să î�nt�eleg de ce. Singura explicat�ie pe
care am găsit-o a fost că î�mi e dor de Charlotte, ca prietenă.
– Nu s� i ca logodnică?
– Angajamentul acela mă făcea să mă simt blocat, ca un raton
î�ntr-un copac, dar de prietena mea Charlotte, de ea chiar mi-e dor!
– De ce t�i-e teamă mai exact? De căsătorie î�n general sau de că-
sătoria cu mine?
– De căsătorie î�n general. De tine î�mi cam place. Mult! Poate că
nu î�mi dădusem seama cât de mult.
Charlotte se î�nfioră î�n adierea vântului.
– Prietena era la pachet cu logodnica. Nu pot�i avea una fără alta.
– Da, as� a m-am gândit s� i eu, zise s� i privi spre restaurant. Cred că
ar fi mai bine să plec.
– Cred că da.
Luptă pentru mine, Tim! Luptă cu temerile tale! Charlotte des-
chise portiera.
– Poftă bună!
– Presupun că nu e posibil să ne-ntâlnim î�n curând la o cafea
sau la un prânz.
– Nu, Tim, nu! I�mi pare rău că t�i-e dor de mine ca prietenă s� i-t�i
lipses� te confortul de-a mă avea alături, fără senzat�ia de raton rămas
î�n copac! Dar tu ai fost cel care m-a cerut î�n căsătorie. Am avut î�ncre-
dere î�n tine. Te-am iubit. Iar pe Charlotte-logodnica o cam doare
acum că iei cina cu altă femeie, la douăzeci s� i patru de ore după ce ne-am
despărt�it.
– E doar o prietenă.
– La fel ca mine? O altă membră a brigăzii de foste logodnice ale
lui Tim Rose!
El oftă.
– Ea s-a despărt�it de mine.
– Atunci, dă-i bătaie! zise Charlotte s� i se sui î�n mas� ină. Ai acum
s� ansa s-o recuceres� ti!
– Haide, Charlotte, nu-i as� a s� i-o s� tii s� i tu!
Dixie ies� ise din parcare s� i se î�ndrepta spre s� osea, î�nainte ca
primul hohot de plâns să-i scape lui Charlotte dintre fălcile î�ncles� tate
s� i buzele lipite. Cu umerii î�ncovoiat�i, î�s�i plecă fat�a spre genunchi s� i plân-
se tot restul drumului spre casă.
Capitolul nouă
Emily
C ând ajunse la us� a bibliotecii tatei, Emily se opri un mo-

ment î�nainte să apese pe clant�ă. De când era mică, tata o
î�ncurajase să vină la el ori de câte ori avea nevoie, fără să-i ceară vre-
odată să bată sau să î�ntrebe dacă poate intra. Us� a lui era î�ntotdeauna
deschisă pentru ea.
– Emily, intră, intră!
Tata puse jos stiloul s� i se ridică să o î�ntâmpine.
– Tocmai î�i scriam fratelui tău. Să-i spun despre petrecerea de
logodnă din seara asta.
– Spune-i că mi-as� fi dorit să fie s� i el aici. I�mi e dator cu o scri-
soare lungă, cu toate noutăt�ile.
Howard Jr., cu trei ani mai mic decât ea, î�i fusese lui Emily unul
dintre cei mai buni prieteni ‒ un confident s� i un sust�inător ‒ până
plecase la Harvard. I�i lipseau acum sfaturile lui s� i felul î�n care-i spu-
nea, necăjind-o: „O, surioară!”
– Da, da! zise tata s� i î�s�i netezi pantalonii pe genunchi când se
as� eză la loc pe scaun. As� tept�i cu nerăbdare seara asta? Va fi aici toată
crema oras� ului Birmingham!
Tata î�s�i î�mpreună palmele s� i le as� eză pe piept, lăsându-se pe
spate, cu o atitudine de mândrie s� i mult�umire sufletească.
– Fetit�a mea se mărită!
– Da, tată. Mă... mărit. S� i seara asta... seara asta este... ei bine, o
seară importantă pentru noi tot�i.
Spune odată cu voce tare, Emily! Tata va ști ce să facă.
– Te frământă ceva, fata mea?
Da! Tata o citea î�ntotdeauna. Problema care o preocupa de astă
dată nu era măruntă! Emily se î�ndreptă spre fereastră, zărind imagi-
nea fantomatică a trăsăturilor frumoase, regulate ale lui Daniel î�n
umbrele copacilor care î�s�i clătinau s� i loveau crengile.
– T� i-aduci aminte că Howard Jr. nu voia să meargă la Harvard?
Voia să urmeze Universitatea din Alabama, la fel ca mine, dar ai insis-
tat tu. Lui i se părea că Harvard e prea departe, o s� coală de yankei,
î�ntr-un oras� yankeu friguros.
– Descoperă acum că tatăl lui s� tie ce e mai bine pentru el.
– De asta sunt aici, tată! Emily se apropie de fotoliul de lângă
birou. Am nevoie de cel mai bun sfat al tău.
– Ce este, Emily? Pari nelinis� tită.
Tata scoase din cutie unul dintre trabucurile lui cubaneze
nepret�uite.
Cu toate că î�i ascunsese scrisorile lui Daniel, tata era stânca ei,
sprijinul ei, omul care s� tiuse să aleagă ce era mai bine pentru ea,
mult mai des decât voia să admită. Educat�ia. Câteodată, prietenii. S� i
chiar atunci când i-l sugerase pe Phillip ca pretendent serios după ce
Daniel plecase să joace pentru Barons.
– E legat de Loveman’s? Mama ta mi-a spus ce s-a î�ntâmplat cu
doamna Caruthers. Nu pune la inimă, fată dragă! E o simplă croito-
reasă s� i tot ce vrem de la ea e să lucreze cum s� tie ea mai bine. Mama
ta se va asigura de asta, nu-t�i face griji!
– Ba pun la inimă, tată! Nu-mi place de ea, după cum nu-mi place
nici atitudinea ei fat�ă de persoanele de culoare.
Dar, î�n lumina aluziei lui Daniel referitoare la Phillip, prejudecă-
t�ile doamnei Caruthers păleau pentru moment.
– Ai grijă, Emily, există legi!
– Sunt cons� tientă de legi.
De legile foarte nedrepte. I�n clipa de fat�ă, î�nsă, tânjea după alina-
rea tatei î�n ceea ce-l privea pe Phillip.
Tată, nu din pricina doamnei Caruthers am venit. Am venit din
pricina lui Daniel Ludlow.
Tata î�s�i î�ntoarse privirea spre trabuc, trăgând adânc câteva fu-
muri s� i as� ezându-se mai confortabil î�n fotoliu.
– Am auzit că s-a î�ntors.
– Ai ascuns de mine scrisorile de la el.
Rachel Hauck 111
Afirmat�ia ei nu era insinuantă. Era purul adevăr.

– E o acuzat�ie destul de serioasă, Emily.
Tata continuă să pufăie din trabucul lui. Emily se duse la fereastră
s� i o deschise. Adierea î�nrourată a serii, purtând mireasma pământu-
lui copt î�n soare, risipi fumul de tutun.
– Chiar as� a? Le-am găsit î�n grajd.
– Ce căutai tu î�n grajd? zise tata scuturând cenus� a î�n scrumiera
î�naltă de lângă birou s� i privind-o apoi atent. Molly m-a dat de gol,
nu-i as� a?
– Nu. Ai î�n ea o confidentă de î�ncredere. Daniel a venit să mă
vadă. El mi-a spus despre scrisori.
Emily se t�inea tare, cu mult curaj ‒ as� a se stătea de vorbă cu
tata, cu capul sus s� i î�ncrezătoare.
– De ce le-ai luat? Cred că î�mi apart�in, tată. Nu-t�i stă-n fire!
– Scrisorile care ajung î�n casa mea sunt proprietatea mea. S� i fac
ce consider de cuviint�ă cu ele!
– Nu s� i atunci când î�mi sunt adresate mie. Eu nu sunt proprie-
tatea ta. M-ai crescut să fiu o persoană independentă.
– Da. Totus� i, când vine vorba despre problemele inimii, un tată s� tie
cel mai bine. Daniel Ludlow e băiat bun, Emily, dar nu e de nasul tău.
– Cum pot�i spune as� a ceva? zise Emily s� i se aplecă peste birou,
apucând cu mâinile de marginea groasă. Abia dacă-l cunos� ti!
– I�l s� tiu suficient, î�i s� tiu familia s� i descendent�a. V-am urmărit
anul trecut, iar ceea ce am sperat că e o idilă adolescentină s-a trans-
format î�n ceva ce tu ai considerat a fi iubire, î�i mărturisi– tata, apoi
î�ndreptă trabucul spre ea. M-am bucurat când a plecat să joace
baseball.
– E hotărârea mea pe cine iubesc, tată!
– Nu-l iubes� ti pe Phillip?
– Nu vorbim despre Phillip. Vorbim despre Daniel. Nu mi-ai dat
ocazia să aleg singură î�ntre Phillip s� i Daniel. Mi-ai manipulat senti-
mentele cum ai vrut tu, ascunzând scrisorile lui Daniel.
– Ce-ai vrea să fac? Să te las să-i dai lui Phillip Saltonstall inelul î�na-
poi? Indiferent dacă es� ti sau nu recunoscătoare, Saltonstall e o parti-
dă bună pentru tine s� i pentru î�ntreaga familie, Emily! Mama ta a
î�nceput să fie invitată la cluburile femeilor care î�nainte o desconside-
rau. Eu am deja o pozit� i e mai î� n altă î� n clubul meu. Cameron
Saltonstall are de gând să vină cu câteva dintre afacerile bancare la
Casa de Schimb Canton s� i, î�n plus, să ne recomande prietenilor lui.
Acum î�n joc sunt mult mai multe decât sentimentele tale, fată dragă!
I�n afară de asta, nu te-am crescut ca să te mărit�i cu un bărbat fără
bani, fără relat�ii s� i fără viitor.
– Nici tu n-ai avut bani, relat�ii s� i viitor atunci când ai î�nceput.
Dar t�i-ai făcut relat�ii, ai făcut bani s� i, î�n felul ăsta, t�i-ai făcut viitorul,
tată! Nu te-ai dat î�napoi de la muncă, oricât de greu t�i-a fost, iar asta
te-a făcut un om minunat, cu caracter.
Ocoli biroul s� i î�ngenunche î�n fat�a fotoliului, lipindu-s� i palmele de
brat�ele netede de lemn.
– Asta am văzut eu la Daniel. Acele părt�i din tine care te-au făcut
minunat. Tu, î�n schimb, nu i-ai dat nicio s� ansă!
– Emily, draga mea, cu ani î�n urmă, î�n vreme ce-mi rupeam spi-
narea ca să-mi clădesc compania, mi-a ies� it î�n cale un investitor. Mi-a
dat o mână de ajutor, mi-a oferit sprijin financiar. Ce crezi, am fost
destul de î�nt�elept î�ncât să accept?
– Sigur că da, răspunse Emily s� i î�i scutură scrumul de pe mâne-
că. Nu es� ti un nechibzuit!
– Nici tu nu es� ti o nechibzuită, zise tatăl s� i o privi prin rotocolul
de fum. Phillip î�t�i va oferi o viat�ă mai bună, Emily! O deschidere î�n
societate, o cale prin care copiii tăi să aibă s� i mai mult decât ai avut
tu.
– Da, dar, sincer, dacă...
Emily se ridică, privindu-s� i lung palmele, cu un frison de neli-
nis� te î�n vine. Oare ar fi cinstit fat�ă de Phillip să aducă vorba despre
indiscret� ia lui, î�nainte să-l î�ntrebe pe el mai î�ntâi? I� nainte să afle
versiunea lui? Se prea poate ca Daniel s-o fi mint�it. Des� i nu-s� i aducea
aminte ca el să-i fi spus vreodată vreo minciună. Nici măcar una
mică, nevinovată. Fără î�ndoială că propriii ei ochi nu o mint�eau. Vă-
zuse ce văzuse î�n ziua aceea, la Loveman’s. S� i Daniel, la fel.
– Emily, î�ncepuses� i să mă-ntrebi: „Dar dacă...?”
Se uită la tatăl ei.
– Nimic, cred.
Ce s� i-ar î�nchipui tata dacă l-ar acuza pe Phillip de un asemenea
lucru? Ar crede că face speculat�ii, că se poartă prostes� te s� i complo-
tează cu iubitul ei părăsit.
– Doar mă-ntrebam ce să-nt�eleg despre scrisori.
Rachel Hauck 113
– As� adar, Molly e confidenta mea de î�ncredere?

– Nu e nici proastă, tată.
– Emily, de ce nu te î�mbraci? zise mama năpustindu-se î�n biblio-
tecă. Petrecerea ta î�ncepe peste o oră. Howard, de ce o ret�ii?
Mama purta o rochie mulată pe corp, din s� ifon roz pal s� i dantelă.
Părul ei des, brun cu reflexe chihlimbarii, era aranjat î�ntr-o coafură
bogată, î�n stil Pompadour. Cercei cu diamante î�i sclipeau î�n loburile
urechilor.
– Molly t�i-a dus rochia sus, Emily. Hai fugut�a, schimbă-te!
Tata se ridică când se apropie ea s� i se aplecă să-i dea un sărut.
– Smochingul e pregătit î�n camera ta, Howard!
– Mai voiai să-mi spui ceva, Emily?
Tata î�ncepu să-s� i aranjeze la loc registrul s� i stiloul.
– Nu, tată, zise ea s� i o porni spre us� ă. Mult�umesc.
– Emily! o strigă tata. Toate miresele devin nelinis� tite. Fii fără
grijă, nu l-am î�ndrumat gres� it pe fratele tău când l-am trimis la Har-
vard. Nici pe tine nu te-am î�ndrumat gres� it!
M
Din î�naltul Muntelui Ros� u, care se î�nălt�a peste valea Jones s� i lu-
minile pâlpâitoare ale Oras� ului Magic, Emily era print�esă pentru o
noapte. O sută de invitat�i se ospătau cu friptură de prepelit�ă s� i piure
de cartofi s� i budincă de ciocolată la desert. Toate, î�n cinstea ei s� i a lui
Phillip.
Phillip o luă de brat� când se adunară î�n marea sală de bal a fami-
liei Saltonstall. Majordomul deschise larg us� ile terasei s� i o adiere ră-
coroasă se strecură din vale. I� n cealaltă parte a î�ncăperii, o mică
orchestră î�s�i acorda instrumentele, purtându-s� i arcus� urile peste
corzi, creând o melodie disonantă.
– A fost o cină excelentă, Saltonstall!
Powell Jamison, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Phillip,
li se alătură lui Phillip s� i Emily î�n mijlocul sălii s� i se î�nvârti î�ncet î�n
cerc, cu fat�a către invitat�i.
– Doamnelor s� i domnilor, î�n calitate de cavaler de onoare al bu-
nului meu prieten Phillip, dat�i-mi voie să t�in un toast!
Ridică î�n aer un pahar de s� ampanie aurie. I�n sală, chelnerii le
î�mpărt�eau invitat�ilor cupe de s� ampanie.
– Pentru Phillip s� i frumoasa lui viitoare mireasă, Emily!
Invitat�ii î�s�i ridicară paharele.
– Cele mai bune urări pentru o căsnicie lungă s� i fericită! S� i, Emily,
poate-mi spui mai târziu ce-a făcut ticălosul ăsta de te-a convins să te
mărit�i cu el!
Hohote de râs umplură sala. Phillip o cuprinse pe Emily de
mijloc, chiar atunci când ea î�ntâlni privirea tatei, care dădu din cap,
făcându-i cu ochiul. Ce ți-am spus eu?...
Emily î�s�i ridică paharul spre el. Pentru tine, înțeleptul meu tată!
– Vă mult�umesc tuturor că suntet�i alături de Emily s� i de mine î�n
seara asta! Phillip o trase mai aproape de el când se adresă oaspet�ilor
din sala de bal. Cum am convins-o pe această fiint�ă desăvârs� ită să-mi
fie mireasă, Powell? Am vrăjit-o cu farmecul meu, fires� te! Phillip făcu
o plecăciune, iar răspunsul fu un ropot de aplauze s� i râsete.
– I� ndrăznesc să spun că e vorba de inelul mare pe care i l-ai
dat, zise Cornelia Weinberg s� i făcu un pas cutezător î�n fat�ă, remar-
cându-se din rândurile invitat�ilor.
La treizeci s� i patru de ani era deja văduvă, după ce sot�ul î�i mu-
rise, cu trei ani î�n urmă, de atac de cord, la vârsta de s� aizeci s� i cinci
de ani.
– Drept să-t�i spun, mie mi-ar fi câs� tigat inima.
– A, dar cred că sunt prea tânăr pentru tine, Cornie, o necăji
Phillip. T� ie î�t�i plac bărbat�ii... cum să spunem... mai experimentat�i?
Emily se lipi de bărbatul ei, lăsându-s� i toate î�ndoielile să se eva-
pore î�n zeflemeaua plină de viat� ă a prietenilor s� i î�n euforia de a fi
sărbătorită î�n această seară. Cornie î�i devenea o prietenă dragă,
iar Emily î�i admira optimismul.
Emily savura cel mai mult momentele ca acesta, când prietenia,
camaraderia făceau să dispară toate etichetele sociale, iar oamenii se
simt�eau liberi să râdă.
– Dacă puneam ochii pe tine, Phillip Saltonstall, nu mi-ai fi scă-
pat! zise Cornie, î�mpungându-l cu vorba, î�n mijlocul ringului de dans.
Phillip o t�inea strâns î�n brat�e pe Emily.
– Nu oches� ti tu chiar atât de bine, Cornie! replică Phillip, ple-
când bărbia, dar ridicând din sprânceană.
– Presupun că nu vei mai afla niciodată!
Rachel Hauck 115
Nicio altă frumuset�e din Birmingham nu s� tia să arunce ironii

as� a cum o făcea Cornie. Avea un fel aparte de a le face să pară
nevinovate.
– Voi doi, gata! interveni î�ntre ei Powell. Orchestra e gata. Cornie,
tu î�mi pot�i acorda mie primul dans.
El era un burlac convins, as� a că tacticile de vânătoare ale lui
Cornie nu-l speriau.
Invitat�ii se adunară î�n grupuri mici, as� teptând să î�nceapă dan-
sul. Femeile stăteau de vorbă despre viitorul sezon al debutantelor.
Bărbat�ii discutau despre echipa Barons s� i fotbalul din Alabama.
– Phillip, minunată petrecere! zise Herschel Wainscot s� i î�i strânse
mâna. Emily, adorabilă, ca î�ntotdeauna! Te superi dacă eu s� i viitorul
tău sot� vorbim despre afaceri numai o clipă?
– Dar numai o clipă, domnule Wainscot! E petrecerea mea de
logodnă s� i nu vreau s-o strice nimic.
Emily î�i aruncă o privire mustrătoare, dar rapidă. Era prea
fericită!
– Promit să nu-l ret�in mult, dar nu s� tiu din ce motiv se pare că nu
pot să dau de Phillip î�n timpul orelor de program. E foarte ocupat!
– Sunt tot timpul la dispozit�ia ta, Hersh.
– Atunci mai stai s� i pe la birou din când î�n când! O să-t�i dau un
telefon!
O femeie suplă apăru lângă domnul Wainscot. Emily î�nt�epeni s� i
un fior o străbătu prin tot corpul. Femeia de pe stradă... din fat�a ma-
gazinului Loveman’s! Picioarele î�ncepură să-i tremure sub poalele
lungi ale rochiei de tafta.
– Prezintă-mă, Herschel!
– Emmeline Graves, iată-i pe domnul Phillip Saltonstall s� i viitoa-
rea lui mireasă, domnis� oara Emily Canton.
– I�ncântată să vă cunosc, domnule Saltonstall! spuse femeia s� i î�i
î�ntinse mâna lui Phillip, ferindu-s� i î�nsă privirea. Domnis� oară Canton,
ai o rochie î�ncântătoare!
– Mult�umesc.
Emily î�s�i adună toate puterile, î�n timp ce-l privea cu atent�ie pe
Phillip. Oare o soarbe din ochi pe femeia asta zveltă? Cea pe care
Emily o văzuse râzând cu el pe 19th Street? Avea aceeas� i siluetă sub-
t�ire s� i acelas� i păr blond, bogat.
Dar Phillip abia î�i strânse mâna, î�ndreptându-s� i atent� ia spre
estradă s� i orchestră.
– Cât timp le ia să-s� i acordeze instrumentele, pentru numele lui
Dumnezeu? zise el. Abia as� tept să mă rotesc pe ringul de dans, cu fi-
int�a aceasta minunată î�n brat�e!
Privi î�n jos la Emily, ridicându-i bărbia cu o atingere us� oară a
degetului.
Domnul Wainscot chicoti.
– Ei bine, hai să vorbim î�n timp ce as� teptăm! Phillip, cum î�t�i
merge cu programul de î�nchiriere a det�inut�ilor către minele Salton-
stall? Ne-am gândit că ar putea fi de folos dacă ar lucra la drumurile
oras� ului.
– Nu avem plângeri din partea supraveghetorilor.
– Avet�i î�nsă din partea cetăt�enilor, Phillip, interveni Emily î�n
conversat�ie. Det�inut�ii trăiesc î�n condit�ii jalnice s� i sunt tratat�i cu cru-
zime. Tata are cai s� i câini care o duc mai bine decât ei!
– Emily...
Privirea lui Phillip î�i cerea supunere tăcută.
– Sunt oameni, nu animale!
– Sunt det�inut�i, domnis� oară Canton, spuse domnul Wainscot,
iar tonul său î�s�i pierdu orice urmă din farmecul de mai devreme. I�s�i
plătesc datoria fat�ă de societate.
– Cu lant�uri la picioare s� i muncă silnică pentru o infract�iune
măruntă? Pe jumătate mort�i de foame, biciuit�i pentru cea mai mică
abatere. E barbar s� i sub demnitatea unui gentleman din Sud! punctă
Emily s� i se aplecă spre domnul Wainscoat. S� i tot�i sunt de culoare.
– N-am s� tiut că-t�i pasă, Emily! Au avut parte un proces corect.
– Din partea unor jurat�i s� i a unor judecători albi, care dau pe-
depse crude s� i neobis� nuite, pe care nu le-ar da unor albi! Oricum, nu
pentru aceleas� i delicte. Nu văd det�inut�i albi repartizat�i î�n programul
de î�nchiriere. Oamenii sunt î�ns� elat�i, făcut�i să muncească mai mult
decât le e sentint�a, ca să plătească pentru ce? Pentru un trai î�n mize-
rie? Pentru a le burdus� i buzunarele proprietarilor de mine s� i escro-
cilor care conduc oras� ul?
– Domnis� oară Canton! făcu domnul Wainscot s� i se uită piezis� la
ea.
Emily î�s�i adună fort�ele pentru o replică tăioasă. El, î�n schimb,
izbucni î�n râs s� i î�l bătu pe Phillip pe umăr.
Rachel Hauck 117
– Phillip, ai aici un temperament aprig! Inteligentă. Spune, cu

elocvent�ă, ce gândes� te. Chiar mai bine decât majoritatea bărbat�ilor.
Poate va studia avocatura s� i va intra î�n barou. Sau va prelua o funct�ie
de conducere î�n birourile Saltonstall.
Phillip chicoti, convins că Wainscot glumes� te.
– Emily nu are asemenea aspirat�ii.
– De unde s� tii, Phillip? sări Emily. M-ai î�ntrebat? Bărbat�ii ca voi
doi le fac pe femei să î�s�i dorească să voteze, ca să aducă put� ină
politet� e s� i omenie î�n politică.
– Draga mea! zise Phillip cuprinzând-o pe după mijloc s� i strân-
gând-o aproape de el. A sunat ca un pamflet. Credeam că nu te inte-
resează î�ntâlnirile sufragetelor. Uite, e petrecerea noastră. Hai să...
Orchestra î�ncepuse un vals.
– ... să dansăm!
– Da, sigur, zise Emily s� i î�s�i tamponă stropii de sudoare de pe
frunte cu batista pe care-o strângea î�n palmă. I�mi pare rău, Phillip, nu
mi-am dat seama că t�ineam î�n mine toate astea.
– I�n cazul ăsta, ne-ai luat prin surprindere pe amândoi, î�i replică
Phillip, apoi î�i prinse chipul î�n mâini s� i î�i mângâie buzele cu degetele
mari, făcând-o să freamăte. Dar es� ti foarte frumoasă când es� ti păti-
mas� ă. Mă face să vreau... Buzele lui le acoperiră pe ale ei, iar Emily se
agăt�ă de el s� i de pasiunea lui. Când Phillip î�i dădu drumul, ea căzu la
pieptul lui.
– N-am vrut să te fac de râs.
– Nu m-ai făcut de râs, iubito, dar pot�i fi sigură că sunt un bărbat
ca Herschel Wainscot. Un om de afaceri care munces� te ca să ne fie
mai bine tuturor din oras� ul ăsta. Hersh e put�in cam arogant, dar e un
om chibzuit s� i puternic.
Phillip î�s�i trecu us� or mâna peste obrazul ei când î�ncepură să
valseze de jur î�mprejurul sălii. Pas, î�ntoarcere, pas, î�ntoarcere.
– Nu mă satur niciodată să te privesc, Emily! Es� ti atât de
frumoasă!
Tonul său scăzut s� i romantic o vrăji. Privirea lui o î�ntâlni pe ai ei,
iar Emily simt�i că se contopes� te cu el.
– Es� ti foarte amabil, frumosul meu Phillip! Nu vreau să-t�i fac
probleme.
– Abia as� tept noaptea nunt�ii noastre! Poate vei păstra pentru
mine ceva din focul s� i pasiunea ta.
– Phillip..., s� opti ea, arzând de rus� ine, des� i aluziile lui î�i treziseră
dorint�ele.
– Nu-t�i face griji, iubito, te voi î�nvăt�a!
Buzele lui î�i mângâiară pielea fină de la baza urechii, fără să t�ină
seama de sala plină de prieteni s� i rude care i-ar putea vedea.
Emily se î�ndepărtă us� or de el. I�ncă nu era noaptea nunt�ii lor.
Des� i, evident, lui i-ar fi plăcut să fie.
– Phillip, pot să te-ntreb ceva?
– Orice, î�i răspunse el, î�nvârtind-o pe Emily pe ring, cu grat�ie s� i
dezinvoltură.
– O cunos� ti pe prietena domnului Wainscot, Emmeline? De unde
este?
– S� tiu ce s� tii s� i tu, Emily. Doar ce am cunoscut-o î�n seara asta.
Wainscot apăru printre cuplurile care dansau, cu femeia cea
zveltă î�n brat�e.
– Phillip, fă-i vechiului tău prieten o favoare. I�n numele marii s� i
vechii frăt�ii Phi Delta. Dansează cu Emmeline s� i dă-mi voie să fac un
tur al ringului cu femeia aceasta incredibilă care î�t�i e logodnică.
Desprinse mâna lui Emily din cea a lui Phillip s� i i-o î�mpinse
acestuia pe Emmeline î�n brat�e. Wainscot î�s�i puse mâna pe spatele lui
Emily, cu mâna ei î�ntr-a lui, s� i dansară mai departe.
– Mult� u mesc, dragă Emily, m-ai scăpat de doamna aceea
prostut�ă.
Herschel dansă cu ea dând roată ringului, abia atingând podeaua.
Poalele rochiei lui Emily fos� neau, atingându-i picioarele.
– I�n seara asta es� ti cea mai frumoasă femeie de aici s� i n-am mai
fost niciodată atât de gelos pe prietenul meu cel mai bun.
Emily î�s�i at�inti privirea î�n podea î�n timp ce se-nvârteau s� i simt�i
un val de căldură urcându-i pe ceafă. Cum se as� tepta să-i răspundă?
– Domnule Wainscot! făcu Emily, ridicând bărbia, dar păstră un
ton degajat s� i afis� ă un zâmbet mândru. Dacă doamna e prostut�ă, de
ce i-ai băgat-o pe gât lui Phillip al meu?
Se uită pe furis� peste umărul lui Wainscot s� i î�l văzu pe Phillip
dansând cu Emmeline ca s� i cum trupul ei i-ar fi fost familiar. Ca s� i
cum rotunjimile ei s� i-ar fi avut locul î�n palmele sale.
– Pentru că am vrut să dansez cu tine, spuse Herschel, respirând
adânc, iar răsuflarea lui cu iz de vin de Porto î�i trecu lui Emily prin
Rachel Hauck 119
păr. Phillip a avut mereu noroc la femei. Mi-aduc aminte că, î�n prima
noastră zi î�n campus, fetele roiau î�n jurul lui. Atunci m-am hotărât că
va fi cel mai bun prieten al meu.
– S� i mai are s� i acum noroc la femei?
Herschel se uită î�n ochii ei s� i răsuflă, iar respirat�ia-i caldă î�i atin-
se fat�a.
– Te are pe tine, nu-i as� a? M-as� bate cu el pentru tine, dacă as�
crede că m-ai accepta după ce câs� tig.
– Domnule Wainscot! zise Emily s� i se desprinse din brat�ele lui.
– Spune-mi Herschel, te rog!
– Nu pari să duci lipsă de î� n sot� i toare frumoase, Herschel.
Emmeline e foarte frumoasă. Emily cunos� tea aproape toate femeile
din cercul lor social, chiar s� i pe nepoatele, strănepoatele s� i rudele
mai î�ndepărtate care veneau din când î�n când î�n Birmingham pentru
vizite mai lungi. De unde o cunos� ti?
– E fiica unui prieten.
Herschel î�i oferi lui Emily brat� ul, făcând semn spre masa cu
gustări. I�i oferi un pahar cu punch, apoi luă unul s� i pentru el.
Băutura era dulce s� i mentolată, dar atmosfera dintre Emily s� i
Herschel era î�ncinsă s� i sufocantă. Dorindu-s� i să scape de compania
lui, î�i căută cu privirea, prin mult�imea de oaspet�i, pe mama s� i tata.
Sau pe Phillip. I�nsă nu reus� i să-i găsească printre dansatori.
– Emily, spuse Herschel după o clipă, sper că nu te-am supărat
mai devreme. Cred că punctul tău de vedere e admirabil.
– Nu m-ai supărat, Herschel.
Se străduia să vadă unde era Phillip, luptându-se totodată cu vina
de a-l fi suspectat. Blestemat fie Daniel Ludlow, pentru că i-a sădit î�n
inimă semint�ele î�ndoielii!
– Sper doar să nu te fi supărat eu pe tine.
Herschel râse.
– E nevoie de ceva mai mult decât să fugi din brat�ele mele ca să
mă superi.
Ea î�s�i sorbi ultimul strop de punci s� i, când î�s�i puse paharul pe
masă, Herschel î�i oferi brat�ul.
– Dansăm?
Emily ezită, apoi î�i dădu î�ncet mâna.
– Trebuie să-l găsim pe Phillip curând.
– Poate că e treaba lui să ne găsească pe noi.
Herschel o purtă pe Emily spre ringul de dans, cu luminile stră-
lucitoare ale candelabrului jucându-i î�n părul blond, î�ncercând s-o
dea gata cu zâmbetul său magnific.
– Tu chiar ai o părere foarte bună despre tine, Herschel, nu-i
as� a?
– Nu mai bună decât are orice alt bărbat despre el î�nsus� i.
Emily râse, plutind cu el printre ceilalt�i invitat�i.
– Poate că Phillip are dreptate, nu es� ti un om rău.
– I�mi faci un mare compliment.
– Va trebui să te invităm la cină, după ce ne căsătorim.
– Chiar te rog, cât mai curând posibil!
– Voi vorbi cu Phillip după dansul acesta.
Chiar atunci, Emily zări spatele lat al logodnicului său pier-
zându-se î�n umbrele î�ntunecate s� i tainice ale terasei, î�n timp ce dan-
sa cu Emmeline Graves î�n brat�e.
Capitolul zece
Charlotte
C harlotte ducea sus, î�n salonul de croitorie, rochia Herrera,

trecând printr-o cascadă de raze de soare, ce se revărsau
î�n magazin prin luminatoare. Parchetul din lemn de cires� î�i lucea sub
picioare.
Inima î�i era î�ncă lipsită de lumină, dar azi se simt�ise mai bine, la
aproape o săptămână de când î�l văzuse pe Tim la Homewood Gour-
met, î�mpreună cu fosta logodnică. Dormise bine î�n ultimele două
nopt�i, după ce se rugase la Dumnezeu pentru put�ină linis� te.
I�mbrăcând rochia pe manechin, Charlotte î�s�i trecu mâna peste
corsajul de satin, de culoarea fildes� ului, cu broderie făcută manual,
sub care curgeau poalele lungi de tul ‒ unul dintre modelele ei
preferate.
O clientă nouă alesese rochia Herrera ‒ care i se potrivea de
minune ‒ s� i î�s�i programase prima probă pentru sâmbătă. Croitorea-
sa firmei Malone & Co, Bethany, examina î�ntotdeauna rochia î�nainte
să lucreze cu mireasa.
I�ntorcându-se jos, Charlotte î�s�i imagină chipul miresei când va
î�mbrăca rochia Herrera, pentru ca apoi să-s� i sune, î�nlăcrimată, lo-
godnicul. Mi-am găsit rochia, iubitule!
Ea de ce nu-l alintase niciodată cumva pe Tim? Nu-i dăduse ni-
ciun nume de alint? El era Tim s� i atât. Din cât î�s�i aducea aminte, nici
el nu o strigase altfel decât Charlotte sau Char. Nu iubi sau iubito. Nu
dulceat�ă sau scumpete.
S� i, dacă era să fie sinceră cu ea î�nsăs� i, ceea ce acum avea curajul
să facă, Charlotte avusese mereu rezerve fat�ă de el, nefiind dispusă
să-s� i dezvăluie identitatea de fată orfană ajunsă bine.
Ea, Charlotte Malone, putea să se avânte până la cer de una sin-
gură. Nu avea nevoie de un bărbat, de o familie sau de o nuntă ca a
Cenus� ăresei care s-o valideze. Dovedise că poate reus� i de una singu-
ră s� i î�s�i construise o viat�ă bună, sigură s� i de î�ncredere, care-i plăcea
nespus.
Ajunsă la capătul scărilor, Charlotte se opri, când us� a de la intrare
se deschise s� i clopot�eii sunară. Un parfum de trandafiri se î�mprăs� tie î�n
magazin.
– Bine at�i venit la Malone & Co! Cu ce vă pot ajuta?
Bărbatul se strecură spre ea printre rochiile Heidi Elnora s� i
Bray-Lindsay. Ea î�ncercă să-s� i dea seama dacă era tatăl vreunei mire-
se. Sau poate al vreunui ginere?
– Suntet�i aici pentru o nuntă?
– Cam as� a ceva!
Se opri î�n fat�a ei. Charlotte î�i observase imediat cămas� a violet,
iar ochii lui albas� tri î�i păreau lui Charlotte foarte familiari, stârnin-
du-i o senzat�ie de fiebint�eală s� i nelinis� te. Se dădu î�n spate, gemând.
Unde î�l mai văzuse?
– Ai deschis cufărul? zise el.
– Poftim?
Charlotte se strecură î�n spatele tejghelei s� i simt�i un val de aer
rece s� i mătăsos ce o lovi î�n piept, coborându-i apoi, î�n vârtej, pe
picioare.
– Cufărul. De la licitat�ie. L-ai deschis?
– Dumneata es� ti cel care mi-a vândut cufărul? râse ea î�ncet,
apăsându-s� i mâna peste mijloc. Cum ar fi putut să-l uite pe omulet�ul
acela ciudat?
– Nu, nu, eu, ăă..., î�ncepu bărbatul.
Charlotte ridică apoi din umeri.
– E sudat.
– Da, dar e bine să te străduies� ti put�in ca să salvezi o comoară.
– O comoară? Cufărul acela nu e tocmai o comoară.
Charlotte î�s�i trecu mâinile peste brat�ele străbătute de un fior de
gheat�ă. Simt�ise fiorul atunci când el spusese: „să salvezi”.
– Pot să te î�ntreb de ce es� ti interesat de cufăr? A fost al tău? Al
cuiva din familie?
– Se poate spune s� i as� a.
Rachel Hauck 123
Bărbatul î�ncepu să se plimbe prin magazin, cu mâinile la spate,

privind cu luare aminte rochiile de lângă perete. Rochii unice.
Minunate.
– Ai o fată care se mărită?
Charlotte se apropie de el, î�ntinzându-i cartea de vizită. Bărba-
tul o privi politicos s� i continuă să se plimbe prin magazin, fără s-o ia.
Charlotte î�s�i lovi us� or cartea de vizită peste vârful degetelor.
– Am o fată care se mărită, zise s� i se uită la ea peste umăr. E se-
zonul miresei.
– Sezonul miresei? Charlotte râse î�ncet. Ce expresie neobis� nui-
tă! Sper din tot sufletul! Mi-ar fi de folos pentru afacere. Spune-i fiicei
tale că m-as� bucura să... apropo, cum te cheamă?
– Fiica mea s� tie de magazinul tău. I�l cunoas� te destul de bine.
Fiori de gheat�ă î�i coborau de-a lungul picioarelor când el î�i vor-
bea. Era de parcă l-ar fi cunoscut. De parcă el ar fi cunoscut-o pe ea.
Era î�nsă imposibil.
– Cum se numes� te fiica ta? Poate o am notată î�n dosar.
– Charlotte, zise bărbatul s� i se î� n dreptă spre ea î� n tinzând
mâna. I� ntrebam doar despre cufăr. Mă bucur că te-am văzut!
Strângerea de mână fu atât de firească, de parcă s� i-ar fi dat î�na-
inte mâna de o sută de ori. S� i mai mult�i fiori reci î�i străbătură trupul,
î�n timp ce sufletul î�i fu cuprins de o senzat�ie de fierbint�eală. Se sim-
t�i... De parcă s-ar fi î�ntâlnit cu cineva de mult s� tiut.
Us� a din spate se trânti s� i pe parchet răsunară pas� ii lui Dixie, ce
păreau să spună: „Dragă, am ajuns acasă.” Se opri lângă Charlotte,
care î�l privea, pe fereastră, pe bărbat cum se î�ndepărtează.
– Uau, ăsta da violet t�ipător! zise Dixie s� i ciocăni î�n geam. Măi
omule, epoca disco a anilor ’70 a cam apus! Apoi se î�ntoarse de la
fereastră, stârnind, de jur î�mprejur, un vârtej de raze. Cine era?
– Nu s� tiu sigur decât că e omul care mi-a vândut cufărul la lici-
tat�ie. Dar, Dix..., î�ncepu Charlotte s� i î�s�i lipi mâna peste mijlocul care-i
tremura. Cred că se poate ca tocmai să-l fi cunoscut pe tata.
M
I�n camera ei, î�n lumina veiozei s� i î�n acordurile muzicii, Charlot-
te î�s�i as� eză uneltele una lângă alta. Ciocanul s� i s� urubelnit�a de la Dix.
Un fierăstrău, pentru că Dixie sust�inea că s-ar putea să aibă nevoie
de el, s� i o bormas� ină.
– Dix, nu s� tiu să folosesc o bormas� ină!
– Ce e de s� tiut? I�ndrept�i chestia asta ca o tijă spre metalul sudat
s� i vâj, vâj, faci o gaură. Dixie schit�ă cu mâna prin aer instruct�iunile,
de parcă ar fi spus: vezi, e simplu ca bună ziua!
– Nu rezolv nimic cu o gaură. Tot mai e metal sudat.
Charlotte luă bormas� ina s� i se aplecă să examineze î�ncuietoarea
cufărului.
– Păi, s-ar putea să fie nevoie să-l găures� ti ca să-l pot�i deschide!
– Jared! zise Charlotte uitându-se la dr. Bunăciune al lui Dixie,
care stătea pe marginea patului. Am nevoie de o bormas� ină?
Ridică instrumentul s� i i-l arătă, î�n timp ce medicul, î�mbrăcat
î�ncă î�n halatul albastru, de spital, arăta de parcă s-ar fi pregătit să
hiberneze.
– Char are dreptate, Dix, n-are nevoie de bormas� ină! I�mi pare
rău că nu pot să ajut mai mult, dar trebuie să mă î�ntorc la spital peste
câteva ore s� i speram că Dixie-iubi î�mi va pregăti ceva de mâncare cât
eu trag un pui de somn.
Charlotte se uită la Jared. Dixie-iubi. Uite, î�ndrăgostit�ii au nume
de alint. Ea s� i Tim nu aveau.
– Sigur, dragule! zise Dixie s� i se ridică de pe podea. T� i-am spus că
Charlotte crede că tatăl ei a venit la magazin?
– Serios?
– Nu s� tiu, Jared, răspunse Charlotte î�n timp ce aranja din nou
uneltele, de la mare la mic, de la mic la mare. Nu l-am cunoscut pe
tata. Dar a venit la magazin un tip bătrân, acelas� i care mi-a vândut
cufărul, s� i m-a î�ntrebat dacă l-am deschis. A zis că are o fată care se
mărită. L-am î�ntrebat care e numele ei, iar el mi-a spus pe nume
chiar atunci s� i a părut că pe fata lui o cheamă Charlotte. De fapt, doar
î�s�i lua rămas-bun de la mine. Cred, adăugă ea s� i se uită î�ntrebătoare
spre prietenul ei, doctorul. Tu ce crezi?
– Dacă era tatăl tău, nu t�i-ar fi spus?
– Tu i-ai fi spus, dacă n-ai fi făcut parte din viat�a ei vreme de
treizeci de ani?
– Nu, presupun că nu. Crezi că ar putea fi vreun indiciu î�n
cufăr?
Rachel Hauck 125
– Nu s� tiu, dar mi-a stârnit curiozitatea. As� putea să-l deschid s� i

să aflu.
După ce Dixie s� i Jared plecară, Charlotte se as� eză pe podea î�n
fat�a cufărului, imaginându-s� i-l pe omul cu cămas� a violet s� i pantofii
albi, sport. Să fi fost tatăl ei? Dar cel put�in î�s�i dorea un tată?
La ce bun? La ce i-ar folosi? Viat�a ei mergea bine, chiar foarte
bine fără el. Simplu s� i fără drame. N-avea nevoie de el acum. Avusese
nevoie de el când murise mama. Atunci unde era?
Charlotte oftă s� i ridică ciocanul, bătând us� or, cu capătul tes� it, î�n
metalul sudat.
Răspunsul pe care î�l inventase când era mică, pentru a-s� i expli-
ca absent�a tatălui, era acelas� i de care se agăt�a s� i acum, când era o fe-
meie î�n toată firea.
Tăticul ei era un aventurier, mânat de chemarea de a naviga pe
mări răscolite de furtuni, de a traversa t�inuturi brăzdate de soare.
Chemarea lui era să evadeze dintre granit�ele oras� ului Birmingham,
să iasă din acalmia unei viet�i monotone, pe care i-ar fi oferit-o căsni-
cia s� i cres� terea copiilor.
Nici dragostea profundă pentru fiica sa – pentru ea, Charlotte ‒
nu-i putea schimba destinul. Trebuia să-s� i asculte chemarea inimii.
Da, acesta era tatăl ei. Un aventurier nemaipomenit. Un adevă-
rat Indiana Jones.
Charlotte lăsă jos ciocanul. De ce se chinuia să deschidă cufărul
ăsta brăzdat de tot felul de urme, zgârieturi s� i cicatrici? Ce spera să
găsească î�năuntru?
„Cufărul î�t�i apart� ine”, declarase adjudecătorul de la licitat� ie,
omul î�n violet.
Charlotte î�s�i trecu palma peste capac, descoperind că avea lem-
nul s� i pielea mai netede decât se as� teptase. Luă s� urubelnit�a s� i î�ncercă
să găsească un punct slab î� n metalul topit, ce fusese cândva o
î�ncuietoare.
Lovi cu ciocanul î�n capătul s� urubelnit�ei, î�ncercând să creeze o
bres� ă. Dar sudura refuza să cedeze, iar Charlotte se simt�i us� urată.
Exact cum î�i spusese lui Dix nu demult, dacă ar putea să spargă me-
talul sudat doar cu un ciocan s� i o s� urubelnit�ă, cum ar mai î�ndrăzni să
meargă cu mas� ina pe un pod?
Luă fierăstrăul. Ridicol! Cum să taie metalul cu fierăstrăul? I� l
potrivi î�nsă, as� ezând dint�ii fierăstrăului î�n spatele î�ncuietorii. După
ce trase de două ori î�nainte s� i î�napoi, Charlotte renunt�ă. Cel put�in
î�ncercase.
Cine î�s�i propusese să sigileze acest cufăr pentru totdeauna o
făcuse temeinic. Charlotte se legănă pe spate, cu brat�ele î�mpreunate
peste genunchi. Poate cufărul ăsta n-ar trebui deschis. Poate că Omul
Violet nu s� tia ce spune. Poate ar trebui să care chestia asta afară, s-o
arunce la tomberon, î�nainte ca orice ar fi sălăs� luit î�năuntrul ei să se
trezească la viat�ă s� i să i se furis� eze î�ntr-o noapte î�n pat.
Sau, s� i mai rău, î�n inimă.
Charlotte sări î�n picioare. Nebunie! Cufărul era, cel mai proba-
bil, gol. Trebuia să deschidă chestia asta s� i să-s� i demonstreze că totul
era î�n regulă. Nimic despre tatăl ei! Nimic de recuperat sau de
salvat!
Oare ce poate tăia metalul? Charlotte se uită prin cameră. Vreo
sculă electrică. Dar nu avea as� a ceva î�n apartament.
Charlotte s� tia î�nsă cine avea uneltele potrivite. Se aruncă pe pat,
î�ntinzându-se spre noptieră, după telefon, s� i î�l sună pe Tim.
I�nchise î�nsă imediat s� i se as� eză mai comod pe pat, cu picioarele
î�ncrucis� ate. După conversat�ia din parcare, de joia trecută, nu putea
să-l sune să-i ceară ajutor, as� a, pur s� i simplu. Sau putea?
Pe Tim prietenul? Da! Nu pe Tim logodnicul! I�i spusese î�nsă că
nu exista nicio delimitare î�ntre prietenia s� i logodna lor. Bine, bine,
poate s-a răzgândit.
Charlotte î�l sună iar pe Tim, , cu inima bubuindu-i î�n piept, pre-
gătindu-se să-i audă vocea. Imediat ce răspunse, Charlotte î�ncepu să
turuie, evitând dialogul sau clipele de tăcere apăsătoare.
– Prietene Tim? Sunt eu, prietena Charlotte. Vreau să deschid
cufărul, dar am nevoie de un fel de sculă electrică. Azi bărbatul de la
licitat�ie a trecut pe la magazin s� i, ei bine, e o poveste lungă s� i ciudată,
dar mi-a stârnit curiozitatea. Am crezut că voi ajunge să scap de cu-
făr, s� tii, dar uneori lucrurile vechi s� i urâte te cuceresc s� i nu te î�nduri
să le arunci. Exact ca o păturică din copilărie. Dacă es� ti ocupat sau ai
o î�ntâlnire... ai o î�ntâlnire? I�mi pare rău. Kim e acolo? Nu î�t�i face griji,
putem, s� tii..., se bâlbâi Charlotte î�n timp ce strângea cu putere cuver-
tura, pierzându-s� i suflul s� i cumpătul. ...să facem asta altă dată sau pot
să-l as� tept pe Jared să vină acasă. Dar el nu are decât un ciocan, o
s� urubelnit�ă s� i o furculit�ă î�n cutia cu scule. S� i o bormas� ină, dar aceea
Rachel Hauck 127
nu e bună decât să dai găuri. As� aduce cufărul la tine, dar nu are loc
î�n mas� ina mea mică, decapotabilă s� i toate cele...
– Charlotte! Respiră!
Ea trase aer î�n piept.
– Mult�umesc!
– Sunt î�n camionetă. Ajung î�n zece minute.
M
– Deci bărbatul care t�i-a vândut cufărul a apărut la magazin?
Tim potrivi la locul ei o pânză de fierăstrău s� i cercetă î�ncuietoa-
rea, apăsând metalul, s� i găsi un loc din care să î�nceapă.
– Mda, a fost î�nfiorător, dar î�n acelas� i timp grozav, zise Charlotte
stând pe podea, lângă el. A spus unele lucruri de m-au trecut fiorii.
Când a plecat, am avut senzat�ia neobis� nuită că s-ar putea să fi fost
tatăl meu.
Tim se opri din lucru.
– Ce vrei să spui? Adică tatăl tău a venit la magazin? După ce t�i-a
vândut î�n mod misterios acest cufăr, la licitat�ia Ludlow?
– Când o spui as� a, sună straniu. A fost un moment neobis� nuit...
Deci, crezi că pot�i să-l deschizi?
– Pot, dar, Charlotte, ce te-a făcut să crezi că e posibil să fi fost
tatăl tău?
– Nu s� tiu.
I�i relatase dialogul lor ‒ s� i î�i povestise cum i-a răspuns străinul
la î�ntrebare, tocmai cu numele ei.
– Doar m-a pus pe gânduri. Nebunie? Da, nebunie! Nu făcea de-
cât să-s� i ia rămas-bun.
– Charlotte! spuse Tim s� i puse unealta jos, î�ntorcându-se spre ea.
Dacă tatăl tău ar veni chiar acum la tine, zici că nu l-ai recunoas� te?
– Nu, nu l-as� recunoas� te. Nu l-am văzut niciodată, Tim!
– Nici măcar o poză?
Nici î�n pragul căsătoriei, Charlotte nu vorbise cu Tim despre
asta. O dovadă î�n plus că avea rezerve fat�ă de el.
– Niciuna, zise ea pigulind o scamă ce se it�ise din covoras� . Mama
l-a î�ntâlnit când era la FSU*, s-a î�ndrăgostit, a rămas î�nsărcinată cu
* Universitatea de Stat din Florida (n.tr.)

mine s� i, când i-a spus că o să aibă un copil, el s-a făcut nevăzut. Nu
s� tiu nici măcar cum î�l cheamă. Charlotte se frecă la ochi, apoi î�s�i trecu
mâinile prin păr. Hei, dar nu te-am târât până aici ca să-t�i vorbesc
despre tata sau despre absent�a lui! Pornes� te fierăstrăul, Tim! î�l î�n-
demnă Charlotte s� i ciocăni î�n partea de sus a cufărului. Hai să despi-
căm puis� orul ăsta!
– Nici măcar cum î�l cheamă? repetă Tim, insistând să despice
sentimentele ei demult ferecate, î�n locul cufărului î�nchis.
– Păi, ar fi câteva nume î�n argou, nepotrivite pentru urechile
unui cres� tin! Am î�ntrebat-o odată pe mama despre el, când aveam
zece ani. A zis că, dacă el n-a vrut să-mi dea numele sau dragostea lui,
nici ea n-o să-mi povestească despre el. I�n certificatul meu de nas� te-
re, la numele tatălui e un mare spaaațiu goool, explică Charlotte
schit�ând un gest cu mâna prin aer.
– Mi-e milă de el, spuse Tim s� i se î�ntoarse la cufăr, apucând fie-
răstrăul electric. A renunt�at la ceva incredibil.
– Poate s-a simt�it ca un raton rămas î�n copac.
Tim mări turat�ia fierăstrăului, fără să mai scoată o vorbă, fără
s-o privească, dar lui Charlotte, discut�ia lor î�i răsuna adânc î�n inimă.
– Scuză-mă!
Charlotte dispăru î�n baie s� i, după ce î�nchise us� a, se as� eză pe
capacul lăsat al toaletei, smulse de pe rolă hârtie igienică, î�s�i î�ngropă
fat�a î�n norul alb s� i î�ncepu să plângă. Dincolo de us� ă, fierăstrăul s� uiera
s� i bâzâia.
Emot�iile năvăliră la suprafat�ă. Dorint�ele amort�ite i se puseră î�n
mis� care. Zidurile din jurul inimii se cutremurară. Tim, prietenul ei,
era aici, vorbindu-i despre Tăticul ei, despre cufăr.
Simt�ea nevoia să vorbească cu Tim, prietenul, despre Tim, logod-
nicul. Ar vrea să-i spună cât de mult o doare! Cât de mult î�i lipses� te!
Că nu-l î�nvinovăt�es� te pe el că nu fusese pregătit pentru căsătorie, din
moment ce ea î�i ascunsese o mult�ime de lucruri despre ea.
Când lacrimile se opriră, Charlotte î�s�i suflă nasul, se spălă pe
fat�ă s� i se pieptănă. Când ies� i din baie, văzu că fierăstrăul î�s�i făcuse
treaba.
Tim t�inea î�ncuietoarea î�n mână.
– Iartă-mă, n-am vrut să te supăr!
– M-am supărat eu singură, zise Charlotte s� i î�ngenunche î�n fat�a
cufărului. Hai să vedem ce e î�năuntru!
Rachel Hauck 129
Tim î�s�i strânse uneltele.

– Plec imediat!
Charlotte î�l prinse de brat� .
– Te rog, rămâi! Cineva trebuie să fie cu mine la marea deschidere.
– Es� ti sigură? Adică, da, dacă...
Charlotte î�l privi î�n ochi pentru o clipă.
– I�mi place să-l am aici pe prietenul Tim.
El dădu din cap aprobator, cu un zâmbet cald pe buze.
– Prietenului Tim î�i place să fie aici.
– Numai că prietenul meu Tim seamănă foarte mult cu logodni-
cul meu Tim.
– Poate că prietenul Tim va sta put�in de vorbă cu el.
Puse bormas� ina s� i capetele de bormas� ină î�napoi î�n trusă.
– Da, s� i ce-o să-i spună?
– Es� ti un prost afurisit!
Charlotte zâmbi.
– Bine, prietene Tim, dar ia-l us� or pe logodnicul Tim!
– Vom vedea, spuse s� i bătu cu palma î�n capacul cufărului. Hai,
deschide-l!
Charlotte deschise capacul, cu un gest de nerăbdare. Un miros
puternic de cedru se revărsă dinăuntru, î�nvăluindu-i din toate părt�i-
le. Uitându-se î�năuntru, Charlotte î�ncepu să sape prin straturile de
hârtie de î�mpachetat.
– Cred că e gol. De ce-ar vrea Omul Violet să deschid un cufăr gol?
Tim î�s�i vârî� mâna î�năuntru s� i î�ncepu să răscolească hârtiile.
– Trebuie să fie ceva aici!
– Cum ar fi, de exemplu, o comoară pierdută? î�ntrebă Charlotte
s� i î�s�i trecu mâna peste fundul cufărului. Aur? Rubine?
– Sigur, de ce nu! Stai as� a, cred că am găsit ceva!
Dintre hârtiile de î�mpachetat, Tim ridică un sac moale de in. Ca-
pătul era strâns cu un s� nur.
– Ce? Lasă-mă să văd!
Charlotte se t�inea după Tim, care ducea spre pat sacul cel mare.
– Uite, desfă-l tu! E comoara ta!
Tim î�i î�ntinse, cu grijă, sacul alburiu de in, de parcă ar fi t�inut î�n
mâini un bebelus� .
Charlotte desfăcu s� nururile s� i scoase un maldăr de satin. Părea
să fie o rochie, o rochie perfect păstrată. Dându-se un pas î�n spate, o
ridică, s� i nis� te poale clos� ate, superbe, cu trenă de tip capelă, se revăr-
sară pe podea.
– E ce cred eu că e? zise Tim.
Charlotte î�nghit�i î�n sec, aruncându-i î�n treacăt o privire.
– Da, este.
O rochie de mireasă.
Tim stătea nemis� cat, privind chiorâs� rochia.
– E de-a dreptul ciudat, Charlotte! Ai cumpărat un cufăr cu o
rochie de mireasă î�n el? Chiar î�nainte să ne despărt�im?
– Hei, prietene Tim, spune-i logodnicului Tim, care se simte
prins î�n capcană, că nu s� tiam că e o rochie î�năuntru!
– N-am zis că s� tiai. Dar cineva s� tia.
– E o nebunie. Ce te face să spui...
– Vânzătorul de la licitat�ie. Omul î�n violet. Hai, Charlotte, care sunt
s� ansele ca tu să ajungi pe munte, la o licitat�ie de la care nu aveai de
gând să iei nimic s� i, cu toate astea, să cumperi un cufăr cu o rochie de
mireasă î�n el? S� i ce t�i-a spus omul când a venit azi la magazin? Că are
o fată care se mărită?
– Ce-ncerci să spui, Tim?
Strica momentul măret� al descoperirii acestei rochii uimitoare!
– I�mi pare rău dacă asta te face să te simt�i prins în capcană!
– Nu-mi mai atribui cuvinte pe care nu le-am spus! Dar, haide,
Charlotte, nu t�i se pare put�in cam ciudat ?
– Mi se pare foarte ciudat, dar vino-t�i î�n fire! Fosta ta logodnică
Charlotte nu va î�ncepe să plângă s� i să declare că eram menit�i să fim
î�mpreună. Sau că ar trebui să ne î�mpăcăm.
– Nici nu mi-a trecut prin minte.
Mda? Atunci de ce părea atât de us� urat?
Charlotte deschise us� a dulapului s� i trase afară un manechin
vechi, pe care î�l depozitase acolo mai demult.
– Nu sta, ajută-mă!
Tim se urni să o ajute, ridicând manechinul peste colt� u l
patului.
– Pune-l acolo!
Rachel Hauck 131
Charlotte făcu semn către un loc gol din cameră, unde avusese
de gând să pună o măsut�ă de toaletă, dar nu ajunsese s-o facă.
– Ridică-l de tot!
Tim î�l potrivi la î�nălt�imea maximă, apoi se dădu la o parte, î�n timp
ce Charlotte trase rochia pe manechin. Faldurile us� oare s� i î�nvolburate,
as� ezate unele peste altele, fos� niră pe podea, de parcă s-ar fi bucurat să
prindă viat�ă din nou.
Charlotte s� i-ar fi dorit, î�n clipa aceea, să se topească î�n rochie.
Combinat�ia de satin s� i mătase sclipea î�n lumina slabă s� i aurie a veio-
zelor. Firele t�esăturii păreau să strălucească, dacă putea să folosească un
cuvânt atât de î�ndrăznet�. O dublură de tul s� i crinolina sust�ineau clos� ul
î�ntr-o formă perfectă. Charlotte scutură s� i desfăcu trena de tip capelă.
– E splendidă!
Partea din fat�ă a fustei cobora spre mijloc î�n formă de V, suficient
cât ar fi fost nevoie ca să lase să se zărească pe dedesubt o pereche de
pantofi elegant�i.
– De unde crezi că e? spuse Tim fără să se mis� te din colt�ul său,
aflat î�n cealaltă parte a camerei.
– Habar n-am!
Charlotte î�ntoarse tivul ca să analizeze tighelul s� i cusătura. Sati-
nul de culoarea fildes� ului era cusut de mână, nu la mas� ină. Văzuse
destule cât să observe diferent�a.
Perlele incandescente de pe talia î�naltă erau, s� i ele, cusute de
mână. Corsajul simplu părea să fie croit s� i ajustat pe măsura miresei.
Charlotte se î�ntrebă cum ar putea găsi o mireasă căreia să i se potri-
vească, fără să strice prin modificări lucrătura perfectă.
Să modifici rochia asta ar fi ca s� i cum ai schimba ceva la un ta-
blou de Rembrandt sau ai adăuga o figură Capelei Sixtine a lui
Michelangelo!
Nu, va trebui să găsească mireasa perfectă pentru această ro-
chie! Obligatoriu! Va s� ti că este ea, atunci când o va vedea! Ei î�i î�ncre-
dint�ase Dumnezeu acest dar!
– Tim, poate din cauza acestei rochii ne-am despărt�it noi, zise
ea s� i se î�ntoarse brusc spre el.
Acum î�nt�elegea.
– Eu am un magazin pentru mirese. Aceasta este o rochie de
mireasă. Undeva, există o femeie care trebuie să poarte această ro-
chie, iar eu sunt cea care trebuie să i-o dau.
– Poftim? făcu el s� i î�s�i arcui sprâncenele.
– Poate că Dumnezeu... Stai put�in, s� tii ce mi-a spus omul ciudat,
î�mbrăcat î�n violet? Că e sezonul miresei, spuse Charlotte s� i î�s�i lipi
degetele de frunte. Nu sunt sigură ce vrea să î�nsemne asta, dar poate
î�nseamnă că rochia mi-a fost „trimisă”? î�ntrebă, desenând ghilimele-
le î�n aer. Ca să găsesc mireasa perfectă care s-o poarte.
– Bine.
Era sceptic. Fires� te. El era un om practic s� i ancorat î�n realitate
mai ceva decât e ancorat î�n pământ un bătrân stejar.
– Deci... eu am avut temeri î�nainte de nuntă pentru că rochia
asta î�i apart�ine altei mirese?
– Da, zise Charlotte apucându-l de umeri, strângându-l s� i apoi
dându-i drumul. Poate. Nu s� tiu. Dar e ceva aici. Nu e î�ntreaga poveste.
Ia uită-te, mai e ceva î�n sac?
Charlotte traversă camera ca să admire î�ndelung rochia, î�n timp
ce Tim cotrobăia î�n săculet�ul de in. Mai văzuse modele asemănătoa-
re î�n revistele pentru mirese s� i pe Internet, dar niciunul nu era exact
ca rochia aceasta.
Nu era contemporan. Nu era î�nsă nici de epocă. Se uită din nou
la tiv, căutând monograma vreunei croitorese sau a vreunui designer.
Ar fi cu neputint�ă ca o rochie de calitatea aceasta, perfect păstrată, să
fi fost de la î�nceput î�n cufărul care apart�inuse cândva unei mirese din
1912, as� a cum pretindea vânzătorul de la licitat�ie. Veche de o sută de
ani? I�n niciun caz!
Dacă rochia ar fi avut mai mult de douăzeci de ani, materialul
s-ar fi î�ngălbenit măcar put�in, iar tulul s-ar fi destrămat. Rochia arăta
de parcă ar fi fost făcută... ieri.
Degetele lui Charlotte trecură peste o port�iune de tighel ies� it î�n
relief la spatele fustei, la jumătatea cusăturii. Ridică tivul să vadă mai
bine.
TH
Se rezemă. TH? Nu recunos� tea init�ialele. Charlotte nu se putea
gândi la niciun designer de rochii de mireasă din ultimii cincizeci de
ani care să aibă init�ialele acelea. I�i studiase pe tot�i pe vremea când se
gândea să fie designer, s� i nu să vândă.
– Ai găsit ceva? Nu era nimic î�n sac, dar poate..., zise Tim s� i î�nge-
nunche lângă cufăr. ... poate mai e ceva î�n ladă.
Rachel Hauck 133
Pipăi scândurile de cedru, ciocănind, plecând urechea, ca să

audă mai bine sunetul.
– Câteodată cuferele au compartimente secrete.
El ridică ultimele bucăt�i de hârtie de î�mpachetat s� i scoase un
pliculet� . I�l cercetă cu degetele.
– Nu e nimic, conchise s� i î�l aruncă pe pat.
– O, nu, Tim! Cum să nu fie nimic?! E ceva! Ceva incredibil! Ro-
chia are, chipurile, o sută de ani s� i arată de parcă n-ar fi fost purtată
niciodată!
Charlotte lăsă poalele jos s� i mângâie fusta, iar o senzat�ie electri-
că î�i urcă de-a lungul brat�ului, cuibărindu-i-se î�n inimă.
Capitolul unsprezece
Emily
-D raga mea, e pur s� i simplu minunată! A ies� it chiar mai

bine decât mi-am î� n chipuit! Doamnă Caruthers,
această rochie este divină!
Mama se plimba de jur î�mprejurul lui Emily, cu mâinile lipite de
obrajii î�mbujorat�i s� i cu ochii sclipind.
– Am adăugat put�in mai mult material la fustă decât se cerea î�n
tiparul Goody.
Doamna Caruthers î�s�i umflă pieptul, mult�umită de ea î�nsăs� i.
I� ntotdeauna adaug fiecărei rochii put� in din stilul s� i tiparele
proprii.
As� a cum stătea pe scăunel î�n mijlocul î�ncăperii, iar lumina palidă
a zilei de octombrie se strecura pe fereastră s� i cădea pe podea, lui
Emily î�i venea să strige la reflexia ei. Părea umflată s� i rotundă, nu as� a
cum era î�n realitate.
Corsajul strâmt avea nevoie de un corset s� i mai strâmt. Părea
gata să se sufoce. Gulerul î�nalt s� i strâns o sugruma. Gâtul părea să
suporte î�ntreaga greutate a masivelor poale albe ca zăpada, din satin,
s� i a trenei de tip catedrală.
Era destulă rochie acolo cât pentru două mirese! Poate chiar
pentru trei. Mânecile, bufante î�n partea de sus, aproape î�i ajungeau la
obraji, î�n timp ce la coate erau atât de strâmte, î�ncât lui Emily î�i era
imposibil să î�ndoaie brat�ele. Arăta ca unul dintre soldăt�eii de plumb
ai lui Howard Jr.
I� nchise ochii, î�năbus� indu-s� i un t�ipăt s� i impulsul de a o lua la
fugă din î�ncăpere, smulgându-s� i rochia de pe ea.
Rachel Hauck 135
Coborî� de pe scaun s� i se duse la fereastră. O deschise s� i se aple-

că cât putu de mult î�n atmosfera oras� ului Birmingham din acea zi,
trăgând î�n piept aerul răcoros al toamnei, cu respirat� ii scurte s� i
chinuite.
– Emily, pleacă de-acolo! Vrei să te vadă tot oras� ul atârnând la
fereastră, î�mbrăcată cu rochia de mireasă? Mama î�i atinse lui Emily
brat�ul. Ce crezi, draga mea, nu e minunată?
– E hidoasă, î�i s� opti ea mamei, cu un ochi spre us� ă, as� teptând-o
pe doamna Caruthers să se î� n toarcă cu o pereche de pantofi
asortat�i.
– Emily, ce te-a apucat? Nu e hidoasă. E frumoasă. Ai grijă ce
vorbe spui, altfel o vei jigni pe doamna Caruthers s� i mai are să ne
coasă tot trusoul!
– Chiar are de ce să fie jignită, mamă!
Emily î�s�i strecură degetul î�ntre gât s� i gulerul de dantelă strâmt.
– Nu pot să port rochia asta! Motivul pentru care ea î�s�i î�nchipuie
că e potrivită pentru o nuntă de primăvară mă depăs� es� te. E atât de
strâmtă, î�ncât nici nu pot să mă mis� c! Nu pot să respir!
– I�i voi cere să modifice gulerul, să lărgească put�in talia, dar î�n
rest rochia e uluitoare, Emily! Pur s� i simplu, uluitoare!
– Gulerul, talia s� i mânecile, mamă! zise Emily s� i î�i arătă apoi
brat�ele t�epene. Mânecile!
Dacă nu s-ar fi temut că ar putea les� ina din pricina lipsei de aer,
Emily ar fi continuat să se contrazică cu mama sa. Era î�nsă sufocată
de dantelă s� i satin, sufocată de amintirea conversat�iei cu Phillip din
seara trecută. I�s�i luase, î�n sfârs� it, inima-n dint�i ca să vorbească cu el
despre Emmeline. Dar î�ncercarea o făcuse să se simtă ca unul dintre
caii ologi ai tatei.
– E sau nu amanta ta?
– Nu-mi vine să cred ce aud! Mă acuzi că am o aventură î�nainte
ca măcar să fim căsătorit�i? Ai cel put�in politet�ea de-a mă lăsa să fiu
bărbat î�nsurat mai î�ntâi!
– Ia uitat�i!
Doamna Caruthers puse o pereche de pantofi albi din piele, cu
toc î�nalt, la picioarele lui Emily.
Emily stătea pe fotoliu, dar nu se putea apleca să-s� i scoată pan-
tofii. Fu nevoie să-i desfacă mama panglicile. Nu se va bucura de nicio
clipă din nunta ei î�mbrăcată î�n... î�n cămas� a asta de fort�ă!
Doamna Caruthers î�i î�ndesă lui Emily picioarele î�n pantofi, dar
marginile î�i prinseră s� osetele s� i î�i zdrobiră degetele. Când Emily se
ridică, se clătina.
– Cred că sunt prea mici, doamnă Caruthers, spuse ea.
– Cu jumătate de număr, da. Te vei obis� nui, î�nsă. O mireasă tre-
buie să aibă picioare grat�ioase, delicate.
Emily se î�ncruntă la mama s� i se aruncă î�napoi pe fotoliu, simt�ind
cum coastele î�i strivesc plămânii.
– I�mi răspunzi la î�ntrebare cu altă î�ntrebare, Phillip. E suficient
un simplu da sau nu. E amanta ta?
– Emily, pentru un bărbat acuzat de infidelitate, nu există un
răspuns simplu.
– Mi se pare că „nu” e destul de simplu. Mă nedumeres� te moti-
vul pentru care nu pot�i rosti acest cuvânt.
– Pentru că î�ncerc să-t�i î�nt�eleg acuzat�ia, draga mea. Sunt uimit
de interogatoriul tău!
Oh, bărbatul acela o î�nnebunise deja!
– Rochia e foarte potrivită pentru o nuntă î�n familia Saltonstall,
zise doamna Caruthers părând mult�umită de ea î�nsăs� i. Cred că se va
bucura de aprobarea doamnei Saltonstall.
– Se bucură cu sigurant�ă de aprobarea doamnei Canton, zise
mama cu put�in cam prea mult entuziasm.
Foarte bine pentru tine, mamă!
– Voi les� ina dacă nu ies din rochia asta chiar acum.
Emily î�ncercă să se ridice, dar se prăbus� i la loc î�n fotoliu. I� s�i
aruncă pantofii din picioare.
– Voi lua o pereche pe măsura mea.
I�i aruncă o privire hotărâtă doamnei Caruthers, apoi î�s�i ridică
brat�ele – sau mai degrabă î�ncercă să-s� i ridice brat�ele – ca să desfacă
î�ncheietoarea cu mos� s� i babă de la ceafă.
– Ai grijă, î�t�i vei rupe mânecile! strigă doamna Caruthers dându-i
mâinile la o parte s� i î�ncepu să desfacă î�ncheietoarea, apoi nasturii.
– Doamnă Caruthers! î�ncepu mama cu tonul ei diplomat. Vă rog
să dat�i drumul un centimetru î�n talie s� i să facet�i loc cât trebuie la
mâneci. Pentru numele lui Dumnezeu, fata va avea un buchet î�n mâi-
ni când va păs� i spre altar! S� i va trebui să mănânce la masa de nuntă.
Abia va putea să-s� i ridice paharul cu care va toasta.
Rachel Hauck 137
– Voi lărgi mânecile, dar î�n talie nu voi da drumul decât o jumă-
tate de centimetru, niciun milimetru î�n plus!
– I�ndrăznesc să spun că vă plătim să facet�i ce vă cerem, doamnă
Caruthers, se opuse mama.
– I�ndrăznesc să spun că mă plătit�i pentru priceperea mea, zise
doamna Caruthers s� i descheie ultimul nasture.
Emily î�nchise ochii când aerul î�i atinse pielea. Fericirea supremă!
– S� i pentru reputat�ia mea.
Odată ce se văzu descătus� ată, Emily o rugă pe mama să-i slă-
bească s� nururile corsetului. Avea nevoie de aer! De libertate! Când
mama o eliberă din corsetul strâmt, Emily se î�mbrăcă î�n costumul ei
cadrilat, alb cu negru, î�i ură o zi bună doamnei Caruthers, apoi coborî�
scările bocănind s� i ies� i pe us� ile din fat�ă ale magazinului Loveman’s,
î�n adierea î�nvăluitoare a zilei de octombrie.
Cu mâna pe piept s� i nasul î�nălt�at î�n aer, fremătând, Emily inspi-
ră aerul răcoros, stingându-s� i î�n sfârs� it focul din plămâni.
– Doamne, Emily! se răsti mama s� i se opri lângă ea, gâfâind, pu-
nându-s� i mănus� ile. Fii supărată dacă vrei, dar nu-t�i voi da voie să fii
nepoliticoasă s� i obraznică!
– Ea e cea nepoliticoasă s� i obraznică.
Emily î�s�i potrivi pălăria marinărească peste părul prins cu ace.
Vântul î�i smucea borul drept.
– Cum de consideră domnul Loveman că e potrivit s-o păstreze
angajată, pe mine, una, mă depăs� es� te!
– Am mai discutat despre asta de o sută de ori, Em! Doamna
Caruthers e cea mai bună croitoreasă din oras� , iar femeile din Bir-
mingham au î�ncredere î�n ea, spuse mama lovind cu vârful umbrelei
de soare î�n trotuar s� i î�s�i ridică bărbia î�n fat� a cumpărătorilor care
treceau pe lângă ele.
– Eu, una, nu am. Mamă, te rog, putem să mergem la Newman’s
să mâncăm î�nghet�ată? Simt nevoia să mă răcoresc.
Emily î�s�i duse mâna la mijloc, î�nghit�ind fierea ce i se strângea î�n
gât, s� i respiră adânc, ca să-s� i umple plămânii cu aer proaspăt.
– E prea frig pentru î�nghet� ată, Emily. Ce zici de nis� te cacao
fierbinte?
– Niciodată nu e prea rece pentru î�nghet�ată, mamă.
– Ei bine, trebuie să mănânci o masă caldă la prânz. Un prânz cu
dulciuri nu-t�i va face bine.
– Voi cere sirop cald de caramel. Cum t�i se pare?
– Presupun că nu te pot face să te răzgândes� ti, zise mama s� i î�i
strânse mâna lui Emily. Ia-o î�nainte! Vreau să vorbesc cu tatăl tău.
Am văzut sulurile de catifea de la Loveman’s s� i mi-am dat seama că
nu ai la trusou destule rochii de catifea. Cerule, s� i nu t�i-am comandat
cufărul! Chiar î�mi doresc să-nvet�i să te-mpaci cu doamna Caruthers,
Emily! I� t�i face un serviciu, indiferent dacă-t�i dai sau nu seama de
asta.
Mama coborî� de pe bordură s� i pătrunse î�n marea de cumpărători
din acea zi de joi, î�ndreptându-se spre tramvai.
Emily î�s�i privi mama cum se î�ndepărtează s� i cum cotes� te, as� tep-
tând ca traficul să se elibereze ca să poată traversa. Se lupta cu pro-
priile frustrări. Doamna Caruthers nu făcea niciun serviciu nimănui
altcuiva decât ei î�nses� i, dar mama era mult prea hotărâtă să se inte-
greze î�n societatea doamnei Saltonstall ca să mai privească s� i altfel
lucrurile.
Dar acum, odată ce Emily era liberă s� i pornise spre Newman’s,
gândurile î�i rătăciră nestingherite spre cealaltă tulburare din sufle-
tul ei. Phillip.
Cu o seară î�n urmă se certaseră pe s� optite î�n umbrele de pe ve-
randa mamei s� i tatei, departe de ferestrele salonului. După ce au
epuizat toate cuvintele, Phillip a î�ncercat să o aline cu sărutări s� i
mângâieri.
– Inelul cui î�l port�i pe deget? Buzele cui le sărut�i?
– Ale tale.
Emily abia dacă î�l auzea din pricina pulsului care î�i răsuna ne-
bunes� te î�n urechi.
– Inima cui o stăpânes� ti pe deplin?
– A ta.
O sărutase î�ntr-un fel senzual s� i intim, iar atingerea mâinii lui
peste partea de sus a corsajului î�i făcea dorint�ele să ia foc la simpla
amintire. Phillip s� tia cu sigurant�ă cum să î�i aprindă pasiunea.
– Cred că mă simt măgulit. Am făcut-o geloasă pe măreat�a Emily
Canton.
– Nu-t�i face un obicei din asta, Phillip, e stânjenitor! S� i nu sunt
măreat�a Emily Canton. Sunt doar o fată care se mărită.
Rachel Hauck 139
– Es� ti măreat�a Emily Canton. Iar gelozia ta e î�mbătătoare. Mă

iubes� ti atât de mult!
– Tu mă iubes� ti atât de mult?
– Lasă-mă să-t�i arăt.
O sprijinise cu spatele de peretele casei, î�s�i trecuse mâna peste
umerii ei, dezgolindu-i, s� i î�ncepuse s-o sărute s� i s-o mângâie pe gât.
Nu era prima oară când î�i răspundea la î�ntrebările despre iubi-
rea lui cu atingeri, sărutări s� i s� oapte aprinse despre cum vor î�mpărt�i
patul.
Emily î�s�i î�ntrerupse drumul către Newman’s s� i scoase din pos� e-
tă o carte de vizită, î�n timp ce o rafală de vânt î�i mis� că poalele rochiei.
I�i ceruse lui Big Mike să-i facă rost de cartea de vizită a croitoresei de
culoare.
Taffy Hayes
Hotelul Gaston. 5th Avenue
– E o zi capricioasă.
Emily privi î�n sus s� i văzu chipul lat s� i ochii albas� tri arzători ai
unui bărbat de vârsta tatei, poate. Nu era nimic extraordinar la el.
Părul î�i era cenus� iu, iar costumul din stofă, cu picăt�ele, s� i vesta pă-
reau să fi fost la modă nu anul trecut, ci secolul trecut.
Totus� i, cravata lată de mătase, de un violet aprins, î�i dădea un
aer î� n drăznet� s� i regal. Emily simt� i deodată cum i se î� n moaie
genunchii.
– Ne-am cunoscut, domnule... ?
– Să te î�nsot�esc, domnis� oară?
Domnul î�i oferi brat�ul, dar chiar atunci un curier trecu grăbit pe
lângă ei, pe bicicletă.
– S� i de unde s� tit�i î�ncotro merg eu, domnule?
Emily î�s�i lipi cartea de vizită a lui Taffy de talie, pentru cazul î�n
care bărbatul ar fi fost s� iret s� i ar fi î�ncercat să citească adresa.
– Pentru rochia de mireasă, î�i zise bărbatul s� i î�i oferi î�ncă o dată
brat�ul. Dacă te î�nsot�esc eu, vei fi î�n sigurant�ă oriunde te-ai duce.
– Nu vă cunosc, î�nsă. Iar dumneavoastră nu s� tit�i unde mă duc.
Degetele lui Emily tremurară us� or când î�s�i strecură cartea de
vizită la loc î�n pos� etă. Inima î�i bătea cu putere. Voia s-o ia la fugă. Cu
toate acestea, picioarele refuzară să se clintească.
Din nou, el î�i oferi brat�ul.
– Hai, t�ine-te de mine! N-am să-t�i fac niciun rău. Sunt demn de
î�ncredere.
Emily ezită, apoi î�s�i sprijini mâna pe brat�ul său. Bărbatul chemă
o trăsură, care opri imediat pentru ei, s� i î�i dădu birjarului indicat�ii,
dirijându-l către hotelul lui A.G. Gaston.
Emily simt�i că i se face pielea de găină pe brat�e s� i pe spate.
– De unde at�i s� tiut?
Citise probabil cartea de vizită î�nainte să apuce s-o ascundă.
– Nu acolo mergi?
– Dar nu v-am spus asta!
I�s�i t�inea mâinile î�n poală, î�n legănarea trăsurii, concentrându-se
la tropăitul ritmic al calului, pe caldarâm. Birjarul smuci frâiele s� i
î�ndemnă bidiviul să ocolească un automobil care frânase.
Pe 4th Avenue, trăsura î�ncetini.
– Ai văzut filmul cel nou de la Teatrul Princess? o î�ntrebă bărba-
tul, odihnindu-s� i mâinile pe baston.
– Am fost cam ocupată.
– E nevoie de timp să planifici o nuntă. S� tiu. Bărbatul dădu
aprobator din cap, privind drept î�nainte s� i zâmbind larg. S� i de răbda-
re, adăugă.
– Este, î�ntr-adevăr.
Emily î�s�i trecu mâna de-a lungul brat�elor, unde simt�ea tot mai
intens acea senzat�ie de î�nfiorare. Domnul părea genul care cites� te
rubrica mondenă a gazetelor.
– Văd că s� tit�i multe despre mine, des� i suntem doi străini.
– Pot să te-ntreb ceva? Ce caut�i de fapt, Emily?
– Dacă vret�i neapărat să s� tit�i, o rochie de mireasă.
I�s�i î�nclină capul î�ntr-o parte s� i-l privi, î�ncercând să-s� i dea seama
ce vrea să afle. Dacă i-ar fi stat î�n puteri, l-ar fi î�mpiedicat să-i mai
săgeteze inima cu privirea-i albastră, de fiecare dată când vorbea.
– Dar î�n viat�ă?
Trăsura tropăi s� i se balansă când trecură pe lângă un grup de
det�inut�i, legat�i cu lant�uri unul de altul, î�nchiriat�i pentru muncă. Gar-
dienii albi stăteau de vorbă s� i glumeau, î�n timp ce bărbat�ii de culoare
loveau cu topoare s� i ciocane betonul dur. Emily î�s�i coborî� privirea.
Era probabil istovitor, aproape imposibil, să spargi ce se as� ezase s� i se
î�ntărise, î�n atâta timp, î�n oras� .
Rachel Hauck 141
– Libertate.
Răspunsul î�i t�âs� ni din inimă, fără voia ei. Pe când trăsura trecea
de s� irul de negri cu pielea lucind î�n soarele de octombrie, Emily se
î�ntoarse să mai arunce o privire.
Trăsura coti pe 5th Avenue Nord s� i trase î�n fat�a hotelului. Doi
ochi negri î�i priveau fix din colt�ul străzii.
Birjarul î�i t�inu us� a deschisă.
– Am să v-as� tept, domnis� oară.
– Mult�umesc. Nu stau mult.
Dl. Bizar î�i oferi din nou brat� ul. Emily ezită, apoi î�s�i petrecu
mâna pe sub cotul său s� i coborî�. Brat�ul lui era î�ncordat s� i cald.
De pe partea cealaltă a bulevardului răsuna Cakewalk Rag, de la
o fereastră deschisă. Băiet�i pe biciclete se luaseră la î�ntrecere pe tro-
tuar. Proprietarul unui magazin ies� i să-i certe pentru că fuseseră la
un pas să-i doboare tarabele cu legume. Atmosfera zumzăia de muzi-
că s� i plesnea de râsete.
– Nu e cum te-ai fi as� teptat?
Căldura î�i î�mbujoră lui Emily obrajii. I�l privi pe furis� pe î�nsot�ito-
rul ei.
– Nu s� tiu sigur la ce mă as� teptam.
Atmosfera veselă s� i primitoare î�i dădea î�nsă un sentiment de
sigurant�ă.
– Nu s� tii? zise el, ridicând vocea. Dacă ai fost o dată î�n lant�uri,
libertatea î�t�i este mult, mult mai dulce.
– Dar nu sunt complet liberi.
– A, cu trupul, nu, dar cu spiritul, da.
I�s�i mută ochii albas� tri de la privelis� tea de pe stradă pe chipul ei.
Inima lui Emily bătea cu putere.
– Uitat�i ce e, zise ea. De unde s� tit�i atât de multe?
I�n loc să răspundă, Dl. Bizar o conduse pe Emily î�n hotel, î�ntrebă
de domnis� oara Taffy Hayes, apoi schimbă câteva vorbe politicoase cu
tânărul de la recept�ie.
După câteva minute, o femeie de culoare, î�naltă s� i subt�ire, î�m-
brăcată cu o fustă s� i o bluză pe corp, î�n culori vii, apăru î�n holul
hotelului.
– Cu ce vă pot ajuta?
– Domnis� oara Hayes? î�ntrebă Emily s� i î�i î�ntinse mâna. Eu sunt
Emily Canton.
– S� tiu cine suntet�i. Logodnica lui Saltonstall.
Emily observă trăsăturile î�ntunecate s� i uscăt� ive ale lui Taffy.
Ochii ei de un căprui intens o examinau cu o uitătură ca de s� oim.
– V-am văzut î�n ziare.
– Am auzit că suntet�i croitoreasă. Una dintre cele mai bune.
– Dintre cele mai bune? zise tânăra s� i zâmbi. Nu s� tiu dacă e as� a,
dar sunt mândră de munca mea. Domnul m-a binecuvântat.
– As� vrea să-mi facet�i rochia de mireasă.
Emily păs� i spre ea, concentrată, s� i simt�i cum căldura care-i tul-
bura sufletul se î�ntet�es� te. Firicele lucioase, umede s� i lipicioase î�i
umeziră fruntea s� i ceafa.
– Să-mi spunet�i cât costă.
– S� tiam că vet�i veni.
Emily se uită î�n jur după Dl. Bizar. O î�nsot�ise până aici. O condu-
sese spre ceva ireal. O vrăjise. Apoi se făcuse nevăzut. I� n locul lui
stătea, î�n schimb, un bărbat cu chip rotund s� i ochi căprui.
– Bine at�i venit î�n stabilimentul meu, domnis� oară Canton! Sunt
A.G. Gaston.
– Da, desigur, domnule Gaston! Mă bucur!
– Vă rog, simt�it�i-vă ca acasă!
Taffy as� tepta s� i, când Emily se î�ntoarse, o străpunse cu privirea
ei fixă. Se uita la ea de parcă ar fi î�ncercat să-i măsoare tăria de
caracter.
– Am să vă fac o rochie, dar o să avem necazuri.
– Dumneavoastră sau eu?
– I�mi î�nchipui că amândouă. Dar eu sunt obis� nuită cu necazuri-
le. Dumneavoastră suntet�i?
Dialogul i se strecură lui Emily prin piele, pătrunse adânc, până
î�n tendoane s� i oase, î�ncolăcindu-i-se apoi, fierbinte, î�n jurul inimii.
– Nu s� tiu, domnis� oară Hayes. Am doar senzat�ia că dumneavoas-
tră trebuie să-mi facet�i rochia.
– Avet�i curaj? î�ntrebă Taffy s� i o porni pe hol. Venit�i, am o idee
pentru dumneavoastră!
– Pentru mine?
Rachel Hauck 143
Emily nu-s� i putu î�nsă urni picioarele din loc, ca să o urmeze pe

croitoreasă. Se simt�ea ca bătută î�n cuie.
– Cum se poate? se miră ea.
– După cum am zis, s� tiam că vet�i veni. I�n cele din urmă, Taffy
zâmbi. Un zâmbet frumos, perfect s� i alb. Avet� i curaj? repetă ea
î�ntrebarea.
– Sunt aici, nu? Vreau să am curaj. Admir curajul.
Emily t�âs� ni î�nainte, desprinzându-s� i piciorul din ancora invizi-
bilă din parchet.
– Foarte bine, atunci!
Taffy o cuprinse pe Emily cu brat�ul pe după umeri, î�n timp ce
î�naintau pe hol.
Taffy o as� tepta. Emily se î�nfioră deodată! I�s�i dădu seama că nu
prea i se î�ntâmplase până atunci ca Dumnezeu să-I iasă-n cale, nici ei,
nici altcuiva cunoscut. Majoritatea rudelor s� i prietenilor ei duceau
viet�i cres� tine simple s� i linis� tite, î�ncercând să facă bine s� i umplând
băncile bisericii, timp de o oră sau două, î�n fiecare duminică. I�nsă
as� a, ca acum? Dumnezeu să vină la ea î�n mijlocul săptămânii?
Dar, î�n timp ce pas� ii ei loveau podeaua la unison cu pas� ii lui Taffy,
Emily avu senzat�ia sfântă că e atinsă de Cel Divin.
M
– Vai, Emily, unde ai fost? o î�ntâmpină Molly, î�n us� a bucătăriei,
ca o prietenă, nu ca o servitoare.
– Să mă-ntâlnesc cu nis� te oameni î�nspăimântător de intere-
sant�i, Molly!
Emily î�s�i dădu jos pălăria, purtând î�ncă pe chip strălucirea glo-
rioasă a după-amiezii petrecute î�mpreună cu Taffy.
– Am găsit o croitoreasă pentru rochia mea de mireasă.
– Am crezut că doamna Caruthers cea mare s� i tare t� i-a făcut
rochia.
– Era oribilă. Unde sunt mama s� i tata?
Emily î�s�i vârî� pălăria la subsuoară s� i se aplecă să-s� i vadă reflexia
î�n partea umbrită a ferestrei, aranjându-s� i părul cu palma, fixându-s� i
cu acele de păr suvit�ele răvăs� ite.
– I�n bibliotecă. mama ta a ajuns acasă de ore bune. S-a frămân-
tat, î�ntrebându-se ce s-a î�ntâmplat cu tine.
– M-am dus pe 5th Avenue să mă-ntâlnesc cu Taffy Hayes, zise
Emily s� i î�i strânse mâna lui Molly.
– Nu mai spune, domnis� oară. De una singură?
– Da... ei bine, nu.
Emily deschise frigiderul să ia sticla cu lapte.
– M-a î�nsot�it un domn ciudat cu o cravată violet.
– Te-ai dus î�n cartierul celor de culoare cu un străin?
Molly î�i puse lui Emily un pahar pe masă, luă apoi sticla de lapte
s� i i-l umplu.
– Bănuiesc că as� a am făcut, î�i răspunse Emily s� i, ridicând paha-
rul, s� i-l imagină pe Dl. Bizar. Părea inofensiv. Demn de î�ncredere. De
parcă l-as� fi cunoscut de-o viat�ă.
Sau ca s� i cum el ar fi cunoscut-o pe ea. Emily luă o î�nghit�itură
zdravănă din laptele rece.
– Mai bine m-as� duce să vorbesc cu mama s� i tata.
I�mpingând us� a bucătăriei, o apucă pe coridorul lung, spre bibli-
otecă. Avusese de gând ca î�ntâlnirea cu Taffy să fie scurtă s� i rapidă,
dar aceasta î�i arătase crochiurile pe care le făcuse cu gândul la ea, iar
minutele se transformaseră î�n ore.
Era recunoscătoare că birjarul o as� teptase. Tata avea să-l răs-
plătească cum se cuvine.
La us� a bibliotecii, Emily trase adânc aer î�n piept, o dată pentru
curaj s� i î�ncă o dată pentru î�ncredere.
– Mamă, tată, bună ziua!
Mama se ridică, punându-s� i cartea la o parte.
– Bună ziua? E aproape ora cinei. Unde ai fost, Emily? Când
te-am lăsat la colt� , te î�ndreptai spre Newman’s să iei î�nghet�ată.
– Ne-ai î�ngrijorat, fiica mea.
Tata î�s�i părăsi biroul s� i î�ncepu să se plimbe de jur î�mprejur prin
î�ncăpere, scot� ându-s� i ceasul din buzunarul vestei. O sust� inu pe
mama î�n interogatoriul ei, dar î�i făcu cu ochiul lui Emily, pe furis� .
– M-am dus să rezolv un comision.
– Unde? Ce fel de comision? î�ntrebă mama, aruncându-i o privi-
re tatei.
Rachel Hauck 145
– Dacă chiar vret�i să s� tit�i..., î�ncepu Emily s� i î�s�i ridică bărbia, dar
nu chiar atât î�ncât să-i privească de sus pe mama s� i tata.
Chiar atunci, Jefferson ciocăni s� i intră.
– Domnule! Domnul Phillip Saltonstall e aici s� i vrea să vă vadă.
Phillip dădu buzna fără să mai as� tepte invitat�ia.
– Ce-am auzit, Emily? Te-ai dus la hotelul Gaston? Ai stat î�năun-
tru ore î�ntregi! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai făcut acolo?
Mama gemu, pipăind cu mâna la spate, după brat�ul acoperit cu
pânză al fotoliului, prăbus� indu-se apoi î�n el.
– Phillip, cum Doamne, iartă-mă?
– Emily, e adevărat? Te-ai dus î�n cartierul de afaceri al negrilor?
Tata se aplecă s� i o bătu us� or pe mână pe mama. Gata, gata, dragă!
Emily are, cu sigurant�ă, un motiv serios!
– Te-ai dus să te î�ntâlnes� ti cu croitoreasa aceea, nu-i as� a? zise
mama s� i se î�ndepărtă de sot�ul ei, cu maxilarele î�ncles� tate s� i cu ochii
umplându-i-se de furie.
Emily se dădu î�n spate, lovindu-se de Phillip. I�ncrederea s� i cura-
jul pe care s� i le insuflase î�nainte să intre î�n bibliotecă se evaporaseră.
– M-am dus, da. Cu domnis� oara Taffy Hayes. I�mi va face o rochie.
– Ai deja o rochie!
Tonul î�ncordat al mamei nu cadra cu eticheta impusă unei
doamne din Sud.
– Am plătit-o pe doamna Caruthers, Emily. Rochia făcută de ea
l-a costat pe tatăl tău s� apte sute de dolari!
– Rochia făcută de Taffy, î�mpreună cu rochiile pentru toate dom-
nis� oarele de onoare vor costa numai cinci sute de dolari.
– Cinci sute de dolari? Pentru toate acele rochii? Mama o apucă
pe Emily de brat�e. Nu vreau să mergi la altar î�ntr-o rochie de calitate
proastă, care să se descoasă.
– Mama are dreptate. Primes� ti cât plătes� ti, Emily.
De data asta, tata nu î�i mai făcu cu ochiul.
– Tată, domnis� oara Hayes nu va face treabă de mântuială. Ar
trebui să vezi desenele pe care le-a schit�at pentru rochia mea. I�nainte
să ajung, chiar!
Emily î�s�i frecă, dusă pe gânduri, brat�ul plin de furnicături.
– Scuzat�i-mă! interveni Phillip, făcându-s� i brusc simt�ită prezen-
t�a î�n î�ncăpere. La naiba cu pret�ul rochiilor de mireasă! Fiica voastră,
logodnica mea, a petrecut trei ore î�n această după-amiază cu o ne-
gresă, î�n stabilimentul ei din cartierul de afaceri. S� tirea s-a răspândit
pretutindeni pe Highland Avenue s� i pe Muntele Ros� u. Ce-a fost cu
tine, Emily? Puteai să fii violată sau răpită!
– Violată sau răpită? De cine? De bărbat�i cumsecade, tat�i s� i fii
care î�ncearcă să-s� i câs� tige un trai decent? Lumea mi s-a părut amabi-
lă s� i prietenoasă, sunt oameni cumsecade, exact ca noi. Vrei să-mi
spui că î�nalta societate din Birmingham răsuflă us� urată că sunt î�n
sigurant�ă? Sau poate din dezamăgire că n-am fost schilodită?
– S� us� otesc despre prostia ta cumplită!
– Phillip! spuse tata. Hai să ne calmăm, să nu ne pierdem
capul!
– Capul meu e foarte bine, Howard. Phillip se plimba î�n cercuri
mici, cu mâinile î�n s� olduri, t�inându-s� i sacoul ridicat. Nu sunt î�nsă la
fel de sigur de capul fiicei tale!
– Mai jignes� te-mă o dată, Phillip, s� i plec din cameră!
– Ce-a fost î�n mintea ta, să mergi î�n cartierul celor de culoare?
Acolo muncesc det�inut�ii, un pic mai departe de locul î�n care erai tu.
– Legat�i î�n lant�uri, supravegheat�i de oameni cu arme s� i bice. As�
fi putut să mă plimb goală pe stradă s� i as� fi fost mai î�n sigurant�ă cu
acei det�inut�i decât cu gardienii albi, ascultă la mine! S� i decât cu ju-
mătate dintre oamenii de afaceri lingus� itori din Birmingham, î�ndrăz-
nesc să spun!
– Emily! strigă doamna Canton, părând la un pas să les� ine.
– Phillip a adus vorba de viol, mamă!
– I� t�i bat�i joc de mine! zise Phillip s� i o î�nfruntă pe Emily cu o
expresie dură s� i hotărâtă. Nu-t�i voi permite să umbli prin oras� de
colo până colo, î�n cartierul celor de culoare, doar pentru că t�i-a venit
o idee nebunească pentru o rochie nouă. Noi suntem familia
Saltonstall.
Emily se as� eză us� urel î�n fotoliul acoperit cu o t�esătură din păr
de cal.
– N-am vrut să dezonorez numele Saltonstall, Phillip, zise ea s� i
se foi, ascunzându-s� i mâinile î�n faldurile fustei. S� i nici numele Can-
ton, tată.
– Dar n-ai gândit, zise Phillip.
Emily î�i aruncă o privire piezis� ă. Trebuie să se potolească cu
insultele. I�ncă o dată s� i...
Rachel Hauck 147
– Povestes� te-le s� i restul, Emily, spuse el, scot�ându-s� i o t�igară î�n

foit� ă de tutun din buzunarul vestei. Povestes� te-le că nu te-ai dus
singură.
– Nu m-am dus, î�ntr-adevăr.
Emily se ridică, î�n timp ce Phillip se pregătea să aprindă chibri-
tul. I� i prinse delicat mâinile î�ntr-ale ei, luă chibritul s� i i-l aprinse.
Zâmbind, privindu-l î�n ochi, apropie flacăra de t�igara lui.
– Am avut pe cineva să mă î�nsot�ească.
– Un bărbat.
Phillip î�s�i lăsă î�n jos t�igara aprinsă, având aceleas� i scântei reci î�n
privire. Emily stinse chibritul, strângându-i mâna. Ea nu s� tia multe
despre bărbat�i, dar î�nvăt�ase câteva lucruri despre Phillip. Răspundea
negres� it la atingerea ei. La fluturarea genelor.
– Ai...ai î�nrăutăt�it situat�ia, Emily! spuse Phillip, iar trăsăturile
lui chipes� e se î�nmuiară. Când te plimbi cu un bărbat pe care nu-l
cunoas� tem...
– Cine a fost î�nsot�itorul tău? î�ntrebă tata, pe un ton scăzut s� i ferm.
– Un bătrân cumsecade, pe care l-am î�ntâlnit la colt�ul străzii,
după ce mama a luat tramvaiul. I-am zis Dl. Bizar, pentru că nu mi-a
spus numele lui. Pentru că numele lui era divin. Ceva supranatural.
Cel put�in as� a î�s�i î�nchipuise Emily î�n drum spre casă.
– Emily, ce te-a apucat? Tonul mamei părea exasperat. E proba-
bil stresul de dinaintea nunt�ii. I�s�i as� eză brat�ele î�n jurul umerilor lui
Emily. Poate ar trebui să te duci să te î�ntinzi. O pun pe Molly să-t�i
aducă o compresă rece de pus pe cap.
– N-am nevoie să mă î�ntind, mamă, zise Emily, apoi se î�ntoarse
către Phillip. De unde ai s� tiut că m-am dus î�n cartierul celor de culoa-
re? De unde ai s� tiut despre Dl. Bizar?
– Am eu metodele mele.
Phillip trase din t�igară, astfel î�ncât scrumul din vârf se aprinse
s� i deveni portocaliu incandescent.
– Dar, dacă vrei să s� tii, te-am văzut cu ochii mei.
– Mă urmăreai? Emily î�l î�mpinse us� or, făcându-l să se î�ntoarcă
cu fat�a spre ea. Din ce motiv?
Tata se apropie.
– Phillip?
– Am oameni, prieteni ai familiei Saltonstall, angajat�i s� i munci-
tori. Ei urmăresc pentru noi.
– Dar ai zis că m-ai văzut cu ochii tăi, î�l î�ncolt�i Emily.
El rânji, cu un zâmbet răutăcios s� i obraznic î�n colt�ul gurii, ce o
făcu pe Emily să clocotească.
– Te-am văzut cu ochii mei cum te-ai urcat î�n trăsură cu Dl. Bizar
ăsta de care zici. Purta o cravată violet hidoasă.
– Ce căutai î�n centru la ora două după-amiază? î�ntrebă Emily.
– Aveam un comision de rezolvat.
Mama suspină s� i se prăbus� i î�n fotoliu.
– Tot�i aveau comisioane de rezolvat, care i-au dus î�n altă parte
a oras� ului î�n după-amiaza asta? Howard?
– Eu nu, Maggie. Am fost la birou, ca de obicei.
– Phillip, ce fel de comision? insistă Emily, iar imaginea lui Em-
meline î�i invadă gândurile. Nu e nimic î�n zona aceea a oras� ului, î�n
afară de o tipografie s� i un magazin de mobilă. Tu î�t�i trimit�i oamenii să
facă treburile de jos.
– Din când î�n când î�mi fac singur treburile. Ai impresia că eu
doar stau la birou s� i le cer lucruri celorlalt�i?
I�s�i î�nfipse t�igara de foi î�ntre buze, cu fumul î�nvăluindu-i fat�a s� i cu
pieptul ridicându-se s� i retrăgându-se la fiecare pufăitură.
– Dacă m-ai văzut, atunci de ce nu m-ai strigat?
– Era prea târziu.
– Emily, nu mai bate omul la cap! interveni mama, apoi se ridică,
netezindu-s� i fusta cu mâna s� i umflându-s� i părul. Nu s� tiu de ce e ne-
voie să fii atât de agresivă.
– Iar eu nu s� tiu de ce trebuie să-l aperi pe el, î�n loc să-t�i aperi
propria fiică!
– De ajuns! interveni tata î�ntre Emily s� i Phillip. Pare o ceartă
î�ntr-un cuplu de tineri. Phillip, Emily e o fată pe cinste s� i cu capul pe
umeri. Chiar mai rat�ională decât unii bărbat�i pe care î�i cunosc.
Mulțumesc, tată! Emily se uită urât la Phillip. Ascundea ceva.
Ceva nelalocul lui.
– Phillip, î�mi pare rău pentru necazurile pe care poate t�i le-a
pricinuit Emily!
– Nu vă î�ngrijorat�i, doamnă Canton! Avem relat�ii. Ne vom asigu-
ra că orice zvon e ucis î�n fas� ă.
Rachel Hauck 149
Rânjetul lui Phillip deveni s� i mai impertinent, iar Emily se simt�i

vlăguită. Când el î�i aruncă o ocheadă, ea respiră adânc, aranjându-s� i
marginea cămăs� ii s� i netezindu-s� i pe spate o s� uvit�ă rebelă.
– Bine, bine, zise mama s� i î�l bătu pe brat� pe Phillip. S� i acum,
Emily, vreau să stabilim chestiunea cu rochia ta. Vei purta rochia fă-
cută de doamna Caruthers. As� a cum vor face s� i domnis� oarele de
onoare, nu-mi pasă de pret� . S� i cu asta, basta!
Mama o porni spre us� ă, bocănind tare pe covor cu tocurile ei
groase.
Howard, mă duc să văd ce e cu cina. Phillip, vei cina cu noi,
bineî�nt�eles.
– Mult� umesc, dar nu î�n seara asta. Am alte obligat� ii. Poate
mâine.
– Alte obligat�ii? Joi seara? î�ntrebă Emily î�n timp ce-l privea pe
tata cum î�nchidea us� a bibliotecii î�n urma lui s� i a mamei. Te duci la
clubul Phoenix?
Nuant� ele roz s� i portocaliu ale apusului pătrundeau printre
crengile copacilor, scăldând ungherele pline de î�ncordare ale biblio-
tecii. Adierea vântului se furis� ă prin fereastra deschisă s� i inspectă
hârtiile tatei, ridicându-i-le de pe birou s� i as� ezându-le apoi us� or la
loc.
– Am făcut planuri cu nis� te prieteni. Wainscot s� i Powell. Avem o
seară î�ntre domni. Nu voi mai avea parte de prea multe după ce ne
vom căsători. Ne apropiem de sezonul social*, apoi sunt sărbătorile,
iar nunta noastră va veni î�nainte să ne dăm seama. S-ar putea să nu
mai am altă ocazie.
Wainscot, prietenul zveltei Emmeline.
– I�nt�eleg. N-am s� tiut că te gândes� ti că mariajul î�t�i va strica dis-
tract�ia. Ce te-a făcut să mă ceri î�n căsătorie, î�n primul rând? Te î�nsori,
nu es� ti târât la î�nchisoare.
– N-am vrut să spun asta, Emily, s� i o s� tii prea bine.
– Nu s� tiu decât că ai dat buzna aici s� i m-ai acuzat de tot felul de
gres� eli de comportament. Nu s� tiu nimic decât că ai dansat î�n umbră
cu...
* Perioada anului în care înalta societate organizează balurile debutante-

lor, petreceri, evenimente caritabile etc. (n.tr.)
– Nu î�ncepe iar! Am tot discutat despre dansul cu Emmeline. Se
simt�ea slăbită s� i avea nevoie de put� in aer curat, zise Phillip s� i î�s�i
î�năspri cuvintele. Ai impresia că te mărit�i cu un prost, Emily? Dacă
mi-ar fi plăcut copila aceea mărginită s� i subliniez, dacă, put�in proba-
bil să mă dau î�n spectacol cu ea la propria-mi petrecere de logodnă.
– Da, presupun că da.
Poftim, se purta ca o fetis� cană, imatur. Cum de putuse să se î�n-
doiască de el?
Ochii lui Phillip sclipiră când o prinse pe Emily s� i o lipi de el,
ridicând-o pe vârfuri s� i sărutând-o cu o ardoare nepotolită. O t�inea
atât de strâns, î�ncât fata nu mai putea să respire. Sau să scape.
Buzele lui le explorară pe ale ei, până când Emily nu mai putea
spune unde se terminau ale ei s� i unde î�ncepeau ale lui.
– Vino cu mine î�n seara asta, Emily! Fii cu mine!
– Phillip..., spuse ea s� i î�l î�mpinse cu palmele î�n piept. Adu-t� i
aminte de educat�ia cres� tină î�n care ai fost crescut. Voi fi a ta destul de
curând. Nu va ies� i nimic bun dacă mă furis� ez cu tine.
– I�n afară de potolirea poftelor mele?
I�ndârjirea din tonul lui î�i răcori lui Emily pasiunea.
– Phillip, eu nu sunt o fată de doi bani din localurile de dans. I�n
curând vom fi căsătorit�i.
– I�mi pare rău, ai dreptate! zise Phillip, apoi o eliberă din strân-
soare s� i se rezemă de fereastră. I�mi cer iertare, iubirea mea!
– Dumnezeule, cum te vei purta atunci când voi fi numai a ta s� i
nu ne vom mai certa, ci ne vom spune tot felul de nimicuri dulci?
Emily se aplecă să-i vadă fat�a, zâmbind.
– Da, ei bine..., î�ncepu Phillip s� i se uită lung la t�igara de foi ce-i
ardea î�ntre degete, apoi se î�ntinse spre scrumiera tatei. Aruncă bet�i-
gas� ul fumegând. Trebuie să plec.
Phillip o luă de mână.
– Emily, nu te mai duce, î�nsă, la hotelul Gaston! Există legi, dragă,
legi pe care trebuie să le respectăm, indiferent dacă ne plac sau nu.
As� adar, conversat�ia se î�ntorcea de unde plecase. Emily î�s�i retra-
se mâna s� i se duse î�n spatele fotoliului.
– S� tii de ce am stat atât la domnis� oara Hayes azi după-amiază?
Pentru că mi s-a părut că mi-e ca o soră. De parcă as� fi cunoscut-o
de-o viat�ă.
Rachel Hauck 151
– Nu-mi vine să cred ce aud! Ce Dumnezeu ai putea avea tu î�n

comun cu o croitoreasă de culoare?!
– Moda s� i materialele. Cărt�ile. Muzica. Pe Iisus. Am vorbit des-
pre după-amiezile de toamnă s� i despre dragostea pentru familiile
noastre. Amândouă suntem triste pentru nedreptăt� ile din oras� ul
nostru ‒ cu det�inut�ii legat�i î�n lant�uri, cu votul femeilor, cu doctrina
„separat�i, dar egali”*. Am vorbit despre nunt�i, căsnicii s� i copii.
Phillip râse, lăsându-s� i brat�ul să alunece pe trupul lui Emily s� i
î�nvârtind-o prin cameră.
– As� a mai zic s� i eu. Căsnicie s� i copii.
Când problemele din sufletul ei prinseră viat�ă, odată puse î�n
cuvinte, Emily se simt�i deschisă s� i vulnerabilă î�n fat�a lui Phillip. Des� i
î�l cunos� tea de-o viat�ă, niciodată nu-s� i exprimase temerile s� i visurile
î�n fat�a lui. Nici nu-i î�mpărtăs� ise gândurile ei despre lume, oameni sau
credint�ă.
– Tremuri, zise Phillip s� i se opri, cu vocea blândă s� i put� in
tulburată.
– Phillip, vrei cu adevărat să te căsătores� ti cu mine? î�ntrebă
Emily t�inând î�n continuare mâna dreaptă î�n mâna lui, î�n timp ce cu
brat� ul stâng î�i î�nconjura gâtul. Ne cunoaștem cu adevărat unul pe
celălalt?
– Emily, o, dulce Emily! Phillip o cuprinse cu mâna pe după ceafă
s� i o sărută pe frunte. Tu es� ti diferită, Emily Canton. Bineî�nt�eles că
vreau să mă căsătoresc cu tine. Dar trebuie să-mi păstrez convingeri-
le. Nu-mi pot lăsa logodnica să se ducă î�n hotelul unei persoane de
culoare sau să lucreze cu o croitoreasă de culoare. Oamenii vorbesc.
Dăunează afacerilor.
– Nu mă voi răzgândi. Domnis� oara Hayes – Taffy ‒ î�mi va face
rochia. Phillip, e frumoasă! Cea făcută de doamna Caruthers e
oribilă!
– Dacă nu-t� i pasă de mine sau de tine, gândes� te-te măcar la
domnis� oara Hayes s� i la bătrânul Gaston.
Phillip î�s�i lăsă mâinile î�n jos, dându-i drumul lui Emily.
– Oamenii vor crede că î�ncalci legea, poate chiar că î�i stârnes� ti
pe negri î�mpotriva albilor.
* Este vorba despre Hotarârea Curții Supreme a Statelor Unite, din 1868,
de a legitima segregarea și legile discriminatorii ale statelor sudiste. (n.tr.)
– E absurd. De ce as� face as� a ceva?
– Te-ai dus la o î�ntrunire a sufragetelor, nu-i as� a?
– Votul nu presupune să stârnes� ti revolte, replică Emily î�n timp
ce se foia prin cameră. Ce au oamenii ăs� tia?
– Nimic. Pur s� i simplu ne place să trasăm nis� te granit�e s� i trebuie
să ne gândim la comunitate s� i la binele suprem. Phillip s� i Emily Sal-
tonstall pot face pas� i mari î�n Birmingham, dacă joacă jocul as� a cum
trebuie.
– I�mi pare rău, Phillip. Nu mi-am dat seama cât de mult te va
afecta pe tine s� i afacerea ta.
Emily î�s�i as� eză capul pe umărul lui, î�n timp ce el o mângâie pe
spate.
– N-am să mă mai duc la hotelul Gaston.
– Ce fată bună am! exclamă Phillip, apoi î�i ridică bărbia cu vârful
degetului s� i î�s�i trecu us� or buzele peste ale ei. Am venit supărat, dar,
Emily, tu mă faci să uit de mine!
Emily se feri de un al doilea sărut, lipindu-s� i obrazul de pieptul
lui. I�n compania croitoresei, Emily văzuse ce î�nseamnă un colt�is� or de
rai pe pământ s� i nu avea de gând să se abată de la drum. Dacă ea nu
putea să se ducă la Taffy, atunci î�l va pune pe Big Mike să o aducă pe
Taffy aici. Pe Highland Avenue.
Capitolul doisprezece
Charlotte
C harlotte se trezi dintr-un somn zdravăn. Dădu la o parte

as� ternuturile s� i se duse î�n bucătărie să-s� i ia un pahar cu
apă. Când se î�ntoarse î�n cameră, se târî� î�n pat, t�inând paharul î�n mâi-
ni, s� i se uită lung la rochia agăt�ată î�n colt� .
Clipi des, alungându-s� i somnul fără vise, s� i scrută camera î�ntune-
cată. Strălucirea luminilor oras� ului ardea printre marginile jaluzelelor,
î�nrămând î�n aur fereastra dormitorului.
Dar, î�n mod straniu, rochia părea să aibă propria energie lumi-
noasă. Charlotte î�s�i as� eză pernele la spate s� i continuă să privească
rochia. Probabil doar î�s�i î�nchipuia că avea propria strălucire. Poate
că lumina se reflecta din oglindă pe ves� mântul imaculat.
Dar rochia era agăt�ată pe manechinul din colt� , departe de fe-
reastră. Departe de oglindă sau de orice altă sursă de lumină.
Charlotte sorbi o gură de apă. Fără-ndoială, Tim arăta ca un pus� ti
prins că a spart cu bâta sau mingea fereastra vecinilor, î�n clipa î�n care
Charlotte ridicase rochia din sac.
Un val de emot�ie î�i î�mpăienjeni ochii. Chiar nu voia să se căsăto-
rească cu ea. Dar Charlotte avea acum un scop. Să afle pentru cine era
făcută rochia.
Data viitoare când bărbatul î�n violet avea să mai intre î�n maga-
zin, dacă va mai intra vreodată î�n magazin, Charlotte avea de gând să
se năpustească asupra lui.
– Care-i povestea ta, rochit�o? s� opti Charlotte. De unde es� ti s� i de
ce m-ai căutat pe mine? O fată orfană care caută o altă fată orfană?
Se ridică din pat s� i se as� eză pe podea, trecându-s� i degetele pes-
te materialul mătăsos, simt�indu-se de parcă s� i-ar fi făcut o prietenă
nouă.
Cufărul vechi, omul î�n violet, rochia magică de aur. Se î�ntâmpla
ceva. Dar ce?
– Ajută-mă să-t�i găsesc mireasa!
Charlotte se rezemă de piciorul patului. I�n cameră persista par-
fumul lui Tim. I� s�i lăsă capul pe spate ca să-l inspire î�ndelung, dar
aroma florală nu era a lui Tim. Plutea î�n aer, chiar î�n dreptul nărilor
ei. Grea. Uleioasă. Neprihănită.
– Bine, Doamne, ce se î�ntâmplă?
Charlotte î�s�i trase genunchii la piept s� i as� teptă.
Prima oară auzise că Dumnezeu e tatăl ei ceresc la o adunare a
tineretului, la biserică, pe când avea s� aisprezece ani, la patru ani
după ce murise mama. Crescând fără tată, crezuse că e imposibil s� i
improbabil să mai aibă vreodată pe cineva căruia să-i spună tată.
Dar, î�n ultima seară a î�ntrunirii, când cel care le vorbea tinerilor
L-a numit pe Dumnezeu Tată, ceva s-a schimbat î�n sufletul lui Char-
lotte. S� i a simt�it acelas� i parfum care plutea acum î�n cameră.
Numai că atunci mirosul fusese mai dens, mai greoi s� i aproape
c-o doborâse la pământ. S-a agăt�at de fata de lângă ea ca să nu se
prăbus� ească. Când a reus� it să gândească limpede, a î�nt�eles că Dumne-
zeu e Tatăl ei s� i a crezut. Nici n-ar fi putut să-s� i imagineze un tată mai
grozav.
Dar apoi, următorul vorbitor a urcat pe scenă s� i a spus că singura
cale de a ajunge la Tatăl Ceresc era să crezi î�n Iisus s� i î�n Cruce. Nimeni
nu vine la tatăl altfel decât prin Mine.
Această opt�iune nu a î�ncântat-o deloc pe Charlotte. Iisus? Cru-
cea? Sângele s� i moartea? Nu era pentru ea.
O pală rece, de la aparatul de aer condit�ionat, o făcu pe Charlo-
tte să tresară s� i să se-ntoarcă la realitate. Aprinse veioza s� i î�s�i puse
paharul cu apă pe noptieră. Nu se mai gândise demult la seara acelei
adunări a tineretului. Era, î�nsă, o amintire pret�ioasă.
Când pastorul tinerilor, Tony, s� i-a î�ncheiat mesajul cu „Iubirea
pentru Iisus” s� i a î�ntrebat dacă dorea cineva să I�l cunoască, Charlotte
s-a repezit spre altar. S� i-a î�nchis ochii, s� i-a oprit gândurile s� i a aler-
gat, nemaiauzind nimic altceva decât bătăile propriei inimi.
N-avea idee ce î�nseamnă mântuit. Nici nu-i păsa. Tot ce s� tia era
că simte pasiunea bubuitoare din piept, tremurul frenetic din picioa-
re s� i faptul că Dumnezeu era tatăl ei. Bună, Iisus, arată-mi calea!
Rachel Hauck 155
A sorbit mântuirea din acea vară, a devorat-o, a trăit realitatea

iubirii s� i a dorinței lui Dumnezeu pentru ea. Avea un tată!
Iar Crucea pe care o dispret�uise odată era dovada numărul unu
a iubirii extraordinare a lui Iisus pentru ea.
– Hei, rochit�o, tu I�l cunos� ti pe Dumnezeu?
Râse î�ncet, î�ntinzându-s� i picioarele peste marginea patului, ast-
fel î�ncât vârfurile degetelor atinseră luciul mătăsos al rochiei.
– Nu, cred că nu.
Rochia î�i părea î�nsă vie. Deja o iubea, des� i nu î�nt�elegea de ce î�i
căzuse î�n brat�e tocmai ei. Sau de ce omul î�n violet î�i î�nmânase un act
de vânzare pe care era deja s� tampilat SALVAT*.
M
Magazinul se linis� ti, miercuri, după aglomerat�ia de la ora prân-
zului s� i după o î�ntâlnire, î�n pauza de masă, cu o viitoare mireasă s� i cu
domnis� oara ei de onoare. Charlotte mâncă jumătate de sendvis� la
birou, î�n timp ce-s� i plătea online facturile s� i î�s�i verifica e-mailul.
Us� a bucătăriei se trânti de perete. Charlotte î�s�i ridică privirea s� i
ascultă, atentă.
– Eu sunt.
Cadent�a moale a vocii lui Bethany.
– Am adus câteva rochii î�napoi. Croitoreasa se î�nclină la us� a bi-
roului lui Charlotte. – Rochia lui Tawny e gata, plus două ale domni-
s� oarelor ei de onoare.
– Es� ti cea mai bună, Beth! zise Charlotte s� i zâmbi. Ia zi, care sunt
s� ansele ca o rochie să se potrivească cuiva fără să fie modificată?
– E posibil. Dar, î�n lumea rochiilor de mireasă, ceva cât de mic
tot se schimbă. Corsajul, tivul, se adaugă căptus� eală. S� tii cum stau
lucrurile. De ce î�ntrebi?
– Dar se poate ca o rochie să rămână î�n stare perfectă aproxima-
tiv o sută de ani? Se î�ntâmplă as� a ceva?
Bethany se sprijini de tocul us� ii s� i râse.
– Ce te-a apucat, Char? O sută de ani? î�ntrebă, ridicând din
sprâncene. Pe bune? Depinde cum a fost păstrată, dar, s� i să fi fost
* În original, redeemed, care înseamnă și „mântuit”. (n.red.)

bine păstrată, există o s� ansă destul de mare să se fi zdrent�uit sau să
se fi î�ngălbenit ceva.
– Mda, as� a m-am gândit s� i eu.
Charlotte se roti cu scaunul spre pos� eta ce se it�ea din sertarul
de jos al fis� etului.
– Pot�i să faci unul la fel? o î�ntrebă, ridicând plicul de mătase pe care
Tim î�l găsise î�n cufăr. As� vrea să vând as� a ceva.
Bethany î�s�i as� eză mai bine maldărul de rochii din brat�e s� i î�ntin-
se mâna după săculet�ul alb.
– Nu se mai găses� te as� a ceva. E un stil foarte vechi. De unde l-ai
luat?
– Era î�n cufărul vechi. I�mpreună cu o rochie î�n stare perfectă.
Care n-a fost modificată niciodată. Cel put�in, din cât pot eu să-mi dau
seama.
– N-a fost modificată niciodată? Atunci, probabil n-a fost nicio-
dată purtată. Ai zis că e î�n stare perfectă?
– De parcă ar fi fost făcută ieri.
Bethany zâmbi, dar Charlotte citi pe buzele ei un „imposibil”
nerostit.
– Atunci probabil că a fost făcută ieri. Dar din astea pot să fac,
sigur. Câte vrei?
– Hai să facem zece, pentru î�nceput. De diferite culori. Modifică,
eventual, modelul pentru mirese s� i domnis� oarele de onoare, mama
miresei, mama mirelui. Le voi arunca acolo, î�mpreună cu rochiile.
Ce-ar fi să le faci s� i nis� te monograme, să arătăm ce putem face cu ele?
– S-a făcut! zise Bethany s� i ridică plicul î�n lumină. Destul de
frumoasă lucrătura! De fapt, e o cusătură deosebită. De unde ziceai
că l-ai luat?
– Din cufărul vechi.
I�l lăsă pe Tim la o parte. Charlotte nu avea chef să discute pro-
blema. Oricum, va avea de dat destule explicat�ii când î�i va povesti lui
Dixie.
– E ceva aici.
Degetele lui Bethany se plimbau peste fundul plicului.
– Serios? Noi, hmm, eu m-am uitat, dar n-am găsit nimic.
Charlotte luă pungut�a pe care i-o î�ntindea Bethany s� i trase de
s� nurul din capăt.
Rachel Hauck 157
Vârându-s� i mâna î�n pungă, Charlotte dădu de o plăcut�ă metalică

rece. Când o trase afară, pe degete i se legăna un set de plăcut�e de
identificare.
– Nu mă as� teptam la as� a ceva! zise Bethany s� i se î�ntinse să vadă
plăcut�ele. Tatăl meu a fost î�n Vietnam. I-am văzut plăcut�ele de zeci de
ori, iar astea arată exact ca ale lui.
– Oare ce caută î�n plic?
Charlotte se duse mai aproape de lumină ca să cerceteze nume-
le gravat.
– Habar n-am! zise Bethany, recuperă plicul s� i se retrase din bi-
rou. Duc astea sus. Trebuie să dau o fugă să-mi iau copiii, dar mă voi
apuca din seara asta să fac nis� te replici după plicul ăsta!
– Da, mult�umesc, Beth!
Charlotte se as� eză la birou, cu plăcut�ele, reci s� i netede, răsfirate
î�n palmă.
Joel Miller
12711960
USMC – M
Protestant
Soldatul avea un nume. S� i, pentru o clipă, rochia avu un nume s� i
ea. Charlotte strânse medalioanele î�ntre degete, iar ochii i se umplu-
ră, pe neas� teptate, de lacrimi.
Joel Miller. El să fi fost sot�ul femeii care purtase rochia? Iar ea să
fi fost TH? S� i să fie as� a, oare cum ar putea Charlotte să afle?
Inima î�i tresăltă de bucurie. Dumnezeu î�i ascultase rugăciunea.
O călăuzea ca să poată î�mplini destinul rochiei.
M
Dixie intră î�mbujorată, cu părul răvăs� it de vânt, făcând-o pe
Charlotte să tresară s� i să se desprindă din reveria sa.
– I� mi iubesc bărbatul! zise Dixie suspinând s� i lăsă pos� eta să
cadă pe fis� et. A fost atât de drăgut�, la prânz, să-mi spună cât de mult
apreciază că-i suport programul s� i că sunt alături de el, că mă descurc
fără mărunt�is� urile obis� nuite s� i nu mă plâng. I-am spus: „Mda, ei bine,
bucură-te că volanul mas� inii nu poate să mă citeze!”
Dix se aplecă peste birou s� i luă o î�nghit�itură din sticla cu apă a
lui Charlotte.
– Ce-ai î�n mână?
– Plăcut�e de identificare. Charlotte ridică mâna s� i le lăsă să cadă
î�n fat�a lui Dixie. Erau î�n plic.
– S� tii, lui Jared nu-i venea să creadă că ai deschis cufărul cu un
ciocan s� i-o s� urubelnit� ă , î�i spuse Dixie s� i se apucă să cerceteze
medalioanele.
– Bethany a zis că plăcut�ele sunt exact ca ale tatălui ei. A fost î�n
Vietnam.
– Aha. Cum ai deschis cufărul?
– Mă-ntreb cine e Joel Miller...
– S� i eu. Cum ai deschis cufărul?
– Cu ciocanul s� i s� urubelnit�a, exact cum a spus Jared.
– Charlotte, Jared s� tie al naibii de bine că n-aveai cum să des-
chizi cufărul ăla cu un ciocan s� i-o s� urubelnit�ă!
– Tim. Ok.
Dixie putea fi atât de neî�nduplecată!
– A venit Tim s� i a tăiat î�ncuietoarea.
– Tim, adică tipul care te-a părăsit?
– Tim, adică prietenul meu. Nu Tim, logodnicul ticălos s� i rău. Pri-
etenul meu Tim are unelte. Unelte adevărate.
– A fost acolo când ai găsit rochia?
Un rânjet î�i răsări lui Dixie pe vârful buzelor. S� i o sforăitură fină
î�i umflă nările.
– Păi, n-am s� tiut...
Charlotte citi din nou plăcut�ele. Cine ești tu, Joel Miller? Oare mai
trăia? Dacă mai trăia ar fi avut... î�ntre s� aizeci s� i s� aptezeci de ani? Asta,
dacă fusese î�n Vietnam.
– Ce ironie dulce, spuse Dixie! Tim s� i-a ajutat fosta logodnică să
descopere o rochie de mireasă ascunsă. Ce-a zis?
– Nimic. Arăta un pic panicat, până când l-am asigurat că nu e
un complot ca să-l fac să se-ntoarcă la mine.
Charlotte î�ncepu să se joace cu medalioanele.
– Des� i părea un pic cam dezamăgit, adăugă Charlotte.
– Că n-ai pus la cale un plan măret� ca să-l recuceres� ti? Doamne,
Dumnezeule, ce impresie bună are Tim Rose despre el î�nsus� i! zise
Rachel Hauck 159
Dixie s� i mai luă o î�nghit�itură din apa lui Charlotte. Crezi că Joel Miller
ăsta are vreo legătură cu rochia?
– Poate, dar, dacă a fost î�n Vietnam î�n tineret�e, asta î�nseamnă că
a fost mire î�n anii s� aizeci, iar rochia aia nu e o rochie din anii s� aizeci.
Toată dimineat�a am căutat pe Google rochii de mireasă s� i nu-mi dau
seama ce model e, nici î�n ce epocă a fost făcută. Nu se potrives� te cu stilul
din 1912. I�n anii 1910 femeile purtau rochii î�mpodobite, cu dantelă
s� i guler î�nalt s� i cu trene lungi. Altele purtau rochii simple, cu tivul
până la vârful pantofilor s� i cu văl lung, din tul. După ce Bethany s� i cu
mine am găsit plăcut�ele de identificare după-masă, am căutat rochii
din anii patruzeci până î�n anii s� aizeci, dar rochia mea e prea... prea...
, î�ncercă Charlotte să explice s� i pocni din degete. Bogată? Nu găsesc
alt cuvânt.
I�s�i privi prietena.
– Dix, e o rochie splendidă! As� teaptă s-o vezi!
– Miresele de după Primul Război Mondial nici nu purtau pli-
curi. I�mi aduc aminte câteva lucruri de la cursul de materiale textile
de la Universitatea din Ohio. S� i cele mai multe femei nu purtau rochie
din mătase sau satin. Purtau muselină ori bumbac sau chiar cas� mir.
Mătasea s� i satinul î�ncep să fie folosite la nunt�i abia din anii cincizeci,
după al Doilea Război Mondial.
Dixie scoase capul pe us� a biroului lui Charlotte ca să arunce o
privire prin magazin.
– Bună, Bethany! Pa, Bethany! Fata asta e ca vântul, se strecoară
pe-aici, când î�năuntru, când afară.
– Ne va face plicuri, ca să le dăm odată cu rochiile.
– Genial, s� efa! Deci ai probat-o?
– Rochia? Nu. S� i nici n-am de gând!
– Glumes� ti! Serios? Cum pot�i să te abt�ii? Eu am un chef teribil
s-o î�ncerc s� i sunt deja măritată!
Dixie î�ntinse mâna după apa lui Charlotte, dar aceasta apucă sti-
cla s� i dădu din cap, arătând spre minifrigiderul din colt�ul biroului.
– S� tii că avem un frigider plin cu apă, nu?
Cu un oftat s� i dându-s� i ochii peste cap, Dixie se aplecă să deschi-
dă minifrigiderul.
– De ce nu vrei s-o probezi?
– As� a.
– Cum adică as� a?
Charlotte răsucea plăcut�ele î�n mână, iar lacrimile-i î�ncet�os� ară
ochii, pentru o clipă.
– N-am s-o probez. Dacă n-a purtat-o nimeni, niciodată? Dacă e
făcută pentru o singură mireasă specială? N-am s-o stric.
– Cu sigurant�ă cineva a probat-o, mai ales dacă afurisita asta de
rochie e veche de nouăzeci sau o sută de ani.
– Treaba mea e să găsesc femeia pe care o caută rochia.
Charlotte nu reus� ea să-s� i explice venerat�ia sfântă, aparte, pe care
o nutrea pentru rochia asta. Merita tot respectul ei. Merita mai mult
decât o mireasă imatură care s-o probeze, cu o strâmbătură din buze,
cu un dispret�uitor „Nu, nu e de mine”. Nu, instinctele lui Charlotte o
vor călăuzi spre mireasa potrivită.
– O să caut�i acul î�n carul cu fân, dar, dacă cineva poate să găseas-
că o mireasă potrivită pentru rochia asta, atunci tu es� ti aceea. Dixie o
strânse de umăr pe Charlotte, apoi desfăcu sticla de apă. I�ntre timp,
ce putem afla despre plăcut�ele de identificare?
– I�napoi la Google, spuse Charlotte!
Motorul de căutare furniză un răspuns rapid. Cu sigurant�ă, plă-
cut�ele nu erau din Primul Război Mondial. Nici din al Doilea Război
Mondial ‒ acelea erau crestate.
– Ultimele plăcut�e crestate au fost emise î�n 1964. Ale lui Joel
Miller nu aveau crestătură, as� a că se prea poate să fie din ultimii ani
ai războiului din Vietnam.
Charlotte tastă „Joel Miller” î�n bara de căutare. Era un î�nceput.
O listă de nume t�âs� ni pe ecran. Charlotte trecu peste un avocat din
New York, un politician, un actor. Pe cine sau ce căuta de fapt, ce se
as� tepta să găsească?
Clopot�eii de la intrare răsunară s� i Dixie se duse spre us� ă.
– Mai caută, zise ea! Mă ocup eu de client�i.
Charlotte detalie căutarea. „Joel Miller+Birmingham.” Google î�i
î�ntoarse o listă de nume. După ce răsfoi câteva pagini, î�s�i mai perfec-
t�ionă căutarea un pic.
Joel Miller+USMC+Vietnam+Birmingham
Descoperirea plăcut�elor ridicase o mult�ime de î�ntrebări. Cum
ajunseseră ele să fie î�nghesuite î�ntr-un plic de mireasă? Oare Joel î�s�i
lăsase baltă mireasa î� n ainte de nuntă? Charlotte î� s� i imagină o
Rachel Hauck 161
mireasă supărată s� i rănită, î�ndreptând o lampă de sudură spre î�ncu-

ietoarea cufărului.
Dacă era as� a, atunci fusese rochia purtată vreodată? S� i cum fu-
seseră î�ncuiate î�năuntru plăcut�ele?
Primul rezultat furnizat de Google era The Wall, un site come-
morativ dedicat veteranilor din Vietnam. O, Joel Miller, aici ești?
Charlotte intră pe site, cu degetele î�mpiedicându-i-se pe tasta-
tură, când scrise numele lui Joel, numărul matricol s� i statul. Un fior
de gheat�ă î�i cuprinse inima, apoi i se furis� ă mai jos, până-n pântec.
T� inându-s� i respirat�ia, cu degetele lipite pe buze, as� teptă rezul-
tatele căutării. Când apărură, ochii i se î�mpăienjeniră.
Joel C. Miller, Corpul de Marină, locotenent, 02, 22 de ani, născut
la 4 septembrie 1946 î�n Birmingham, Alabama. Data mort�ii, 14 apri-
lie 1969.
O, Joel Miller!
S� i era...
Căsătorit.
Cuvintele de pe ecran î�ncepură să i se amestece î�n fat�a ochilor.
Inima lui Charlotte î�ncepu să bată din ce î�n ce mai repede, când
dădu click pe fila cu informat�iile despre el. I� ncepuse serviciul mili-
tar pe 11 septembrie 1968. Pe 14 aprilie 1969 murise î�n Quang Tri,
î�n Vietnamul de Sud, sub focul inamicului... căzut la datorie î�n lupte la
sol, trupul nerecuperat.
Nerecuperat. Nu a fost... Recuperat. Ce î�nsemna asta? Se rătăci-
se, fusese lăsat să moară singur? Sfârtecat î�n explozie, astfel î�ncât a
fost imposibil să...
I�ndurare, î�ndurare, î�ndură-te, Doamne!
Un alt buton o conduse la un grup de postări pentru Joel C. Mi-
ller, din partea prietenilor, familiei s� i a camarazilor din Marină.
„Am fost acolo î�n ziua î�n care ai murit. I�mi voi aminti ves� nic de
tine, JC. Semper Fi*.”
„Mă gândesc la tine, Miller. I�t�i mai aduci aminte când am câs� tigat
campionatul de baseball î�n ultimul an la Universitatea din Carolina
de Nord, chiar î�nainte să ne î�nrolăm la Marină?”
* Semper Fidelis, „Întotdeauna credincios”, în lat. în orig. ‒ motto al Marinei

SUA. (n.tr.)
Dixie se î�ntoarse, se sprijini de birou, lângă ecranul computeru-
lui lui Charlotte, s� i se aplecă să vadă. Coada de cal i se legăna î�n jos pe
umăr.
– Ai găsit ceva?
– A fost ucis, zise Charlotte ridicând privirea spre Dix. S� i a fost
î�nsurat.
Dixie î�s�i î�ndreptă spatele, iar ochii î�i străluceau.
– Ea a pus rochia î�n cufăr s� i l-a sigilat!
– As� a mă gândesc s� i eu. Ascultă aici la biografia lui, Dix! Joel a
făcut parte din Societatea Onorurilor Militare, la Universitatea din
Carolina de Nord, din Societatea Semper Fidelis s� i din Teaca s� i Sa-
bia. Un jucător de baseball recrutat.
– E s� i-o poză?
– Nu, nu e nicio poză.
Lui Charlotte, î�nsă, deja î�ncepuse să-i fie dor de un om pe care
nu-l î�ntâlnise niciodată, imaginându-s� i un soldat al Marinei, cu trăsă-
turi pronunt�ate, tăioase, s� i cu privire de ot�el.
Răsfoind paginile de mesaje, cu ochii plini de lacrimi, căuta un
indiciu cât de mic legat de femeia care se poate să-l fi iubit. Cea care
î�i băgase plăcut�ele de identificare î�ntr-un plic de mătase, î�nainte să le
î�nchidă pentru totdeauna î�n cufăr.
Pe ultima pagină nu erau decât trei postări, iar una dintre ele i-a
atras atent�ia. Data din urmă cu trei săptămâni, pe 14 aprilie, la come-
morarea zilei î�n care murise Joel Miller.
„Au trecut mai bine de patruzeci de ani, dar eu î�ncă mă gândesc
la tine. Nu te-am uitat. Mi-e dor de tine, Joel C! Nu sunt sigură că ini-
ma mea s-a vindecat vreodată. Cu dragoste, Sot�ia Ta.”
– O, Doamne, a postat un comentariu! Dixie se trase un pas î�n
spate, oftând. Uau, î�t�i dai seama? I�i dădu un s� ervet�el lui Charlotte,
peste umăr. Războiul e oribil, adăugă Dixie.
– Moartea, î�n general, e oribilă.
Charlotte î�s�i s� terse lacrimile de sub ochi s� i se uită lung la ecran,
î�n timp ce î�i trecu prin minte o constatare rece s� i gravă.
– Dix, 14 aprilie e ziua î�n care m-am dus pe munte să mă gân-
desc la ale mele s� i am ajuns la licitat�ia Ludlow!
– Ziua î�n care ai cumpărat cufărul!
Rachel Hauck 163
Charlotte î�s�i abandonă scaunul, cu gândurile as� ezându-i-se

zgomotos la locul lor.
– Deci, această văduvă, î�ndurerată de peste patruzeci de ani,
postează pe pagina lui Joel î�n aceeas� i zi î�n care eu cumpăr cufărul î�n
care e o rochie de mireasă, poate chiar rochia ei de mireasă, cufărul
cu plăcut�ele astea de identificare î�nchise î�năuntru!
– Tocmai m-au trecut fiorii, zise Dixie cutremurându-se s� i frecân-
du-s� i brat�ele.
– A lăsat o adresă de e-mail?
I�ntoarsă la computer, Charlotte se uită din nou la postarea fe-
meii. Da, lăsase o adresă de e-mail.
Charlotte dădu click pe link s� i tastă: Ați sudat un cufăr acum
patruzeci de ani, cu plăcuțele de identificare ale lui Joel înăuntru?
– Charlotte, opres� te-te, nu pot�i să faci asta!
Dixie î�i trase lui Charlotte mâna de pe tastatură.
– S-ar putea să nu vrea să primească ves� ti de la tine. Sau să-i
trezes� ti amintiri despre Joel. A pus plăcut�ele î�n cufăr s� i l-a sudat cu
un motiv anume.
– Atunci de ce a postat recent pe pagina lui? E clar că nu-i e tea-
mă să se gândească la el sau să citească despre el, zise Charlotte s� i se
uită î�n sus pe pagină, până la ultima postare, de dinaintea celei sem-
nate „Sot�ia Ta”. De mai bine de un an nu mai vizitase nimeni pagina.
Ea a postat acum trei săptămâni, argumentă Charlotte s� i se î�ntoarse
la e-mailul ei. Cred că s� i-ar dori să poată intra cumva î�n legătură cu el.
I�i e dor de el. Rochia a fost probabil a mamei sau a bunicii ei, iar ea a
purtat-o la nunta lor.
– Da, apoi el a murit s� i ea a ferecat toate amintirile lor î�n cu-
făr. Charlotte, doar pentru că a postat, asta nu-nseamnă că vrea ca
tu să-i dezgropi trecutul! Care pare, pe deasupra, s� i unul dureros!
Charlotte oftă s� i se lăsă pe spate, privind î�n sus spre Dixie.
– Nu-mi place deloc când ai dreptate, recunoscu ea, apoi î�s�i tre-
cu degetele prin păr s� i se uită lung la ecran. Trebuie să-l trimit, Dix!
– S� tiu că trebuie.
Charlotte apăsă pe Trimitere. Tot ce avea de făcut acum era să
as� tepte. S� i să se roage să nu fi deschis un mormânt ferecat s� i să nu
trezească amintirile unei inimi sfărâmate.
Capitolul treisprezece
A roma de usturoi s� i busuioc a persistat î�n apartament

mult timp după ce Charlotte s� i Dix au stat la masa pe
care rămăseseră acum bolurile goale de spaghete s� i salată. Dixie ple-
case apoi la un film cu sora lui Jared.
– Sigur nu vrei să vii?
– Nu, mult�umesc. Ultima oară când am ies� it undeva cu tine s� i cu
Sally, ironiile voastre tăioase m-au făcut bucăt�i.
Charlotte făcu repede curat î�n bucătărie, apoi î�s�i pregăti un ceai
s� i se duse î�n living. Adusese manechinul din dormitor s� i î�l as� ezase
lângă canapea. Stând lângă el, î�ndreptă telecomanda spre televizor s� i
î�i dădu drumul.
– Acesta este un televizor, rochit�o! Ai mai văzut un televizor
până acum? Transmite o grămadă de prostii, î�n zilele noastre.
Charlotte navigă prin câteva canale, schimbând de la filmele ce
aveau î�n rolul principal tocilari care cucereau sentimentele unor fe-
mei superbe, cu un decolteu perfect, nerealist.
Din când î�n când, privirea î�i fugea către rochie. Ar fi putut să
jure că se mis� ca. S� i chiar că străluces� te. Oprind televizorul, Charlotte
se as� eză cu fat�a la rochie, cu picioarele î�ncrucis� ate pe canapea.
– Ce e? Spune-mi povestea t�esută î�n firele tale!
Email-ul ei către sot� ia lui Joel Miller fusese î�ntors de MAI-
LER-DAEMON. Lucru pe care Charlotte î�l găsise ciudat, pentru că
adresa fusese postată cu doar trei săptămâni î�n urmă.
„Sot� ia Ta” î�s�i s� tersese, oare, contul as� a de repede după ce
postase?
Charlotte sorbi din ceai, restrângându-s� i opt�iunile, căutând alte
căi prin care să afle cine î�l iubea s� i î�i ducea lipsa locotenentului Joel
Miller.
Rachel Hauck 165
Ca s� i cum ar fi î�ncercat să obt�ină o imagine cât mai completă a

puzzle-ului, Charlotte atârnase plăcut�ele la gâtul manechinului. Se
odihneau pe faldul de mătase care decora decolteul.
Dându-se jos de pe canapea, se as� eză lângă manechin, umăr la
umăr, mis� cându-s� i degetele de la picioare sub poale. Fusta î�i ajungea
până la vârfurile degetelor.
Poate, dacă ar î�ncerca-o, i s-ar potrivi. Poate. Dar nu î�ndrăznea.
Inima ei nu avea nevoie să se agat�e de sperant�a unei nunt�i sau a unei
rochii uimitoare, cu o poveste î�n sine. Charlotte plecă de lângă rochie.
Era probabil la a doua sau a treia generat�ie, transmisă din mamă-n
fiică. Modelul atemporal s� i t�esătura rezistentă erau incredibile!
I�i trebuia un alt indiciu. Charlotte î�nsă nu se pricepea la mistere.
Nu-i plăceau deloc jocurile. Mamei î�i plăceau, pentru că mama le s� i
câs� tiga î�ntotdeauna.
Ar putea să-i ia la rând pe tot�i Millerii din cartea de telefon a
oras� ului Birmingham. Nu era exclus să-i ia luni de zile să-i sune pe
tot�i. Erau probabil peste o mie de Milleri î�ngrămădit�i pe patru pa-
gini. Evident, căutase mai î�ntâi un Joel Miller sau Joel C. Miller. Poate
era printre ei unul mai î�n vârstă sau un fiu cu acelas� i nume. Nu exista
î�nsă niciun Joel Miller î�n tot comitatul Jefferson.
Oooo, ar mai putea fi ceva în cufăr? Charlotte se grăbi î�n camera
ei s� i î�ngenunche pe podea. Dădu la o parte hârtiile de î�mpachetat,
una câte una, netezindu-le, î�mpăturindu-le s� i as� ezându-le unele pes-
te altele. Pipăi tot fundul lăzii, as� a cum făcuse s� i Tim, ciocănind î�n
laturile din cedru neted s� i parfumat.
Când văzu că nu găses� te nimic, o sună pe Bethany.
– Mai era ceva î�n plic?
Nu, nu mai era nimic. Charlotte căută î�n sacul de in î�n care găsi-
se rochia. Nimic. Scutură sacul cu î�nvers� unare, ca s� i când ar fi vrut să
î�nfrângă voint�a fibrelor ce păreau să-i ascundă dinadins răspunsuri-
le. Apoi, dintr-un imbold, băgă mâna până la fund s� i î�ntoarse sacul pe
dos.
O carte de vizită dreptunghiulară zbură î�n zigzag s� i ateriză pe
piciorul ei. Era de un roz pal, cu petale de magnolii presate la colt�uri
s� i litere î�n relief pe mijloc. Celebrele plăcinte ale doamnei Lewis, 2nd
Avenue North. Centrul comercial, Birmingham
Doamna Lewis. Charlotte î�s�i trecu degetele peste litere. S� tia
unde e. Tim renovase minunat clădirea de pe colt� , î�n care funct�iona-
se cândva compania care făcea plăcinte.
O transformase î�ntr-o clădire de birouri, cu apartamente la etaj.
Charlotte fusese la un pas să cumpere acolo, î�nainte să-s� i găsească
casa din Homewood.
I�l apelă automat pe Tim, fără să se gândească la costuri sau im-
plicat�ii. Avea nevoie de răspunsuri. Să pună asta la punct.
– S� tii clădirea aceea de pe 2nd Avenue pe care ai renovat-o?
Mi-ai arătat-o când am mers pe jos î�n centru de Anul Nou.
Fusese o noapte amuzantă, a s� asea lor î�ntâlnire, dar primul sărut.
Când stăteau sub un s� irag de lumini ros� ii, albastre, verzi s� i portocalii.
– Mi-aduc aminte, î�i răspunse el dregându-s� i vocea.
– Nu era pe vremuri o plăcintărie acolo?
– Da. Celebrele plăcinte ale doamnei...
– Lewis. Exact! Gert tot vorbea despre ele.
– Bunica mea a lucrat acolo după ce a absolvit liceul. Familia
Lewis avea s� i brutăria Lewis. Dar de unde interesul acesta subit pen-
tru doamna Lewis?
– I-am găsit cartea de vizită î�n cufăr. I�n sacul de in, zise Charlotte
fluturând cartea de vizită prin aer de parcă Tim ar fi putut s-o vadă.
– Se î�ngroas� ă gluma.
Acum, Tim părea relaxat, binedispus.
– O, Tim, î�mi pare rău! Nici măcar nu te-am î�ntrebat dacă es� ti
ocupat. Es� ti ocupat? Charlotte se aruncă pe pat. Distrusă sau nu,
atunci când vorbea cu el, se simt�ea de fiecare dată î�n largul ei.
– T� i-as� fi spus dacă eram. Deci tu crezi că rochia a fost a doam-
nei Lewis?
– Bună î�ntrebare! A fiicei sau a nepoatei sale. O, s� i am s� i nis� te
plăcut�e de identificare.
– Plăcut�e de identificare?
– S� tiu, e o nebunie. Le-am găsit î�n plic.
Charlotte î�i povesti pe scurt lui Tim, iar el fluieră s� i spuse:
– Uau, e incredibil! Când am căutat eu, n-am găsit nimic. Ciudat!
– Tim, crezi că pot�i să afli cine a fost ultimul proprietar al plă-
cintăriei? Sau cine ar fi putut lucra acolo? Există ceva la arhivele
primăriei?
Rachel Hauck 167
– Mda, sunt destule informat�ii despre cumpărări s� i vânzări la

arhive. Lasă-mă să văd ce pot face.
– Es� ti eroul meu. Dă-mi de veste!
Chiar s� i î�n glumă, „es� ti eroul meu” imprima o greutate pe care
nu avusese de gând s-o dea vorbelor sale. Tus� i, î�s�i lăsă piciorul să
alunece peste parchetul bine lustruit, din lemn masiv, s� i se gândi să
pună capăt repede conversat�iei.
– Mersi. Sună-mă dacă afli ceva. Sau trimite-mi un e-mail. Nu e
nicio grabă. S� tiu că es� ti ocupat.
– Mă uit mâine.
I�nchizând, Charlotte se î�ntoarse î�n living s� i vârî� cartea de vizită
cu adresa plăcintăriei î�n cordonul lat, strâns pe mijloc. Se aruncă pe
canapea s� i î�ndreptă telefonul spre rochie.
– Am să te ajut să-t�i găses� ti drumul spre casă. Stai să vezi!
M
Emily
I�n camera de cusut de la etaj a casei Canton, Emily stătea pe un
scăunel, î�n pantalonas� i bufant�i s� i corset, î�n timp ce Taffy Hayes î�i tre-
cea peste cap rochia î�ncă neterminată. Mama stătea de pază, cu bra-
t�ele î�ncrucis� ate s� i buzele strânse.
Ferestrele dinspre apus erau aprinse de soarele glorios aflat la
apus, î�ncălzind atmosfera răcoroasă, de octombrie, din odaie.
– Mi-e drag să văd materialul pe pielea unei fete. Mâinile subt�iri
s� i î�nchise la culoare ale lui Taffy î�ncret�eau materialul s� i î�nfigeau acele
cu multă pricepere. Cum vi se pare, doamnă Canton? Satinul acesta
ivoriu se potrives� te de minune cu nuant�a pielii s� i cu castaniul intens
al părului.
Taffy vorbea atât de respectuos, de amabil s� i de blând! Nu ca
femeia aceea zgomotoasă s� i arogantă, Caruthers.
Când Taffy se dădu la o parte, Emily î�s�i zări reflexia î�n oglindă.
Rochia, rochia ei de mireasă, prindea viat�ă! Exact as� a î�s�i imaginase ea
că va arăta ca mireasă. Rochia era atât de delicată s� i us� oară pe umeri!
Gulerul rotund i se as� eza chiar sub claviculă. Nu î�i venea până sus,
sub bărbie, î�ncercând cu disperare să î�i taie respirat�ia.
Fusta, ori ceea ce improvizase Taffy până acum, abia î�i atingea
pantofii î�n fat�ă, î�n vreme ce î�n spate se prelungea cu o trenă micut�ă.
– Am de gând să adaug două volane peste fustă, uite as� a, arătă
Taffy suprapunând nis� te bucăt�i de material. Un fel de fald, ca să dau
fustei personalitate s� i volum. M-am gândit că o talie î�naltă î�t�i va ac-
centua silueta, zise ea zâmbind us� or, s� i o voi coase cu perle.
– S� i corsajul?
Tonul condescendent al mamei atrase o privire tăioasă din partea
lui Emily.
– Din acelas� i material ca fusta, dar cu dantelă. Mânecile vor fi
din dantelă s� i mătase. Măi, să fie, doamnă Canton, domnis� oara Canton
e la fel de drăgut�ă ca o fată Gibson*, ba chiar mai drăgut�ă, zic eu, cu
părul ăsta des s� i silueta ca o clepsidră.
– Rochia e minunată, Taffy, spuse mama. Din ce se vede.
– Mă bucur că vă place. N-am mai lucrat de mult pentru..., î�nce-
pu Taffy t�uguind buzele. Pentru o nuntă.
– Ce fel de culoare au rochiile pe care le lucrezi pentru miresele
de culoare, Taffy?
– Emily! făcu mama s� i î�s�i î�ndreptă brusc umerii, dând drumul
brat�elor î�ncrucis� ate.
Emily î�s�i privi mama î�n oglindă.
– Nu vreau să fiu lipsită de respect. Dar n-am mai fost niciodată
î�n preajma unei fete de culoare.
– Fetelor de culoare care-s� i permit o rochie de mireasă, s� i nu-s
multe, le plac satinul alb sau taftaua. Unele aleg ivoriul. Cele mai mul-
te se mărită î�n rochiile de mers la biserică. Dacă au ceva bani, s-ar
putea să se mărite î�ntr-o t�inută nouă.
Nu exista invidie î�n vocea ei. Doar o hotărâre, o certitudine le-
gată de felul î�n care decurgea viat� a pentru fetele de culoare din
Birmingham.
– Majoritatea fetelor sărace din oras� ul acesta se mărită î�n rochiile
de mers la biserică, spuse mama, de parcă ar fi vrut să minimalizeze
mărturisirea lui Taffy. Nu e valabil doar pentru cele de culoare.
– Nici n-am zis altfel, doamnă Canton.
* Personificare a idealului feminin în epocă, înfățișat în schițele satirice ale

graficianului american Charles Dana Gibson (1877‒1944). (n.tr.)
Rachel Hauck 169
Taffy se dădu î�n spate, măsurând cu privirea materialul sclipitor.

– Domnul Saltonstall o să fie topit când o să vă vadă mergând la
altar!
Mama î�s�i trecu mâna peste fustă s� i măsură cu privirea gulerul jos.
– Va ies� i mai mult o rochie de seară. Privirea î�i coborî� la fusta
dreaptă. Poate pot�i să te schimbi î�n ea la petrecerea de nuntă.
– Mamă, nu...
– Emily, nu-i putem spune acum doamnei Caruthers: „Lăsat�i, nu
mai e nevoie!”
– Caroline Caruthers? E o croitoreasă pe cinste. Am avut aceeas� i
profesoară, pe madam Sinclair.
– Ai auzit, mamă? zise Emily s� i î�s�i trecu mâna peste talia de mă-
tase. Rochia doamnei Caruthers mă face să mă simt de parcă as� purta
pe umeri toată greutatea lumii. Mă voi sufoca î�n ea. Voi les� ina î�n bra-
t�ele tatei.
– Nu fi as� a dramatică, Emily! zise doamna Canton î�ndreptându-se
spre us� ă. Taffy, scuză-ne, te rog! As� vrea să rămân o clipă singură cu
fiica mea.
– Da, doamnă.
Taffy se î�ndreptă spre us� ă, cu centimetrul pe după gât, î�nfigând
boldurile î�n pernut�a prinsă î�n jurul mijlocului.
– Găses� ti prăjitură s� i lapte î�n bucătărie, strigă mama după ea.
Spune-i lui Molly că te-am trimis eu!
Când Taffy î�nchise us� a, Emily coborî� de pe scăunel.
– Nu, mamă! S� tiu ce vei spune.
– Atunci de ce te port�i as� a?
Emily se duse la fereastră s� i privi afară. Nu era sigură că s� tie
răspunsul. Sub fereastră, î�n curte, era copacul unde Daniel o luase
prin surprindere acum două luni.
De când î�l văzuse la Newman’s, se mai gândise la el din când î�n
când, amintiri pe care le dăduse la o parte. La următoarea-i răsuflare,
Emily s� tiu î�nsă că î�i e dor de el. Ceva legat de ziua aceasta, legat de
proba cu rochia lui Taffy, î�i răscoli dorul de el.
Când o privea pe Taffy s� i o asculta vorbind, Emily simt�ea o legătură
cu femeia aceea de culoare mai î�n vârstă ca ea. Mai mult decât o credint�ă
comună î�n Iisus, era un sentiment că se simt�ea... prinsă î�n capcană. I�n-
temnit�ată de societate, de as� teptările s� i dorint�ele celorlalt�i.
– Emily.
Mama î�i atinse brat�ul s� i se aplecă să î�i vadă chipul.
– Spune-mi, draga mea, la ce te gândes� ti, de ai expresia asta pe
fat�ă?
Zâmbind, Emily atinse us� or geamul.
– I�t�i mai amintes� ti prima dată când ne-am mutat aici, s� i eu s� i
Howard Jr. am săpat î�n curtea din spate să facem un fort?
– Cerule, î�mi amintesc! zise mama lipindu-s� i mâinile de obraji.
Abia mă î�nscrisesem la clubul de grădinărit s� i trebuia să găzduiesc
prima mea î� n trunire. Peluza mea pret� i oasă s� i trandafirii erau
distrus� i.
– Eram î�ngrozit�i, zise Emily râzând s� i arătând spre o salcie î�nde-
părtată. Ne-am ascuns acolo, să ne sfătuim dacă fugim de acasă sau
nu. S� tiam că tata ne va bate cu cureaua.
Mama zâmbi.
– N-a fost, î�nsă, cu intent�ie. S� tiam că n-a fost.
– I-ai spus tatei că te-ai ocupat tu de noi, iar el doar ne-a aruncat
o privire severă la cină s� i ne-a amintit să ne purtăm frumos, că de-acum
trăiam printre altfel de oameni.
– E ceva ce nu putem uita niciodată. Ceva ce trebuie să-t�i aduci
aminte acum, Emily. Societatea noastră te deranjează? Prietenii nos� tri?
– Recunosc, mamă, mi se pare că tu s� i Phillip, s� i chiar s� i tata, at�i
î�ncerca să mă î�ncadrat�i î�ntr-un tipar, astfel î�ncât societatea să mă placă.
Emily se-ndepărtă de la fereastră, cu un fos� net moale de mătase
î�n jurul picioarelor.
– E nunta mea. Vreau să port o rochie care să-mi placă. Nu-mi pasă
dacă croitoreasa e cea la care au apelat fetele din familia Woodward sau
Campbell. Sau dacă e de culoare.
– Ia ascultă-mă put�in.
– Tocurile mamei tropăiră pe podea când traversă î�ncăperea.
– Vei purta rochia pe care a făcut-o doamna Caruthers s� i cu asta,
basta! De cum se termină nunta, pot�i să te schimbi î�n rochia pe care
o face Taffy.
Emily se uită î�n oglindă, oftând. Cunoscuse î�nfrângerea.
– Mamă, tu es� ti fericită?
– Mă pui pe gânduri î�n clipa asta.
Tonul scăzut al mamei î�i trăda nemult�umirea.
Rachel Hauck 171
– Es� ti fericită cu tata?

Obrajii mamei se făcură trandafirii.
– Nu par fericită?
– T� i-a fost vreodată necredincios?
Mama inspiră adânc.
– Cerule, ce î�ntrebări pui, fată! Bineî�nt�eles că nu, zise doamna
Canton s� i î�s�i făcu de lucru cu satinul s� i mătasea care î�ncă o î�mpodo-
beau pe Emily. Tatăl tău s� i cu mine suntem făcut�i din aceeas� i plăma-
dă. M-a î�nsot�it la balul debutantelor s� i de atunci nu cred că a mai
existat altă femeie pentru el. Rochia aceasta e chiar frumoasă. Doam-
ne, cred că Taffy a cusut cu fir de aur!
– Crezi că eu sunt din aceeas� i plămadă ca Phillip Saltonstall? El
e un bărbat ca tata?
– E un bărbat foarte puternic, dintr-o familie foarte puternică.
Sunt foarte mândră s� i fericită pentru tine. E o partidă bună. Pentru
tine, pentru familiile noastre. Chiar s� i pentru Howard Jr. Tu s� i Phillip
vet�i fi un cuplu influent î�n oras� ul nostru. De fapt, vorbeam la clubul
de bridge cu Della Branton, iar datorită t�ie, ea s-a hotărât să participe
la î�ntrunirile sufragetelor cu fiica ei. Dacă viitoarea doamnă Saltonstall
crede î�n votul femeilor, atunci va crede s� i ea.
– Ce prostie! Eu am fost la câteva î�ntruniri. Nici măcar nu sunt
sigură că sust�in votul femeilor. Ar trebui să creadă î�ntr-o cauză pen-
tru că as� a î�i spune inima, nu pentru că as� a spune viitoarea doamnă
Phillip Saltonstall.
As� adar, acum era responsabilă pentru convingerile s� i act�iunile
celorlalt�i?
– O, draga mea, chiar es� ti fiica tatălui tău! se mai domoli mama,
zâmbindu-i cu dragoste. Es� ti atât de directă câteodată! – zise s� i o să-
rută pe Emily pe obraz. Vei fi foarte fericită cu Phillip. Va fi un sot�
minunat. E chiar chipes� , nu crezi?
– Mamă, l-am văzut cu altă femeie.
Mărturisirea eliberă o supapă î�n inima ei.
– I�n ziua î�n care ne-am î�ntâlnit prima oară cu doamna Caruthers,
când m-am aplecat pe fereastra de la Loveman’s.
De ceva vreme se tot gândise la Phillip s� i Emmeline. Seara, scri-
sorile lui Daniel, ascunse sub pat, parcă o chemau. Dar nu putea să le
citească dacă nu voia ca Phillip să aibă o legătură cu altă femeie. Scri-
sorile de dragoste nu erau acelas� i lucru? Ca s� i cum Emily ar fi avut o
legătură cu un alt bărbat? Cu Daniel? Chiar dacă era numai î�n intimi-
tatea inimii ei?
– Doamne, Emily! Phillip cunoas� te pe toată lumea. Are douăzeci
s� i opt de ani s� i prieteni prin tot oras� ul.
– E femeia aceea care a luat parte la petrecerea noastră de lo-
godnă, î�mpreună cu Herschel Wainscot. Emmeline Graves.
– Emmeline Graves? Păi, abia s-a desprins de fustele mamei. Nu
te teme. Un bărbat ca Phillip caută o femeie, nu o fetit�ă.
– Doamnă Canton, domnis� oară Canton! strigă Taffy, de cealaltă
parte a us� ii. Pot să intru? Dacă domnis� oara Molly mă mai serves� te
mult cu prăjituri s� i lapte cu atâta bunătate, s-ar putea să nu mai plec.
– Da, intră. Suntem gata. S� i-acum, te rog, fă din asta o rochie de
recept�ie pentru Emily!
Mama se î�ndreptă spre us� ă.
– Mă duc să văd cum stăm cu masa de prânz.
Taffy trecu la treabă, aruncându-i o privire lui Emily când aceas-
ta se urcă pe scăunel.
– Fă din asta o rochie de mireasă, Taffy!
Femeia de culoare lucră un moment î�n tăcere, î�nfigând ace s� i
măsurând.
– I�n ce situat�ie v-at�i băgat, domnis� oară Canton?
– Sunt sigură că nu s� tiu ce vrei să spui.
– Din când î�n când, Domnul î�mi trimite viziuni noaptea...
– Ca un vis?
– Un vis... da. Văd rochii. Am făcut una pentru fiica domnului
Gaston, acum cât�iva ani. I�n noaptea de dinainte să mă vizitat�i, am
văzut o rochie. Când m-am trezit, am pus-o pe hârtie. O purtat�i î�n
clipa asta.
– Ce crezi că î�nseamnă, Taffy?
Emily se aplecă s-o privească atent î�n ochi, cu inima tremurându-i
î�n piept.
– Chiar nu s� tiu. Pot doar să ghicesc că o să ai nevoie de tot cura-
jul din lume ca să port�i rochia asta.
Capitolul paisprezece
Daniel
E ra târziu. Vineri seara. După o săptămână lungă s� i grea la

s� coală, Daniel ajunse la Grădina Italiană, bucuros să-s� i
găsească prietenii adunat�i la o masă din colt�. O porni spre ei, salutându-l
din cap pe s� eful de sală.
– Daniel! zise Ross dând mâna cu prietenul său. Am crezut că ai
uitat de noi, colega!
– La miezul nopt�ii, Ross? Nu găseai s� i tu o oră mai decentă pen-
tru socializare?
Daniel se as� eză, apoi î�l salută pe bărbatul din dreapta sa.
– Alex, nu pot�i să-i bagi mint�ile-n cap?
– Nu, s� i având î�n vedere că tu ai fost mai mult timp prietenul lui,
ar trebui să s� tii mai bine, răspunse Alex zâmbind s� i bătându-l pe spa-
te pe Daniel. De altminteri, s-a dat drumul la teatru s� i la simfonie.
Alex făcu semn din cap spre partea din fat�ă a restaurantului.
– Toate doamnele drăgut�e ar trebui să intre pe us� ă, dintr-o clipă
î�ntr-alta.
– I� mpreună cu î�nsot� itorii lor, î�mi î�nchipui. Daniel abia dacă
aruncă o privire la cuplul care intra î�n restaurant, î�ntinzând, î�n
schimb, mâna spre meniu. Sunt lihnit.
După o săptămână la s� coală, î�s�i petrecuse seara de vineri nu î�n
compania unei doamne frumoase s� i delicate, ci î�ncercând să-s� i spele
hainele. Era istovit. I�nsă compasiunea lui pentru sexul „slab”, care se
ocupa cu asemenea treburi anevoioase, crescuse semnificativ.
Ross î�i trase lui Daniel meniul dintre degete.
– I�nsot�itorii pot fi tat�i, frat�i, unchi. Nu mai fi atât de î�ncuiat la
minte, Ludlow!
– O să t�in minte asta, dacă va intra o fată atât de frumoasă î�ncât
să-mi facă inima să uite de foame.
I�nhăt�ă din nou meniul, î�l deschise zgomotos s� i î�ncepu să citeas-
că. Dacă ar intra Emily Canton...
– Te avertizez, stomacul meu e foarte important.
– Cum e viat�a la Ridley, colega? spuse Alex.
– Decentă. E acolo o doamnă cu apucături de bunică s� i-i place
să-mi facă fursecuri. Mi le lasă la us� ă s� i le găsesc când mă-ntorc de la
institut.
– Ai văzut? Acum nu mai ai nevoie de nevastă. Alex î�i făcu semn
ospătarului. Apă pentru toată lumea s� i pâine, pentru î�nceput! Lasă-ne
un minut să ne gândim ce mai luăm.
– Mori de foame, Al? zise Ross punând meniul deoparte.
– Ne-ai făcut pe mine s� i pe Danny să as� teptăm până aproape de
miezul nopt�ii ca să mâncăm, Ross. Tu ce crezi? Mi-e o foame de lup.
Ross plesni din palme.
– Am să dau gata o farfurie mare de spaghete cu chiftelut�e, apoi
am să dansez Návajo Rag cu cele mai simpatice fete din local, până
când soarele va-ncepe să licărească peste Muntele Ros� u.
– N-am de gând să dansez cu vreo î�mpiedicată, zise Alex reze-
mându-se de spătar, apoi î�s�i luă pipa din buzunarul jachetei s� i o as� eză
î�ntre buze, fără s-o aprindă. Nu-mi pasă cât e de drăgut�ă. Trebuie să
s� tie să danseze.
Daniel zâmbi.
– Pipa aia te face să arăt�i ca tatăl tău, Alex.
– Foarte bine, nu-mi place să am douăzeci s� i trei de ani. Ar tre-
bui s-auzi cum î�mi vorbesc directorii de la bancă. De parc-as� fi un
t�ânc cu cas� u′ la gură. Mai acum câteva zile, unul dintre ei m-a mângâ-
iat pe cres� tet.
Ross î�s�i dădu scaunul pe spate, râzând.
– Mai as� teaptă put�in! Peste cât�iva ani o să-i mângâi tu pe cap pe
noii funct�ionari.
– Sper că nu, zise Alex s� i î�s�i strecură pipa la loc î�n buzunar. E
umilitor.
– Cum î�t�i merge cu Georgette, Alex? Devin serioase lucrurile?
Rachel Hauck 175
Daniel î�s�i î�nchise meniul, hotărându-se la o port�ie de linguine.

Se dădu la o parte, ca să-i facă loc ospătarului să pună pe masă apa s� i
cos� ul cu pâine.
– Cred că da. Dar cine s� tie? Cum pot�i să-t�i dai seama care e alea-
sa? Alex luă o felie din cos� s� i mus� că din ea nici mai mult, nici mai
put�in de jumătate. I�i privi pe băiet�i s� i î�ncercă să vorbească î�n timp ce
mesteca.
– V-am spus că mi-e foame.
Daniel luă o bucată de pâine s� i o puse pe farfurie.
– Dacă afli răspunsul, anunt�ă-mă s� i pe mine!
– I�nveseles� te-te, colega, mai sunt s� i alte femei î�n afară de Emily
Canton! zise Ross s� i î�s�i lungi gâtul să o vadă pe fata care stătea la
masa vecină. Uite-aici o frumuset�e de fată!
Daniel nu se deranjă să se uite la tânăra care î�i plăcea lui Ross
‒ orice fată î�mbrăcată î�n rochie era o frumuset�e pentru el. I�n timp ce
î�s�i ungea pâinea cu unt, cercetă, timid, î�ncăperea.
Grădina Italiană era un loc slab luminat, romantic, cu o format�ie
italiană care cânta melodii din patria mamă. La miezul nopt�ii, î�nsă,
localul trecea la ragtime s� i jazz. Erau destule fete frumoase prin
preajmă, dar cele mai multe păreau să aibă pe cineva.
– Nu-mi vine să cred că ai renunt�at la baseball ca să te î�nsori cu
Emily, iar ea te-a lăsat baltă pentru Saltonstall! Alex clătină din cap.
Nu te invidiez, fiule!
– S� i, mai rău de-atât, rubricile mondene ale ziarelor News s� i
Age-Herald scriu până s� i despre firul de iarbă pe care calcă. Ross î�l
privi de sus, cu ochii mijit�i, ridicându-s� i bărbia. Domnul Phillip Salton-
stall s� i logodnica lui, domnis� oara Emily Canton, au participat la o cină la
casa Strasburg, pe Muntele Ros� u, dată î�n onoarea logodnei lor. Domni-
s� oara Canton a purtat o rochie de seară frumoasă din...
– Colega, ai milă! Am î�nt� eles... s� tii să cites� ti, zise Daniel s� i î�s�i
î�ndesă pâinea î�n gură, apoi î�l lovi pe Ross peste umăr.
După logodna lui Emily, evitase să mai citească rubrica monde-
nă, s� i ocolea până s� i paginile de afaceri, î�n care putea găsi vreun arti-
col despre familia Saltonstall. Sau despre Howard Canton.
– L-ai cunoscut pe Saltonstall? zise Alex, pe un ton curios.
– Nu personal. Doar am citit despre el. Ai auzit că minele Salton-
stall au avut cei mai mult�i mort�i din rândul det�inut�ilor t�inut�i î�n lan-
t�uri, dintre toate minele? Nu găses� ti asta î�n niciunul dintre ziarele
noastre bune. De ce nu cercetezi asta, colega? zise Daniel s� i î�i făcu
semn lui Ross.
– Dacă nu e î�n ziare, atunci tu de unde s� tii?
– Un prieten de-al tatei e gardian la una din minele lor, zise
Daniel.
– Când ai atât�ia bani ‒ Alex mai rupse o bucată de pâine s� i î�s�i
sprijini coatele pe masă ‒ pot�i să scapi basma curată din orice.
– Ai prins ideea.
Ross se răsuci când î�ncepu muzica, pocnind din degete î�n ritm
de ragtime.
– Suficient cât să facă un om să creadă că femeile ar trebui să
voteze, spuse Daniel ridicând vocea ca să se facă auzit î�n vacarmul
din local.
Ross î�s�i î�ntoarse brusc capul, cu ochii mari.
– Acum spui prostii, Ludlow.
– Nu zic decât că poate votul femeilor are logică.
Se î�ntinse să mai ia pâine, rezistând impulsului de a mânca toa-
te feliile care mai erau. Anii î�n care mama lui se străduise să-i bage î�n
cap bunele maniere avuseseră efect permanent.
– Sună la doctor, Alex, boala din dragoste a lui Ludlow i-a zăpăcit
creierul! zise Ross s� i î�s�i ciocăni, cu subî�nt�eles, tâmpla.
– Mi-ar plăcea s� i mie să apară o doamnă s� i să-mi zăpăcească
creierul, zise Alex, î�ndesându-s� i nis� te pâine î�n gură, î�ntr-o î�ncercare
de a le atrage atent�ia femeilor care stăteau la masa vecină.
– Nu sunt nici zăpăcit, nici bolnav din dragoste, spuse Daniel.
Sunt un bărbat care gândes� te.
– O, haide, colega, î�l luă Ross î�n râs.
Ironiile lor făcură î�nconjurul mesei, discut�ia sărind de la votul
femeilor la sport s� i la sfârs� itul de sezon al echipei Barons. Când ospă-
tarul le aduse mâncarea, Ross se rezemă de spătar, bătându-se pe
burtă.
– Delicios, Angelino! Ce-ar fi să ne-aduci nis� te vino?!
– Cum să nu, domnule Kirby!
Ospătarul se retrase. Pielea lui măslinie, ochii î�nchis� i la culoare
s� i părul des î�i trădau descendent�a italiană.
Daniel ridică furculit�a s� i î�s�i răsuci pastele î�ntr-un ghem gros,
inspirând aroma usturoiului s� i a ros� iilor. Prima î�mbucătură ‒ fierbinte
Rachel Hauck 177
s� i delicioasă ‒ î�i î�ncălzi oasele s� i î�i stimulă emot�iile. Discut�ia despre

Emily făcuse să-i fie s� i mai dor de ea. De zece ori se dusese î�n camera
din casa Ridley î�n care era telefonul, să sune la familia Canton, dar
î�nchisese î�nainte ca operatorul să-i preia comanda.
– I�n seara asta te facem să dansezi, Ludlow. I�n picioare, î�nvârtin-
du-te pe ringul de dans cu o fată drăgut�ă î�n brat�e! Da, as� a vom face, zise
Ross î�n timp ce-s� i tăia chiftelut�ele.
– As� a te-ai lăudat!
– Numai o fată te poate face să uit�i altă fată!
– Asta dacă prima nu e de neuitat!
Ross se uită chiorâs� la Alex.
– T� i-am spus, prietene, sună la doctor! Danny e bolnav din
dragoste.
Daniel î�s�i alină durerea sufletească luând î�ncă o furculit�ă plină
cu paste s� i zâmbindu-le î�ntr-o doară amicilor săi. Ross î�i era prieten
de pe vremea când erau la universitate s� i î�s�i depuneau jurământul la
frăt�ia Phi Delta. Mai mult decât oricine, î�n afară de Dumnezeu, Ross
î�nt�elegea zbuciumul lui Daniel legat de Emily. Lui î�i dăduse primul
vestea, când se î�ntorsese î�n camera de cămin, după prima î�ntâlnire
cu Emily. „Ea e fata cu care am să mă î�nsor.”
Ross î�l ascultase amabil, fără să chicotească s� i fără să-l conside-
re nebun. Nici î�n seara asta nu aduse î�n discut�ie, î�n prezent�a lui Alex,
ideile romantice, es� uate ale lui Daniel. Conversat�ia de la cină se î�n-
dreptă apoi spre serviciu ‒ student�ii lui Daniel s� i postul de la Institut,
reportajele lui Ross de la ziarul Birmingham Age-Herald s� i ambit�iile
de la bancă ale lui Alex ‒, apoi se î�ntoarse la adevărata dorint�ă din
inimile domnilor.
– Singurul lucru feminin pe care-l ating zilele astea e vârful mâ-
nus� ii unei femei când î�i dau banii peste ghis� eu, la bancă, zise Alex s� i
î�s�i duse furculit�a la buze simulând, ostentativ, un sărut.
– Cum m-am descurcat, băiet�i? Credet�i că pot să-mi amintesc
cum se face? Ce trebuie să facă un băiat, î�n zilele noastre, pentru o
î�ntâlnire?
– Să aibă bani! spuse Daniel, fără să-s� i fi cumpănit vorbele.
Dar nu-i păru rău. As� a reus� ise Saltonstall s-o facă pe Emily să-i
accepte cererea î�n căsătorie.
– Prives� te lucrurile as� a, Danny, băiete. Dacă numai de bani e
nevoie ca să-i cuceres� ti inima lui Emily, atunci ce fel de fată e? La
suflet, acolo unde contează. Ce fel de sot�ie s� i mamă ar fi? Ce s-ar î�n-
tâmpla dacă ai da de greu? Primul bărbat bogat s� i vesel i-ar fura
sentimentele, î�n timp ce tu ai fi plecat, rupându-t�i spinarea ca să o
scot�i la capăt. Ross străpunse aerul cu furculit�a, părul lui î�ntunecat
alunecând de sub stratul de pomadă s� i căzându-i greu peste frunte.
Nu, nu, mai bine te lipses� ti, colega! Crede-mă. Mai bine să afli acum
ce fel de femeie e Emily.
– Aici e aici. Emily pe care o cunos� team eu nu s-ar fi căsătorit cu
un bărbat pentru bani.
– As� a te-a făcut să crezi, colega. Eu cred că...
I� ntrebări s� i răspunsuri, discut� ii, râsete, î�ncercări de a stabili
dacă unul sau altul s-a căsătorit din dragoste, pentru bani sau frumu-
set�e. Dacă o femeie se putea mărita pentru bani, atunci de ce n-ar
putea s� i un bărbat să se î�nsoare pentru frumuset�e?
– Cu cât un flăcău are mai mult�i bani î�n cont, cu atât î�i e mai fru-
moasă mireasa, insistă Alex. Văd asta î�n fiecare zi.
Conversat�ia despre dragoste se transformă pe negândite î�ntr-o
conversat� ie despre sport. Discut� ia era acompaniată de clinchetul
paharelor s� i zăngănitul tacâmurilor de argint pe farfuriile de port�e-
lan s� i î�nmiresmată de lumânările ce se topeau s� i de aromele de ustu-
roi, vin s� i pâine caldă.
Atmosfera intimă din î�ncăpere, î�ncălzită de muzică s� i râsete, î�i
pătrunse lui Daniel î�n suflet s� i-i mai ridică moralul. Ross s� i Alex se
dovediseră a fi prieteni mult mai buni decât reus� ise să fie el î�n ultima
vreme. Aveau dreptate. Emily nu era singura fată frumoasă, bună,
isteat�ă s� i iubitoare din Birmingham.
Doar că... Daniel dădu pe gât ultimul strop de vin. Doar că râsul
ei melodios î�ncă î�i mai răsuna î�n urechi î�n fiecare noapte, î�nainte să
adoarmă.
Ea fusese piedestalul pe care-s� i clădise toate visurile s� i planurile.
Uneori, seara, când î�s�i ridica privirea din lucrările pe care le corecta
la lumina lămpii, se simt�ea de parcă i-ar fi bătut numai jumătate de
inimă.
I�n timp ce ospătarul strângea farfuriile, Ross î�s�i trecu î�n revistă
planurile s� i medită la ce ar putea face bun pentru viitorul său. Daniel
aminti, î�n treacăt, că s-ar putea să-s� i continue studiile s� i eventual va
urmări să obt�ină o catedră plină. I�l interesa s� i politica.
Rachel Hauck 179
Numai că, oricât se străduia să-s� i imagineze viitorul, chipul lui

Emily nu-i dădea pace s� i-i distrăgea atent�ia.
Chiar atunci, Alex, care se lansase î�ntr-o prelegere despre cum
pot�i avansa la bancă, scoase un fluierat melancolic s� i dădu din cap
spre us� ă.
– Uite un om norocos! Plin de bani, judecând după croiala cos-
tumului, s� i î�nsot�it de o zeit�ă de femeie. Trebuie să fac rost de bani, ca
să mă dau mare!
– Curaj, Alex, nu se reduce totul la...
I�ndemnul i se opri lui Daniel pe buze când se î�ntoarse spre us� ă
s� i privirea î�i ateriză pe bărbatul î�n smoching s� i cu joben pe cap. Parcă
toată lumina din î�ncăpere se adună pe fat�a nou-venitului.
– E Saltonstall! s� opti el.
Ce căuta aici după miezul nopt�ii? Cu ea? Nu-i mai văzuse din
ziua î�n care vorbise cu Emily la Newman’s s� i o prevenise.
Nici tatăl, nici fratele lui, ofit�eri de polit� ie, nu văzuseră s� i nu
auziseră nimic legat de activităt�ile speciale ale lui Phillip Saltonstall.
– Saltonstall? Care dintre ei ‒ tatăl sau fratele? î�ntrebă Ross î�n-
torcându-se s� i aplecându-se să î�l vadă mai bine.
– Nu e fratele. Nici tatăl, spuse Daniel s� i se î�ntoarse cu spatele la
us� ă. Ce lepădătură de doi bani! E Phillip.
– Phillip? Care e logodit cu prietena ta? s� opti Alex ceva cam tare,
î�n timp ce-s� i î�ntindea gâtul să vadă mai bine. Deci, ea e Emily? Nu-i de
mirare că es� ti bolnav din dragoste, colega! Mi-e milă de tine!
– Aceea nu e Emily.
Daniel î�s�i î�mpinse deoparte paharul de vin, î�ntinzându-se după
cel de apă. Gura î�i era ca un des� ert, inima î�i bătea să-i spargă pieptul,
iar nervii î�i erau î�ntins� i la maximum.
– Es� ti sigur că acela e Phillip? Ai zis că nu-l cunos� ti, zise Ross
aruncând din nou o privire spre us� ă.
– Nu personal, nu. Daniel î�s�i sprijini mâinile pe masă s� i se ridică
î�n picioare. Dar el este.
Pastele i se î�ntăriseră î�n burtă s� i î�s�i simt�ea toate mis� cările lente
s� i î�nt�epenite, dar n-avea de gând să-l lase pe Saltonstall să scape cu
minciuna.
– S� i a sosit momentul să-l cunosc!
– Ce-o să faci?
– Nu s� tiu.
Daniel se strecură printre mesele acoperite cu fet�e de masă î�n
pătrăt�ele, pe care se revărsa lumina prelungă s� i subt�ire a lumânărilor.
La intrarea î�n restaurant, s� eful de sală î�i conducea pe Phillip s� i
pe î�nsot�itoarea sa prin umbrele slabe. Pentru o clipă, Daniel se gândi
să-i acorde lui Phillip prezumt�ia de nevinovăt�ie. Poate că femeia era
doar o veris� oară sau o prietenă. Cu toate că felul intim î�n care-s� i t�inea
mâna pe s� oldul ei î�i spunea altceva. Apropiindu-se, Daniel î�s�i drese
glasul.
– Paul! Scuză-mă, Paul. Sunt eu, Daniel.
Phillip se opri s� i se uită î�napoi, î�n timp ce-i mângâie femeii umă-
rul gol.
– Paul, nu-t�i amintes� ti de mine? zise Daniel zâmbind larg s� i î�i
î�ntinse mâna.
– Mă tem că nu. Mă confunzi cu fratele meu, răspunse Phillip s� i
dădu mâna cu Daniel, strângându-i-o cu putere.
– Da, sigur, Phillip. Iartă-mă. Eu sunt Daniel Ludlow.
– Jucătorul de baseball de la Barons. Te-am văzut jucând.
– Chiar as� a?
Cu oricare altă ocazie, ar fi fost flatat. Nu î�nsă s� i î�n seara asta.
– Să fac o reverent�ă triumfală sau să mă fac mic de rus� ine? zise
Daniel s� i î�s�i vârî� degetele î�n buzunarele vestei, î�nclinându-s� i capul î�n
fat�a femeii.
Era frumoasă, zveltă s� i blondă, cu ochi albas� tri cristalini s� i buze
ros� ii ca rubinul.
– O reverent�ă. Ai aruncat pentru un no-hitter, spuse Phillip cu
admirat�ie.
– I�nseamnă c-a fost un joc bun, conchise s� i se î�ntoarse apoi că-
tre femeie. I�mi pare rău că v-am deranjat, domnis� oară!
– Deloc, zise ea cu o rafinată dict�ie yankee. Phillip s� i Paul sea-
mănă î�ntr-un fel. Amândoi sunt atât de chipes� i!
Se lipi de Phillip, iar Daniel se as� teptă să-l vadă că se crispează
sau se retrage, dar el nu făcu decât să o strângă s� i mai aproape de el.
– Hai, draga mea! o î�ndemnă Phillip î�ntorcând-o spre s� eful de
sală, care î�i as� tepta, s� i către us� a deschisă a unui separeu. Masa e
pregătită.
– A fost o plăcere să vă cunosc.
Rachel Hauck 181
Daniel î�i prinse us� or degetele, î�nclinându-se să-i sărute mâna.

– Domnis� oară...
– Graves. Emmeline Graves.
Emmeline.
– Sper să ne mai î�ntâlnim!
– Bineî�nt�eles! Phillip, se poate să ni se alăture? chicoti ea, î�n timp
ce Phillip o strânse de mână s� i o î�mpinse î�ncetis� or spre separeu, pro-
testând î�mpotriva sugestiei sale printr-o s� oaptă răgus� ită.
Odată î�ntors la masă, Daniel smulse scaunul, iar picioarele aces-
tuia zăngăniră pe podeaua pietruită. Format�ia cânta o piesă lentă, de
dans.
Alex ridică privirea din meniul cu deserturi.
– S� i de aproape e de vis?
– Foarte atrăgătoare.
Daniel aruncă o privire î�napoi, spre locul î�n care î�i î�ntâlnise pe
Phillip s� i Emmeline.
– I�n orice caz, el e un ipocrit.
– As� adar, ce vei face, amice? Expresia lui Ross era î�n ton cu um-
brele din î�ncăpere. O să stai aici, bombănind?
– Trebuie să-i spui! Adică lui Emily, zise s� i dădu cu pumnul î�n
masă. Fii eroul ei! Recuceres� te-o! Spune-i cu ce ticălos se mărită!
– S� tie deja.
– S� tie? Atunci de ce e cu el? vorbi Alex zgomotos, făcându-i
semn ospătarului când trecu pe lângă ei. Trei felii de tort de ciocolată,
vă rog!
– L-am văzut cu ea pe 19th Street, acum câteva luni, s� i erau des-
tul de intimi. I�n miezul zilei, t�ine minte! Apoi m-am î�ntâlnit din î�n-
tâmplare cu Emily. Aflu că l-a văzut s� i ea. M-a î�ntrebat dacă Phillip are
o amantă s� i i-am zis că da. Apoi mi-a zis că sunt mincinos, explică –
Daniel s� i î�s�i privi prietenii. As� a că mai are rost să-i povestesc despre
seara asta? Nu va vrea să s� tie. I�n plus, se va simt�i umilită, iar eu n-o să
mă aleg cu nimic. „Bună, Emily, am ies� it aseară cu Ross s� i Alex s� i l-am
văzut pe Phillip cu o femeie uimitor de frumoasă, pe nume Emmeline.
Ai vrea să mergem la Strand să vedem un film?” zise Daniel clătinând
din cap s� i trecându-s� i degetele printre cârliont�i. Nu, pur s� i simplu nu
pot s-o fac!
Dar ceva tot trebuia să facă! Doamne, ce trebuie să fac?
– Presupun că ai dreptate. N-ai cum să câs� tigi, nu-i as� a? spuse
Ross.
– Nicio s� ansă!
Daniel se simt�ea prins î�n capcană. Blestemat, s� i dacă-i spunea.
Blestemat, s� i dacă nu-i spunea.
– Tot ce pot să sper e că ea va afla, nu-i as� a?
– S� i mai bine, roagă-te să afle, zise Alex.
Daniel se lăsă î�n spătar, gândindu-se la î�ntreaga seară, s� i un
zâmbet î�i î�ncălzi sufletul. Dacă ar fi fost după el, ar fi stat acasă î�n
seara asta s� i ar fi citit o carte. Cedase, î�n schimb, insistent�elor lui Ross
să iasă, să se distreze. Daniel î�s�i bătu pe spate prietenul.
– I�t�i rămân dator, colega! Pentru că m-ai convins să ies î�n seara
asta.
Câteodată, norocul aducea un om î�n locul potrivit, la momentul
potrivit. Alteori, o făcea un prieten. Cel mai adesea î�nsă, se gândi Daniel,
erau la mijloc pronia lui Dumnezeu s� i grat�ia Lui nemărginită.
M
Charlotte
Zăngănitul ces� tilor de ceai se auzea prin perete. Doamna Pettis
t�inuse mort�is� să facă ceai.
– Pot să v-ajut? strigă Charlotte, foindu-se pe marginea canape-
lei de mohair tocit. Genunchiul i se lovi de măsut�a de cafea, cu muchii
ascut�ite. Fiecare locs� or din cameră era ticsit cu mobilă. Charlotte nu-
s� i dădea seama cum reus� ea bătrâna cofetăreasă să se mis� te prin casă
fără să dea peste vreun scaun sau vreo masă.
Camera lungă s� i î�ngustă mirosea a drajeuri de lămâie. Draperi-
ile de dantelă atârnau mototolite la ferestre, iar mileurile de un alb
cenus� iu acopereau brat�ele fotoliilor s� i partea din spate a canapelei.
Chiar î�n fat�a lui Charlotte, Tim stătea pe un fotoliu demodat.
Folosindu-se de relat�iile lui de la primărie, aflase că ultimul proprie-
tar al companiei Celebrele Plăcinte ale doamnei Lewis fusese Aleta
Pettis. Tim o sunase luni dimineat�ă s� i, î�n după-amiaza aceleias� i zile,
Charlotte era deja la el î�n mas� ină, pe autostrada I-20, î�ndreptându-se
spre Irondale.
Rachel Hauck 183
– Sigur nu te deranjează că sunt aici? zise el, ridicându-se de

pe perna moale s� i trăgându-se pe marginea fotoliului.
Ea ridică din umeri, cercetând imaginile rustice de pe perete. O
cam deranja, dar...
– Ai putea să-t�i vezi roadele muncii.
Charlotte î�l privi cu atent�ie. Practic, insistase s-o aducă cu mas� i-
na ca să se î�ntâlnească cu doamna Pettis. Dar, de fapt, ce căuta el aici?
Era chiar atât de curios î�n legătură cu rochia de mireasă?
Frânturi din discut�ia cu Dix, de la prânz, î�i trecură lui Charlotte
prin minte.
– Ai grijă, Char, vei ajunge să crezi că te place!
– De unde s� tii că nu-i as� a?
Dixie ridică mâna lui Charlotte, fără inel.
– Proba numărul unu!
– Eu sunt cea care i-a î�napoiat inelul. El nu l-a cerut.
– Sigur că nu. I�ntr-o oarecare măsură, are s� i el o inimă. Nu pot�i
să anulezi o nuntă s� i să ceri î�napoi inelul, î�n aceeas� i seară. Trebuie s-o
faci din aproape î�n aproape.
– Dixie, el voia să rămânem logodit�i!
– Dar nu s� i să vă căsătorit�i! Alo, Charlotte, dacă nu se căsătores� -
te cu tine, nu te place! Niciun bărbat nu renunt�ă la o fată pe care s� i-o
dores� te cu adevărat.
– De unde s� tii?
– De la Jared. Mi-a dezvăluit codul bărbat�ilor, când eram î�n luna
de miere.
Charlotte se î�ntoarse î�ntr-o parte, î�ndepărtându-se de Tim.
Dacă nu se căsătores� te cu tine, nu te place.
– Poftit� i, tinereilor! Ceai. O, fursecurile, am uitat fursecurile!
Doamna Pettis schit�ă un semn cu degetul prin aer, î�ntorcându-se î�n
bucătărie. Nu sunt făcute î�n casă, î�mi pare rău s-o spun. A trebuit să
renunt� să mai fac prăjituri. S� i-acum, unde sunt fursecurile alea?
Us� ile dulapurilor se deschiseră s� i se î�nchiseră apoi la loc.
Tim î�s�i adulmecă ceaiul.
– Pare destul de amabilă.
– Nu cumva vrei să spui... inofensivă? Charlotte inhală aburii
fierbint�i s� i dulcegi ai ceaiului. Tim, n-are cum să-s� i amintească un
tort pe care l-a făcut î�n 1968. Sau î�n ’67. Sau când s-o fi î�nsurat Joel
Miller.
– Ai un nume. Asta va limita căutările.
– Un nume. Al mirelui. Chiar crezi că-s� i va aminti de mire? Pro-
babil nici nu l-a cunoscut.
– Hai s-o-ntrebăm! Să vedem ce zice.
Pentru optimism. S� i perseverent�ă. De-asta î�l luase cu ea.
– Poftit�i. Fursecuri. Doamna Pettis t�inea î�n mână un pachet de
Oreo, legat cu un elastic. Se clătină, î�ntinzând mâna să se sprijine de
un fotoliu. Din când î�n când, î�mi mai pierd echilibrul. Desfăcu elasti-
cul verde s� i vărsă biscuit�ii pe o farfurie de port�elan din set cu ces� tile,
pe toate zărindu-se, s� ters, acelas� i desen cu floarea miresei. Vret�i să
vorbim, as� adar, despre compania doamnei Lewis.
– Da, doamnă, zise– Charlotte, apoi î�s�i puse î�n poală farfurioara
s� i ceas� ca s� i căută î�n pos� etă cartea de vizită a firmei. Am găsit cartea
asta de vizită î�ntr-un cufăr vechi, î�mpreună cu o rochie de mireasă s� i
un set de plăcut�e de identificare.
– O, Doamne! exclamă doamna Pettis s� i î�s�i trecu degetul peste
tipăritura î�n relief de pe cartea de vizită. N-am mai văzut una din
astea de ani de zile! zise, iar ochii î� i scânteiau când î� s� i ridică
privirea.
– Cunoas� tet�i numele de Joel Miller, doamnă Pettis? E numele de pe
plăcut�ele de identificare. E cumva rudă cu dumneavoastră? Poate e că-
sătorit cu fiica dumneavoastră?
– Eu n-am nicio fiică. Iar pe fiul meu î�l cheamă Pettis, fires� te. Nu
cunosc niciun Miller. Cel put�in niciun Joel. Sigur, memoria mea nu
mai e ce-a fost cândva.
– A murit î�n 1969. Ucis î�n Vietnam.
– O, Doamne, e trist, foarte trist!
– Se poate să fi făcut un tort pentru nunta lui? Judecând după
data nas� terii s� i cea a mort�ii, e posibil să se fi căsătorit prin ’68.
– E posibil. Am făcut o mult�ime de torturi de nuntă când eram
tânără. Mai î�ntâi, când lucram pentru doamna Lewis, apoi când com-
pania era deja a mea. Aveam atât de mult�i client�i, foarte mult�i! Tot�i
ne s� tiau numele, fires� te, dar noi zâmbeam s� i le spuneam tuturor
Jimmy. Chiar s� i doamnelor.
Doamna Pettis râse cu mâna la gură, mestecându-s� i biscuitul.
Rachel Hauck 185
– S� tit�i că am calculat câte plăcinte am făcut î�n cei patruzeci de

ani cât am fost cofetăreasă? Două mii două sute de plăcinte. Dumne-
zeule, era să mă s� i î�nec de-atâta râs!
– S� i câte torturi de nuntă?
Charlotte voia să-s� i facă o idee cam ce s� anse erau ca bătrâna
Pettis să fi făcut tortul lui Joel Miller. Poate că asta ar ajuta-o să ajun-
gă la mireasa lui. Nu s� tia prea bine cum. Dar, dacă săpa destul de
adânc, poate avea să găsească un indiciu.
– O, sigur, aproape două mii de torturi! chicoti bătrâna. I�mi dă
sentimentul că am realizat ceva acolo, cât de mic. Nu mă simt�eam eu
chiar as� a de importantă, făcând ce putea să facă orice femeie î�n bucă-
tăria ei. Dar, put�in acolo, tot m-am mândrit cu asta. Am făcut cu grijă
fiecare plăcintă s� i fiecare tort. Mi-a plăcut mult cofetăria. A fost o
perioadă atât de tristă când toate afacerile s-au mutat din centru!
Toate clădirile alea mari, magazinele ca Loveman’s s� i Pizitz au pus
lacăt pe us� ă s� i s-au făcut nevăzute, de parcă nici n-ar fi existat.
– Vret�i să păstrat�i cartea asta de vizită, doamnă Pettis? î�ntrebă
Charlotte s� i î�i oferi femeii peticul acela de hârtie, rămăs� it�ă a zilelor ei
de glorie.
Mâna î�i tremură, î�ntinzându-se după cartea de vizită, iar ochii î�i
sclipiră.
– S� i-acum, cu ce pot eu să v-ajut, tinereilor? Vă căsătorit�i?
– Nu, nu, spuse Charlotte, suntem doar prieteni.
– Urma să ne căsătorim, dar...
– Suntem doar prieteni, i-o tăie –Charlotte, săgetându-l cu
privirea.
– Te-a î�ns� elat, dulceat�o? Doamna Pettis se î�ntinse să mai ia un
Oreo. I�mi pare rău, fiule, dar pari genul care î�ns� ală. S� tii, bărbat�ii chi-
pes� i, cu păr lung, as� a sunt de obicei.
Lui Charlotte î�i veni să râdă, dar Tim păru destul de surprins.
Bine i-a făcut!
– Nu m-a î�ns� elat, doamnă Pettis. S-a hotărât doar că nu e pregă-
tit pentru căsătorie. N-are decât treizeci s� i trei de ani.
Biscuit�ii aceia Oreo arătau din ce î�n ce mai bine. Charlotte se
î�ntinse să ia unul.
– A as� teptat fix douăzeci s� i patru de ore după ce mi-a sfărâmat
inima, ca să iasă la o î�ntâlnire.
– N-a fost o î�ntâlnire. Doar o cină î�ntre prieteni.
– Vai, făcu doamna Pettis.
– Fosta lui logodnică.
Charlotte strâmbă din nas, privind-o complice pe doamna Pettis.
I�n plus, î�i plăcea să-l vadă pe Tim rus� inat s� i stând ca pe ace.
– Vai, vai! repetă bătrânica, fluturând spre Charlotte un biscuit
pe jumătate mâncat. Trebuie să ai mare grijă la frumus� eii ăs� tia cu
părul bogat, ascultă la mine! La fel era s� i pe vremea mea.
– Am putea, vă rog, să ne-ntoarcem la problema noastră? inter-
veni Tim, trecându-s� i palmele prin păr, luă ceas� ca micut�ă de ceai î�n
mâna lui mare, apoi o puse jos. Doamnă Pettis, ne putet�i spune ceva
despre Joel Miller? Vă amintit�i de el? Era soldat, î�n Marină.
– Zici că a murit î�n război? Atât�ia bărbat�i buni pierdut�i î�n răz-
boi! Fratele meu a murit î�n război. I�n cel mare. De atunci, tata n-a mai
fost acelas� i om. Venea acasă de la ot�elărie, se as� eza pe fotoliul lui s� i
citea ziarul, apoi ies� ea pe verandă, se sprijinea de stâlp s� i se uita lung
dincolo de curtea vecinului, de parcă s� i-ar fi as� teptat fiul să se-ntoarcă
acasă. Câteodată cred că tânjea să fie cu el, departe de ot�elăria aia
î�mput�ită. A murit s� i el, vreo zece ani mai târziu. L-a doborât tubercu-
loza, ca pe atât�ia oameni din minerit. Pe vremea aia, un inel de ceat�ă
s� i fum plutea deasupra oras� ului. Voi, copii, vă mai aducet�i aminte?
Bănuiesc că suntet�i prea tineri! Mama nu putea nici măcar să agat�e
rufele pe sârmă fără să le murdărească fumul.
– Doamnă Pettis! zise Tim s� i se ridică. Vă mult�umim că ne-at�i
primit. Trebuie să mă î�ntorc la birou.
Care birou? Charlotte î�i aruncă privirea aceea care î�i ordona,
parcă, să stea jos!
– Fosta mea cofetărie e acum clădire de birouri.
– Da, cu apartamente de locuit la etaj, spuse Tim, as� ezându-se la
loc î�n fotoliu.
– Ei bine! Doamna Pettis adulmecă aerul, î�ncret�indu-s� i nările. Mă
î�ntreb dacă oamenii mai pot să simtă, î�n cărămizile bătrâne, aroma
de plăcinte la cuptor. Pe vremuri, spuneam că, atunci când ceva se
coace, î�mprăs� tie aroma raiului, povesti bătrâna râzând, hoinărind pe
aleea amintirilor, î�n compania unor oameni care mai trăiau doar î�n
inima ei. Obis� nuiam să î�mpodobim totul de Crăciun. Cu ghirlande s� i
bomboane. Aveam o competit�ie cu Newberry’s s� i Mary Ball Candies.
I�n centru se petrecea totul. Sigur, pe vremea aia, atmosfera era î�ncăr-
cată de tensiuni rasiale. Centrul a devenit de-a dreptul î�nfricos� ător
Rachel Hauck 187
după ce a explodat o bombă la biserică s� i polit�is� tii au asmut�it câinii

asupra oamenilor. Dar zilele alea s-au dus. Aleluia!
Charlotte se uită pe furis� la Tim. Doamna Pettis n-avea să-i aju-
te, nu-i as� a?
– Vă mult�umim din nou, doamnă Pettis!
Duse ces� tile î�n bucătărie. Apoi se î�ndreptă spre us� ă, unde o as� -
tepta Tim.
– Ne-a făcut plăcere să vă cunoas� tem.
Sperant�a i se stinse. Ce avea să facă acum? Unde l-ar putea găsi
pe Joel Miller? Ar trebui să angajeze un detectiv? Nu făcuse asta nici
măcar ca să-s� i găsească propriul tată.
– Doamnă Pettis, trebuie să plecăm.
Tim apăsă pe clant�ă. Charlotte î�s�i atârnă geanta sub brat� , arun-
cându-i o ultimă privire bătrânei cofetărese.
– Ce păcat! Am podul plin cu arhivele de la cofetărie, î�ncepând
din 1939. Joel Miller al vostru s� i mireasa lui sunt sigur acolo!
M
– T� i-a plăcut cum a procedat? spuse Tim când ajunseră la capă-
tul scării î�nguste a podului. Dădu la o parte mai multe cutii, ca să facă
o potecă. O, copii, nu-mi mai amintesc niciun client, le spuneam tutu-
ror Jimmy. Apropo, am î�n pod arhive ce se î�ntind pe s� aizeci de ani.
– Opres� te-te! Es� ti iritat doar pentru că a zis că bărbat�ii ca tine
sunt infideli.
– A zis că bărbat�ii care arată ca mine sunt infideli, zise Tim s� i
î�mpinse cu piciorul o cutie.
– As� a, răzbună-te pe cutie!
– E foarte cald aici. N-am putea să găsim mai repede orice-am
căuta s� i să plecăm? o î�ntrebă Tim î�n timp ce se ducea spre rafturile de
pe perete.
– Hei, es� ti liber să pleci oricând, Tim! Eu o să caut o factură,
ceva, orice cu numele lui Joel Miller s� i al miresei sale. Du-te dacă
trebuie!
– S� i tu cum te î�ntorci?
– Cu autobuzul. Cu taxiul.
Charlotte inspectă î�ncăperea, pe sub stres� inile calde. Ferestre
mici s� i rotunde, aflate de-o parte s� i de alta a podului, lăsau î�năuntru
suficientă lumină î�ncât să vadă. Tim î�s�i croia drum printre mobile ca
să ajungă la o veioză cu picior, î�n stil Tiffany, aruncată lângă un balan-
soar lat, din lemn de salcie.
– Uită-te î�n stânga, Tim! Nu e un gramofon Victrola? S� i un radio
Westinghouse.
– Bunicul meu avea unul din astea î�n garaj, zise Tim s� i răsuci,
dus pe gânduri, butoanele radioului.
Costume vechi, rochii decolorate s� i un palton cu es� arfa s� i mănu-
s� ile vârâte î�n buzunare atârnau pe o sfoară, î�ntinsă î�ntre colt�urile
acoperis� ului.
– S� i oamenii se mai î�ntreabă dacă putem călători î�n timp! Ar
trebui să vină aici să vadă! Charlotte î�s�i descheie sacoul Malone & Co
s� i î�l dădu jos, agăt�ându-l de balustradă. Cred că ce căutăm noi se află
pe rafturile alea, Tim! strigă ea arătând spre peretele din partea opu-
să. Uitându-se de jur î�mprejur, surprinse privirea lui Tim at� intită
asupra ei. Ce e? Charlotte î�mpinse o cutie cu haine î�mpăturite.
– Când i-am spus doamnei Pettis că urma să ne căsătorim, n-am
vrut să te supăr.
– Nu putem să găsim pur s� i simplu arhivele cofetăriei? zise
Charlotte s� i făcu din nou semn spre rafturi. Cutiile astea arată oficial,
nu-i as� a?
– As� a mă gândeam s� i eu. Tim traversă î�ncăperea s� i scoase prima
cutie de pe raftul de jos. Dap, arhive de la cofetărie! S� i sunt datate! Pe
cutie scrie 1959.
O deschise s� i scoase o factură.
– Decembrie 1959. Toate astea sunt din 1959.
– Bine, hai să găsim ’67, ’68, s� i ’69 s� i să vedem dacă putem să
dăm de Joel Miller.
Charlotte se î�ntinse după o cutie din dreapta ei, aflată două
rafturi mai sus.
Era marcată 1967. I�i dădu drumul pe podea s� i î�ngenunche lân-
gă ea.
– Doamne, multe plăcinte s� i torturi a mai făcut!
Tim o privi peste umăr, din locul î� n care era, chiar lângă
rafturi.
– Ai găsit ceva?
Rachel Hauck 189
– Poate, spuse Charlotte, cu degetele zburându-i printre facturi.

Le-a ordonat pe luni.
Tim se î�ntinse după cutia pe care scria 1968.
– Mi se pare atât de firesc să fiu cu tine. Uit că suntem... s� tii tu.
Despărt�it�i.
– I�ncearcă să t�ii minte, Tim, te rog!
Pe lângă faptul că î�ndosariase facturile pe luni, doamna Pettis le
mai s� i aranjase î�n ordine alfabetică.
– Se pare că a î�ndosariat comenzile de torturi de nuntă după
numele de familie al miresei.
– Dar noi nu s� tim numele de familie al miresei.
Charlotte ridică privirea, zâmbind.
– I�l s� tim î�nsă pe cel al mirelui, iar doamna Pettis a scris numele
mirelui sub cel al miresei.
– Am dat lovitura! Acum, dacă-l putem găsi pe Joel Miller...
Charlotte, dar dacă doamna Pettis nu le-a făcut tortul?
– S� s� s�, n-o spune cu voce tare! Aduce ghinion.
Charlotte răsfoi facturile din iulie s� i august ’67. Nimic.
– E din cauza ei? î�ndrăzni să î�ntrebe, fără să se uite î�nsă la Tim.
– A ei? Despre ce vorbes� ti?
Charlotte oftă. Zgomotos.
– A lui Kim? Nu, n-am amânat nunta din cauza ei, accentuă el,
imitând tonul lui Charlotte. T� i-am spus, nu m-a sunat decât după ce
am... vorbit noi. Am nevoie să pun nis� te lucruri î�n ordine, Char. Nimic
mai mult.
Se î�ntoarse cu fat�a spre el. Ochii lui albas� tri o cercetau de sub
sprâncenele î�nchise la culoare s� i păreau că o privesc până-n străfun-
dul inimii.
– I�mi pare rău că te-am rănit. Chiar î�mi pare rău.
– Te cred.
Charlotte se î�ntoarse la cutia ei, răsfoind facturile.
– Dar s-a terminat î�ntre noi. Mergem mai departe. Mai bine să
aflăm î�nainte de nuntă că nu ne potrivim, decât după.
De ce nu putea să fie supărată pe el? Sau cel put�in să ridice un
zid î�ntre ei? Dar el reus� ise să-i topească hotărârea doar cu farmecul
său.
Tim deschise capacul unei cutii.
– N-am zis niciodată că nu ne potrivim. Cred că ne potrivim
destul de bine. Eu doar...
– Tim, am venit aici să aflăm cu cine s-a î�nsurat Joel Miller. Hai
să facem numai asta! zise Charlotte s� i se î�ntoarse la facturile sale.
De parcă ar fi putut citi cu ochii î�n lacrimi.
Tăcut�i s� i î�ngândurat�i, verificară cutie după cutie. Când, brusc,
fos� netul hârtiei subt�iri î�ncetă.
– Bună, comoară!
Tim ridică o factură î�n lumina fierbinte s� i difuză ce răzbătea
prin ferestrele mici.
– Ai găsit-o? Serios?
Charlotte se aplecă peste umărul lui să o vadă. Apa de colonie i
se strecura prin t�esătura cămăs� ii Oxford, î�n timp ce ea î�s�i odihnea
palma pe rotunjimile musculoase, familiare, ale brat�ului său.
I�s�i lăsă mâna să cadă. Despărt�irea pusese capăt clipelor sale cu
Tim, dar nu s� i dorint�elor inimii ei.
– Ia să vedem! spuse Tim, uitându-se î�n sus la ea, cu ochi
mângâietori.
Charlotte î�s�i î�nfipse degetele î�n genunchi. Dacă nu era atentă,
avea să facă o gres� eală s� i să se î�ndrăgostească.
– Mireasa. Hillary Saltonstall. Mirele. Joel Miller. Au comandat
un tort de nucă de cocos cu multă glazură. Uite, multă e subliniat de
trei ori. Tim atinse hârtia cu degetul, cu un zâmbet ca o rază albă. Se
va ridica î�n dimineat�a nunt�ii. 8 septembrie 1968, citi Tim, apoi se
sculă s� i o cuprinse cu brat� ul, sărutând-o pe frunte. Ne-am găsit
mireasa!
Realiză apoi ce a făcut s� i î�i dădu drumul, cu un „Scuze” timid, î�n-
tinzându-i factura.
– N... n-are nimic.
Charlotte î�s�i s� terse de pe piele arsura de foc a buzelor lui. Dar
nimic nu i-o putea scoate din inimă. Opres� te-te! Concentrează-te!
Gândes� te! Rochia! Aici e vorba despre rochie!
– Joel Miller, Hillary Saltonstall. E o notă la sfârs� it: Comandă
urgentă, mirele pleacă î�n Vietnam.
Asta î�i î�ndepărtă inima de Tim. Joel Miller se grăbise să facă
nunta î�nainte să plece la război.
– Când ai spus că a murit?
Rachel Hauck 191
– I�n aprilie ’69.

– S� ase luni mai târziu.
Ochii lui rămaseră fixat�i pe factură, de parcă bucata aceea de
hârtie i-ar fi putut dezvălui cumva trecutul.
– Crezi că s-au căsătorit î�ntr-adevăr? Ai zis că rochia nu pare
purtată.
– Sau modificată, zise Charlotte s� i luă factura din mâna lui Tim.
E posibil ca o rochie să se potrivească de la o mireasă la alta fără mo-
dificări, numai că e extrem de put�in probabil. Ceva tot trebuie schim-
bat. Tivul. Corsajul. Ceva. Dacă nu cumva rochia nici n-a fost făcută î�n
1912, iar vânzătorul de la licitat�ie doar a scornit o poveste ca să mă
păcălească s-o cumpăr.
Tremura. Cu toate că făcuse pas� i important�i spre descoperirea
poves� tii acestei rochii, se simt� ea î�ncă la kilometri depărtare de
adevăr.
T� inea, î�nsă, î�n mână o bucată din viat�a unui om pe care istoria s� i
timpul î�l uitaseră. I�n afară de „Sot�ia Ta”, care postase pe pagina lui
Joel. I�n afară de Dumnezeu.
– Crezi că doamna Pettis mă va lăsa s-o iau? S-o î�mprumut,
măcar.
Tim potrivi capacul cutiei la loc s� i o puse î�napoi pe raft.
– De ce nu? E motivul pentru care am venit.
Ajunsă î�n dreptul scărilor, Charlotte î�s�i luă sacoul s� i î�l atârnă pe
brat� .
– Pe pagina pe care am găsit numele lui Joel, scria că trupul său
nu a fost niciodată recuperat.
– Cred că asta trebuie să fie î�ngrozitor pentru o proaspătă mi-
reasă, zise –Tim, se apropie de ea s� i î�i dădu părul la o parte de pe
umeri, apoi î�s�i retrase î�n grabă mâinile s� i le băgă î�n buzunare. Es� ti
gata?
– Da.
I�n podul acela vechi se făcea din ce î�n ce mai cald.
Capitolul cincisprezece
S âmbătă, chiar î�nainte de prânz, Charlotte parcă pe ale-

ea din fat�a casei lui Hillary Saltonstall din Crestline.
Drumul unduia ca un râu de beton prin fat�a casei din cărămidă s� i
străbătea peluza luxuriantă s� i î�ngrijită. Stejari s� i ulmi umbros� i camu-
flau casa, alungând soarele amiezii s� i căldura tot mai viguroasă, de
mai.
Charlotte coborî� din mas� ină, iar pantofii cu toc jos se auzeau
bocănind pe alee. I�s�i dăduse jos sacoul, abandonându-l pe scaunul
din dreapta.
Adierea vântului din acea zi senină transfigură lumina s� i î�i linis� ti
emot�iile. Pe drum, croise î�n minte un interviu cu Hillary, plănuind
cum să sape î�n trecutul femeii. Lucru care î�i permise lui Charlotte să
ignore faptul că se î�ntorcea ea î�nsăs� i î�n propriul trecut ‒ vechiul ei
cartier Crestline.
Ca să ajungă acum aici, î�i sunase la rând pe tot�i cei cu numele
Saltonstall din cartea de telefon, până când dăduse de o mătus� ă î�n
vârstă a lui Hillary, care î�i ascultase cu amabilitate povestea, apoi,
după câteva î�ntrebări, î�i dăduse numărul de telefon al nepoatei sale.
Faptul că Hillary locuia î�n cartierul copilăriei lui Charlotte, car-
tierul î�n care ea se jucase cu prietenii s� i se plimbase pe bicicletă,
faptul că era posibil ca Hillary să-i fi făcut mamei semn cu mâna când
trecea cu mas� ina pe stradă, nu-i produse lui Charlotte nicio emot�ie.
Până acum.
Merse până la marginea aleii s� i se opri exact î�n punctul î�n care
strada Baker se intersecta cu Monarch. La s� apte case distant� ă, pe
partea dreaptă, se zărea o căsut�ă albă cu ornamente din cărămidă
ros� ie, verandă din ciment s� i un leagăn din scândurele.
Charlotte î�s�i î�ncordă simt� urile să audă, să vadă, să miroasă
esent�a acelei case. I�nsă nu-i reveniră î�n minte decât nis� te instantanee
neclare.
Rachel Hauck 193
Etajul, camera cu alcov, odinioară roz, cu margarete galbene ce

cres� teau din „pământul” scândurilor maronii ale parchetului.
Mama, stând pe alee, î�mbrăcată î�n blugii ei strâmt� i s� i tricoul
scurt, strigând după Charlotte să se grăbească acasă, că era gata
masa.
Charlotte miji ochii î�n lumina unduitoare a amiezii. S� apte case
mai jos, numai peret�ii î�s�i mai aminteau de vocea mamei.
Aruncând o privire î�n spate, spre casa lui Hillary, cu vântul răvă-
s� indu-i părul peste fat�ă, se î�ntrebă oare cât timp trăise Hillary aici. Să
o fi î�ntâlnit vreodată tânăra Charlotte pe doamna Joel Miller, văduva
de război î�ndurerată?
Numai că pe Hillary o chema Warner acum. Nu Saltonstall. Nici
Miller.
Charlotte î�s�i scoase telefonul din geantă s� i o sună pe Dix. I� i
intră, î�nsă, direct căsut�a vocală. Dixie avea î�n după-amiaza aceasta
o î�ntrevedere cu o clientă nouă, as� a că, cel mai probabil, se pregătea.
Charlotte î�nchise, fără să lase vreun mesaj, se uită lung la telefon,
apoi î�l sună pe Tim.
– Bună!
Ezitant. I�n as� teptare. Pe fundal se auzeau motoare ambalate de
motociclete.
– Unde es� ti? î�ntrebă Charlotte dându-s� i părul la o parte de pe fat�ă.
– Pe pistă. Tu unde es� ti?
– Stau pe bordură, la intersect�ia dintre străzile Baker s� i Monarch.
– Ai sunat-o deci?
Vocea lui Tim deveni mai puternică, pe măsură ce huruiala de
motoare din fundal se estompa.
– Locuies� te la s� apte case mai sus de cea î�n care am crescut eu.
Casa î�n care locuiam când a murit mama.
El fluieră.
– Ai s� tiut asta când te duceai acolo?
Vocea lui de tenor, catifelată, se topi î�n sufletul lui Charlotte ca
un caramel dulce.
– Până acum nu m-am gândit serios la asta. E ciudat să mă aflu
aici, Tim. N-am mai fost aici de când a murit mama.
O lovitură adâncă s� i î�năbus� ită răsună din telefonul lui.
– Hei, Charlotte, pot�i să as� tept�i o secundă?
Ea auzi un freamăt, apoi: „Vorbesc la telefon, omule!”
Conversat�ia î�ndepărtată, î�n surdină, î�i dezvălui că Tim trebuia
să î�nchidă s� i să se ducă pe pistă. Urma turul lui de î�ncălzire.
– Char, î�mi pare rău, dar î�ntr-o secundă trebuie să plec. As� a
deci... e ciudat?
– I�ntr-un fel, da, de parcă mama ar trebui să fie î�ncă aici. I�n că-
sut�a aia albă din cărămidă. Dar nu este. Ce e mai rău e că nu-mi amin-
tesc mare lucru din vremea î�n care locuiam acolo.
– S-a dus demult, Charlotte. Ai fost o fetit� ă care s� i-a pierdut
mama. Acum es� ti o femeie care-s� i croies� te drum î�n viat� ă s� i are
succes.
– Dar unei fete n-ar trebui să-i treacă dorul de mama ei.
– Cine spune asta? Charlotte, oamenii trec î�n fiecare zi peste
plecarea sau moartea mamelor s� i tat�ilor, a frat�ilor, a prietenilor. Să
mergi mai departe face parte din viat�ă.
– Cu moartea e altceva. Mi-am pierdut amintirile despre ea,
Tim! Mă-ntreb dacă nu cumva amintirile despre ea nu sunt altceva
decât o imagine, un ideal inventat de mine. I�ncerc să văd limpede
ceva din trecutul meu s� i, pur s� i simplu, nu reus� esc. Nu o simt pe ea.
– Poate că e o binecuvântare.
Pocnetul greoi al us� ii camionului o avertiză pe Charlotte că ape-
lul se va î�ncheia curând.
– Dar amintirile sunt tot ce am. De fapt, ele sunt familia mea.
– I�t�i vei face amintiri noi. Vei avea o familie nouă... cândva, zise,
iar cuvintele i se poticniră.
Prietenul Tim se lupta cu Logodnicul Tim.
– Hei, tu trebuie să pleci, s� i eu la fel. Mult�umesc că mi-ai răspuns.
– Da, Charlotte... ori... oricând ai nevoie!
– Distract�ie plăcută! Ai grijă, da? Acum, că es� ti prietenul, s� i nu
logodnicul meu, pot să-t�i spun că nu-mi place deloc pasiunea ta pen-
tru cursele Dirt-Track. Sunt atât de periculoase!
El râse, iar vocea lui de tenor î�i dădu curaj.
– S� i-acum î�mi spui? Carevasăzică, aveai de gând să-l las� i pe lo-
godnicul Tim să-s� i ris� te pielea, î�n schimb, sot�ului Tim să-i spui: „I�n
niciun caz, băiete!”?
– Nu m-am gândit as� a departe. Dar probabil că da. Ceva de ge-
nul ăsta.
Rachel Hauck 195
– Ar fi trebuit să-mi spui. Amuzamentul din vocea lui se stinse.

Astea-s lucruri pe care o fată ar trebui să i le spună iubitului ei.
– Când să fi făcut asta? Ne-am cunoscut, am vorbit, ne-am săru-
tat, ne-am logodit.
– Nu-t�i mai bate capul, Charlotte! Oricum, am impresia că nu
faci decât să demonstrezi că am avut dreptate cu amânarea nunt�ii.
– I�nchid acum. S� i, Tim... Ai grijă de tine!
Auriul soarelui păli când un nor cenus� iu răsări, plutind î�n deri-
vă s� i î�ntinând cerul albastru.
– Baftă cu Hillary! Fii tu î�nsăt�i! Te va î�ndrăgi negres� it.
Charlotte î�nchise s� i vârî� apoi telefonul la loc î�n pos� etă. Când î�s�i
ridică ochii, o femeie î�naltă s� i subt�ire, cu păr grizonant, o privea de la
marginea peluzei.
– Tu es� ti Charlotte?
– Da, iar dumneavoastră suntet�i doamna Warner?
Charlotte se î�ndreptă spre ea s� i-i î�ntinse mâna, surprinsă de la-
crimile ce străluceau î�n ochii femeii.
– Te rog, spune-mi Hillary!
Purta blugi, o bluză s� i tenis� i albi de pânză. Părul scurt î�i flutura
liber î�n vânt s� i i se cârliont�a de jur î�mprejurul chipului. I�n ochii că-
prui i se citea bunătatea.
– Pot să te î�ntreb ce e as� a interesant pe stradă?
Amintiri.
– Am locuit î�n casa albă de pe dreapta ‒ cea cu cărămizi ‒ când
eram fetit�ă.
Razele aurii ale soarelui î�nvinseră norul de ploaie rătăcitor.
– Chiar as� a? Hillary păs� i pe stradă, aplecându-se să vadă pe
după copaci s� i pe după o mas� ină aflată î�n trecere. Eu s� i Greg ne-am
mutat aici acum douăzeci de ani s� i erau o mult�ime de copii alergând
pe străzi, mergând pe biciclete. Tot�i au plecat acum. De fapt, zise s� i î�s�i
lipi vârful degetelor de buze, era o fetit�ă slăbut�ă, cu părul î�nchis la
culoare, care se plimba cu o bicicletă violet prin cartier. Pedala, zor-
năind î�ncolo s� i-ncoace. Hillary î�s�i plesni s� i frecă palmele. Obis� nuiam
să-i spun sot�ului meu că, dacă vom avea o fetit�ă...
– Eu am avut o bicicletă violet, spuse Charlotte. S� i părul lung s� i
î�nchis la culoare.
– I�t�i ajungea până la mijloc. Nu-l t�ineai niciodată prins î�n coadă,
spuse Hillary s� i o privi cu atent�ie.
– Niciodată.
– Ei bine..., î�ncepu ea, iar privirea i se î�ngustă. Tu erai, as� adar.
Cum ai...
– Lumea e mică.
Lui Charlotte î�ncepu să-i bată inima cu putere.
– I-am spus lui Greg că, dacă vom avea vreodată un copil, as� vrea
să fie o fetit�ă ca aceea. De pe bicicleta violet.
Lui Charlotte î�i plăcu ideea.
– I�mi amintesc de mirosul de grătar care venea vara din curtea
voastră. Iar de Crăciun, casa voastră avea cele mai drăgut�e decorat�i-
uni s� i cele mai multe luminit�e.
– Sot�ului meu î�i plăcea mult să gătească afară, pe grătar. Eu nu
eram cine s� tie ce bucătăreasă, as� a că toată lumea avea de câs� tigat. De
Crăciun, î�n schimb, eu mă ocupam de tot, povesti Hillary făcând
semn spre casă s� i apoi î�ncepu să meargă. Mama ta a murit, nu-i as� a?
– Când aveam doisprezece ani. I�ntr-un accident de mas� ină.
Hillary se opri î�n umbra aleii din fat�a casei.
– I�mi pare rău. S� i tatăl tău?
– Nu l-am cunoscut niciodată. I�ncă nu-l cunosc. M-am dus să
stau cu prietena mamei, Gert.
– Habar n-am avut. Hillary ezită, pornind-o pe peluză. Habar...
n-am avut. O privi cu atent�ie pe Charlotte un moment î�ndelungat,
apoi se î�ntoarse spre casă. Am făcut brios� e cu scort�is� oară.
Interiorul casei se asorta cu exteriorul. Curat, primitor, confor-
tabil. Covorul era nou s� i gros, mobila, modernă. Aerul avea un iz de
vopsea proaspătă cu o notă de scort�is� oară. Hillary traversă livingul
către o verandă luminoasă, î�mprejmuită cu ferestre.
– Ia loc! spuse ea, lovind us� or cu palma spătarul unui balansoar
de un ros� u aprins. Perechea lui era as� ezată la capătul celălalt al mă-
sut�ei. Amândouă, cu fat�a spre ferestre s� i spre curte. O carte despre
păsări s� i un binoclu se odihneau pe masă.
Charlotte î�s�i î�nghesui pos� eta lângă ea, pe scaun. De afară, văzu-
se camera aceasta de multe ori. Deci, Hillary o privise plimbându-se
cu bicicleta! Fusese ultimul ei cadou important primit de la mama. Un
an mai târziu, Charlotte era deja orfană s� i locuia cu Gert ‒ care
Rachel Hauck 197
dăduse cu spatele, cu mas� ina, peste bicicleta lui Charlotte, chiar î�n
săptămâna î�n care fata se mutase la ea.
– Poftim! zise Hillary punând pe masă o farfurie albă cu brios� e
aburinde. Ce preferi? Lapte, cafea, ceai, apă, Cola? Nu din cea dieteti-
că. Noi bem de-aia adevărată.
– Lapte, te rog!
Suna bine. Charlotte î�s�i strânse brat�ele pe lângă corp, î�ncălzită
de purtarea sinceră s� i blândă a gazdei sale.
Femeile î�ncepură să pălăvrăgească s� i să se cunoască, î�n timp ce-s� i
savurau laptele s� i brios� ele cu scort� is� oară. Hillary fusese asistentă
medicală î�n Marină, apoi la spitalul St. Vincent.
Charlotte era proprietara unui magazin pentru mirese.
Hillary se măritase cu Greg când avea patruzeci s� i ceva de ani.
Era ofit�er de Marină î�n rezervă s� i lucra ca antreprenor î�n civil.
Charlotte avea treizeci de ani s� i era î�ncă singură.
Amândurora le plăceau zilele î�nsorite s� i călduroase. Câinii. S� i
Michael Bublé.
– Ai succes? î�ntrebă Hillary lăsându-se pe brat�ul balansoarului.
Cu magazinul, adică.
– De cinci ani s� i numărătoarea merge î�nainte. I�n cea mai mare
parte a timpului am profit. Tawny Boswell s� i-a cumpărat de curând
rochia de mireasă de la mine.
– Tawny Boswell. Miss Alabama? Măi să fie!
Charlotte zâmbi. Hillary nu părea genul care să fie la curent cu
reginele frumuset�ii.
– I�mi dau seama după expresia ta că es� ti surprinsă că s� tiu des-
pre Miss Alabama. Hillary se legănă î�n balansoarul ei, ducându-s� i
cana de cafea la buze. Eu am fost finalistă î�n concursul Miss Adoles-
cent�a Alabama, î�n 1962.
– Serios? spuse Charlotte, zâmbind. Nu pari genul care participă
la concursuri de frumuset�e.
De ce sunase ca o jignire?
– Vreau să spun, cu fandoseli s� i pretent�ii. S� i falsitate.
– Douăzeci de ani ca asistentă î�n Marină î�t�i scot zorzoanele din
cap, zise ea s� i bău din cafea. Nu sorbi. Bău. Nu trebuie să mă prives� ti
as� a sfioasă. Nu mai sunt femeia care eram atunci. Nu sunt nici feme-
ia care credeam că voi fi când voi ajunge la s� aizeci s� i cinci de ani.
As� a că, spune-mi, ce te aduce la mine? Ai zis că ai găsit ceva ce mi-a
apart�inut.
– Speram să pot�i să m-ajut�i să dezleg un mister.
Charlotte scoase plicul de mătase din pos� etă s� i i-l î�ntinse lui
Hillary. Bethany i-l î�napoiase după ce făcuse es� antioanele, iar Charlotte
băgase plăcut�ele de identificare la loc î�n săculet�ul original.
– L-am găsit î�ntr-un cufăr pe care l-am cumpărat la o licitat�ie.
La î�nceput, Hillary nu dădu semne că l-ar recunoas� te. Dar,
atunci când atinse mătasea, degetele î�i tremurară. Nasul s� i ochii i se
î�nros� iră.
– Ei, Doamne!
Emot�ia î�i subt�ie vocea, iar pleoapele i se zbătură.
– Nu m-am as� teptat vreodată să-l mai văd!
– Plăcut�ele de identificare sunt î�năuntru. Tu le-ai pus acolo?
– Să î�nt�eleg că ai găsit o cale să deschizi cufărul acela? î�ntrebă
Hillary, apoi lăsă plăcut�ele să i se reverse î�n palmă s� i le strânse î�n
pumn. Am vrut să ard tot calabalâcul î�n seara de după î�nmormânta-
rea lui.
– Am citit că trupul nu i-a fost recuperat niciodată.
– A fost făcut bucăt�ele î�ntr-o explozie. Nu mai era niciun corp de
recuperat, o lămuri Hillary, î�ntinzând mâna lângă scaun, după un
s� ervet�el. N-as� fi crezut că va mai deschide cineva cufărul acela după
ce l-am sudat cu lampa!
– N-a fost us� or. Prietenul meu a fost nevoit să-l taie.
– Se pare că nu sunt o sudorit�ă chiar as� a grozavă cum mi-am
î�nchipuit.
Curba lină a zâmbetului lui Hillary atinse o lacrimă solitară, ce-i
aluneca domol pe chip. Mângâie plăcut�ele de identificare ale lui Joel.
– I�ncă mi-e dor de el. După patruzeci s� i ceva de ani, mi-e dor de
el.
– V-at�i căsătorit î�nainte ca el să plece?
– Am făcut cea mai frumoasă nuntă, î�n curtea din spate a casei
părint�ilor mei ‒ nu departe de aici, de fapt. Joel trebuia să plece, iar
eu voiam atât de mult să mă mărit cu el! Mai aveam un an de faculta-
te, dar el avea să fie î�n Vietnam. M-am gândit să ne pecetluim dragos-
tea printr-o nuntă. S� tiam, pur s� i simplu, că iubirea noastră e mai
puternică decât moartea.
Rachel Hauck 199
– Poate că este, Hillary. I�ncă î�l mai iubes� ti, nu-i as� a?
Hillary î�s�i s� terse obrajii cu dosul palmei.
– Iubirea noastră n-a rezistat î�n fat�a gloant�elor. Nu l-a t�inut î�n
viat�ă. Nu s� tiu cum a fost pentru tine când t�i-ai pierdut mama, dar mie
cu Joel mi s-a părut î�ngrozitor de greu... Să mă despart de o viat�ă care
nici nu î�ncepuse! Toate visurile noastre au fost puse î�n as� teptare cât
timp el a fost î�n misiune, zise Hillary legănându-se î�n balansoar. S� i
iată-le, tot î�n as� teptare, s� i acum. Ruginite s� i prăfuite pe raft, singure,
fiindcă nu mă mai uit la ele. El n-a vrut să ne căsătorim, dar...
– Ce s-a î�ntâmplat? Adică, v-at�i căsătorit, nu-i as� a?
Charlotte revăzu î�n minte numele lui Hillary s� i Joel pe factura
ferfenit�ită pentru tort.
Hillary schit�ă un zâmbet vag.
– Mă hotărâsem deja să dau o petrecere î�n cinstea lui, î�nainte de
î�mbarcare. Am discutat s� i ne-am contrazis î�n legătură cu căsătoria,
iar Joel mi-a tot spus că nu vrea să mă lase singură, că nu vrea să ris� te
să mă lase văduvă la o vârstă atât de fragedă. Petrecerea de ră-
mas-bun i se părea î�n regulă, nu î�nsă s� i o nuntă. I-am invitat pe tot�i
prietenii nos� tri de la facultate, rudele... Făceam curat la subsol, când
am găsit cufărul s� i rochia.
– N-ai s� tiut că e acolo?
– Habar n-am avut. Nici părint�ii mei. Doamne, dacă n-as� fi privit
rochia aceea ca pe un semn!
– Joel ce-a zis? î�ntrebă Charlotte s� i se aplecă să audă mai bine
povestea lui Hillary.
– Nu i-am spus. Aproape m-a dat gata să t�in secretul ăsta.
Zâmbi, un zâmbet descumpănit, pe care Charlotte î�l simt�i până
î�n adâncul sufletului.
– Am vrut ca ultimele două săptămâni î�mpreună să fie fericite.
Să nu ne certăm î�n legătură cu nunta s� i căsătoria. Dar..., î�ncepu Hillary
străpungând aerul cu degetul, ... ceea ce nu s� tiam eu era că Joel se
răzgândise. Eram pe la mijlocul petrecerii, când s-a lăsat î�n genunchi
s� i m-a cerut î� n căsătorie, î� n prezent� a familiilor noastre s� i a
prietenilor.
S� i Tim o ceruse î�n fat�a familiei lui s� i a prietenilor. Dar povestea
asta rămâne pentru altă dată!
– Următoarea săptămână a trecut pe negândite, î�n zăpăceala
pregătirilor de nuntă. Ne-am căsătorit vineri seara, el s-a î�mbarcat î�n
vinerea următoare s� i aceea a fost ultima oară când l-am mai văzut.
Charlotte se lăsă î�n spătar. Niciun cuvânt care-i trecea prin min-
te n-ar fi fost potrivit atunci. I�n cele din urmă, spuse:
– Hillary, am rochia.
– Dacă ai deschis cufărul, sunt convinsă că o ai. Spune-mi, te
rog, că nu te mărit�i î�n ea.
– Nu, nu mă mărit. Dar, rochia este... ca nouă, zise Charlotte s� i
dădu să mai ia o brios� ă, dar apoi î�s�i retrase mâna. Arată de parcă n-ar
fi fost purtată niciodată.
– Eu am purtat-o, î�i răspunse Hillary s� i o privi ridicând din
sprâncene.
– Ai modificat-o?
– N-a fost nevoie. A� sta a fost cel mai ciudat lucru. mama s� i buni-
ca nu puteau să î�nt�eleagă. Rochia î�mi venea ca turnată. Ca s� i cum ar
fi fost croită special pentru mine, spuse Hillary strângând ceas� ca la
piept. Modelul era atemporal. Mi-a plăcut mult. Spune-mi, mai are
î�ncă talia î�naltă cu perle s� i... Ei, sigur că le mai are, din moment ce a
stat î�n cufăr atâta timp!
– Da, le mai are. E perfectă.
– Am vrut să-i dau foc. Dar nu m-a lăsat tata. M-a prins exact
când mă pregăteam să dau foc la cufăr, la rochie s� i la plăcut�e. Eram
î�nnebunită de durere. Nici măcar n-am văzut trupul neî�nsuflet�it al lui
Joel, nu i-am sărutat buzele reci s� i vinet�ii. As� fi făcut-o. Nu mi-ar fi
păsat că sufletul lui nu mai era, de fapt, acolo. După î�nmormântare,
am aprins lampa s� i am sudat î�ncuietoarea. Voiam ca nimeni să nu
mai poarte vreodată rochia aceea cu o poveste atât de tristă, zise, iar
privirea i se î�ndreptă spre Charlotte. Nu credeam că voi mai găsi iu-
birea a doua oară. Apoi l-am î�ntâlnit pe Greg, sot�ul meu, chiar după
ce am î�mplinit patruzeci de ani. M-a salvat. I�t�i spun eu, m-a salvat.
Hillary î�s�i desfăcu palma s� i se uită la plăcut�ele de identificare. E in-
credibil de greu să fii căsătorită cu o fantomă!
– Hillary, de unde a apărut rochia? Ai idee?
– Din casă. Cufărul s� i rochia au apart�inut casei.
– Casei? făcu Charlotte s� i se răsuci us� or î�n balansoar ca să o
vadă mai bine pe Hillary.
Rachel Hauck 201
– L-am găsit î�n casă. L-am lăsat î�n casă. Apart�inea casei. Tu cum
l-ai găsit?
– L-am cumpărat la licitat�ia Ludlow. De pe Muntele Ros� u.
– După patruzeci s� i patru de ani, cufărul acela afurisit s� i-a croit
drum pe Muntele Ros� u! zise Hillary s� i strânse degetele î�n jurul plăcu-
t�elor. Ne-am mutat când casa a fost demolată ca să facă loc unui cen-
tru comercial. N-am î�ntrebat-o niciodată pe mama ce a făcut cu
cufărul. Pe atunci eram pierdută, aproape cu mint�ile rătăcite.
– As� adar, n-ai idee cum a ajuns cufărul la licitat�ia Ludlow pa-
truzeci de ani mai târziu!
– N-am nici cea mai mică idee.
Fundătură. S� i se descurcase atât de bine până aici! Charlotte
tresări când telefonul î�i î�ntrerupse momentul contemplativ. Bâjbâi
după el, nerecunoscând numărul de pe ecran.
– Alo?
– Charlotte, sunt Jared.
Dr. Bunăciune.
– Dixie mi-a dat numărul tău.
– Jared, e totul î�n ordine? E vorba de Dix? De magazin?
Charlotte î�nghet�ă î�n camera caldă s� i luminoasă.
– Dix e bine. E prea î�ncăpăt�ânată ca să păt�ească ceva. Magazinul
e î�n ordine, din cât s� tiu eu. Doar ai lăsat-o pe Dix să se ocupe de el!
spuse Jared s� i oftă î�ntr-un fel ce î�i dădu fiori lui Charlotte. Tocmai am
î�ntrat î�n tură s� i... Charlotte, e vorba de Tim. A fost adus cu elicopterul
la spital. M-am gândit că ai vrea să s� tii.
Capitolul șaisprezece
Emily
T affy î�i trecu peste cap rochia finisată. Emily î�nchise ochii,
lăsând senzat� ia de ploaie caldă, î�ntr-o după-amiază
fierbinte de vară, să-i inunde mângâietor brat�ele s� i să-i fos� nească,
î�n valuri, la picioare.
– Nu s� tiu dacă mă simt tocmai î�n largul meu, Emily! Mama du-
mitale a insistat să port�i rochia făcută de Caroline Caruthers.
– Eu mă simt cât se poate de bine. Eu sunt mireasa. Nu mama.
Nu e ziua mea?
– Doar nu es� ti atât de naivă, î�ncât să crezi că nu-i vorba s� i despre
familie, nu-i as� a?
– Nu, dar asta nu contează! S� i nu sunt î�ncăpăt�ânată, Taffy! Dar e
ziua nunt�ii mele, e rochia mea de mireasă! Eu. Aleg. Această. Rochie,
spuse Emily s� i se admiră î�n oglinzile croitoresei. Mă simt iubită î�n
rochia asta!
– S� i cel care te iubes� te e bărbatul tău?
Taffy î�ngenunche să măsoare tivul, tus� ind peste umăr. I�s�i anula-
se vizita la familia Canton din cauza bolii. As� a că pe Emily o adusese
Big Mike până pe 5th Avenue.
– Domnis� oară Emily, nu te mai foi atâta, ca să isprăvesc odată! S� i
să te scot frumus� el de-aici! N-as� vrea să ne prindă careva î�mpreună,
să dai de belele! Nici nu vreau să duci boala î�n casa maică-tii!
– N-am să dau de belele.
Emily î�s�i trecu mâna peste corsaj. Da, bărbatul ei o iubea. Nu?
Rochia era frumoasă. Sclipitoare, mătăsoasă s� i dacă as� a ceva era cu
putint�ă...
– Taffy, mărturisesc că rochia asta pare să radieze lumină!
Rachel Hauck 203
– Am cusut-o cu fir de aur.

– De aur? se minună Emily cercetând tivul mânecii strâmte de
mătase. Ce Dumnezeu? Aur de-adevăratelea?
– Mai capăt de ici, de colo. Mai pun deoparte de la lucrările la
bucată pe care le fac. Pot�i face rost de o droaie de lucruri î�n oras� ul
ăsta, chiar dacă es� ti de culoare, numai să vrei s� i să s� tii cum să le obt�ii.
Câteodată I�i cer lui Dumnezeu să-mi dea ce-mi trebuie.
– Ce I-ai cerut î�n timp ce mi-ai cusut mie rochia, Taffy?
– Să I�t�i aducă t�ie ce-t�i trebuie, zise Taffy s� i o bătu us� or pe picior
pe Emily. I�ntoarce-te, ca să prind boldurile mai departe.
Se cocos� ă din nou sub accesul de tuse, cu pieptul huruind.
– Ar trebui să te vadă un doctor, î�i zise Emily î�ntorcându-se,
pentru ca Taffy să poată termina tivul.
– Fetele albe se duc la doctor. Bătrânele de culoare î�ngenun-
chează s� i se roagă.
Emily privi î�n jos la ea s� i-i spuse:
– I�mi doresc să fi avut credint�a s� i curajul tău!
– Asta m-am rugat s� i eu să ai, domnis� oară Emily! Curaj s� i
credint�ă.
Emily se cercetă î�n oglindă, peste umăr. Spatele rochiei era de-
cupat de la umeri î�n jos. Fusta i se potrivea de minune pe s� olduri s� i
vălurea, ca laptele, peste scăunel, curgând î�ntr-o trenă de tip capelă.
Se simt�ea de parcă î�n rochia aceasta ar fi putut să plutească. N-ar mai
fi dat-o jos niciodată!
– Curaj s� i credint�ă, spui?
Emily î�s�i î�ndreptă atent�ia spre Taffy. Va avea nevoie de amândo-
uă, negres� it, ca să se mărite cu Phillip cel î�ncăpăt� ânat. I� s�i dăduse
seama î�ncă de la logodnă că nu va fi lucru us� or să poarte numele de
Saltonstall. Femeilor ca Emmeline nu le păsa câtus� i de put�in de jură-
mintele matrimoniale. I�s�i fluturau î�ntotdeauna genele s� i î�s�i î�mpin-
geau pieptul î�nainte, î�n fat�a bărbat�ilor ca Phillip.
– ...E prea plin de sine, prea prost ca să nu se simtă flatat.
– Poftim, domnis� oară Emily?
Obrajii î�i ardeau.
– Vorbeam singură.
Taffy zâmbi s� i trase un alt bold dintre buze.
– S� i eu vorbesc singură, ziulica-ntreagă, când trebăluiesc
pe-aici.
– Taffy, de ce crezi că voi avea nevoie de curaj s� i credint�ă?
– Fiindcă..., î�ncepu femeia s� i oftă când prinse cu acul ultima bu-
cată de tiv. Se ridică î�n picioare cât era de lungă s� i o privi pe Emily î�n
ochi. O să ai nevoie de ele ca să te mărit�i cu bărbatul potrivit.
M
Stropii moi de noroi î�i î�mpros� cară lui Emily pantofii s� i poalele
fustei, când traversă curtea vecinului, ca să ajungă la us� a bucătăriei
sale. Big Mike o lăsase la Taffy, dar nu mai putuse s-o as� tepte. Tata î�i
dăduse o listă de treburi de care să se ocupe, as� a că Emily se î�ntorsese
acasă cu tramvaiul.
– Aha, aici erai, domnis� oară! zise Molly s� i intră î�n bucătărie, ri-
dicând din sprâncene. Te-a căutat doamna. Hmm, t�i-ai zis să te zbengui
un pic prin noroi, nu-i as� a?
– Am mers pe jos de la tramvai, zise Emily s� i-o porni spre scări-
le din spate. Unde-i mama? Pot�i s-o speli î�nainte s-o vadă? – Emily î�s�i
descheie fusta s� i păs� i afară din ea, ascunzându-se după us� a cămării,
pentru cazul î�n care omul tatei, Jefferson, ar fi intrat cât ea era î�n
pantalonas� i.
– Las-o la tine î�n s� ifonier. O să vin eu după ea, zise Molly s� i dădu
drumul unui cocolos� de cocă pe masă. S� i unde-ai fost, mai precis, î�n
după-amiaza asta?
Emily ros� i sub privirea iscoditoare a lui Molly. Femeia o cunos� -
tea mai bine decât mult�i dintre prietenii ei de la s� coală.
– M-am dus la Taffy. Mi-a trimis vorbă că rochia e gata pentru
tivit.
– De ce nu i-ai spus să vină aici? S� tii ce părere au ai tăi despre
faptul că te duci î�n cartierul celor de culoare.
– Nu se simt�ea bine.
Emily se apropie de masă.
– Oricum, trebuia să mă asigur că Taffy face o rochie de mireasă,
nu o rochie de seară, cum t�inea mort�is� mama. Voi găsi o cale să port
rochia lui Taffy la nunta mea, Molly! O să vezi! Când am probat-o azi,
m-am simt�it cu adevărat... iubită.
Rachel Hauck 205
– Iubită? repetă Molly făcând o grimasă. Nu ești iubită,

domnis� oară?
– Ai grijă la ton, Molly!
De la confruntarea avută cu Phillip î�n urmă cu patru săptămâni,
provocată de prima ei vizită la Taffy, el devenise cel mai atent s� i afec-
tuos logodnic din lume. Pasiunile î�i erau temperate, controlate, de
parcă n-ar fi uitat nicio clipă ale cui buze le sărută. Ale viitoarei sot�ii.
S� i nu pe ale unei amante supuse, care n-avea alt rol decât să-i stingă
poftele.
– Sigur că sunt iubită. Numai că rochia aceea mă face să mă
simt... atât de bine! Atât de curată! zise Emily străduindu-se să gă-
sească cuvintele care să descrie î�ntocmai ce simt�ea.
– A, as� a mă simt eu la biserică, atunci când se pogoară Duhul
Sfânt.
– Ce face Duhul Sfânt când se pogoară?
Emily stătea lângă scările din bucătărie, privind-o t�intă pe Molly.
Auzise despre tot felul de semne s� i minuni, din unele biserici. Pasto-
rul ei le considera î�nsă rodul unor mint�i î�nfierbântate. Dar Molly era
o fată chibzuită, care nu căuta semne divine la tot pasul.
– Ce face? Păi ce vrea El, domnis� oară. S� tii cum e nevoie, câteoda-
tă, să scot�i toate as� ternuturile din dulap, ca să le pui apoi la loc cum
se cuvine, î�n ordine? Tot as� a face, din când î�n când, s� i Duhul Sfânt cu
păcatele noastre.
– I�t�i scoate toate păcatele la vedere? I�ngrozitor!
Pe Emily o î�nfioră ideea. La fel cum o î�nfioră s� i aerul rece al serii
care se strecura î�n bucătărie pe fereastra pe care Molly o t� inea
î�ntredeschisă.
– Numai pentru ochii tăi. Nu pentru toată lumea. E posibil î�nsă
ca omul respectiv să verse lacrimi. Sau să tremure. Sau să plângă,
cerând iertare. Apoi, cât ai bate din palme, Duhul Sfânt î�ndreaptă lu-
crurile s� i omul e î�napoi la treabă, perfect curat s� i pus î�n ordine pe
dinăuntru. Voios.
Emily se simt�ea oare curată s� i pusă î�n ordine pe dinăuntru?
Voioasă?
– Nu-i spune mamei că m-am dus la Taffy!
Când râsese ultima dată? Când râsese cu adevărat? Cu Daniel,
atunci când el...
– S� i dacă oamenii domnului Phillip te-au văzut din nou?
– Am fost atentă.
Emily luase î�n considerare riscurile, dar acum, odată ajunsă
acasă, fiori reci î�i străbătură trupul, î�nfăs� urându-l parcă î�ntr-o strân-
soare grea.
– Phillip n-are decât să î�nt�eleagă! Rochia trebuia probată s� i
tivită.
Mama apăru din cealaltă parte a bucătăriei.
– Emily, aici es� ti? Cerule, es� ti î�n lenjerie! Ce-ai făcut cu fusta?
– E doar put�in noroi, mamă, nu e sfârs� itul lumii!
– Bineî�nt�eles că nu! Dar de ce e fusta ta plină de noroi?
– A plouat... străzile sunt pline de noroi.
Emily fugi pe scări, aruncându-i o privire lui Molly, î�nainte ca
mama să apuce s-o mai descoasă.
– Vret�i nis� te prăjitură, doamnă Canton? o auzi pe Molly spunând.
Ultima bucăt�ică cu ciocolată e î�n cutia de metal.
O, mulțumesc, Molly! Mama ar face orice pentru o prăjitură cu
ciocolată! Mai ales pentru cea făcută de tine!
Emily se spălă s� i se schimbă, cu gândurile hoinărindu-i la o felie
groasă de pâine cu peltea, când auzi sunând clopot�elul din fat�ă. Se
uită pe fereastră. O trăsură de polit�ie as� tepta pe aleea circulară. Tata?
Sau... Big Mike? Mama avea dreptate, până la urmă avea să facă rău cuiva
ducându-se î�n cartierul celor de culoare.
Emily se repezi din camera ei pe scări.
– Bună seara, ne pare rău să vă deranjăm, răzbătură voci ursuze
de bărbat�i din vestibul.
– Domnilor polit�is� ti! zise Jefferson t�inându-le us� a deschisă. Cu
ce vă pot fi de folos?
Emily sări de pe ultima treaptă î�n vestibul.
– Totul e î�n ordine?
Se uită de la un polit�ist la altul.
– Nu e vorba despre tatăl meu, nu-i as� a? Sau despre Big Mike?
– Nu domnit�ă! î�i răspunseră ofit�erii schimbând î�ntre ei o privire
mohorâtă. Pe dumneata te căutăm!
– Ce se î�ntâmplă? făcu mama apărând din bucătărie. Domnilor
polit�is� ti, poftit�i vă rog, nu vret�i să intrat�i? Domnul Canton nu e acasă, dar
î�l as� teptăm dintr-o clipă î�ntr-alta.
Rachel Hauck 207
– Doamnă! Zise polit�istul î�nalt, cu ochi albas� tri, serios� i, s� i î�s�i scoase
s� apca. Suntem î�ntr-o misiune oficială.
– Ce fel de misiune?
Mama stătea î�n fat�a lor, cu mâinile î�n s� old.
– Avem un mandat de arestare pentru domnis� oara Emily
Canton.
Emily î�nghet�ă, cu inima gata să i se oprească.
– Pentru mine?
Vorbele î�i t�âs� niseră afară odată cu respirat�ia, stinsă s� i î�ntretăiată.
– Să-mi arestat�i fiica? De ce e acuzată?
Mama interveni î�ntre Emily s� i polit�is� ti. Emily se prăbus� i de pe
scară, cu un zgomot surd. Jefferson î�i puse mâna pe spate, î�ngenun-
chind pe trepte, lângă ea.
– De î�ncălcarea legii, doamnă. A fost văzută î�n această după-amiază
la hotelul Gaston. Acuzat� ia este de fraternizare cu cei de culoare,
existând riscul să stârnească o răzmerit�ă.
– Răzmerit�ă! strigă mama, bătând î�n podea cu piciorul ei zdra-
văn. Taffy Hayes e croitoreasa mea. Spunet�i oare că nu putem face
afaceri cu croitoreasa mea doar pentru că e de culoare?
– Nu s� i atunci când există bănuiala că se pune ceva la cale. Sunt
unii care vor să ne aducă aminte că albii s� i cei de culoare sunt sepa-
rat�i, dar egali.
– As� a că dau spectacol cu fata mea? bubuiră cuvintele mamei, ca
un tun de 4 iulie.
Emily se t�inea strâns de Jefferson, î�n timp ce polit�istul î�nalt, cu
grad superior, î�i arătă mandatul. Ea î�ncercă să-l citească, dar cuvinte-
le î�i jucau, pur s� i simplu, prin fat�a ochilor. Mama smulse documentul
din mâna ofit�erului.
– Nu-mi vine să cred! Nu-mi vine să cred!
– Domnis� oară, va trebui să venit�i cu noi!
Polit�istul î�ntinse mâna după Emily, dar Jefferson o t�inu strâns.
Să nu-mi dai drumul, Jefferson!
Polit�istul î�s�i ceru scuze din priviri când o smulse pe Emily din
strânsoarea lui.
– Mamă?
– E scandalos! strigă mama urmându-i pe scările verandei.
Jefferson, telefonează la biroul domnului Canton! Acum!
Emily se î�mpiedică î�n drum spre trăsură, î�n timp ce picioarele
nu-i mai dădeau ascultare, vârful pantofilor i se târa pe pavaj, iar
gândurile î�i erau, ca frunzele moarte, purtate de vântul toamnei.
Mama alerga pe lângă ea.
– Ia ascultă la mine! zise s� i î�i prinse fat�a î�n mâini. Es� ti din familia
Canton s� i ai prin vine sângele clanului Woodward. Fii puternică s� i
curajoasă!
Ochii mamei scâteiară de furie, săgetându-i pe polit�is� ti.
– Sunt sigură că aces� ti oameni te vor trata ca pe o doamnă, as� a
cum es� ti! Voi fi chiar î� n spatele tău! Jefferson mă va aduce cu
mas� ina!
– O, mamă!
Emily se prăvăli peste polit�ist, neputincioasă, î�n timp ce el o
conducea î�n trăsură.
– N-am vrut decât o rochie de mireasă care să mă facă să mă
simt liberă s� i iubită. Frumoasă. Ca o print�esă!
– Emily, fii tare! zise mama s� i o ridică, scuturându-i umerii. Toa-
te astea se vor sfârs� i până la cină!
Polit�istul o ajută pe Emily să urce pe bancheta din spate a trăsu-
rii. Când vizitiul î�ndemnă caii să pornească, lacrimi fierbint�i săpară
pe chipul lui Emily o dâră usturătoare, de la ochi până la bărbie, că-
zându-i ca nis� te cărbuni î�ncins� i peste mâinile de gheat�ă.
Capitolul șaptesprezece
Charlotte
S ala de as� teptare ar fi avut nevoie de mai multă lumină.

De ce t�ineau mort�is� arhitect�ii ca oamenii î�ndurerat�i,
speriat�i s� i nelinis� tit�i să stea pe î�ntuneric? Charlotte se duse la fereas-
tra ce dădea spre oras� , recunoscătoare pentru lumina soarelui ce
zăbovea î�ncă, revendicând ceasurile timpurii ale serii.
A ajuns la spital odată cu domnul s� i doamna Rose s� i cu Katherine.
I�n timp ce ei vorbeau cu doctorul, ea a rămas lângă scaune, as� tep-
tând. Frat� ii David, Jack s� i Chase erau pe drum, aducându-s� i acasă
motocicletele din Huntsville.
Tim era transportat î�n sala de operat�ie s� i, î�ntr-o linis� te grea,
Charlotte a rămas să as� tepte ves� ti î�mpreună cu familia, umplând timpul
cu o conversat�ie politicoasă s� i î�ncercând să pună cap la cap detaliile
răzlet�e din apelul dezarticulat s� i chinuit al lui David.
A î�ncercat o săritură. A ratat coborârea. A aterizat pe altă moto-
cicletă. A lui Tim a zburat prin aer s� i a aterizat pe el. A fost prins î�ntre
cele două motociclete, î�ntr-o menghină î�ngrozitoare.
Vestea a î�nnebunit-o pe Charlotte. De ce se poartă bărbat�ii î�n
toată firea de parcă ar fi nis� te pus� ti invincibili? Doamna Rose, care
trecuse prin mai multe accidente cu băiet�ii ei, a bătut-o pe mână pe
Charlotte.
– Tim va fi bine.
Pentru Charlotte era ceva nou. Sporturi mortale s� i bărbat�i care
le iubesc. Tocmai î�i spusese să aibă grijă.
Pe la s� ase au ajuns s� i frat�ii, purtând î�ncă echipamentul de curse,
plin de praf. Pe la s� apte, Tim a ies� it din operat�ie s� i a fost dus î�ntr-un
salon. Imediat ce le-a dat voie medicul, tot�i membrii familiei Rose
s-au î�mbulzit pe hol, grăbindu-se să-l vadă.
Katherine a rămas î�n spate pentru o clipă.
– I�mi pare rău pentru tine s� i Tim, Charlotte.
– Nu mai e de actualitate, Katherine. Dacă t�i-ar fi părut rău, m-ai
fi sunat acum câteva săptămâni.
N-avea chef de jocuri.
Femeia care aproape î�i ajunsese cumnată dădu să mai zică ceva,
apoi ezită.
– Vreau să fie fericit.
– Amândouă vrem.
Charlotte rămase să as� tepte. Familia avea î�ntâietate să-l vadă pe
Tim. Nu fosta logodnică. Oricum, nu s-ar fi simt�it bine cu ei.
Privindu-i cum se adună î�n salonul lui Tim, Charlotte î�s�i trecu
degetul mare peste inelarul gol. Familie. Nu era sigură că va s� ti vreo-
dată cum e.
Ea s� i mama erau „noi, fetele” sau „noi două”. La aniversări. De
Crăciun. De Ziua Recunos� tint�ei. Iar, când a murit mama, Charlotte a
fost singura rudă ment�ionată î�n necrolog.
Se duse la fereastră, î�s�i odihni fruntea pe geamul î�ncălzit de
soare s� i oftă, descătus� ându-s� i emot�iile î�năbus� ite. Te rog, Iisuse, fii
alături de Tim!
– Charlotte, hei!
I�s�i ridică privirea. Jared se apropia, î�mbrăcat î�n salopeta albas-
tră s� i halatul alb.
– Dix a zis să nu-t�i faci griji pentru magazin. Se ocupă ea.
– Ce se-aude cu Tim? î�ntrebă Charlotte abandonându-s� i mâi-
nile î�n mâinile lui. Erau fine s� i puternice. Vindecătoare.
– E bine, pentru un om care a aterizat peste o motocicletă s� i
apoi peste el a aterizat motocicleta lui de 227 de kilograme, explică
Jared s� i î�i strânse degetele. E plin de vânătăi s� i rănit grav. A trebuit
să-i scoată splina s� i i-am montat un tub î�n piept ca să ajutăm plămâ-
nul stâng să revină la volumul normal. I� l vom t�ine sub observat�ie
câteva zile. Are noroc că trăies� te. Dacă ar fi aterizat pe ceafă, cu 2-3
centimetri mai sus, ar fi fost paralizat sau mort.
Are noroc că trăiește. Mărturisirea aceea i se î�nvolbura, ca un
vârtej, î�n minte. Ce s-ar face ea fără Tim? Fără prietenul Tim. I�l iubea
Rachel Hauck 211
s� i avea nevoie de el. Depindea de el î�ntr-un fel de care nu-s� i dăduse

seama până acum.
Jared o luă î�n brat�e.
– Suntem alături de tine.
Charlotte oftă, transferând o parte din povară asupra lui, docto-
rul Bunăciune al lui Dixie. Dacă ar fi avut un frate, as� a ar fi vrut să fie.
– Charlotte?
Jack ies� i din salonul lui Tim. Chipul î�i era plin de noroi. Glasul,
abătut.
– Tim î�ntreabă de tine.
– Oh?
Privi pe după Jared, de-a lungul coridorului.
– Mă-ntorc mai târziu, zise Jared î�ntorcându-se să plece s� i, pen-
tru o fract�iune de secundă, Charlotte î�s�i dori să se agat�e de căldura lui
frăt�ească. Trebuie să verific cât�iva pacient�i.
– Mult�umim, doctore, spuse Jack s� i î�l privi cum se î�ndepărtează,
apoi se uită la Charlotte. Lui Tim put�in î�i pasă de noi, ceilalt�i. I�ntreabă
î�ntruna de tine. E când incons� tient, când î�s�i revine, as� a că...
Jack î�i făcu semn să-l urmeze. Când intră Charlotte, tot�i din fa-
milie ies� iră, fiecare î�mbrăt�is� ând-o us� or.
– Draga mea, vino la cină dacă pot�i!
Doamna Rose, mămoasă ca î�ntotdeauna, î�i mângâie părul lui
Charlotte, as� a cum obis� nuia când ea făcea parte din viat�a lui Tim.
– Ne găses� ti acasă.
– Mult�umesc.
Dar nu. Charlotte se dădu la o parte să-i facă lui Katherine loc să
treacă.
Salonul lui Tim era linis� tit, luminat de o veioză slabă, prinsă de
perete, chiar î�n spatele patului. Fereastra lui cadra ultimul strigăt
victorios al soarelui. Charlotte se aplecă să-i spună „Sunt aici”, dar el
dormea.
Se as� eză us� or pe scaunul de lângă pat.
– Băiat nebun, aproape ai reus� it să te omori!
Legat la tuburi s� i aparate, părea linis� tit î�n somnul lui, cu un far-
mec aparte pe chipul frumos s� i plin de vânătăi.
Semne î�ngrozitoare, albastru î�nchis s� i negre, î�i î�nconjurau gâtul
s� i coborau pe brat�ul drept, pe sub ghips, ies� ind apoi pe cealaltă parte,
până î�n vârful degetelor.
– O, Tim, trebuie să te faci bine!
Charlotte î�s�i odihni fruntea pe marginea patului s� i s� opti:
– Ce m-as� face fără tine?
O atingere us� oară pe cap o î�nfioră. Tim î�i mângâia părul cu
blândet�e.
– Tim..., spuse ea ridicând deodată capul.
– I�mi pare rău.
Tim î�s�i trecu degetul mare peste obrajii ei umezi, iar glasul î�i
era doar o s� oaptă gâfâită.
– I� t�i pare rău? Pentru ce? Pentru că ai fost tu î�nsut� i? Nu-mi
datorezi...
– Pentru că am crezut că e ceva pe lumea asta ce iubesc mai
mult decât te iubesc pe tine.
Cuvintele î�i erau când ferme, când s� optite, urcând s� i coborând,
după cum i se topea puterea.
Charlotte î�s�i lipi buzele de palma lui.
– Numai să nu î�mi mori. Dacă mori, o să î�nnebunesc!
El zâmbi, apoi se crispă de durere.
– Totul mă doare. Până s� i firele de păr!
Charlotte se ridică s� i se sprijini de marginea patului.
– Dormi, odihnes� te-te, spune-i plămânului tău să se facă bine!
– M-am rănit destul de rău, nu-i as� a?
Tim î�s�i î�ndoi brat�ul, care nu era chiar atât de afectat, până când
î�s�i atinse buzele cu degetele.
– Ce e? Ai nevoie de ceva? Apă?
– Sărut.
– De un sărut? zise Charlotte dându-i la o parte de pe frunte
părul transpirat s� i î�ncâlcit.
– Mai ia din durere, nu-i as� a?
– Nu pot refuza un rănit, nu?
Charlotte se î�ntinse să-i sărute colt�ul gurii. Tim î�nchise ochii, iar
respirat�ia lui caldă î�i atinse us� or fat�a. I�s�i lăsă buzele să alunece peste
ale lui, î�ntr-un alt sărut diafan. Tim o î�mbrăt�is� ă cu mâna sănătoasă.
Rachel Hauck 213
Charlotte î�s�i ridică apoi capul s� i, când privirile li se î�ntâlniră, se

aplecă s� i-l sărută din nou, simt�ind pe buze gustul pasiunii lui.
– Te iubesc, Charlotte, susurară buzele lui, lipite aproape de ale ei.
– Dumnezeu să m-ajute, s� i eu te iubesc! I�i mângâie blând frun-
tea cu degetele. Era singurul loc fără vânătăi. Nu vreau, dar te iubesc,
spuse ea.
Tim î�s�i trecu degetele prin părul ei.
– Când mi-am revenit după accident, nu mă puteam gândi decât
la tine. Nu s� tiam unde sunt s� i, pentru câteva minute, nici cine sunt,
dar s� tiam că tu exis� ti.
– Prietenii buni sunt greu de găsit, s� tii?
I�i mângâie pieptul cu mâna, printre leucoplast s� i tuburi.
– Am prieteni buni. Dar o femeie pe care s-o iubesc, care mai e
s� i cea mai atrăgătoare pe care am văzut-o î�n viat�a mea s� i care se î�n-
tâmplă să-mi fie s� i cea mai bună prietenă ‒ asta-i aproape imposibil
de găsit! Charlotte...
Părea treaz acum, as� a cum o cerceta cu privirea, s� optindu-i cu
un glas ferm.
I�n spatele lor se deschise us� a.
– Doamne, Tim, am ajuns cât de repede am putut!
Charlotte se trase î�napoi când Kim, blonda de la restaurant, se
năpusti î�n salon.
– Katherine m-a sunat acum câteva ore, dar filmam o reclamă.
O, dragule, es� ti bine? Veni la marginea patului s� i î�l sărută pe buze.
Buzele care tocmai se dezlipiseră de cele ale lui Charlotte.
– Kim, zise Tim s� i se crispă de durere, ferindu-s� i capul de ea. Ea
e Charlotte Malone.
– Mă bucur să te cunosc.
Kim î�i î�ntinse mâna, apoi î�s�i puse pos� eta pe noptieră s� i î�s�i arun-
că peste umăr părul superb, mătăsos. I�s�i aplecă apoi chipul perfect
sculptat peste fat�a lui Tim, aproape lipindu-s� i de el corpul suplu, fără
cusur.
– Am anulat rezervările pentru cină, iubitule! George s� i gas� ca î�t�i
transmit toată dragostea lor.
Charlotte se lovi de scaun când se î�ndepărta de pat.
Kim î�s�i ridică privirea, î�ncruntându-se.
– Doamne, te simt�i bine?
– Da.
Charlotte se î�ncordă, î�ncercând să t�ină sub control vertijul de
emot�ii năvalnice. Dacă le-ar fi lăsat libere, nu se s� tie ce-ar fi răbufnit
din ea.
– Ne mai vedem, Tim.
– Charlotte, as� teaptă!
Vocea lui o urmă, abia auzită, când ies� i din salon.
Era pe la jumătatea holului, sufocată de hohote î�năbus� ite de
plâns, când î�s�i dădu seama că î�s�i uitase pos� eta pe scaunul de lângă
patul lui Tim.
Dar î�n niciun caz nu avea de gând să se î�ntoarcă să o ia!
M
Duminică dimineat�ă, Charlotte se trezi devreme, când soarele
răsărea peste munt�i s� i, pentru o clipă, totul î�i păru minunat î�n lume.
Pentru o clipă.
Apoi î�s�i aduse aminte. Tim s� i Kim. Drăgut� , nu? Tim s� i Kim. Se
meritau unul pe altul.
Se ridică din pat, interzicându-s� i să dea atent�ie durerii care-i
sfredelea inima, s� i î�s�i făcu un dus� î�nainte să plece la biserică.
Se as� eză pe un loc î�n spate s� i asistă alături de credincios� i la sluj-
ba de dimineat�ă, cu ochii î�nchis� i s� i brat�ele larg deschise, oferindu-s� i
inima Celui de Sus, care î�ncerca să o câs� tige cu iubire s� i har. Necondi-
t�ionate s� i fără compromisuri. El făcea totul perfect, ea î�n schimb, nu
prea.
Putea, î�nsă, să aibă î�ncredere î�n El. El nu s� i-ar fi luat privirea de
la ea când intra altcineva î�n î�ncăpere. Era miracolul s� i frumuset�ea lui
Iisus ‒ afect�iune permanentă s� i neclintită. Un val de bucurie i se năs-
cu lui Charlotte î�n viscere s� i i se deschise, î�ntr-un zâmbet, pe buze. Ea
era favorita Lui.
Sunt a Ta, sunt a Ta.
Prezent�a unui bărbat, parfumat cu santal, care se as� eză lângă
ea, o făcu să deschidă ochii.
– Bună, Jack!
– Am auzit.
– Ce-ai auzit?
Rachel Hauck 215
– A apărut Kim.
– Mult�umită lui Katherine.
Jack scăpă un oftat, î�n timp ce muzica se oprea, iar femeia din
fat�ă le aruncă o căutătură piezis� ă, peste umăr.
– Vrea să te vadă, î�i s� opti Jack la ureche lui Charlotte.
– M-a văzut. Ieri.
– Haide, Charlotte, n-o lăsa pe Kim să te scoată din cursă.
– Nu te teme, Jack. Kim nu poate să mă scoată din cursă, zise ea
bătându-l pe umăr s� i î�l străpunse cu privirea. Fiindcă eu nu concurez.
Se î�ntoarse din nou cu fat�a când corul î�ncepu următorul cântec.
Jack nu se clinti. Charlotte î�s�i petrecuse seara de sâmbătă ront�ăind o
pungă de morcovi tineri, rezistând impulsului coples� itor de a coman-
da o pizza mare s� i de a o mânca singură pe toată. Cu morcovii-de-con-
solare, s-a uitat la filme s� i a stat de vorbă cu rochia. Cu rochia lui
Hillary. Rochia din cufăr. Rochia care î�i fusese lăsată î�n grijă până
când î�i va găsi următoarea mireasă.
Apoi, în salon vine tipa asta, Kim. M-asculți, rochie? Intră de par-
că e proprietara spitalului. O secundă mai devreme, ne-ar fi prins săru-
tându-ne. Mda, știu. Mi-a cerut să-l sărut, dar avea întâlnire cu ea.
– Ce vrei să-i transmit? zise Jack, î�n timp ce cântecul răsuna cu
tot mai multă putere, î�n acordurile de final ale corului.
Dumnezeu stăpânește peste noi, Dumnezeu stăpânește peste noi.
Muzica vibra tot mai tare, iar Charlotte î�s�i lăsă inima inundată de
fort�a ei coples� itoare.
– Spune-i să se facă bine.
Charlotte î�nchise ochii, simt�ind î�n piept tobele s� i basul, î�nălt�ându-s� i
spiritul, î�mbărbătându-s� i sufletul.
Dumnezeu stăpânește peste noi, Dumnezeu stăpânește peste noi.
– Te iubes� te.
Declarat�ia lui Jack î�i tulbură lui Charlotte avântul spiritului.
Deschise un ochi spre Jack.
– Are un mod ciudat de a o arăta.
– Mie-mi spui! Tu es� ti cel mai bun lucru care i s-a î�ntâmplat
vreodată.
Jack, al treilea fiu î�n ordinea vârstei din familia Rose, î�s�i trecu
brat�ul pe după umerii lui Charlotte, apoi î�s�i făcu loc printre scaune s� i
plecă.
Tremurând, Charlotte se făcu mică î�n strană. Era î�ntr-un loc binefă-
cător, bucurându-se de Dumnezeu s� i de slujbă. Dintr-odată se-ntoar-
se î�n starea chinuitoare de dinainte, tulburată de gândul la inima ei
frântă s� i la cealaltă femeie. I�s�i ridică geanta de pe podea ‒ rugase o
asistentă să i-o recupereze ‒, î�s�i luă Biblia s� i se î�ndreptă spre ies� ire.
Când parcă î�n Homewood, gândindu-se că azi ar fi o zi bună să
mănânce o pizza cu brânză, o strigă o femeie. Se î�ntoarse s� i o văzu pe
Hillary grăbindu-se către ea, cu o geantă de piele pe umăr.
– Hillary? Ce faci aici?
– M-am tot gândit la tine. Am sunat la magazinul tău pentru
mirese după ce ai plecat ieri. Prietena ta mi-a spus unde locuies� ti.
Sper că nu te superi.
O ajunse din urmă pe Charlotte la intrarea î�n clădire s� i aceasta
văzu că Hillary avea la gât plăcut�ele de identificare ale lui Joel.
– N-am putut să nu mă gândesc î�ntruna la tine, la rochie, la mine
s� i la Joel. Când a venit Greg acasă, m-a găsit î�nconjurată de fotografii,
retrăind î�ncercare grea prin care am trecut, plângând. Niciodată
n-am î�nt�eles de ce. De ce m-am măritat cu Joel, s� tiind că o să-l pierd?
S� i cum de nu mi-am dat seama că eram î�ncă atât de î�ndurerată?
Adevărul spuselor sale se citea î�n ridurile adânci ce-i brăzdau
chipul.
– Hillary, n-ar fi trebuit să vin la tine. I�mi doream atât de mult să
aflu cine e Joel s� i ce legătură are el cu rochia, î�ncât nu m-am gândit
nicio clipă ce efect ar putea avea asupra ta. Nu m-am gândit la modul
serios. Devenise un fel de obsesie, zise Charlotte s� i î�s�i puse mâinile î�n
s� olduri.
Dix î�ncercase să o avertizeze.
– I�ntr-o zi m-am trezit că am o rochie veche. I�n ziua următoare,
î�ncercam deja să dezleg misterul unui om a cărui viat�ă se rezuma la
cinci rânduri scrise pe o plăcut�ă s� i la câteva detalii descoperite pe un
site.
– Mă bucur că ai venit la mine, Charlotte. Aveam nevoie să vii la
mine.
Părul lui Hillary se î�nfioră î�n vânt. Purta un tricou cu mânecă
lungă, inscript�ionat cu Go Navy, pantaloni scurt�i kaki s� i aceias� i tenis� i
din ziua precedentă.
– Chiar s� i sot�ul meu s� tia că, la un moment dat, tot avea să vină
s� i ziua socotelilor. A zis că s� tia de ani de zile că nu mi-am luat, cu
Rachel Hauck 217
adevărat, rămas-bun de la Joel. Poate că, î�n sfârs� it, voi găsi un final
pentru povestea mea.
Charlotte scutură cheile î�n mână.
– Aveam de gând să comand o pizza cu brânză s� i blat subt�ire.
– I�mi spui sau mă invit�i?
Charlotte o privi cu ochii mijit�i.
– Depinde de tine. I�t�i place pizza?
– I�mi place mult pizza. De orice fel.
– Eu stau la etajul patru.
– După tine, draga mea.
Urcară pe scări până la etajul patru, apoi Charlotte descuie us� a,
amintindu-s� i, când Hillary ocolea peretele scurt al holului, că rochia
rămăsese î�n living. I se tăie răsuflarea s� i î�s�i duse o mână la gură. Pe
cealaltă apăsând-o pe inimă.
– I�mi pare rău, Hillary. Am uitat că rochia e afară.
– N-am crezut c-am s-o mai văd vreodată.
Se î�nvârti de jur î�mprejurul rochiei, s� tergându-s� i obrajii s� i ridi-
când us� or volanele poalelor. I�s�i apropie fat�a de material, î�nchise ochii
s� i trase adânc aer î�n piept.
– I�ntotdeauna mi s-a părut că fusta miroase a ulei parfumat s� i
dens.
– Parcă ar capta lumina s� i-ar păstra-o î�n t�esătură, zise Charlotte
s� i î�s�i trecu us� or mâna peste mânecă. I�mi plac firele de aur.
– I�ncă e cea mai frumoasă rochie pe care am văzut-o vreodată.
Charlotte se as� eză pe marginea canapelei, î�ncrucis� ându-s� i pi-
cioarele, s� i se simt�i dintr-odată linis� tită, relaxată.
– Am văzut o mult�ime de rochii de mireasă, multe dintre ele
splendide, dar niciuna nu se compară cu aceasta.
– E specială, spuse Hillary, cu glasul s� i privirea pline de emot�ie.
– De ce crezi că e atât de specială, Hillary?
Charlotte î�s�i sprijini bărbia î�n mână. Să vadă rochia prin ochii
lui Hillary î�i făcu lui Charlotte inima să crească s� i î�i î�ntări hotărârea
de a-i găsi următoarea mireasă.
– Pentru că e numai pentru cele care o acceptă. Care o pot purta.
– Ce vrei să spui? Numai pentru cele care o acceptă?
– Nu s� tiu ce vreau să spun... as� a simt eu aici, zise Hillary s� i î�s�i
duse mâna la inimă. Trebuie să accept�i rochia, să crezi î�n ea. Să ai
credint�ă, dacă vrei.
– E doar o rochie.
– Nu, e un destin. Chipul lui Hillary se lumină, ochii ei căpătând
nuant�a firelor aurite ale rochiei. Mă bucur atât de mult că ai găsit
cufărul, Charlotte! O, Doamne! făcu ea s� i î�s�i duse mâna la inimă, iar
ochii i se umplură de lacrimi, ce î�ncepură să i se prelingă pe obraji.
Charlotte î�s�i î�năbus� i emot�ia ce-i cres� tea î�n piept.
– Bărbatul care mi-a vândut cufărul a pomenit ceva de anul
1912 s� i de o mireasă. Mi-a î�nmânat o chitant�ă pe care era s� tampilat
SALVAT. S� tii ce-ar putea î�nsemna? S� tii cumva dacă es� ti singura care a
purtat-o, Hillary?
– Nu s� tiu sigur, dar când am î�mbrăcat-o prima dată am avut sen-
timentul că nu sunt prima mireasă care o poartă, răspunse Hillary s� i
o sfredeli cu privirea pe Charlotte. S� i am impresia că s� tiu destul de
bine cine s-ar putea s-o poarte după mine.
– Hei, nu eu! Charlotte se ridică de pe canapea, cu mâinile sus.
Am să găsesc mireasa potrivită, dar crede-mă, aceea nu sunt eu.
– Cerule, dar tare mai protestezi!
– Când oamenii vorbesc prostii, trebuie să vorbesc mai tare.
Acum, hai să comandăm pizza.
Charlotte î�s�i luă telefonul mobil s� i făcu comanda, apoi se schimbă
î�n blugi, lăsând-o pe Hillary singură cu rochia, singură cu amintirile ei.
Când Charlotte se î�ntoarse î�n sufragerie, o găsi pe Hillary lângă
fereastră, cu privirea pierdută spre oras� ul aflat î�n Nord-Vest. T� inea
strâns la piept o fotografie cu ramă neagră.
– Ai un apartament grozav aici, Charlotte, zise ea, î�ntorcându-se
spre cameră.
– Pe creasta de Vest a munt�ilor se văd nis� te apusuri minunate!
Dar ai zis că ai fost î�n Marină ‒ ai trăit pe o navă? Ai văzut, probabil,
nis� te apusuri grozave.
– Am stat î�n cabine mai mici decât debaralele tale. Dar, da, am
văzut câteva apusuri spectaculoase deasupra oceanului. S� i răsări-
turi. Chiar s� i o furtună pe ocean e extraordinar de frumoasă. Am
avut de î�nfruntat câteva. Hillary traversă camera până la Charlotte.
Am ceva pentru tine. I� i oferi fotografia. Eu s� i Joel î�n ziua nunt� ii
noastre.
Rachel Hauck 219
– Hillary!
Era o poză î�n culori s� terse. Imaginea din fundal era neclară. Dar
î�n mijlocul fotografiei de 20 X 25 stătea un locotenent chipes� s� i atle-
tic, cu brat�ul strâns î�n jurul miresei sale, Hillary, care radia de ferici-
re, cu păr blond strălucitor, perfect sculptată î�n rochia ce atârna
acum pe manechin. Charlotte î�s�i aruncă privirea prin cameră s� i, dacă
n-ar fi s� tiut că as� a ceva nu e cu putint�ă, ar fi putut jura că rochia res-
pira. Era probabil lumina schimbătoare, a diminet�ii târzii, ce se re-
vărsa prin fereastră.
– Es� ti atât de frumoasă! Iar Joel arată exact as� a cum mi l-am
imaginat.
Erau tineri, î�ncrezători, cu ochii strălucind de iubire. Chipurile
erau luminate de zâmbete largi, pline de sperant�ă. El, un erou cuceri-
tor. Ea, o regină a frumuset�ii din Sud, cu o atitudine cuceritoare.
– Păstreaz-o. Te rog! zise Hillary s� i î�mpinse fotografia spre
Charlotte, care voia să i-o î�napoieze.
– Nu, n-as� putea. Charlotte î�s�i trecu degetele peste chipul lui
Joel, de-a pururea tânăr. N-o vrei?
– Vreau să fie a ta. Joel ne apart�ine amândurora de-acum. Tu mi l-ai
adus î�napoi. S� i pe bună dreptate. Te-a cucerit, tot as� a cum m-a cuce-
rit s� i pe mine. Expresia fet� ei lui Hillary se î�mblânzi î�n timp ce vor-
bea despre el. Pentru prima dată de când a murit, m-am bucurat că
m-am căsătorit cu el. Mi-am adus aminte de tot binele s� i de toată fe-
ricirea. S� i asta t�i-o datorez t�ie.
Soneria zbârnâi, î�ntrerupând discut�ia. Sosise pizza. Charlotte
plăti, refuzând banii pe care i-i î�ntindea Hillary.
– Miroase bine, zise Hillary s� i deschise dulapurile. Mm... farfurii
s� i pahare?
– Lângă chiuvetă. Charlotte î�i arătă cu degetul, din cămară, de
unde se dusese să ia s� ervet�ele. Am ceai cu gheat�ă, apă, lapte, suc, Cola
dietetică. Eu nu beau din aia adevărată.
– Vreau ceai cu gheat�ă, zise Hillary s� i se opri. E dulce?
Charlotte zâmbi, deschizând cutia de pizza pe masa de
sufragerie.
– Să zicem!
– Satisfăcător. Nu vreau să s� tiu mai multe.
Femeile mâncară î�n linis� te primele î�mbucături de pizza cu brân-
ză s� i sos. Apoi Hillary î�ntinse mâna după un s� ervet�el.
– Cum se simte prietenul tău care e î�n spital?
– Acum vorbim despre mine?
– Am putea foarte bine. Rochia aceea ne face să fim ca o familie.
Familie. Cuvântul o lovi pe Charlotte î�n piept s� i un fior î�ncins î�i
trecu prin inimă.
– E bine. A avut un accident la o cursă de motociclete.
Charlotte î�s�i s� terse sosul de ros� ii care î�i cursese pe degete.
– E cineva special pentru tine?
– A fost. Am fost logodit�i, dar el a anulat logodna. Charlotte î�n-
tinse mâna după sucul ei. Mă rog, a vrut doar s-o amâne. A zis că nu
e pregătit. Dar cum să treci de la logodnă s� i pregătirea pentru nuntă
la... as� teptare? As� a, î�n aer..., spuse Charlotte s� i sorbi cu nesat� din Cola
dietetică.
Băutura s� i conversat�ia mergeau bine cu pizza.
– Ne-am mis� cat prea repede. Ne-am logodit la două luni după ce
ne-am cunoscut.
– Unele dintre cele mai bune poves� ti de dragoste ale lumii sunt
despre bărbat� i s� i femei care s-au cunoscut azi s� i s-au căsătorit
mâine.
– Mda, cine, de exemplu?
Hillary se eschivă.
– Nu s� tiu, tu es� ti consultant pentru nunt�i. Dar sunt sigură că e
adevărat.
Charlotte râse.
– Nu s� tii deloc să mint�i!
– Poate că nu, dar trebuie să fi auzit s� i tu destule poves� ti cu iu-
biri la prima vedere. S� i am impresia că nu vrei de fapt să-t�i iei adio de
la tipul ăsta.
Hillary luă o bucată de pizza dintre feliile rămase.
– N-am vrut nici ca mama să moară la treizeci s� i cinci de ani, dar
a murit. Nu putem avea mereu viat�a pe care ne-o dorim. Dar putem
avea î�ntotdeauna pizza.
Charlotte luă o î�mbucătură mare dintr-o felie mică. Săpând î�n
trecutul lui Hillary, î�i dăduse permisiunea să facă s� i ea acelas� i lucru.
– I�nainte ca Joel să fie omorât, spuse Hillary, ne scriam scrisori
s� i alegeam o zi î�n care să privim amândoi luna. Erau douăsprezece
ore diferent�ă î�ntre noi, as� a că unul se uita noaptea, celălalt ziua, dacă
Rachel Hauck 221
reus� eam s-o găsim. I�n noaptea de după î�nmormântarea lui, era o lună
plină s� i strălucitoare, ca un glob dansând pe cer. Cum î�ndrăznea luna
să strălucească, când inima mea era atât de tristă? M-am pierdut cu
firea, am alergat î�n camera mea, am smuls rochia de pe umeras� , am
scos plăcut�ele de identificare ale lui Joel s� i am coborât la subsol.
Habar n-aveam ce voi face, până când am zărit cufărul. Am aruncat
rochia î�n el, î�napoi de unde venise, am băgat plăcut�ele lui Joel î�n pun-
gut�ă s� i l-am târât afară. Eram hotărâtă să-l ard, ca să nu mai rămână
decât cenus� a din el. Apoi am dat nas î�n nas cu tata.
Charlotte î�s�i scutură firimituri de pe degete s� i ascultă mai
departe.
– „Draga mea”, a zis el, „nu cred că vrei să faci asta”. Dar eu nu
l-am ascultat. Aveam să ard prostia aia de cufăr s� i tot ce î�nsemna el.
Nu voiam să rămână nimic care să-mi amintească de Joel. Tata a stat
de vorbă cu mine: „Ia ascultă-mă”, povesti Hillary fluturând din de-
get, as� a cum făcuse probabil tatăl său î�n noaptea aceea din urmă cu
patruzeci de ani. Acum suferi, dar nu te vei simt�i as� a pentru totdeau-
na. S-ar putea să vrei din nou rochia asta. Va apărea un alt Joel. O,
cerule, asta m-a î�nnebunit! Cum putea să spună as� a ceva? Nu era de-
cât un Joel. Pentru mine, nu mai exista alt bărbat. Dar argumentul a
avut efect î�ntr-o oarecare măsură, as� a că, după ce a plecat tata, m-am
dus î�n atelierul lui, am găsit lampa lui de sudură s� i am aprins-o. M-a
pus să fac cursuri de atelier î�n liceu. Am sudat î�ncuietoarea până
când a î�nceput să strălucească as� a ca focul din Furnalele Sloss. Apoi
m-am prăbus� it. M-am trezit dimineat�a î�n patul meu, plină de banda-
je, pentru că lampa î�mi arsese mâinile.
Hillary se ridică de la masă ca să-s� i ia geanta neagră, din care
scoase o fotografie făcută pe veranda din fat�a casei.
– Am găsit-o când scotoceam prin fotografii, zise s� i î�i î�ntinse lui
Charlotte o poză alb-negru. Ei sunt mama s� i tata, iar lângă ei sunt
fos� tii proprietari ai casei.
– Casa î�n care ai găsit cufărul?
Femeia, de vreo treizeci s� i cinci de ani, arăta bine î�n costumul ei
de duminică.
– Crezi că au vreo legătură cu rochia?
– Habar n-am. Numele lor sunt scrise pe spate. Thomas s� i Mary
Grace Talbot. E scrisul de mână al mamei. E aproape perfect, nu-i as� a?
Mi-amintesc că Thomas era predicator s� i tocmai î�s�i cumpăraseră un
cort mare, pentru că voia să călătorească prin toată t�ara ca să t�ină
prelegeri. I-a spus mamei că are darul tămăduirii. Eu î�l consideram
cel mai ciudat om pe care l-am î�ntâlnit vreodată.
– Serios? Din cauza chestiei cu tămăduirea?
– Eu î�mi doream să fiu asistentă medicală, as� a că da, nici măcar
la zece ani nu credeam că un om poate să tămăduiască. Hillary î�s�i
arcui sprâncenele. Tu ce crezi?
– Eu cred că Dumnezeu foloses� te oameni imperfect�i prin care
î�mplines� te vrerea Lui. Pe mine mă foloses� te ca să le ajut pe mirese să
se pregătească pentru nuntă, zise Charlotte s� i privi din nou fotogra-
fia, atingând cu vârful degetului chipurile de pe hârtie. Thomas s� i
Mary Grace Talbot. Pe unde suntet�i oare?
– Cred că acum au vreo optzeci s� i ceva, nouăzeci de ani.
– Dacă mai trăiesc.
Hillary luă o bucată de pizza.
– Mai trăiesc, zise Hillary cu un zâmbet. S� i cred că pot să aflu
unde locuiesc.
Capitolul optsprezece
C harlotte despachetă noul transport de rochii, sosit mier-

curi după prânz. Rochiile de iarnă pe care le comandase
erau frumoase. Comert�ul cu marfa ei nepret�uită î�i echilibra î�ntot-
deauna emot�iile date peste cap.
Din iPod-ul ei, cânta Jesus Culture s� i, î�n zile ca aceasta, Charlotte
privea depozitul magazinului ca pe un adevărat sanctuar.
Pe parchetul masiv al magazinului răsunară pas� i.
– Am venit.
Era Dixie.
– Gura ta de oxigen.
Intră î�n depozit s� i se as� eză pe biroul vechi pentru î�mpachetat s� i
expedieri, strângându-s� i părul î�n coadă.
– Apropo, Jared a zis că Tim se simte bine. Probabil azi î�l
externează.
– Bine, mă bucur.
Luni, la o masă de prânz de două ore, Charlotte i-a povestit î�n
detaliu evenimentewle de peste weekend lui Dixie ‒ care a cerut să
s� tie tot, î�ncepând cu primul „h” din „Hei”, până la ultimul „e” din „La
revedere”.
– Jared a zis că fata blondă care fusese cu Tim la restaurant a
venit la spital î�n fiecare zi.
– E bine să ai pe cineva care să-t�i poarte de grijă când suferi.
Dixie lovi cu mâna î�n birou.
– Vrei să nu mai fii atât de drăgut�ă? Supără-te. Explodează. Ridică
pumnul! „N-am să mai sufăr niciodată de foame”*, zise, s� i adoptă cel
* Replică celebră rostită de Scarlett O’Hara în filmul Pe aripile vântului. (n.tr.)

mai bun ton sudist de care era î�n stare. „Luptă pentru el, luptă pentru
ce e al tău!”
Charlotte zâmbi, dându-s� i ochii peste cap.
– Foarte dramatic, don’s� oară O’Hara! Ce-as� rezolva dacă as� ridi-
ca amenint�ător pumnul? N-as� face decât să mă enervez pentru ceva
ce nu pot schimba.
Ridicase destul pumnul, iar asta nu reus� ise decât s-o facă din ce
î�n ce mai furioasă s� i mai tristă. Acum era î�mpăcată s� i î�s�i dorea să ră-
mână as� a măcar o vreme.
– Nu pot să lupt pentru un bărbat care nu mă vrea.
– Dar ai spus că el...
– Da, a zis nis� te chestii. Dar, când a intrat ea, a fost ca s� i când eu
as� fi dispărut î�n umbră, spuse Charlotte s� i ridică o rochie nouă
Bray-Lindsay. I� t� i plac rochiile? Mie-mi plac toate rochiile
Bray-Lindsay.
Ar fi vrut să o ia î�n brat�e s� i să se contopească cu fibrele mătă-
soase s� i cu albul moale s� i pur.
– Fac oamenii ăs� tia o treabă nemaipomenită. Să n-o las� i pe
Tawny să le vadă! Se va răzgândi.
Charlotte scutură următoarea rochie, una nou-nout�ă, de la un
designer local, Heidi Elnora.
Chiar atunci, clopot�eii din fat�ă răsunară î�n tot magazinul, ur-
mat�i de o voce î�naltă.
– E cineva?
– Mă duc eu.
Dixie ies� i din cameră, î�ntorcându-se câteva clipe mai târziu î�n-
sot�ită de Hillary.
Charlotte agăt�ă rochia pe stativ.
– Hillary, hei, ce faci aici? I� i făcu semn să intre. Dixie, ea e
Hillary.
– S� tiu. Am făcut cunos� tint�ă. Dixie se strecură sus la locul ei, pe
vechiul birou. Deci tu es� ti Hillary, cea care a purtat rochia? Cea care a
î�ncuiat-o î�n cufăr?
– Mă declar vinovată. Dar î�i rămân datoare acestei femei care a
salvat-o. M-a salvat s� i pe mine.
Salvat. Cuvântul bărbatului î�n violet. I�i răsună lui Charlotte î�n
suflet pentru o clipă.
Rachel Hauck 225
– Charlotte, es� ti liberă câteva ore? o î�ntrebă Hillary.

– As� putea fi, dacă ai nevoie de mine.E î�n regulă?
Se consultă cu Dix din priviri, iar aceasta dădu afirmativ din cap.
Avea să stea ea după-amiază.
– I-am sunat pe Thomas s� i Mary Grace Talbot. Sunt dispus� i să ne
primească î�n vizită după-amiază, dacă vrei să mergem.
– Acum?
– Acum.
– Ho, ia stat�i nit�el! Explicat�i-i s� i bătrânei Dixie ce se î�ntâmplă.
Cum at�i luat legătura cu familia Talbot? I�s�i agită degetul prin aer, cer-
tând-o pe Charlotte. Partea asta din poveste nu mi-ai spus-o!
– N-am s� tiut nici eu, până ieri. Charlotte î�i oferi lui Dixie versiu-
nea scurtă, de tip Twitter. Hillary a lucrat la spitalul St. Vincent cu un
doctor pe nume Talbot. Când a dat peste numele lui Thomas s� i al lui
Mary Grace, l-a sunat, sperând că ar putea exista o legătură î�ntre ei.
– S� i? î�ntrebă Dixie, î�ntorcându-se către Hillary.
– N-auzise niciodată de ei, continuă Hillary povestea. Dar a
mers la s� coală cu un alt Talbot. Când es� ti î�n aceeas� i clasă cu un băiat,
din clasa î�ntâi până î�ntr-a douăsprezecea, afli unele lucruri. Doctorul
Talbot pe care î�l cunos� team eu m-a pus î�n legătură cu Harry, care e
strănepotul lui Thomas s� i al lui Mary Grace.
De pe biroul pe care stătea, Dixie s� uieră un „uau!”.
– Crezi că doamna Talbot a purtat rochia î�naintea ta, Hillary?
Charlotte as� eză pe portmantou ultima rochie din transport.
– Hai să mergem să aflăm!
M
Kirkwood by the River era un sat de pensionari, aflat î�n mijlocul
unei păduri, lângă râul Cahaba. Charlotte parcă mas� ina, apoi porni
î�mpreună cu Hillary spre intrarea principală, î�n timp ce femeia î�nce-
pu să-i povestească.
– El are nouăzeci s� i patru de ani, suferă de un fel de dement�ă. Ea
are nouăzeci s� i trei, dar are mintea ascut�ită ca briciul. Cel put�in as� a
spune Henry.
Când ajunseră î�ntr-un loc auriu, scăldat î�n soare, din curtea in-
terioară, Charlotte se opri.
– Nu sunt sigură că vreau să intru.
– Poftim? Am bătut atâta drum. Nu de asta m-ai găsit pe mine?
Hillary se as� eză pe o bancă cu două locuri, din fier forjat, cu
pernut�e î�nflorate.
– S� i dacă nu s� tie nimic despre rochie? Dacă e o fundătură? Tu ai
fost ultima care a purtat-o s� i habar n-avem cine a purtat-o î�naintea
ta. Nu vom s� ti dacă mireasa de dinaintea ta era î�ndrăgostită sau dacă
s-a măritat din interes. Sau dacă a rămas văduvă, ca tine. Mai avem
trei războaie de dus. Nu sunt sigură că vreau să ajung la capătul firu-
lui. Să aflu că nu voi ști niciodată. Am deja prea multe necunoscute î�n
trecutul meu. Nu vreau să mai adaug s� i rochia pe listă.
– Charlotte, nu î�ntrebările ne lasă pe î�ntuneric ‒ deja ne aflăm
acolo, nu? S� i dacă ajungem la o fundătură î�n istoria rochiei, cel put�in
s� tim că am î�ncercat. I� n viat� ă, nu ai niciodată garant� ia că vei găsi
răspunsuri.
– Dar pot să mă prefac că e as� a.
Charlotte se as� eză î�ncetis� or alături de Hillary.
– Dacă nu vorbesc cu doamna Talbot, pot să inventez eu conti-
nuarea poves� tii. O fată frumoasă, un mire chipes� , o nuntă simplă. Iar
ea poartă rochia ta.
– S� i a ta, zise Hillary s� i o porni spre intrare. T� i-ai ratat cariera,
Charlotte. Ar fi trebuit să scrii romane de dragoste!
– Nu e vorba despre dragoste, Hillary. E vorba despre viat�ă. Cine
nu vrea să fie iubit? Să se simtă î�n sigurant�ă. Să aibă un loc pe care
să-l numească acasă s� i o familie?
Oare asta î�s�i dorea ea cu atâta disperare? Să se simtă î�n siguran-
t�ă? Să aibă un cămin s� i o familie? Charlotte nu-s� i mai exprimase nicio-
dată până acum teama î�n cuvinte. Oare de aceea avea î�ndoieli privind
căsătoria cu Tim? Pentru că nu era sigură că se va simt�i cu adevărat
iubită? Sau pentru că un cămin î�nsemna o familie? Evident, Katherine
era convinsă că nu se putea adapta.
– Se pare că tu caut�i iubirea perfectă, Charlotte. O iubire care să
nu-t�i răvăs� ească inima sau să-t�i răscolească temerile. Hai să-t�i spun
ceva, o astfel de iubire nu există! Să presupunem că intrăm pe us� ile
astea s� i aflăm că niciunul dintre cei doi Talbot nu-s� i amintes� te de
rochie. Nu s� tie nimic despre ea. S� tii că au fost căsătorit�i timp de s� ap-
tezeci s� i doi de ani? S� apte decenii plus doi. E de două ori vârsta ta s� i
î�ncă ceva pe deasupra. Poate că nu vom găsi cealaltă femeie care a
Rachel Hauck 227
purtat rochia sau nu vom afla cum a ajuns rochia î�n subsolul părint�i-
lor mei, dar, cu sigurant�ă, vom găsi pe cineva care s� tie să iubească.
E genul acela de iubire care î�t�i va alunga toate temerile. Nu genul
pe care ai impresia că-l vei găsi fugind s� i ascunzându-te, zise Hillary
s� i î�s� i trase umerii î�n spate, drept� i , ca la Marină. S� i-acum hai să
mergem!
Charlotte o urmă fără un cuvânt. Un tânăr asistent, cu părul î�n-
chis la culoare, le î�ntâmpină s� i le conduse pe un hol lung, trecu de
camera î�n care erau televizorul s� i sala de mese, s� i se opri la us� a lui
Thomas s� i a lui Mary Grace Talbot.
– Vă as� teaptă? î�ntrebă el s� i ciocăni î�ncet. Mary Grace? Thomas?
Sunt eu, George. Avet�i musafiri.
Apăsă pe clant�ă.
Prin us� a ce se deschidea, Charlotte o zări pe doamna Talbot,
slabă s� i pierdută î�n puloverul s� i pantalonii ei, deplasându-se prin
cameră cu bastonul.
– Să intre, George!
Lui Charlotte i se umplu inima de sperant�ă. Doamna Talbot zâmbi,
iar Charlotte recunoscu aura tinerei frumuset�i, din fotografie.
– Intrat�i, intrat�i! Thomas, ne-au venit oaspet�ii!
George traversă grăbit camera, ca să-i sară î�n ajutor bărbatului
plăpând care apăru din dormitor.
– Afurisite de picioare, î�mi fac figuri! Să nu î�mbătrânit�i, tinere
doamne! Făcu semn din deget, aplecându-se să se as� eze pe fotoliul
lui rabatabil. Nu se merită. Nu se merită. Eu sunt î�n relat�ii bune cu
Domnul... nu s� tiu de ce nu vrea să vină să mă ia. Nu-I mai sunt de ni-
ciun folos pe aici.
– Numai să-mi t�ii mie companie.
Doamna Talbot se duse î�n spatele camerei, î�ndreptându-se spre
alt fotoliu, iar George î�i dădu o mână de ajutor.
– T� i-ar fi dor de mine dacă te-ai duce pe lumea cealaltă, Tommy.
– Drăgut�a mea, n-aveam de gând să plec fără tine. Mi-ai fost alături
la bine s� i la greu. Răsplata e a ta tot atât cât e s� i a mea.
Mâna lui pătată, cu vene proeminente, se lăsă peste brat�ul foto-
liului s� i o prinse pe a ei.
– S� i-acum, cu ce vă putem ajuta, tinere doamne?
Lumina din privirea lui Thomas era blândă. I�nt�eleaptă s� i răbdă-
toare. Charlotte î�l î�ndrăgi imediat. Dacă suferea de dement�ă, ei bine,
astăzi boala nu se făcuse simt�ită.
– Eu sunt Charlotte Malone, domnule Talbot. Ea este Hillary
Warner.
– Nouă ni se spune Thomas s� i Mary Grace pe aici.
– Cu mine at�i vorbit la telefon, spuse Hillary, ridicându-se pe
jumătate, când Mary Grace î�ncercă să se scoale din fotoliul ei. George
plecase s� i nu-s� i dădea seama ce voia să facă bătrâna. Să v-ajut?
– Am pus apă la fiert, pentru cafea. I�n bucătărie. Ai putea s-o aduci?
As� face-o eu, dar până mă târăsc acolo s� i-napoi se face ora cinei.
Râsul o î�ntinerea.
Hillary se duse î�n bucătărie, făcându-i semn lui Charlotte.
– I�ncepe povestea!
Charlotte se aplecă s� i mai mult spre cei doi sot�i, rezemându-se
de brat�ul canapelei, s� i î�ntâlni privirea lui Mary Grace, albastră s� i lim-
pede ca cerul verilor din sud.
– Am găsit o rochie de mireasă.
Atmosfera din cameră se schimbă. Ochii lui Charlotte se umplu-
ră brusc de lacrimi.
– I�ntr-un cufăr pe care l-am cumpărat la o licitat�ie.
– Ai găsit rochia, as� adar?
Degetele lui Mary Grace rămaseră î�mpletite cu cele ale sot�ului ei.
– Cea cu poale din satin, cu perle î�n talie s� i cu fir de aur strălucitor?
Hillary veni î�n grabă din bucătărie, cu o ceas� că de cafea î�n fieca-
re mână.
– Da, pe aceea. Cine vrea fris� că s� i zahăr?
– Eu o vreau neagră, zise Thomas ridicând mâna tremurândă.
– Pentru mine, o lingurit�ă cu vârf din fiecare! zise Mary Grace
făcându-se că umple o lingurit�ă invizibilă, iar spiritul s� i aerul ei tine-
resc răzbătură până la Charlotte.
– Charlotte? î�ntrebă Hillary.
– Pentru mine, apă.
Cofeina n-ar fi făcut altceva decât s-o agite. Nervii î�i erau s� i as� a
î�ntins� i la maximum de entuziasmul s� i tulburarea provocate de aceas-
tă î�ntâlnire.
– Mary Grace, dumneata s� tii despre rochie?
Rachel Hauck 229
– Sigur că da. Am purtat-o la nunta mea.

– Cea mai frumoasă mireasă pe care a văzut-o vreodată oras� ul
Birmingham! spuse Thomas, clar s� i răspicat.
– Mai taci, Thomas! Grace luă cana pe care i-o î�ntinse Hillary. I�ncă
mă coples� es� te cu vorbe dulci. Spune-mi, Charlotte, cu ce te ocupi?
– Eu... eu am un magazin pentru mirese î�n Mountain Brook.
Mary Grace purtase rochia! Charlotte î�ntinse mâna după cana cu
apă pe care i-o î�ntindea Hillary. Ceramica rece era plăcută la atingere.
– S� i mi-ai găsit rochia. Mary Grace zâmbi, dar surâsul i se stinse
pe chip. Dar rochia nu trebuie vândută. Trebuie purtată de cea care o
găses� te.
– Păi, da, vezi dumneata, Mary Grace, cred că eu sunt cea care
trebuie să găsească următoarea mireasă, zise –Charlotte, apoi duse
cana cu apă la buze s� i luă o î�nghit�itură. Poate cineva va intra î�n maga-
zinul meu s� i eu voi s� ti imediat că ea e aleasa.
– Tu es� ti mireasa!
Mary Grace o arătă pe ea, î�ncet s� i intent�ionat, aproape ca s� i cum
ar fi î�mpuns ceva invizibil, ce plutea î�n aer.
– T� i-am spus eu, s� opti Hillary din colt�ul gurii.
– Taci!
Charlotte se lăsă să alunece pe marginea pernei de pe canapea,
concentrată la Mary Grace. Ea o va ajuta să î�nt�eleagă.
– Treaba mea e să le ajut pe mirese să se pregătească pentru cea
mai importantă zi din viat�a lor. Ai putea spune că e darul meu. Sunt
foarte bună î�n ceea ce fac.
Până s� i î�n propriile ei urechi, argumentul suna superficial.
Habar n-avea de ce salvase rochia.
– Sunt sigură că es� ti foarte bună î�n ceea ce faci, numai că rochia
n-a fost niciodată de vânzare. A fost dăruită din mireasă î�n mireasă.
Hillary î�nghet�ă, cu cana de cafea î�n aer.
– Dar eu am găsit cufărul î�n subsolul părint�ilor mei.
– S� tiu, Mary Grace se legănă us� or î�n fotoliul ei. Eu l-am lăsat
acolo pentru tine.
– L-ai lăsat acolo... eu aveam zece ani.
S� ocul s� i uimirea se amestecară pe chipul ascut�it al lui Hillary.
Charlotte vedea prea bine că Hillary î�ncă nu î�s�i rezolvase, î�n inima
ei, problema cu Joel, as� a că schimbă subiectul, pentru moment.
– Thomas, am auzit că es� ti predicator.
– Da, da, de cincizeci s� i doi de ani. Am predicat Evanghelia I�m-
părăt�iei Domnului, din Maine până î�n Hawaii, î�n Sud până î�n Mexic s� i
Guatemala. I�n Nord, până î�n Canada s� i Alaska.
– I�ncă mai predică, spuse Mary Grace. Mie s� i tuturor celor care
locuiesc aici. Menajera noastră, sărmana, ascultă câte o predică î�n
fiecare săptămână. Iar omul care ne aduce cumpărăturile e pe cale să
renască, s� tiu asta. Mai e dragul de George, care insistă că el e... cum a
zis, Tommy?
– Agnostic.
– Da, asta zice el că e. I�nchipuie-t�i, să nu crezi î�n nimic! Ce spe-
rant�ă poate fi î�n asta?
– Chiar as� a! Dacă primes� ti ves� ti bune, ai face bine să le spui, zise
Thomas s� i râse î�ncetis� or. N-are nicio noimă să le t�ii pentru tine.
– E un predicator î�nzestrat, spuse Mary Grace. A călăuzit multe
suflete pierdute către Sfânta Cruce. Păi, era pe vremea când predica
î�ntr-un cort î�n mijlocul preriei din Kansas s� i...
– Mary Grace, unde e cafeaua mea?
Ea o luă de pe măsut�a dintre ei s� i i-o î�ntinse.
– Era mai cald ca niciodată î�n vara aceea, iar mus� tele roiau pre-
tutindeni. Vă spun, nicio adiere de vânt nu se simt�ea peste câmpie î�n
seara aia. Dar oamenii tot au venit să audă predica.
– Cei mai mult�i n-aveau televizor pe-atunci. Thomas sorbi din
cafea, apoi o puse la loc. Era chiar după război s� i t�ara era pregătită să
primească ves� ti bune. Un mesaj al sperant�ei.
– Dar căldura î�i topise, pur s� i simplu, pe oameni pe scaune. Agi-
tau evantaiele, apoi Thomas a î�nceput să predice s� i, după cincizeci de
cuvinte, s-a oprit. Mary Grace î�s�i î�ncremeni palmele î�n aer, cu ochii la
sot�ul ei. S-a oprit chiar î�n mijlocul scenei, a î�ntins mâinile, s� i-a dat
capul pe spate s� i a î�nchis ochii.
Povestea lui Mary Grace î�i provocă lui Charlotte o senzat�ie de
efervescent�ă, ce î�i umplea pieptul. Cei doi sot�i Talbot vorbeau ca nis� -
te credincios� i tineri s� i entuzias� ti. Niciun semn de amort�eală. Sau de
dement�ă.
– Tommy a rămas neclintit, î�n mijlocul scenei, cu brat�ele î�ntinse,
cu fat�a î�nălt�ată spre cer s� i a spus, cu glasul cel mai linis� tit din lume,
î�nsă atât de sigur, de ferm: „Doamne, Care es� ti sus, î�n ceruri, care ai
domolit mările s� i ai dojenit furtuna, I� t�i cer î�ndurare pentru aces� ti
Rachel Hauck 231
biet�i oameni, care au mers kilometri î�ntregi să-T� i audă cuvântul. Tri-
mite-ne, rogu-Te, o ploaie blândă s� i răcoroasă!”
– Cât�iva oameni din primul rând au chicotit, î�s�i aminti Thomas
clătinând din cap.
– Totus� i, n-a lăsat asta să-l supere sau să-i pertube concentrarea,
continuă Mary Grace. Timpul se scurgea. Iar Thomas nu s-a clintit s� i
nimic nu s-a î�ntâmplat.
– Transpirat�ia ce-mi s� iroia pe sub cămas� ă a î�nceput să se î�mbibe
î�n material. I�mi pusesem î�n joc î�ntreaga reputat�ie s� i preot�ia, cu rugă-
mintea aceea nebunească.
– As� a că ce-a făcut? S-a rugat din nou, zise Mary Grace pocnind î�n
aer cu pumnul strâns us� or.
Un gest menit, parcă, să spună: „Cine s� i-ar fi î�nchipuit?”
– Pentru cazul î�n care ar fi vrut să chicotească s� i oamenii din
spate.
Thomas s� i Mary Grace î�s�i spuneau povestea ca pe un vals pe
care-l dansaseră de multe ori.
– „Doamne”, a spus el, „Stăpânul vântului s� i al valurilor, Creato-
rul tuturor lucrurilor, Cel care ne iubes� te sufletele”...
– Dacă e să cazi, cade preamărindu-I numele plin de bunătate.
– Trimite-ne o ploaie răcoroasă s� i blândă! a î�ncheiat Mary Grace.
– Scaunele scârt�âiau, spuse Thomas. Bărbat�ii î�s�i dregeau glasu-
rile, dezlipindu-s� i de pe gât gulerele pline de transpirat� ie. Copiii
plângeau, iar mamele î� n cercau să se răcorească fluturând din
evantaie.
– A fost cel mai lung minut din viet�ile noastre, î�n care am as� tep-
tat să vedem ce va face Thomas sau Dumnezeu. Apoi... Mary Grace
făcu o pauză, cu ochii scânteind. Charlotte se aplecă spre ea, strân-
gând î�n mână cana cu apă. Hillary se trase mai aproape. Apoi cortul
s-a scuturat un pic.
– Aerul s-a pus î�n mis� care.
– S� i cea mai dulce adiere răcoroasă a năvălit direct pe sub cort,
pe lângă scaunele noastre. Prin părul oamenilor. Puteai să le vezi
s� uvit�ele fluturând î�n aer.
– Mirosea a iarbă proaspăt cosită. Oamenii s-au ridicat î�n pi-
cioare, au î�nceput să aducă laude. Chiar atunci când vocile lor au ră-
sunat mai puternic, o ploaie a î�nceput să răpăie pe acoperis� ul cortului.
A continuat să plouă tot restul nopt� i i s� i toată ziua următoare.
Thomas se lăsă pe spate, cu un zâmbet pe chipul său ridat s� i cana de
cafea sclipindu-i î�n mână.
– Vă spun eu, zise Mary Grace. Nu a fost niciun ateu î�n mult�ime
î�n seara aceea. Am avut o mult�ime de oameni care s� i-au dăruit inimi-
le lui Dumnezeu. Am avut s� i câteva vindecări. I�t�i mai aduci aminte de
băiatul cu poliomielită, Tommy? î�l î�ntrebă bătrâna, iar ochii ei î�nchis� i
la culoare străluciră. S� i-a aruncat cârjele, s� i-a smuls proteza s� i a î�nce-
put să alerge prin cort ca un om eliberat. Tatăl lui l-a prins până la
urmă s� i a lăsat un doctor care asista să î�l examineze. A constatat că
băiatul avea un picior complet nou.
– Un băiat a fost vindecat de poliomielită? Hillary î�s�i puse cafeaua
jos, pufnind. Uite-as� a! făcu ea pocnind din degete. Am fost asistentă
aproape patruzeci de ani. Dar n-am văzut pe nimeni să se vindece de
o boală ca poliomielita.
– I�nt�eleg. Credint�a ta se bazează, as� adar, doar pe experient�ă? Pe
ce ai văzut? Asta nu te va duce prea departe.
Dintr-odată, Thomas nu mai părea bătrân. Vorbea cu autoritate.
– Fără credint�ă e imposibil să I�l mult�umes� ti pe Dumnezeu.
– Thomas, te rog! î�l î�ntrerupse cu delicatet�e Mary Grace, strân-
gându-i mâna. A fost un miracol născut dintr-o credint�ă puternică,
demonstrat medical. Acum, dragelor, ce doreat�i să aflat�i de la noi?
Da, î�napoi la rochie. Charlotte î�s�i drese glasul s� i î�s�i netezi cu
mâna fusta Malone&Co.
– Mary Grace, Hillary a găsit această fotografie î�ntr-o cutie, prin
lucrurile părint�ilor ei. Charlotte î�i sugeră lui Hillary că ar trebui să le
arate sot�ilor Talbot fotografia cu părint�ii ei.
– Are o dată pe spate, spuse ea. Ziua î�n care părint�ii mei au cum-
părat casa de la voi.
– O, Doamne! zise Mary Grace s� i î�s�i duse la piept mâna mică s� i
pătată. Asta a fost cu atât de mult�i ani î�n urmă!
Thomas î�s�i puse ochelarii s� i se aplecă să vadă fotografia.
– Cine e doamna cea tânără s� i frumoasă de lângă mine?
Mary Grace râse pe î�nfundate.
– Aveam treizeci s� i ceva de ani s� i mi-era groază că va veni mo-
mentul î�n care o să î�mplinesc patruzeci s� i mă gândeam că sunt atât
de bătrână!
– Pun pariu că acum ai vrea să mai ai vârsta de-atunci, dacă s-ar
putea, nu-i as� a, iubito? î�ntrebă Thomas.
Rachel Hauck 233
– Cât ai zice pes� te.

As� a cum sot�ii Talbot s� i-ar fi dorit să mai aibă anii lui Charlotte
sau Hillary, s� i Charlotte ar fi vrut să fie î�n locul lor. Măcar pentru o
clipă. Să s� tie cum este să iubes� ti timp de s� aptezeci s� i doi de ani. Să
pot�i spune, î�mpreună cu cineva, o poveste, completându-te, armoni-
zându-te perfect. Iar el să considere, s� i acum, după atât�ia ani, că ai
fost cea mai drăgut�ă mireasă din Birmingham.
– Suntet�i cu părint�ii mei. Lindell s� i Arlene Saltonstall. Hillary
trecu lângă Thomas, care privea fotografia. I�n ’57 au cumpărat casa
de la voi. Eu aveam zece ani. Aveam un frate mai mare. I�i spuneam
Shoop.
– Hillary, tu es� ti fetit�a pentru care am lăsat rochia! Mary Grace
se lăsă î�n spătar, oftând s� i î�nchizând ochii. Spune-mi, erai rudă cu fa-
milia Saltonstall, care era proprietara minelor? Tatăl meu a lucrat î�n
minele lor vreme de treizeci de ani.
– Străbunicul meu a fost unul dintre frat�i. Dar bunicul meu, Paul
Saltonstall, n-a vrut să aibă nimic de-a face cu minele familiei. A vrut
să lucreze î�n inginerie.
I�n timp ce Hillary vorbea, Mary Grace î�s�i î�nclină capul pe spate.
Ochii i se î�nchiseră us� or.
– Doamnă Talbot? zise Charlotte s� i dădu să se ridice.
Oare femeia se simt�ea bine? Thomas nu părea î�ngrijorat. Nici pe
deplin treaz.
– Dragă, spune-mi Mary Grace! spuse bătrâna deschizând
ochii. Doar î�mi aminteam de tatăl meu. Deci, spune-mi, Hillary, ai
purtat rochia?
Hillary se lăsă antrenată î�n conversat�ia neobis� nuită.
– Da, da, am purtat-o.
Chalotte putea auzi î�n cuvintele lui Hillary bătăile inimii ei.
– M-am căsătorit cu primul meu sot� î�mbrăcată cu acea rochie.
S� ase luni mai târziu a fost ucis î�n Vietnam.
– O, draga mea, î�mi pare atât de rău!
Mary Grace se ridică us� or din scaun. I�ntinse mâna după baston,
se sprijini î�n el s� i se duse la un dulap cu multe sertare. Când se î�ntoarse
î�ncetis� or î�n fotoliul ei, t�inea î�n mână o fotografie.
I�n poză, Charlotte î�i recunoscu pe sot�ii Talbot, zâmbitori, proas-
păt căsătorit�i.
– Aces� tia suntem eu s� i Tommy î�n ziua nunt�ii noastre.
Charlotte ridică fotografia alb-negru, retus� ată. Un artist î�i picta-
se o nuant�ă de roz î�n obraji lui Mary Grace. Le î�nros� ise buzele amân-
durora. Dar nu puteai pune la î�ndoială frumuset�ea ei, nici faptul că el
era tânăr s� i chipes� . Iar ea purta rochia.
– Ne-am cunoscut la s� coala generală. M-am î�ndrăgostit de el î�n
curtea s� colii.
– Ea era fata predicatorului s� i eu nu voiam să am de-a face cu ea.
Thomas se legănă î�n fotoliul lui, iar ochii lui Mary Grace se î�n-
chiseră din nou. Charlotte î�i aruncă o privire lui Hillary. Dacă nu
aveau să afle despre rochie î�n următoarele minute, s-ar putea să nu
mai afle deloc. Cel put�in nu astăzi.
– Mary Grace!
Hillary se duse lângă fotoliul ei s� i î�ngenunche, strângând-o de
mână. Charlotte ghici că, pe de o parte, voia să vadă dacă mai e trează
s� i, pe de alta, î�i verifica pulsul.
– De unde ai avut rochia? A fost făcută special pentru dumneata?
Bătrâna se ridică put�in. Mâna ei tremurândă se î�ntinse după cafea.
– Mi-a fost dată de femeia care a purtat-o prima.
Afirmat�ia ei, atât de gravă s� i de clară, deschise us� a pentru un
noian de î�ntrebări. Charlotte simt�i furnicături î�n tot trupul s� i se aplecă
repede spre Mary Grace, aruncându-i o privire lui Hillary, care se î�n-
cruntase dintr-odată.
– Deci, de ce ai lăsat-o î�n casă?
Ok, bună î�ntrebare, dar nu cea pe care ar fi pus-o Charlotte. Cine
i-a dat rochia lui Mary Grace? Cine a fost prima femeie care a pur-
tat-o? Ziua de azi părea să fie î�nsă ziua lui Hillary s� i călătoria ei spre
adevăr. Charlotte se rezemă de spătar s� i sorbi o gură de apă.
– Le-am vândut casa părint�ilor tăi s� i, după ce î�mpachetasem tot
s� i eram gata de plecare, am văzut că mai rămăsese de î�ncărcat cufă-
rul î�n care era rochia.
– Eram gata să-l car afară s� i să-l urc î�n camion, spuse Thomas,
stând rezemat î�n spătar, cu pleoapele î�ntredeschise, când Gracie
mi-a zis: „Tommy, lasă-l! Pentru fetit�a aceea.”
– Deci, chiar ai lăsat cufărul special pentru mine?
Vocea lui Hillary tremura. Expresia ei era s� ovăitoare.
– Am simt�it că trebuie să t�i-l las t�ie.
Rachel Hauck 235
– S� i ea a iubit rochia. Dar, atunci când Dumnezeu î�i face lui Gra-
cie un semn, ea răspunde.
Hillary se ridică.
– Dumnezeu t�i-a spus să las� i acel cufăr la subsol pentru mine?
Neî�ncredere. I�ndoială. Mirare.
– Cred că as� a a făcut. Am credint�ă că as� a a făcut. S� i l-ai găsit. S� i
ai purtat-o.
– Da, da, am purtat-o. Una dintre cele mai fericite zile din viat�a
mea. Care a dus î�nsă la cea mai rea. Am purtat-o pentru un mire care
a fost ucis s� ase luni mai târziu.
Hillary se ridică s� i ies� i pe us� ă î�nainte ca cineva să mai poată spu-
ne vreun cuvânt. Fără mă scuzat�i, fără mult�umesc, fără la revedere.
– Hillary!
Charlotte ies� i î�n urma ei, pe hol. Noua ei prietenă se făcuse î�nsă
nevăzută.
– Mary Grace, Thomas, î�mi pare atât de rău!
Charlotte luă geanta ei s� i pe cea a lui Hillary.
– O năpădesc amintiri vechi. Vă mult�umesc că ne-at�i primit. Pot
să mai vin?
– Te rugăm, vino să ne mai vezi! Nu-t�i face griji pentru Hillary. I�i
va fi bine. I�i va fi bine.
De pe buzele lui Mary Grace, la urechile lui Dumnezeu. Charlot-
te o prinse din urmă pe Hillary exact când aceasta ajunsese la
mas� ină.
– Hei, alergi repede pentru o doamnă î�n vârstă! râse fort�at Char-
lotte, î�ndreptându-s� i cheia cu telecomandă spre mas� ină.
Hillary stătea î�n picioare, lângă us� a din dreapta, cu o expresie
î�mpietrită. Charlotte se strecură la volan, aruncând pos� etele î�n
spate.
– Ce se î�ntâmplă?
– Pornes� te!
Hillary, cu chipul cenus� iu, coborî� geamul s� i scoase capul afară.
I�s�i trecu mâna stângă peste corp, apoi strânse cu putere mânerul us� ii.
– As� adar, Dumnezeu a stabilit î�n 1957 ca eu să rămân văduvă?
Să mă căsătoresc cu un bărbat cu s� ase luni î�nainte să moară? zise s� i
lovi cu pumnul drept î�n portieră. Niciodată nu voi mai pune piciorul
î�n biserică!
– Crezi că Dumnezeu stă numai î�n biserică? Era cu noi î�n came-
ra aia, acum cinci minute. E peste tot.
Aflase despre omniprezent�a lui Dumnezeu î�n vara aceea, î�n ta-
băra pentru tineret. Charlotte ies� i cu spatele din locul de parcare, dar
opri mas� ina î�n mijlocul aleii.
– Te simt�i bine?
– A s� tiut, a s� tiut că Joel va muri!
Lacrimile alunecau pe obrajii prelungi s� i trandafirii ai lui Hillary.
Sorbi cu nesat� , prin geamul deschis, aerul proaspăt.
– S� i m-a lăsat să mă căsătoresc cu el.
Charlotte oftă. Doamne, ajută-mă! Ce să spun?
– Hillary, poate că Dumnezeu...
– E vreun motiv pentru care ne-am oprit aici, î� n mijlocul
parcării?
– Hillary!
Charlotte privi pe geam. Vântul alerga printre copaci. Gândurile
î�i alergau prin minte. – Dacă nunta cu Joel nu a fost pentru tine? Dacă
a fost doar pentru el?
– Căsătoria a fost pentru amândoi.
– Dar, conform teoriei tale, numai unul dintre voi era predesti-
nat să-s� i sfârs� ească viat�a după doar s� ase luni. Dacă mariajul a fost dat
pentru ca Joel să fie trimis la război ca un tânăr iubit, fericit, consolat
de ideea că are un cămin cald s� i o sot�ie frumoasă care î�l as� teaptă să
se-ntoarcă? Dacă gândul la tine, amintirea nunt�ii voastre s� i a nopt�ii
de dragoste, prietenia s� i râsul tău...
Gândurile lui Charlotte formau cuvinte mai repede decât le
putea ea rosti.
– ... dacă au fost singurele lucruri care l-au făcut pe Joel să mear-
gă mai departe î�n nopt�ile î�n care se simt�ea speriat s� i singur, î�n care î�i
era frig s� i foame, î�n care se simt�ea atât de nefericit cum, sunt convin-
să, numai un om aflat î�n război poate să fie? S� i dacă scrisorile tale
erau singurele care, î�n toiul bătăliilor, î�l ajutau să nu-s� i piardă mint�i-
le? Dacă nunta cu Joel nu a fost pentru tine, Hillary? Dacă a fost nu-
mai pentru Joel? Doar pentru Joel? Dacă Dumnezeu l-a iubit atât de
mult î�ncât i-a dat o mireasă î�nainte să moară? As� a ar fi bine? Ar fi?
Charlotte băgă î�n viteză, apoi ridică piciorul de pe ambreiaj.
Mas� ina se repezi î�nainte, pe drumul î�nvăluit î�n ceat�ă ce se deschidea
î�n fat�a lor.
Rachel Hauck 237
Hillary se ghemui î�n scaun s� i î�s�i î�năbus� i plânsul, ascunzându-s� i

fat�a î�n mâini, cu umerii tresăltând, zguduit�i de hohotele ce nu se mai
opreau.
Charlotte opri la intrarea î�n locuint�ă s� i o mângâie pe Hillary pe
spate.
– I�mi pare rău! I�mi pare atât de rău! Nu s� tiu ce mi-a venit.
Se opri, s� optind, din când î�n când: „Iisuse, Iisuse.”
Adierea vântului ce s� uiera printre copaci aduse put�ină alinare î�n
mas� ină. După un timp, Hillary î�s�i ridică privirea, î�s�i s� terse fat�a cu
dosul palmei s� i privi pe geam.
Charlotte băgă î�n viteză s� i acceleră. Când luă curba să intre pe
s� osea, Hillary se î�ntinse s� i î�i strânse mâna.
Capitolul nouăsprezece
Emily
E mily stătea singură î�n celula din centrul oras� ului, as� tep-
tând ca tata sau Phillip, sau cineva, să o salveze. I�ncăpe-
rea din piatră, cu us� a ferecată, era rece s� i î�ntunecată, făcând-o pe
Emily să î�nghet�e până î�n măduva oaselor. S� i până î�n adâncul inimii.
Mama venise cu Jefferson s� i ceruse eliberarea ei, dar polit�istul
care î�i adusese mandatul le spusese că trebuie plătită caut�iunea. O
mie de dolari. O mie de dolari. Salariul pe un an al unui muncitor. Bi-
neî�nt�eles că tata î�s�i putea permite, dar, cum băncile erau deja î�nchise
astăzi, va reus� i să facă rost de bani?
I�n vreme ce Emily era escortată î�n celulă, mama insistase ‒ ce-
ruse ‒ ca polit�istul să-i ducă mantia pe care o adusese pentru ea.
– Plec să-l găsesc pe tatăl tău. Emily, fii tare, es� ti o Canton!
Emily î�nsă se prăbus� ise, plângând, moale ca o cârpă, astfel î�ncât
polit�istul fusese nevoit s-o ducă târâs� până la celulă.
Când us� a de fier s-a î�nchis zgomotos î�n urma ei, nu s-a mai pu-
tut t�ine pe picioare s� i a căzut pe patul tocit s� i plin de mucegai. Minute
lungi s� i amare, n-a auzit nimic altceva decât propriile hohote de
plâns.
Acum stătea rezemată de peretele de piatră, strângându-s� i
mantia î�n jurul umerilor. Frigul de noiembrie se strecura prin zidul
de beton s� i î�i cuprindea brat�ele s� i picioarele.
I� s�i imaginase multe lucruri despre viitorul ei. Dar niciodată
nu-s� i î�nchipuise că va ajunge să fie arestată s� i să stea î�nchisă î�ntr-o
celulă.
Ce umilitor! Devastator! Măcar dacă ar putea să fie puternică s� i
curajosă, as� a cum o rugase mama să fie. Ea voia să renunt� e, să
Rachel Hauck 239
promită că n-o va mai vizita niciodată pe Taffy Hayes. Ea nu era o

Canton. Era o las� ă.
Ridicându-se î�n picioare, Emily apucă gratiile celulei s� i î�s�i vârî�
fat�a printr-o deschizătură mică, pătrată, î�ncercând să deslus� ească
ceva pe coridorul î�ntunecat.
– E cineva? Cineva, vă rog! E cineva?
Vor mai veni vreodată după ea? Sau o vor lăsa să putrezească
aici, după gratii, uitată de tot�i?
Cu umerii plecat�i s� i inima grea, Emily se lăsă iar să cadă pe pat
s� i se ghemui cu picioarele la piept, î�ncercând să nu se gândească prea
mult la peret�ii î�ntunecat�i care se strângeau parcă tot mai mult î�n ju-
rul ei. Nu se putea gândi î�nsă la nimic altceva decât la răceala de
piatră din celula strâmtă, sufocantă.
Cine î�i făcuse asta? Cine o ura atât de mult î�ncât s-o acuze s� i să
depună mărturie î�mpotriva ei, ca s-o vadă arestată?
Emily î�s�i aruncă mantia de pe ea, î�n vreme ce gândurile î�ncepură
să-i clootească. Tot calvarul acesta era de neconceput. De-a dreptul
absurd.
N-avea dus� mani, din cât s� tia. Sări î�n picioare, frângându-s� i mâini-
le, apăsând cu degetul mare pe inelarul gol.
Polit�istul î�i luase inelul de logodnă. I�i zisese că o face pentru a-l
păstra la loc sigur. Dacă ar fi s� tiut că va fi t�inută aici atât de mult, ar fi
cerut ca inelul să fie răscumpărarea ei.
Valora cu sigurant� ă o mie de dolari. Emily oftă, cu gândul la
suma urias� ă. O mie de dolari! Până s� i caut�iunea părea să aibă propor-
t�ii absurde.
O us� ă de ot�el se auzi trântindu-se. Ea t�âs� ni lângă gratii s� i î�s�i î�n-
clină fat�a ca să vadă lumina unei lămpi, ce strălucea pe peretele din
fat�ă. Voci plutiră până la ea, apoi se stinseră.
– Hei, e cineva... acolo? Sunt Emily Canton, t�ipă ea din tot�i rărun-
chii. Vă rog, eliberat�i-mă!
Vocile se auziră tot mai slab, apoi tăcură. Ea oftă. Nu veneau
după ea.
Ce naiba se î�ntâmplase cu mama? Cu tata? De ce nu alerga Phillip
să o salveze? Trecuseră ore î�ntregi de când fusese aruncată la î�nchi-
soare. I�ntunericul nopt�ii pătrundea prin fereastra zăbrelită ce dădea
î�n strada pe care murmurul comerciant�ilor se stinsese de mult.
Emily î�s�i recuperă mantia s� i o î�nfăs� ură î�n jurul ei. Cum puteau
să o lase as� a aici?
Se auzi o us� ă. Emily sări lângă gratii s� i se aplecă din nou să vadă
pe coridor. O lumină strălucitoare se lovi de perete. O pereche de
pas� i răsuna pe culoar. Felul de a merge nu-i părea cunoscut. Apoi,
î�nsă, un chip, un chip foarte familiar s� i chipes� apăru de după colt� .
– Daniel!
Emily î�s�i î�ntinse mâinile printre gratii, cu pulsul bubuind î�n
urechi.
– Ce faci aici?
El î�i prinse mâinile î�ntr-ale lui.
– Voiam să te î�ntreb acelas� i lucru.
– Sunt acuzată că am î�ncălcat o lege a lui Jim Crow*.
El râse, dându-s� i s� apca jos s� i strângând-o î�n mână.
– Ce democrat ai supărat, draga mea?
– Crezi că e amuzant, Daniel Ludlow? Mă aflu î�n spatele gratii-
lor. Uită-te î�n jur! Sunt î�nchisă î�n locul ăsta umed, î�ntunecat s� i rece.
Pentru ce? Pentru că am angajat-o pe Taffy Hayes să-mi facă rochia s� i
pentru că i-am vizitat atelierul.
– Acum s� tii cum e să te afli de partea cealaltă. Vei avea o compa-
siune mai profundă pentru cei care sunt acuzat�i pe nedrept.
– Dar am compasiune pentru ei, zise ea, des� i, î�n lumina î�ntâmplă-
rilor recente, î�ncepuse să se cam î�ndoiască de profunzimea dăruirii ei.
Ai venit aici să râzi de mine?
– Am venit să te ajut, î�i răspunse el – î�ntinzând mâna printre
gratii s� i trecându-s� i degetul peste curbura bărbiei ei. Ah, Emily, es� ti
frumoasă chiar s� i la î�nchisoare! Mai ales când es� ti furioasă.
– Mai necăjes� te-mă, tu, Daniel Ludlow s� i vei vedea o frumuset�e
cum nimeni n-a mai văzut! Nu pot�i să mă scot�i de-aici?
– I�ncerc. Am trecut pe la biroul tatălui tău, dar plecase deja.
– E joi. Se duce la club. Sunt sigură că acolo s-a dus mama. Dar
băncile sunt î�nchise s� i nu sunt sigură că are o mie de dolari la î�nde-
mână. O, Daniel, nu pot să petrec noaptea aici!
* Jim Crow (Jim Cioară), figură simbolică a discriminării rasiale, înfățișând

un bărbat de culoare care dansează. (n.red.)
Rachel Hauck 241
Emily î�s�i retrase mâinile din ale lui s� i î�s�i î�ncrucis� ă brat�ele sub
mantie.
– De unde ai s� tiut că sunt aici? Se s� tie î�n tot oras� ul Birmingham?
Am ajuns î�n gazeta de seară? Era un fotograf la poarta î�nchisorii când
am ajuns. O, Doamne, e atât de umilitor!
– Nu e î�n ziar, Em, cel put�in din câte s� tiu eu. Am aflat că es� ti aici
de la prietenul tatei, locotenentul Flannigan. A trimis vorbă s� i am
venit imediat ce am putut.
– Locotenentul Flannigan t�i-a trimis t�ie vorbă?
– S-a gândit că as� vrea să s� tiu.
Daniel î�s�i vârî� brat�ele printre gratii s� i o prinse pe Emily de mij-
loc. Strânsoarea puternică a mâinilor lui î�i aducea alinare. Acum nu
mai era singură.
– Nu-i as� a de greu pentru nimeni, nici măcar pentru prietenii
unui om, să-s� i dea seama când e î�ndrăgostit, adăugă el.
Mărturisirea lui parcă i-ar fi î�nfăs� urat lui Emily inima î�n panglici
moi.
– Nu spune asta, Danny. Prietenia noastră a fost cea mai sinceră
s� i te ador, dar s-a terminat când ai plecat să joci pentru Barons. A fost
felul tău blând de a-mi spune la revedere.
– Felul meu blând de a-t�i spune la revedere? Eu n-am avut nicio
intent�ie de a alege î�ntre baseball s� i tine. De unde era să s� tiu că te vei
logodi cu arogantul acela de Saltonstall? Dacă mi-ai fi citit
scrisorile...
– T� i-am găsit scrisorile vechi s� i caraghioase.
Era la î�nchisoare, de ce să nu mărturisească totul?
– Tata le ascunsese î�n grajd.
– De ce ar face un asemenea lucru? î�ntrebă Daniel s� i î�i dădu
drumul din strânsoare, făcând un pas î�n spate.
– Nu contează de ce. As� a a făcut. Am î�nceput să le citesc, dar
m-am răzgândit. Sunt logodită cu un alt bărbat s� i n-ar trebui să citesc
scrisorile fostului iubit. N-ar fi corect. Nici mie nu mi-ar plăcea ca
Phillip...
– Să umble cu altă femeie?
Emily se răsuci î�ntr-o parte, pentru ca mâinile lui să n-o mai
poată ajunge, ignorând fiorii adevărului ce-i străbătură trupul
obosit.
– Iar î�ncepi să-l acuzi pe bărbatul pe care-l iubesc?
– Nu l-am acuzat de nimic, Emily.
Ea apucă gratiile s� i î�s�i scose bărbia printre ele, î�nfruntându-l pe
Daniel.
– Mai s� tii s� i altceva? zise ea s� i î�l apucă de gulerul hainei. Mai
s� tii?
– Nu pune î�ntrebarea, dacă nu vrei să auzi răspunsul. Ne-am
mai î�nvârtit o dată î�n jurul subiectului, Emily!
– I� n numele decent�ei, Daniel Ludlow, spune-mi răspunsul! î�i
ceru Emily s� i î�i trase fat�a spre ea, lipind-o de gratii. Ot�elul rece î�l apă-
să pe obraz, dar el nu tresări s� i nu se eliberă, păstrându-s� i privirea
calmă at�intită pe chipul ei. Dacă iubirea pe care mi-ai mărturisit-o s� i
care te chinuie are măcar un sâmbure de adevăr, atunci spune-mi ce
s� tii! I�mi es� ti prieten, nu?
– L-am văzut. Cu ea.
– Vrei să spui că î�n afară de ziua aceea, pe stradă? Emily î�i elibe-
ră gulerul din strânsoare s� i Daniel se frecă pe obraz. Era cu ea? Cu
Emmeline?
– La Grădina Italiană, la cina de la miezul nopt�ii.
– E foarte frumosă, nu-i as� a?
Emily se duse î�n capătul celulei î�nguste, simt�indu-se dintr-odată
neputincioasă s� i banală, o infractoare, arestată rus� inos. O privelis� te
s� tearsă s� i jalnică prin comparat�ie cu uimitoarea Emmeline Graves.
– Ea nu e nimic î�n comparat�ie cu tine, Emily.
I�s�i s� terse s� iragul de lacrimi de pe obraji.
– I�t�i vine să crezi că umblă cu o fată care are aproape acelas� i
nume cu mine? Probabil ca să nu ne confunde.
– Ea nu are personalitatea ta. Uită-te la tine, es� ti la î�nchisoare
pentru că ai fost de neclintit î�n convingerile tale.
– Ce bine ne va prinde! zise Emily s� i se î�ntoarse brusc. Taffy, o,
Doamne, Daniel!
I�ntoarsă lângă gratii, î�l apucă din nou de guler.
– Sunt atât de egoistă... nu mi-am făcut griji decât pentru mine,
dar lui Taffy ce-i vor face? Te rog, spune-mi că e bine!
– Din câte s� tiu eu, e bine. Flannigan a zis că i s-a cerut doar să-i
trimită vorbă să nu se mai apropie de tine.
Rachel Hauck 243
– Să nu se mai apropie de mine? N-are nicio noimă. Absolut ni-

ciuna, Danny! Cine ar cere as� a ceva?
– Emily, nu es� ti chiar atât de naivă î�ncât să nu s� tii cum merg
treburile î�n acest oras� , nu-i as� a?
– Nu, dar...
– Uite ce e... I�ti� mai amintes� ti de colegul meu de cameră, Ross? Scrie
la Age-Herald s� i pot să-i cer să afle informat�ii despre arestarea ta.
– Te rog, Danny, vrei? Ajută-mă să-l găsesc pe cel care m-a acuzat.
– Cum as� putea să refuz o rugăminte atât de sinceră?
Se î�ntinse să-i cuprindă mâinile. Bretonul lui des s� i moale i se
revărsa pe frunte, făcând-o pe Emily să-l privească fix î�n ochii
albas� tri.
– Mi-e dor de tine.
– Danny, nu! Nu ne va face deloc bine să ne aducem aminte cum
eram. Trebuie să mergem î�nainte as� a cum suntem acum, as� a cum
vom fi. Eu chiar î�mi doresc să fim prieteni.
– Dar te iubesc!
Emily î�s�i retrase mâinile.
– Atunci ar fi trebuit să vorbes� ti cu tata. Dacă nu î�nainte să pleci
cu echipa Barons, atunci după ce te-ai î�ntors acasă.
– Nici măcar nu vorbisem cu tine, Emily. Nu-mi răspunseses� i la
niciuna dintre scrisori. Ce era să-i spun tatălui tău? Bună ziua, dom-
nule, as� vrea să mă î�nsor cu fata dumitale, chiar dacă n-am mai vorbit
cu ea de cinci luni.
– Da, Daniel, pentru numele lui Dumnezeu, da!
El oftă s� i se î�ntorse cu fat� a spre umbrele î�ntunecate de pe
coridor.
– Atunci de ce te mărit�i cu Phillip Saltonstall?
– Sunt la î�nchisoare, Daniel. Emily î�s�i lăsă mâinile să cadă de pe
gratii s� i î�s�i apucă mantia ce stătea să-i alunece de pe umeri. Nu vreau
să port această discut�ie. Nu mă pot gândi la asta acum. Nu vreau de-
cât să ies de aici.
– I�mi pare rău, ai dreptate, zise Daniel s� i lovi cu s� apca î�n gratii.
Lasă-mă să mă duc să văd ce pot face.
– Mult�umesc. S� i, Daniel?
– Da?
– I�n seara aceea, la Grădina Italiană. Cu cine erai?
N-avea niciun drept să s� tie, dar î�ntrebă, oricum.
– Cu colegii mei de cameră, Ross s� i Alex.
– Ai dansat?
– O singură dată, s� i numai ca să-i salvez pielea lui Ross s� i să n-o
fac să se simtă prost pe biata fată pe care o târâse la masa noastră, î�i
răspunse el s� i î�s�i potrivi s� apca pe cap. T� i-e foame?
– Sunt lihnită.
– Am să mă î�ntorc cu mâncare s� i cafea fierbinte s� i, sper, cu ves� ti
despre eliberarea ta.
– Daniel, es� ti atât de amabil, iar eu mă port atât de nepoliticos!
I�mi pare rău, dar asta e prima mea experient�ă la î�nchisoare. Data vi-
itoare voi fi mai prietenoasă!
I�i plăcea mult râsul său. I�i mai atenua durerea.
– Sunt sigur că vei fi. I�s�i î�ntinse mâna printre gratii s� i î�i mângâie
obrazul cu dosul degetelor. Emily Canton, pot�i să-t�i descarci nervii pe
mine oricând, î�i zise el s� i se î�nclină, î�n timp ce se retrăgea pe coridor.
Să mă cert cu tine e mai amuzant decât să petrec cu orice altă fată.
Emily se sprijini de gratii, privind lung locul î�n care fusese Da-
niel, adulmecând parfumul curat ce se simt�ea î�ncă î�n urma lui. Oare
î�l iubea? O, bărbatul ăsta putea să i se bage pe sub piele, să-i facă
sângele să fiarbă. Dar s� i ei î�i plăcea să se certe cu el. I�i făcea inima s� i
mintea să alerge. Spre deosebire de Phillip, care părea interesat doar
de... trupul ei? Vorbea mereu despre farmecul s� i frumuset�ea ei. S� i
despre numele familiei sale. Rareori î�nsă avea ceva de spus când î�i
auzea poves� tile sau râdea la glumele ei.
Oare î�l iubea pe Phillip? I�n clipa asta nu se putea gândi la nimic
altceva decât că vrea să fie eliberată.
O, dar ce mai conta? I�i jurase lui Phillip dragostea ei, î�i accepta-
se inelul. Ce-ar mai valora cuvântul ei, dacă nu s� i l-ar respecta atunci
când viat�a pare grea s� i stearpă?
Chiar dacă î�l iubea pe Daniel, î�i fusese dată lui Phillip. Indiferent
dacă-i convenea sau nu, se legase singură prin ceea ce făcuse s� i prin
mărturisirea ei.
O, cerule! Emily smuci gratiile.
– Dat�i-mi drumul!
Us� a de ot�el din depărtare zăngăni din nou s� i inima ei tresări.
Daniel. Lui Emily î�i lăsă gura apă, cu gândul la mâncare. Pulsul i se
acceleră, cu gândul la Daniel.
Rachel Hauck 245
Dar nu Daniel apăru de după colt� .

– Phillip.
Ea î�ntinse brat�ele, iar inima î�i bătea să-i spargă pieptul, î�n spa-
tele gratiilor.
– Ai venit!
Phillip mergea alături de polit� ist, cu bărbia ridicată, spatele
drept s� i umerii lui largi arcuit�i.
– Imediat ce am putut, draga mea!
I�i cuprinse fat�a î�n palme s� i î�i î�nclină fruntea spre el, să o sărute.
– I�mi pare atât de rău, Emily, atât de rău! Pot�i să ai î�ncredere că voi
vorbi cu s� eful polit�iei s� i cu primarul despre această eroare judiciară.
– Caut�iunea a fost depusă, spuse polit�istul. Suntet�i liberă să ple-
cat�i, domnis� oară Canton.
Us� a celulei se deschise s� i Phillip o trase pe Emily spre el, mân-
gâind-o s� i vorbindu-i î�n s� oaptă.
– Acum sunt aici. Mă voi ocupa de asta. Ai î�ncredere î�n mine!
– O, Phillip!
Lacrimile î�i î�necară cuvintele. Se simt�i slabă, ca o femeie, având
nevoie de brat�ele bărbatului ei. Cum putuse să cocheteze cu Daniel
cu câteva clipe mai devreme? Cum de î�ndrăznise el să-i sădească î�n-
doiala î�n inimă? Din nou. Emily privi î�n sus, spre Phillip.
– Nu vreau să mai as� tept.
Un rânjet nerus� inat î�i aprinse o lumină î�n ochi.
– Draga mea, eu spun asta de ceva vreme, dar nu putem ‒ privi
î�n jur ‒ polit�is� tii ar putea să dea peste noi. Ridică mâna s� i lăsă dia-
mantul să alunece pe degetul ei. Cred că î�t�i apart�ine.
– Adică, hai să ne căsătorim, Phillip! Nu vreau să as� tept până la
primăvară. Hai să ne căsătorim de Anul Nou. Hai să î�ncheiem anul
1912 unul î�n brat�ele celuilalt!
– Es� ti sigură? Cum rămâne cu Europa pentru luna de miere?
– Hai să mergem la Hot Springs sau î�n Florida. La primăvară
vom merge cu vaporul la Paris. Nu sună minunat, Phillip?
– Sună magnific. De Anul Nou vei deveni sot�ia mea. Voi vorbi cu
tatăl tău s� i cu al meu.
– S� i cu mamele noastre?
Phillip o î�mbrăt�is� ă, o sărută pe frunte s� i o î�nsot�i afară din celulă.
– Asta, scumpa mea păsărică, e o treabă pentru tine.
Ea râse. Un râs sincer, liber.
– Mă trimit� i pe mine la lupi, î�n timp ce tu te ocupi de miei,
să-nt�eleg!
– Un bărbat trebuie să facă ce are de făcut.
I� n vreme ce ei coteau, Daniel stătea pe coridor, cu un cos� î�n
mână. Ochii lui rătăceau de la chipul lui Emily la cel al lui Phillip. Fără
un cuvânt, se î�ntoarse s� i plecă.
Phillip clătină din cap.
– Ce tip ciudat, spuse el, chicotind, î�n batjocură.
– Tu î�l..., î�ncepu Emily, apoi î�s�i drese glasul. I�l cunos� ti?
– Se poate spune s� i as� a. L-am cunoscut, zise Phillip s� i î�s�i retrase
mâna cu care o î�mbrăt�is� a pe Emily. I�n oras� ... s� tii, ca bărbat�ii.
– Phillp! Emily î�ncetini pasul, atingându-i brat�ul. Pot să-t�i pun o
î�ntrebare s� i să cer un răspuns adevărat s� i sincer?
– S� i să risc să te supăr cu o minciună?
– După ce ne vom căsători...
Ferindu-s� i privirea, î�i atinse us� or haina cu mâna. Lâna fină eli-
beră o urmă abia simt�ită de parfum de femeie.
– Emmeline nu va mai fi. Nu?
– Emily! Phillip tresări, dându-se î�n spate, î�s�i flutură î�ntr-o par-
te sacoul sport s� i trase î�n jos de vestă. Ce te-a făcut să î�ntrebi as� a
ceva? Am mai discutat asta. De ce vrei să te căsătores� ti cu mine, dacă
mă crezi necredincios? Din cauza lui? zise Phillip s� i arătă cu degetul
spre us� ă. Cretinul acela t�i-a î�mpuiat capul cu minciuni?
– Răspunde-mi doar limpede s� i cinstit, Phillip. I�mi es� ti necre-
dincios? Ai fost cu Emmeline?
– Pot să te î�ntreb s� i eu ceva?
Emily oftă. Phillip părea să-i răspundă mereu la î�ntrebări cu o
altă î�ntrebare.
– Da, ce este?
– Va fi ultima oară când te scot de la î�nchisoare? Mi-a fost destul
de greu să-l linis� tesc pe tata după ce-a auzit ves� tile. Am sunat la ziar
să s� teargă numele tău s� i am plătit o sumă frumus� ică să ne asigurăm
că nu va exista nicio fotografie. Nu vreau ca nunta noastră să fie um-
brită de imaginea ta î�ntr-o dubă a polit�iei.
– N-am avut de gând să fiu arestată, î�n primul rând. M-am dus
doar la Taffy pentru o probă.
Rachel Hauck 247
– Ce t�i-am spus eu să nu te mai duci î�n partea de oras� a celor de

culoare?
Ea î�s�i ret�inu răspunsul, obosită să sust�ină î�ntruna acelas� i lucru.
– Emily, draga mea! zise Phillip s� i î�i prinse bărbia. Noi suntem
familia Saltonstall. Nu ne ducem noi la oameni, vin ei la noi. Noi nu
facem afaceri cu cei de culoare.
– Niciodată?
– Sunt destui bărbat�i s� i femei albe care au nevoie de o slujbă.
Pentru orice slujbă pe care i-as� da-o unuia de culoare as� putea să
găsesc un alb sărac să o facă la acelas� i pret� .
– Cu except�ia minelor Saltonstall. Acolo cum funct�ionează teo-
ria ta, Phillip? Det�inut�ii de culoare par să facă toată treaba. Nu te de-
ranjează să găses� ti căi prin care să le prelunges� ti pedepsele, astfel
î�ncât să continue să muncească fără plată, nu-i as� a? Atunci un munci-
tor de culoare e exact ce î�t�i trebuie.
– Le dăm delincvent�ilor det�inut�i slujbe s� i calificări, astfel î�ncât,
atunci când sunt eliberat�i, la momentul potrivit, pot fi angajat�i cu plată.
– Când s-a î�ntâmplat ultima oară ca minele Saltonstall să anga-
jeze un fost det�inut de culoare î�ntr-o slujbă plătită?
Phillip î�s�i mus� că buza de jos s� i privi î�n tavan.
– Acum cinci minute as� fi putut să fac dragoste cu tine î�ntr-o
celulă. Erai un trandafir î�n palma mea, zise s� i privi î�n jos la ea. Acum
î�mi es� ti ca un spin î�n ochi.
– Să ne î�ntoarcem atunci la î�ntrebarea de la care am plecat.
Phillip o luă pe Emily î�n brat�e s� i, plecându-s� i buzele spre buzele
ei, o sărută cu pasiune, lăsând-o cu suflarea tăiată, dar î�nviorată.
Când se desprinse de Emily, ea î�s�i î�năbus� i geamătul de dorint�ă pen-
tru mai mult.
– Un bărbat care te-a sărutat î�n felul ăsta crezi că s� i-ar satisface
dorint�ele cu altă femeie?
– Cred că nu.
De fapt, Emily habar n-avea. Avea multe de î�nvăt�at despre băr-
bat�i. Despre bărbatul ei. Pentru moment î�nsă, ardoarea pasiunii lui era
suficientă ca s-o convingă. Phillip Saltonstall î�i apart�inea. Numai ei.
Capitolul douăzeci
Tim
M ai fusese făcut praf s� i î�nainte. Zdrobit s� i ars. Cu oase-

le rupte. Coastele fisurate. Cu tărtăcut�a rănită. Dar
niciodată cu inima sfărâmată. Nu, domnule, fusese foarte grijuliu cu
acel lucru pret�ios care î�i bătea î�n piept.
Imaginea lui Charlotte, retrăgându-se din salonul lui de spital,
î�n timp ce Kim se apleca asupra lui, i se î�nvârtea prin minte cu repe-
ziciune. Fără oprire. Nemiloasă. Tim se crispă. Prost. Prost. Prost.
Numai că, s-o salveze pe Charlotte ar fi î�nsemnat s-o umilească pe
Kim, iar ea nu gres� ise cu nimic ‒ atent�ia cu care î�l î�nconjura nu era
altceva decât un răspuns la avansurile lui.
Tim î�s�i trase blugii pe el, î�s�i vârî� picioarele î�n pantofii Nike, apoi
î�s�i aruncă î�ncetis� or cămas� a pe umeri. La zece zile după accident, î�ncă
avea dureri. Durerea pornea din talie, urca pe trunchi s� i cobora pe
brat� . Câteodată, noaptea, î�s�i simt�ea osul cum se mis� că pe sub piele.
Sau cel put�in as� a i se părea.
Vânătăile, î�ncă vizibile pe gât, piept s� i brat�e, transformau dus� ul
s� i î�mbrăcatul î�ntr-un chin, s� i î�l solicitau la fel de mult ca o alergare pe
o distant�ă de opt kilometri. I�n urcus� .
I� ntregul corp î�i era acoperit de vânătăi profunde. Doctorul î�i
dăduse drumul acasă numai după ce î�i promisese că se va odihni, nu
va munci, î�s�i va lua o perioadă de repaus. Fără condus. S� i, ei bine, fără
curse. De parcă mai era nevoie să i se spună! Dar, slavă cerului, putea
să supraviet�uiască fără aparate.
Us� a bucătăriei se trânti de perete.
– Tim? T� i-am adus micul dejun.
Grinzile căsut�ei din anii ’20, proaspăt renovate, scârt�âiră, ca s� i
cum ar fi răspuns glasului familiar al lui Kim.
– Dulceat�ă, te-ai trezit?
Rachel Hauck 249
– Da, da, vin pe hol, zise –Tim, apoi î�s�i băgă telefonul î�n buzunar
s� i î�naintă î�ncet s� i sigur pe coridorul larg.
– Ar fi trebuit să vezi coada de la Starbucks, strigă ea.
– Da? Nu mă surprinde. E un loc popular.
Tim se opri î�n biroul său. De când se î�ntorsese acasă, avusese
prea mult timp să se gândească la viat�a lui. La alegerile lui. La inima
pe care singur s� i-o rănise.
– Dar, dacă s� tie cineva cum să se strecoare la coadă, iubitule, eu
sunt aceea, Kim Defario! zise ea, accentuându-s� i fiecare silabă a nume-
lui prin pocnete de degete.
– Foarte adevărat! Nici nu mai e nevoie s-o spunem! strigă Tim,
trăgând aer î�n piept. I�l durea când vorbea tare. Se as� eză pe taburetul
de la masa de desen, tresărind de durere. I�ncă î�i mai plăcea să dese-
neze de mână primele idei s� i modele. I�i plăcea senzat�ia creativă pe
care i-o dădea creionul pe hârtie.
– Vii? Trebuie să plec cam î�ntr-o jumătate de oră.
– O secundă!
Tim î�s�i trecu mâna peste coastele fisurate, care-l dureau. Doamne,
greu mai era să te recuperezi după ce a căzut peste tine o motocicletă
de 226 de kilograme!
Nu avusese de gând să reia relat�ia cu Kim. Nici măcar nu s� tiuse
că e î�n oras� până să-l sune ea, invitându-l să se î�ntâlnească s� i să po-
vestească ce-au mai făcut. Drăgut� s� i prietenes� te, nu?
Trei săptămâni mai târziu, Kim devenise deja o constantă î�n
viat�a lui, iar el se î�ntreba cum de î�ngăduise să se ajungă aici. Se sim-
t�ea ca un ticălos. Ca un imbecil, pentru că o lăsase să plece pe Charlotte
cea tandră s� i frumoasă, care-i făcea inima să-i bată nebunes� te.
Tim î�s�i scoase telefonul din buzunar. Niciun apel pierdut. Nicio
Charlotte. Rămăsese fermă pe pozit�ie s� i nu mai trecuse pe la spital
să-l vadă, după ce apăruse Kim s� i le î�ntrerupsese momentul tandru.
Nu-i mai trimisese apeluri sau mesaje.
Tim î�l trimisese la ea pe Jack. Dar nici măcar fratele mai mic s� i
plin de farmec nu reus� ise s-o facă să se răzgândească. Până la urmă,
de ce î�i era dor de ea? Tot ce avea de făcut era să meargă mai departe,
să treacă peste, să o uite. O femeie minunată, iubitoare s� i inteligentă
tocmai î�i adusese micul dejun. I� n fond s� i la urma urmei, care era
problema?
Problema lui? Gustul buzelor lui Charlotte, pe care nu-l putea
uita. Mirosul pielii ei, care-l bântuia. Atingerea us� oară a părului ei pe
obrazul lui. Râsul ei neas� teptat, care-l lua de fiecare dată prin surprin-
dere s� i î�l făcea s� i pe el să râdă. Felul î�n care ochii î�i dansau odată cu
cuvintele atunci când vorbea despre magazin ‒ rochii de mireasă s� i
mirese. Tim se î�nfioră. Vino-ți în fire, omule!
I� ncepea să-i invadeze sufletul exact ca atunci când o văzuse
prima dată. Charlotte a fost ca un fior neas� teptat s� i frumos ce făcea
ca zborul pe o pistă de motociclete să pară o copilărească plimbare
î�ntr-un carusel. După prima lor î�ntâlnire, î�s�i petrecuse zilele gândin-
du-se cum s-o câs� tige pe ea, î�n loc să-l preocupe cum să obt�ină un
proiect nou pentru firma Rose.
El s� i David nu se certaseră niciodată atât de mult ca atunci.
Adună-te, Tim! î�i spusese.
După doar două luni, o s� i ceruse î�n căsătorie. A dormit ca un be-
belus� î�n noaptea aceea. Totul era perfect. Făcea un pas î�nainte î�n
viat� ă, se maturiza. I� nainte să-s� i dea seama, treizeci s� i doi de ani
aveau să se facă patruzeci s� i doi, iar el î�s�i dorea o sot�ie s� i copii. Dar,
pe măsură ce nunta se apropia, realitatea dură a contopirii a două
viet�i î�ntr-una singură a transformat linis� tea î�n furtună.
– Hei, Timbo, eu mănânc deja micul dejun s� i, dacă nu es� ti aici î�n
s� aizeci de secunde, î�l voi mânca s� i pe al tău!
– Kim, serios acum, de când pot�i tu să mănânci două port�ii? I�l
voi mânca pe-al meu s� i jumătate din al tău.
Râsul ei răsună pe hol.
– Ce bine mă cunos� ti!
Cu cât se apropia mai mult data de 23 iunie, cu atât era mai
speriat. S� i-a ascuns capul î�n nisip ca un strut� s� i a lăsat să-i scape cel
mai bun lucru din viat�a lui.
– Lasă-mă să dau un telefon scurt!
Tim î�s�i scoase telefonul din buzunar s� i formă numărul pe care î�l
mâzgălise pe marginea hârtiei pentru schit� e, cu o zi î�nainte de
accident.
I�n vreme ce telefonul suna, Tim se cutremură s� i se duse s� chio-
pătând să î�nchidă us� a ce rămăsese î�ntredeschisă. I�i era dator vândut
prietenului său Brooks, de la arhiva comitatului, pentru că î�i făcuse
rost de numărul pe care tocmai î�l formase.
Tresări când bărbatul răspunse.
Rachel Hauck 251
– Alo? spuse Tim. Monte Fillmore?

– La telefon.
– Nu mă cunos� ti, dar sunt Tim Rose s� i logodni... prietena mea,
Charlotte Malone, a locuit cu mama ta, Gert.
– Sigur că da. Cu ce vă pot ajuta?
Tonul lui oficial î�i dădea de î�nt�eles lui Tim că trebuie să intre
direct î�n subiect.
– Mă î�ntrebam dacă s� tii cumva numele tatălui ei.
– Tatăl lui Charlotte? Nu. N-am fost chiar atât de apropiat de ea
sau de mama ei. Eu eram î�nsurat s� i aveam copii când mama le-a luat
sub aripa ei pe Phoebe s� i pe Charlotte.
– Mama ta a pomenit vreodată despre el?
– I�n fat�a mea, nu. Se prea poate ca Phoebe să fi vorbit cu mama
despre el, dar eu n-am auzit vreodată nici numele, nici altceva.
– Dar s� tii pe cineva care ar putea să-l cunoască pe tatăl lui Char-
lotte? Bunici? Mătus� i, unchi? Tim se duse la fereastră. Dincolo de
geam, ziua de iunie se desena din nuant�e de albastru s� i alb, ce plu-
teau pe cerul oras� ului Birmingham. A mai rămas ceva după ce s-a
mutat ea sau după ce a murit mama ta?
– Nu cunosc pe nimeni care să fi fost atât de apropiat de Phoebe.
Mama a primit-o pe Charlotte după ce a murit Phoebe pentru că feti-
t�a nu mai avea pe nimeni. Singurele opt�iuni ar fi fost plasamentul sau
orfelinatul. Nu-mi vine î�n minte niciun lucru pe care să-l fi lăsat î�n
urmă. Am făcut o treabă destul de minut�ioasă când am demolat casa
mamei. Am donat mobilă, haine s� i aparatură din cinci camere. N-a
mai rămas mare lucru. De ce mă î�ntrebi?
– I�ncerc să-i fac o favoare unei prietene. I�t�i mult�umesc pentru
timpul acordat, Monte!
Tim apăsă pe tasta de I�ncheiere apel. Când deschise us� a, Kim
stătea pe hol cu brat�ele î�ncrucis� ate.
– S� tii, s-ar putea ca ea să nu vrea să-i scotoces� ti prin trecut.
– Poate.
Ochii lui Kim, căprui ca ai unui s� oim s� i de două ori mai sfredeli-
tori, î�l străpunseră î�n timp ce se î�ndrepta spre bucătărie.
– Câteodată, să nu s� tii e singura modalitate de a face fat�ă lucru-
rilor dificile, Tim. Nu pot�i să apari pur s� i simplu î�n viat�a femeii s� i să-i
spui „T� i-am găsit tăticul”, apoi să te as� tept�i să fii eroul ei.
– N-am zis niciodată că vreau să fiu erou.
Tim deschise dulapul să ia un castron. Avea chef de cereale. Dar
care era adevărul? Chiar voia să fie erou pentru Charlotte? Voia să se
revans� eze cumva pentru prostia lui? Să facă pentru ea ceva impor-
tant s� i trainic?
– Tim, ce se î�ntâmplă?
Kim se rezemă de bufet, î�ncrucis� ându-s� i picioarele lungi. Bluza
i se mula pe formele unduitoare, iar pantalonii î�i î�mbrăt�is� au molatic
s� oldurile. Iar inima î�i bătea cu putere, de parcă ar fi î�nceput să-i pul-
seze pe brat�e î�n jos.
– Luăm micul dejun. Asta facem.
Ce istet� era! Nelinis� tea lui sufletească nu avea nicio legătură cu ea.
– Nu-t�i descărca frustrarea pe mine! spuse Kim, apoi se duse la
masă s� i î�s�i luă cafeaua. De fapt, ce se î�ntâmplă cu tine s� i cu mine? Cu
toată povestea asta? Cu noi?
– Cred că î�ncă o iubesc.
Tim deschise frigiderul s� i î�ntinse mâna după lapte, apoi î�l turnă
peste cereale.
– Crezi?
– S� tiu. S� tiu.
Când se î�ntoarse, Kim î�s�i arunca geanta pe umăr.
– Am iubit-o mereu.
– Atunci, du-te la ea! î�i zise Kim, iar bunătatea î�i atenuă tristet�ea
din voce.
– Nu mă vrea. S� i nu pot s-o î�nvinovăt�esc pentru asta.
– S� i cu mine ce-a fost? Ai vrut să-t�i fie mai us� or după despărt�i-
rea de ea?
– Te-ai î�ntors î�n oras� , m-ai sunat, am ies� it la cină. O privi atent.
Kim, î�mi pare rău! Am vrut să fim doar prieteni, dar t�i-am dat de î�n-
t�eles altceva. Ar fi trebuit... Se uită la lapte, răsucind capacul. Ar fi
trebuit să fiu sincer.
– Sigur că as� a ar fi trebuit, băiete!
Tocurile lui Kim răsunară pe gresia din bucătărie.
– As� a că măcar cu ea n-o da î�n bară.
Us� a se î�nchise î�ncet î�n urma ei.
Rachel Hauck 253
Tim deschise sertarul cu tacâmuri s� i scoase o lingură, luând

prima î�mbucătură dulce, s� i simt�i un val de tristet�e pentru Kim atin-
gându-i inima.
Doamne, iartă-mă!
Bucurie, î�nsă! Era î�ncă î�ndrăgostit de Charlotte!
M
Toată luna iunie, Charlotte î�s�i ocupă zilele de sâmbătă cu nunt�i.
S� i nu singură. Ea s� i Dix au pregătit nu mai put�in de douăzeci s� i cinci
de mirese.
Iar partea cea mai bună era că se implicase s� i Hillary. Venea la
magazin aproape î�n fiecare zi. Se oferea să facă comisioane sau să
ajute la inventar. Refuza orice fel de plată sau recompensă. Aducea
tot soiul de mâncăruri pentru prânz, pregătite î�n bucătăria de-acasă,
s� i se simt�ea apropiată de Dixie, pentru că amândurora le plăcea emi-
siunea Meserii murdare, a lui Mike Rowe.
– Ai văzut ce-a făcut aseară?
– S� tii bine că da. Chiar când eram la masă. Niciodată n-am să
mai privesc spaghetele cu aceias� i ochi!
Duminica î�l zărea pe Tim de la distant�ă, când ea ajungea la bise-
rică la a doua slujbă, iar el pleca de la cea de dimineat�ă. I� s�i parca
mas� ina cât mai departe de camioneta lui s� i se furis� a pe us� a laterală a
bisericii, dar, chiar s� i as� a, î�n trei dintre cele patru duminici din iunie
aproape că dăduse nas î�n nas cu el.
Sute de credincios� i, iar ea trebuia să se ciocnească tocmai de
Tim Rose! S� i, de obicei, de î�ncă unul sau doi membri ai familiei Rose.
Făcuse toate eforturile ‒ cu riscul de a î�ntârzia la biserică ‒ să nu se
intersecteze cu ei.
Cu toate astea, î�i era dor de ei.
Astăzi, î�n duminica de după ziua î�n care ar fi trebuit să aibă loc
nunta ei, Charlotte se grăbea spre biserică, cu privirea î�mpăienjenită,
frântă de oboseală după luna nunt�ilor, dar recunoscătoare pentru
faptul că î�s�i revenise s� i că era din nou activă.
Cu o zi î�n urmă, pe 23 iunie, î�mbrăcase s� apte mirese, î�ngropând
orice risc ca inima ei să-s� i aducă aminte că aceea ar fi trebuit să fie
ziua nunt�ii ei.
Soarele de la zece dimineat�a pârjolea din î�naltul cerului albas-
tru, cu nori firavi. Vara astronomică î�s�i intra î�n drepturi, î�n prima ei
duminică din an, stârnind serenada tristă a greierilor, ce plângeau,
parcă, după zilele umede ce se duceau. Charlotte urca treptele porti-
cului, când o voce familiară o făcu să se oprească.
– Unde vă ducet�i la micul dejun?
Se î�ntoarse s� i î�l văzu pe David trecând pe alee, ies� ind de la sluj-
ba de dimineat�ă, î�mpreună cu Jack s� i frat�ii mai mici, Chase s� i Ruddy.
Restul familiei Rose, Katherine cu cei doi copii s� i domnul s� i doamna
Rose, erau strâns� i î�n mijlocul parcării.
Charlotte se sprijini de balustradă. Ce voia la micul dejun? Asta.
Să fie î�n sânul unei familii reunite. Sau să se ducă î�n mijlocul lor, să-s� i
vâre capul î�ntre ei s� i să î�ntrebe: „Care-i planul?” Fără să fie nevoie de
invitat�ie. Fără să se as� tepte la un refuz.
Tim traversă parcarea alergând us� or, s� chiopătând, cu cămăs� a
fluturându-i la spate peste pantaloni, cu părul î�nfiorat de adierea
vântului, răvăs� it peste fat�ă s� i strălucind î�n soare.
Un trandafir, oricum î�i spui... *
El se opri la o aruncătură de băt� de grup s� i se î�ntoarse spre bi-
serică, privind-o pe Charlotte pe sub pleoapele î�ntredeschise. Pânte-
cul î�i fremătă de o emot�ie diafană, ca î�nvolburarea frunzelor î�ntr-o zi
de vară.
– Hei! zise el venind spre ea. Ce mai faci?
– Sunt obosită... obosită, dar mă simt bine. Tu? î�ntrebă Charlotte
zâmbind, pentru că Tim avea o aură ce părea să spună că „totul e î�n
regulă”. Era î�ncrezător s� i totodată vulnerabil. O combinat�ie pe care
nu era sigură că inima ei va putea să o î�ndure. Arăt�i mai sănătos de-
cât ultima oară când te-am văzut.
– Mă simt mai bine decât ultima oară când m-ai văzut, zise el s� i
se opri la baza scărilor, cu mâinile î�n s� olduri. As� adar, ieri a fost...
– O zi foarte, foarte aglomerată. Eu s� i Dix am avut s� apte nunt�i.
Am ajuns acasă abia la miezul nopt�ii. Am adormit î�mbrăcată.
Să nu-i dai nicio șansă să o spună! Că astăzi ar fi fost sot�ia lui.
– Arăt�i bine.
Tonul pe care i-o spuse o făcu să se simtă admirată, s� i un val
plăcut de căldură o străbătu.
* Celebru vers din Romeo și Julieta. Rose, în engleză, înseamnă „trandafir” (n.tr.)
Rachel Hauck 255
– N-am cearcăne mari sub ochi?

– Deloc. Charlotte, î�mi pare rău pentru ce s-a î�ntâmplat la
spital!
– Ce s-a î�ntâmplat la spital? Kim, adică?
– Sărutul. S� i, mda, Kim.
Sărutul? I� i părea rău pentru sărutul dulce, tandru, pasional?
Sărutul care-i revenea î�n minte ori de câte ori avea o clipă de linis� te,
sărutul care nu-i dădea pace?
– Uite ce-i, ar trebui să intru! Se aude muzica.
Charlotte urcă cu spatele treptele ce duceau spre biserică.
– Vrei să vii cu noi la micul dejun? zise Tim s� i făcu semn peste
umăr, î�n direct�ia clanului.
Mai mult decât orice!
– Nu, nu, nu pot! Mai bine mă duc să petrec put�in timp cu Iisus
s� i prietenii Lui.
– Es� ti sigură? zise el privind-o î�ncruntat s� i cu ochii mijit�i. Putem
să as� teptăm până se termină slujba.
– Serios? Nu, n-as� putea să vă cer asta, Tim! Mult�imea î�nfometa-
tă de acolo se va transforma î�ntr-o hoardă furioasă dacă le vei cere să
as� tepte!
El făcu un pas î�n fat�ă.
– Atunci voi as� tepta eu.
Rămase nemis� cat, respirând adânc, iar parfumul lui pe bază de
lemn de esent�ă tare umplu aerul dintre ei.
– E î�n regulă. Mă duc la slujbă, apoi acasă, să mă odihnesc.
– Bine, atunci. Presupun că nu pot să t� in o fată departe de
Domnul.
O privi î�ndelung, apoi...
– O, chiar, cum merge cu rochia? Ce s-a î�ntâmplat cu Hillary?
– Extraordinar!
Charlotte zâmbi. O adiere de vânt î�i ridică us� or câteva s� uvit�e de
păr, care fluturară spre el.
– S-a măritat cu Joel î�mbrăcată î�n rochia aceea. Când el a fost
ucis, Hillary a sudat cufărul. Avea s� i o fotografie a părint�ilor ei, î�mpre-
ună cu oamenii de la care au cumpărat casa, iar asta ne-a condus la
Mary Grace Talbot, care a purtat s� i ea rochia, î�n 1939.
– Uau! Extraordinar chiar e cuvântul potrivit!
– Acum Hillary ne ajută la magazin tot timpul. Apare, pur s� i
simplu, pe neas� teptate...
– Tim, vii? î�l strigă David din mult�ime. Bună, Charlotte!
Ea î�i făcu semn cu mâna.
– Bună, David!
– Da, un minut! strigă Tim peste umăr.
– Hai, du-te cu familia ta! Ne mai vedem, Tim!
– Pot să te sun?
– Nu, Tim, te rog!
Charlotte privi spre coasta de apus a domeniului bisericesc, cu
mâna pe us� a sanctuarului.
– Charlotte, ca să s� tii, prietenului Tim î�i e dor de tine!
– Mda, dar î�n momentul de fat�ă î�ncă mi se pare că prietenul Tim
s� i logodnicul Tim seamănă î�ngrozitor de mult unul cu altul.
Capitolul douăzeci și unu
Tim
P entru ultima oară, Tim revăzu planurile pentru pre-

zentarea proiectului de restaurare, programată pen-
tru acea zi. Firma Rose fusese selectată î�n ultimul moment, iar el voia
să dea ce avea mai bun.
Tim se opri asupra unei fotografii î�nfăt�is� ând un grup de det�inut�i
de culoare, legat�i cu lant�uri la picioare, recrutat�i prin programul de
î�nchiriere a det�inut�ilor. I�i plăcea să adauge sculpturi comemorative
proiectelor sale de restaurare. Cine a muncit s� i a trăit aici î�nainte?
Cum se î�mbrăcau? Cum arătau? Cum putem î�nvăt�a din istorie? Cum
să nu mai repetăm gres� elile din trecut?
Lucrase cu artistul său preferat, care sculpta î�n bronz, la un plan
comemorativ care să se potrivească cu birourile din minele Salton-
stall. Sculptura va reproduce perioada de sfârs� it a programului de
î�nchiriere a det�inut�ilor, din 1928.
Repetându-s� i concluzia ‒ „Libertatea, la toate nivelurile s� i prin
toate mijloacele, trebuie sărbătorită” ‒, Tim răsfoi studiul, căutând
fotografia femeii care luptase să pună capăt programului. Le va arăta
poza s� i va sugera ca o gravură sau o placă din bronz cu imaginea fe-
meii să fie plasată lângă sculptură.
I�n timp ce punea fotografia la loc î�n teancul de foi, î�ntinse mâna
după sticla cu apă, sorbi s� i se uită fix la femeia din mijloc. Emily
Ludlow.
Dintr-un motiv sau altul, î�i atrăgea atent�ia. De parcă ar fi cunos-
cut-o. Cu sigurant� ă , î� i admira entuziasmul s� i pasiunea pentru
dreptate.
Fotografia î�n alb-negru avea marginile zdrent�uite. Asistentul
său, Javier, o î�mprumutase de la Cleo Favorite s� i domeniul Ludlow.
Promisese că o va î�napoia imediat după prezentare.
– Bravo t� ie, doamnă L., că ai luptat cu nedreptatea! Când nu
credeau prea mult�i î�n asta. Sorbi iar din apă s� i se aplecă s-o vadă mai
bine. Era copil când murise ea, dar, î�n toată s� coala generală, profeso-
rii le predaseră lect� ii de cultură civică ce-i aveau î�n prim-plan pe
doamna Emily Ludlow s� i pe sot�ul ei, Daniel.
Era ceva î�n expresia ei, î�n zâmbetul ei triumfător, î�n ochii ei. Tim
trase fotografia mai aproape s� i o î�ndreptă spre lumină.
Ochi expresivi. Buze arcuite. I� naltă s� i impunătoare. Arăta de
parcă i-ar fi stat î�n putere să prindă luna cu lasoul s� i să o călărească
până dincolo de orizont. Avea sentimentul că o cunoas� te.
Tim aruncă o privire la ceas. Ora unu. Trebuia să-s� i pună ordine
î�n gânduri, să mănânce de prânz, apoi să se asigure că slide-urile
erau pregătite pentru î�ntâlnirea de la ora patru, din centrul oras� ului,
cu comisia de restaurări.
– Tim! zise Javier băgând capul pe us� ă. A venit cineva care vrea
să te vadă. Monte Fillmore.
Ridică din umeri s� i se strâmbă.
– A zis că s� tii tu despre ce e vorba.
– E aici? Da, trimite-l.
Tim traversă î�ncăperea s� i î�l î�ntâmpină pe Monte cu o strângere
fermă de mână.
– Te rog, ia loc!
I�i oferi unul dintre fotoliile as� ezate de jur î�mprejurul unei mese
micut�e, de conferint�e.
– Pot să-t�i aduc nis� te cafea? Sau apă?
– Mult�umesc, nu. Nu cred că te as� teptai să mă vezi.
Monte stătea la fereastra î�ncăperii aflate la etajul cinci s� i privea
oras� ul, î�n timp ce strângea sub brat� o cutie de pantofi.
– Drăgut� ai amenajat aici! Frumoasă privelis� te!
Tonul lui puternic î�i reaminti lui Tim de liderii s� i mentorii pe
care î�i î�ntâlnise î�n călătoria sa prin viat�ă. Am avut s� i eu un birou pe
22nd North. Am avut propria agent�ie de asigurări, timp de patruzeci
de ani.
Rachel Hauck 259
– I�mi amintesc de reclama voastră la radio. Melodia î�t�i rămânea

î�ntipărită î�n minte.
Bărbatul râse, iar o scânteie i se aprinse î�n ochii ridat�i.
– Ei bine, da, a fost ideea partenerei mele din umbră.
– Parteneră din umbră?
Se ridică pufnind.
– Sot�ia mea. Ea a scris cântecelul acela pe care l-ai auzit. Uite ce
e, după ce m-ai sunat, am î�nceput să mă gândesc.
I�mpinse spre Tim cutia de pantofi Nine West.
– Când am demolat casa mamei, am găsit asta î�n spatele s� ifonie-
rului din dormitor. Nu e mare lucru, mărunt�is� uri din biroul lui Phoebe
Malone. Cred că mama le păstra pentru Charlotte s� i am tot vrut să i le
duc, dar, fiind ocupat cu î�nmormântarea, cu testamentul, cu conturi-
le, apoi preocupat să-mi ment�in familia s� i afacerea pe linia de plutire,
n-am mai apucat s-o fac. Cont� inutul nu părea prea important. I� n
mare parte, sunt tăieturi din ziare s� i câteva fotografii. Am lăsat luni
de zile cutia pe bufetul din bucătărie, până când nevastă-mea s-a dus
să facă fursecuri de Crăciun s� i a mutat-o. Apoi am tot mutat-o de co-
lo-colo, tot mai departe, ca să n-o mai vedem. M-am gândit că î�ntr-o
bună zi o să mă î�ntâlnesc din î�ntâmplare cu Charlotte s� i-mi voi aduce
aminte, numai că n-a fost as� a. Apoi m-ai sunat tu.
Tim deschise capacul cutiei. Tăieturi din ziare, galbene s� i sfărâ-
micioase, plutiră î�n aer. Le scoase una câte una, aruncând o privire pe
titluri.
Fundația Ludlow oferă prima bursă pentru antreprenori
Emily Ludlow își sărbătorește cei nouăzeci de ani
Profesorul Colby Ludlow, premiat la banchetul Universității din
Birmingham, Alabama
Emily Ludlow, moartă la nouăzeci și unu de ani
Domeniul Ludlow înființează Fundația pentru Afaceri și
Educație
– Interesant amestec! Mă î�ntreb de ce strângea Phoebe articole
despre familia Ludlow? Era rudă cu ei?
– Nu sunt sigur, dar familia sot�iei mele se trage din neamul Can-
ton, adică familia lui Emily, î�nainte ca ea să devină o Ludlow. Sot�ia
mea nu s� tie de vreo altă familie cu numele de Malone. As� a că nu cre-
dem ca Phoebe s� i Charlotte să facă parte din arborele genealogic
Ludlow-Canton.
Tim as� eză tăieturile din ziare una peste alta, dădu la o parte pi-
xurile s� i creioanele s� i găsi o fotografie cu Phoebe s� i Charlotte. Un fior
rece î�l străbătu.
Frumoasa Phoebe, cu părul ei lung, des s� i ondulat. Frumoasa
Charlotte, cu un zâmbet s� tirb, ochi expresivi s� i buze arcuite.
I�s�i ridică privirea. Fiorul rece de pe s� ira spinării î�ncepu să se
î�ncălzească. Să i se răspândească prin trup. Tim î�ntoarse fotografia.
Prima noastră zi în Birmingham.
– Phoebe era mai degrabă eclectică. O artistă. O ingineră. Des� -
teaptă foc. Obis� nuiam să discut politică cu ea din când î�n când, dar
mamei î�i cres� tea tensiunea, as� a că ne-am oprit. Dar nu puteai să o
duci cu una, cu două.
– S� i fiica ei e la fel.
– I�mi pare rău că nu am mai multe informat�ii să-t�i dau. Un nume
sau un motiv. Mama mi-a spus odată că tatăl lui Charlotte nu e
important.
– Us� or de spus, dacă nu es� ti Charlotte.
Tim studie fotografia. Dincolo de chipurile lor zăceau ascunse
mii de conversat�ii pe care s� i-ar fi dorit să le asculte.
Mai era o poză pe fundul cutiei. O fotografie a lui Phoebe la vâr-
sta student�iei, cu un grup de... prieteni? Colegi?
Tim citi pe spate. Proiectul de vară de la Silver Lake ’81. FSU.
Geniile profesorului Ludlow.
– Ludlow? Ai văzut fotografia asta, Monte?
Tim cercetă poza, cu Monte privind atent peste umărul lui. I�n
mijlocul grupului era un bărbat chipes� , cu o atitudine trufas� ă. Foto-
grafia de 10 pe 15 făcea detaliile greu de observat, dar bărbatul pă-
rea să aibă undeva la patruzeci de ani, purta un sacou din catifea
raiată s� i avea părul lung, tuns î�n scări.
– Când a fost făcută? î�ntrebă Monte. O văd pe Phoebe, dar pe
Ludlow din fotografie nu-l cunosc.
– A fost făcută î�n ’81.
Tim sări din fotoliu s� i apucă dosarul cu studiul său.
– Ce-ai văzut, Tim? zise Monte s� i î�ndreptă fotografia spre lumi-
na de la fereastră.
– Eu văd imaginea leită. Spune-mi ce vezi tu!
Rachel Hauck 261
Tim alătură fotografia de grup a lui Emily s� i pe cea a

profesorului.
– Profesorul, aici, zise Tim atingând chipul bărbatului. S� i Emily
Ludlow, aici.
– Măi să fie! E oares� ce asemănare s� i acelas� i nume. Crezi că Colby
Ludlow a fost rudă cu Emily?
– Dap. S� i cred că Phoebe Malone s-ar putea să fi fost î�ndrăgosti-
tă de el. Presupun s� i eu. Tim î�s�i strânse notit�ele s� i studiul s� i î�nchise
laptopul, cu sângele fierbându-i. Imaginea familiară a ochilor lui
Emily din fotografie! Văzuse expresia aceea de o sută de ori. La
Charlotte!
Dacă se grăbea, putea să dea o fugă pe munte, să meargă la do-
meniul Ludlow, să ceară mai multe indicii s� i să se î�ntoarcă la timp
pentru s� edint�ă.
– Monte, mult�umesc mult! Eu trebuie să plec. I�t�i sunt recunos-
cător că ai venit.
I�s�i luă telefonul. S� i cheile.
– Sună-mă dacă găses� ti ceva, spuse Monte, urmându-l pe Tim s� i
ies� ind pe us� ă, după el.
– Te sun. Te sun. Mi-ai fost de mare ajutor.
Tim ciocăni la us� a lui David, când trecu pe lângă biroul lui.
– David, ne vedem la s� edint�ă! Sună-mă pe mobil, dacă ai nevoie
de mine.
– Tim, unde te duci? Te-ai uitat pe slide-uri?
– Nu m-am uitat, dar am s-o fac. Ne vedem la s� edint�ă!
Tim apăsă butonul liftului, aruncându-i o privire lui Monte, care
avea un zâmbet larg.
– Ce-i as� a amuzant?
– Tu, zise el. S� i mai tot�i tinerii î�ndrăgostit�i.
– I�ndrăgostit? I�ncerc doar să ajut o prietenă, zise Tim s� i păs� i î�n
lift cu Monte.
– Să ajut�i o prietenă? Monte apăsă pe butonul pentru parter. As� a
se spune acum? Pe vremea mea i se spunea dragoste. Dragoste, care-t�i
face inima să bubuie.
M
Emily
Mama aranjase o masă de Crăciun frumoasă, cu port�elanuri de
culoarea fildes� ului, cristaluri tăiate manual s� i argintăria bunicii, atât
de bine s� lefuită s� i lustruită, î�ncât te puteai oglindi î�n ea. T� esătura
moale a fet�ei de masă din olandă capta lumina lămpii s� i reflecta stră-
lucirea lumânărilor. Pe s� ervetul ros� u aprins as� ezase crengut�e de
brad proaspete s� i parfumate.
Tata stătea î�n capul mesei, mama, î�n capătul celălalt. Phillip s� i
Emily erau as� ezat�i la mijloc, iar doamna s� i domnul Saltonstall, exact
î�n fat�a lor.
Howard Jr. era î�n dreapta doamnei Saltonstall. Iar prietena lui,
aflată î�n vizită, î�n stânga lui Emily.
Molly s� i Jefferson, î�mpreună cu doi servitori care î�i ajutau, cărau
din bucătărie î�n salon s� i î�napoi farfuriile cu mâncărurile pregătite de
mama, adică supă de ceapă, rat�ă la cuptor, piure de napi s� i sos. I�m-
preună cu pâinea s� i gemul divine, făcute de Molly.
Dar, dintre toate bunătăt�ile, doamna Saltonstall nu î�nceta să la-
ude ceaiul cu gheat�ă al mamei.
– Trebuie să-mi dai ret�eta, Margaret! E divin!
– A fost a bunicii mele, zise mama ros� ind la auzul complimentului.
De vreme ce suntem o familie ‒ se uită la Emily ‒ sau vom fi î�n cu-
rând, t�i-o voi da chiar î�n seara asta.
– Eu, unul, mă bucur că au grăbit copiii nunta. Nu s� tiu de unde
concept�ia că logodnele lungi ar fi o idee bună, vorbi tata, peste furcu-
lit�a î�n care avea î�nfiptă o bucată de friptură de rat�ă.
Pe sub masă, Phillip î�i strânse lui Emily genunchiul, trimit�ându-i
un fior fierbinte până î�n inimă. Fata luă o î�mbucătură mare de pâine
ca să-s� i ascundă suspinul. De când se hotărâseră să nu mai as� tepte cu
nunta până la primăvară, Phillip redevenise cum era î�nainte, din ce
î�n ce mai drăgăstos.
Emily se s� terse us� or la gură cu s� ervet�elul ros� u aprins. Lacom.
Devenise lacom. Nu putea să-s� i s� teargă cuvântul din inimă. Atât de
lacom, că alaltăieri seară fusese foarte recunoscătoare pentru cât de
complicat era corsetul ei.
– Howard, t�i-a spus Phillip?
Domnul Saltonstall î�s�i s� terse buzele s� i bărbia cu s� ervet�elul.
Rachel Hauck 263
– A scăpat-o pe Emily de toate acuzat�iile.

– Avocatul nostru a făcut o treabă pe cinste, zise Phillip î�ntin-
zând mâna după pahar. S� eful polit�iei a fost foarte amabil. Va s� terge
acuzat�iile, dar cred că e foarte limpede, Emily, draga mea, că trebuie
să-i evit�i de-acum î�nainte pe cei de culoare.
– I�n afară de faptul că, la nunta noastră, voi purta rochia croită
de Taffy.
Emily î�s�i potrivi s� ervetul î�n poală, î�n timp ce linis� tea se as� ternea
î�n jurul mesei. I�i privi cu atent�ie, rând pe rând.
– I�mi pare rău, dar nu pot să ascund faptul că asta e alegerea
mea. Putem aranja ca rochia să fie adusă aici, fără să î�ncălcăm vreo
lege prostească sau să fim acuzat�i de răzmerit�ă.
– Presupun că mirele nu are niciun cuvânt de spus, zise Phillip
fără a-s� i dezlipi privirea de la furculit�a s� i cut�itul cu care î�s�i tăia port�ia de
rat�ă. Mi-ar plăcea, totus� i, să port�i rochia făcută de doamna Caruthers,
draga mea. Pare să fie pe placul majorităt�ii. Cea mai acceptabilă.
– Ai dreptate, Phillip. Mirii n-au niciun cuvânt de spus. Sunt si-
gură că nu vrei să-t�i les� ine mireasa î�n mijlocul nunt�ii pentru că rochia
î�i taie răsuflarea s� i î�i opres� te circulat�ia sângelui.
– Am eu un cuvânt de spus, de vreme ce plătesc facturile, zise
tata ridicând glasul. Emily va purta rochia pe care o alege ea!
O, Dumnezeu să te binecuvânteze, tată!
– Iată ce as� vrea eu să s� tiu, continuă el. Cine a acuzat-o pe Emily?
Am î�ncercat să aflu de la sursele mele din polit�ie, dar se pare că s-a
ridicat un zid î�n jurul acestei informat�ii.
– S� i eu am dat de acelas� i zid, domnule. Singura asigurare pe care
am primit-o prin intermediul avocatului meu a fost că acuzat�iile vor
fi s� terse.
– Atunci vom fi recunoscători pentru micile binecuvântări, spu-
se doamna Saltonstall. Maggie, trebuie să recunosc că tu s� i Molly v-at�i
î�ntrecut pe voi î�ns� ivă î�n seara aceasta. N-am mai mâncat niciodată o
rat�ă atât de suculentă.
Jefferson apăru î�n us� ă, î�mbrăcat î�n jiletca lui s� i cu un s� ervet
atârnat pe brat� .
– Să-mi fie cu iertare, domnule, dar avet�i un vizitator.
Toate privirile se at�intiră asupra majordomului irlandez.
– Pot să-ntreb cine vine la ora cinei? E o urgent�ă?
Tata părea enervat.
– Spune că e foarte urgent, domnule. Nu s� i-a dat numele. I-am
spus că luat�i cina cu familia, dar a insistat.
– Scuzat� i-mă, Cam s� i Henrietta! zise tata plecându-se î�n fat� a
oaspet�ilor, apoi a mamei. Draga mea, cu î�ngăduint�a ta!
– Grăbes� te-te, dragule! La desert avem prăjitura cu ciocolată
făcută de Molly.
Emily î�l privi pe tata cum se î�ndepărtează, iar prin minte î�i trecu
î�ntrebarea plină de curiozitate: Cine? Rareori se î�ntâmpla să î�l căute
partenerii de afaceri pe tata acasă.
Discut�ia din jurul mesei se î�ndreptă spre detaliile legate de cu-
nunie. Erau multe de făcut din cauză că grăbiseră nunta. Domnul
Saltonstall rezervase Clubul Phoenix pentru recept�ie. Clubul gentle-
menilor avea o sală de bal frumoasă.
Mama făcuse aranjamentele la biserică s� i plătise mai multe
croitorese care să coasă rochiile domnis� oarelor de onoare s� i ce mai
rămăsese de făcut din trusoul lui Emily.
– O, dragă, uitasem să-t�i spun! zise Phillip arătând spre tatăl
său. Tata s� i mama ne-au făcut cadou casa din Highland. Nu mai e
nevoie să căutăm o casă. Avem un loc pregătit special pentru noi.
– E foarte generos, domnule s� i doamnă Saltonstall!
Casa familiei Saltonstall se afla la poalele Muntelui Ros� u, la o
distant�ă de doar câteva cvartale de cea a mamei s� i a tatei. Era fru-
moasă. Doar că nu era casa lui Emily.
– Phillip, am crezut că ne vom găsi o casă a noastră.
– De ce? Casa din Highland e perfectă, zise s� i luă o î�mbucătură
din friptura de rat�ă. S� i nu ne costă nimic.
– Ne-ar face mare plăcere să stat�i acolo, Emily, spuse doamna
Saltonstall. Totul e nou-nout� . Am renovat s� i nu ne-am mai mutat
acolo.
Emily î�s�i ascunse emot�iile î�n spatele paharului de ceai. Era î�nsă
decorul ales de doamna Saltonstall. Apăsător s� i î�ntunecat.
Tata se năpusti î�n cameră, ros� u la fat�ă s� i cu ochii scăpărând.
– Phillip, scuză-mă, dar am nevoie de tine!
– Totul e î�n ordine?
Phillip î�s�i aruncă s� ervetul din poală s� i se ridică de la masă.
Howard Jr. se ridică.
Rachel Hauck 265
– Ai nevoie s� i de mine, tată?

– Nu, nu. Doar de Phillip.
Intervent�ia tatei strică atmosfera de bucurie, relaxare s� i voie
bună. Emily o cercetă din priviri pe mama, care afis� a masca ei obis� -
nuită, ce părea să spună: totu-i î�n regulă. Mai ales î�n prezent� a
musafirilor.
Ceasul din hol marca trecerea clipelor. Conversat�ia de la masă
devenise frivolă s� i dezlânată – umpleau timpul vorbind despre vre-
mea frumoasă de decembrie, programul de Crăciun de la biserică,
faptul că domnul Saltonstall se gândea serios la noua modă a becule-
t�elor electrice pentru bradul de Crăciun, apoi despre talentul la fot-
bal, dovedit de Howard Jr. la Harvard. Mama î�l descusu despre
prietena lui, Jennifer Barlow, s� i î�l î�ntrebă cum i se părea ei oras� ul
Birmingham, prin comparat�ie cu Bostonul.
La s� i jumate, când tata s� i Phillip lipseau deja de mai bine de do-
uăzeci de minute, Molly veni să ia vasele.
– Să tai prăjitura, doamnă?
– Nu, î�l vom as� tepta pe domnul Canton. Adu-ne, î�nsă, cafeaua,
Molly!
Domnul Saltonstall se ridică de la masă s� i se î�ndreptă spre us� ă.
– Mă î�ntreb dacă n-ar trebui oare să văd ce se-ntâmplă acolo.
– Howard se ocupă de asta, Cam, spuse Henrietta. Te rog, nu te
mai plimba î�ncolo s� i-ncoace!
Mai trecură zece minute. Apoi tata intră î�n cameră cu o mină
serioasă s� i gânditoare.
– Emily, pot vorbi cu tine, te rog?
Ea î�l privi, ezitantă, î�ncercând să î�s�i dea seama ce se î�ntâmplă.
Apoi se ridică s� i ea de la masă.
– Sigur că da, tată!
Oare ce voia de la ea? Simt�i cum i se strânge stomacul. Avea să
fie arestată din nou?
– I�n bibliotecă.
Tata î�i făcu loc lui Emily să iasă.
– Tată, totul e î�n ordine?
El o opri, t�inând-o us� or de brat� .
– Tu s� tii bine ce vrei, Emily. I�ntotdeauna ai s� tiut. Es� ti o fată des� -
teaptă, iar eu s� i mama ta te-am î�nvăt�at să fii chibzuită. Să caut�i î�nt�e-
lepciune la bunul Dumnezeu.
– Tată, ce este? Mă sperii.
– Linis� tes� te-te. Ascultă. Nu răspunde până nu te gândes� ti bine.
Pune î�ntrebări, as� a cum te-am î�nvăt�at.
– Da, tată, as� a voi face.
Emily intră î�n bibliotecă, propunându-s� i să rămână relaxată,
până când î�l văzu pe Daniel cu s� apca î�n mână.
– Ce faci aici?
Purta un pulover gros cu guler î�nalt s� i o haină lungă, strânsă pe
mijloc cu o curea. O privea cu ochii pe jumătate î�nchis� i, î�ntunecat�i de
î�ngrijorare. Zâmbetul lui î�nsă o î�ncălzi până î�n măduva oaselor.
– Am venit să vorbesc cu tatăl tău. Nu mi-am dat seama că avet�i
invitat�i. I�mi pare rău că deranjez.
– Totus� i, ai deranjat. Ce î�nseamnă asta?
I�s�i netezi cu mâna rochia de mătase brodată cu fir de aur s� i ti-
vită cu blană. Ei trei, tata, Daniel s� i Emily, stăteau î�ntr-un cerc larg.
– Nu mi-ai răspuns la î�ntrebare.
I�s�i mută repede privirea spre Phillip, care se plimba de colo-colo
s� i fuma, î�n partea din spate a bibliotecii.
– Trebuia să vorbesc cu tatăl tău.
– As� a ai spus.
– A venit să mă acuze pe mine, asta a venit să facă, zise Phillip
scuturând t�igara î�n scrumiera tatei s� i alăturându-se apoi cercului.
– Să te acuze de ce?
Emily î�l privi aspru pe Phillip. Putea fi atât de dramatic s� i de
comic.
– S� i-a pus î�n gând să te cucerească. Phillip dădu din mână î�n
direct�ia lui Daniel. E un mincinos. Howard, cred că mi-a ajuns tot
caraghioslâcul ăsta!
Phillip făcu doi pas� i î�n spate, dar tata î�i puse mâna lată pe umeri
s� i se as� eză î�n fat�a lui, ca să-l oprească.
– Hai să ne lămurim. Daniel, ce-ar fi să-i spui lui Emily povestea ta!
– Poveste, tocmai asta este. Un roman pentru femei. Plin de
prostii.
Rachel Hauck 267
Phillip se umfla s� i pufnea de parcă ar fi fumat una din t�igările

sale de foi.
– Cred că acuzatului nevinovat ar trebui să i se permită să vor-
bească primul.
– Phillip, vei avea o mult�ime de ocazii să-l combat�i, după ce Emily
aude toate detaliile.
Tata î�ntinse mâinile î�n aer, de parcă ar fi vrut să linis� tească
atmosfera.
– Amândoi at�i fost de acord să procedăm î�n felul ăsta. Acum, hai
să ne purtăm ca nis� te gentlemeni! Emily, Daniel a venit î�n seara asta
să ne spună câteva lucruri pe care tocmai le-a aflat s� i care-l frământă.
A cerut să vorbească cu mine, s� i nu cu tine, pentru că voia să-mi ceară
sfatul. După ce am auzit ce-l preocupă, i-am cerut lui Phillip să vină s� i
să discute cu el.
Tata se uită urât la cei doi bărbat�i. Des� i mult mai insistent la Phillip.
Emily se as� eză us� or î�ntr-un fotoliu. Simt�ea cum mâncarea de la cină î�i
forfotes� te î�n stomac.
– Le-am cerut să-t�i spună t�ie poves� tile lor. Es� ti majoră. Pot�i să
decizi singură care-i adevărul.
– Atunci, ascult, zise Emily, î�s�i î�ndreptă umerii s� i se aplecă spre
Daniel.
– Când am venit să te văd la î�nchisoare, Emily, polit�is� tii nu m-au
băgat î�n seamă, refuzau să mă privească atunci când î�mi vorbeau. As� a
că am devenit suspicios. I�i cunosc pe foarte mult�i dintre băiet�ii aceia,
iar comportamentul lor mi s-a părut ciudat. L-am î�ntrebat pe tata, să
aflu dacă s-a î�ntâmplat ceva neobis� nuit î�n noaptea arestării tale.
Phillip aprinse o altă t�igară de foi s� i suflă fumul spre Daniel.
– Povestea asta e mult mai distractivă spusă a doua oară.
Daniel ezită, dar continuă.
– I-a luat câteva săptămâni tatei, dar iată ce a aflat. Logodnicul
tău se săturase să-l faci de râs cu vizitele tale î�n cartierul celor de
culoare s� i nu era de acord cu croitoreasa pe care ai ales-o să-t�i facă
rochia de mireasă. A considerat că pătezi reputat�ia familiei. Mai mul-
te persoane din î�nalta societate s� us� oteau că familia Canton e priete-
na celor de culoare. S-a insinuat chiar că legea „Separat�i, dar egali” e
valabilă s� i pentru unii, s� i pentru alt�ii. Phillip a mituit cât�iva polit�is� ti
ca să fii acuzată s� i arestată.
– Crezi că as� arunca pe fereastră o mult�ime de bani câs� tigat�i cu
sudoarea frunt�ii, ca să pun să-mi fie arestată iubita? Ce fel de nebun
care scornes� te minciuni es� ti, Ludlow?
– Nu mai mare ca tine.
Phillip izbucni, î�s�i aruncă t�igara de foi aprinsă pe covorul per-
san al mamei s� i se repezi la Daniel.
– Phillip!
Se izbi de pieptul tatei, puternic ca un trunchi de copac.
– Ridică-t�i t�igara, fiule!
– Dar l-ai auzit, Howard!
– Ridică-t�i t�igara până nu arzi covorul bun al lui Maggie. Dacă
găses� te o arsură cât de mică î�n el, nu te voi putea ajuta.
Pufnind s� i cu fat�a ros� ie de furie, Phillip se aplecă să recupereze
t�igara î�ncă aprinsă. Apoi se î�ntoarse spre Daniel. S� i î�ndreptă t�igara
spre el.
– Ies� i afară! Dacă te mai prind pe lângă Emily, voi pune să fii
arestat tu! S� i nu vor exista dubii legate de numele de pe mandat.
– E î�n casa mea, Phillip. Tata î�i aruncă o privire ce, î�n trecut, o
făcea pe Emily să fugă, tremurând de spaimă. Pleacă atunci când
spun eu. Acum, Daniel, continuă, explică mai departe!
– Tata s� i-a rugat amicul de la sect�ia de vest să afle informat�ii
despre arestarea ta. A fost foarte dificil... se pare că totul era î�nvăluit
î�n mister, dar a reus� it să vadă documentul. A spus că numele de pe
mandat era Phillip Saltonstall. Apoi am vorbit cu colegul meu de ca-
meră, Russ, să văd ce poate să afle s� i el. Are fler pentru s� tiri. Russ l-a
căutat pe avocatul care se ocupa de caz, i-a pus câteva î�ntrebări la
obiect, as� a cum numai el se pricepe s-o facă.
Buzele lui Daniel se arcuiră î�ntr-un zâmbet î�ndrăznet� , ce o făcu
pe Emily să tresară.
– Bineî�nt�eles că era Saltonstall, aici de fat�ă. El a pus să fii ares-
tată. Apoi s-a dus la s� eful polit�iei s� i l-a mituit ca să-i s� teargă numele
din document.
– Minte, Emily! zise Phillip s� i se repezi la Daniel, care rămase
nemis� cat, fără să tresară. Crezi că s� eful polit�iei poate fi mituit as� a
us� or?
– Pentru Dumnezeu!
Rachel Hauck 269
Emily se ridică, î�l apucă de brat� pe Phillip s� i î�l smuci, î�ntorcându-l

cu fat�a spre ea.
– Ai făcut as� a ceva? Nu mă mint�i!
– Să pun să-mi fie arestată logodnica? Par un imbecil? Cum pot�i
măcar să-ntrebi as� a ceva?
Ochii lui Phillip deveniseră sălbatici, iar maxilarele î�i erau
î�ncles� tate.
– Mi-ai văzut tu numele pe document, Ludlow? Semnătura? Ai
lăsat sentimentele pentru Emily să-t�i î�ntunece mintea! O faci să sufe-
re! S� i nu din iubire, ci din motive egoiste, ca să obt�ii tu beneficiile pe
care le dores� ti! Ce prostie!
Emily î�l privi pe Phillip, î�i măsură tonul s� i cuvintele. Era puter-
nic, î�ncăpăt�ânat s� i hotărât să obt�ină ce-s� i dorea, da... dar era Phillip
un mincinos?
S� tia că Daniel nu era.
– Emily! interveni Daniel, pe un ton rugător. Nu vreau să te supăr.
I�mi pare rău. Dar nu m-as� mai fi putut suporta dacă nu-t�i spuneam.
– Ba sigur că ai vrut s-o superi! râse Phillip, î�n bătaie de joc.
De-asta es� ti aici. S-o î�ntorci î�mpotriva mea. Negi că o iubes� ti? I�ntrebă
s� i se î�ndreptă spre Daniel, î�ntr-o poză arogantă.
Daniel î�s�i strânse s� apca î�n mână.
– Nu, nu neg.
Când o privi pe Emily, iris� ii lui albas� tri revărsară o căldură care
î�i tăie fetei răsuflarea.
– Singurul motiv pentru care sunt aici e iubirea. Dar ea a ales. Pe
tine.
I�s�i ridică privirea spre Phillip.
– Nu sunt o amenint�are pentru tine, Saltonstall. Dar Emily meri-
tă să s� tie adevărul.
– Versiunea ta despre adevăr nu e s� i a mea, zise Phillip s� i aprinse
o altă t�igară de foi.
– Ei bine, eu am să plec acum! Domnule Canton, eu venisem să
vorbesc cu dumneavoastră. Nu mă as� teptam să mi se ofere privilegiul
de a-l acuza î�n fat�ă pe Saltonstall.
– Daniel făcu cât�iva pas� i î�n spate, retrăgându-se spre us� ă.
– Spune-i, Saltonstall! Despre arestare, zise Daniel s� i î�s�i strânse
s� apca tot mai tare î�n mâini. S� i despre Grădina Italiană!
– Grădina Italiană? făcu Phillip tresărind, iar scrumul căzu pe
covorul mamei. Tu!
Gâtul s� i obrajii i se aprinseră.
– Tu erai! Jucătorul de baseball! Tu es� ti Daniel cu care umbla
Emily la universitate?
– Unul s� i acelas� i. Te-am văzut la restaurant cu Emmeline Graves. De
atunci, prietenii mei te-au mai văzut de două ori cu ea.
– Deci tu, mincinosule...
Nici măcar tata nu reus� i să oprească furia lui Phillip. I�l izbi pe
Daniel cu capul î�n piept, î�l prinse î�n brat� e s� i se prăbus� iră amân-
doi peste fotoliu, dărâmând veioza Tiffany a mamei. Se prăvăliră
pe podea cu o bufnitură puternică, î�n zgomotul ascut� it de sticlă
spartă.
– Oprit�i-vă, amândoi, oprit�i-vă! strigă Emily agitând pumnii î�n
aer, cu brat�ele î�nt�epenite pe lângă corp, cu inima zvâcnind s� i ochii
î�notând î�n lacrimi. Suntet�i nis� te gentlemeni!
Tata o apucă s� i o trase î�n spate, î�n fat�a peretelui cu cărt�i.
– Lasă-i!
Daniel î�l î�mpinse pe Phillip de pe el, ridicându-se î�mpleticit,
apoi dădu ocol camerei.
– Nu vreau să mă bat, Saltonstall!
– Tu ai î�nceput, m-ai provocat cu vorbele tale!
Phillip se aruncă spre Daniel, î�ncercând să-l lovească cu pumnul
î�n ochi, dar Daniel se feri, lăsându-se î�n jos s� i fentând lovitura lui
Phillip, se trase apoi din calea lui, sărind dintr-o parte î�ntr-alta.
Phillip se năpusti din nou asupra lui Daniel, î�mpiedicând-se de
veioza doborâtă s� i aterizând cu fat�a la podea.
– Ridică-te, Phillip, spuse tata fără milă. I�n picioare!
Cu un geamăt putenic, Phillip se sprijini î�n palme s� i î�n genunchi,
ridicându-se cu greu î�n picioare.
– Dă-l afară pe Ludlow de aici!
Emily stătea lipită de rafturile cu cărt� i, cu inima bătând să-i
spargă pieptul s� i ochii î�n lacrimi.
– Fata mea, ai auzit ambele părt�i, zise tata î�ndreptând veioza
spartă a mamei. Pune î�ntrebările pe care le ai de pus. S� i ia o hotărâre!
– Eu... eu nu... s� tiu.
Rachel Hauck 271
Cu ochii la tata, se retrase, cu spatele, ca să iasă din cameră. I�s�i

simt�ea trupul sfărâmat. Fiori ascut�it�i, de durere, î�i săgetau pieptul.
– Trebuie să mă gândesc, tată. Ai spus să mă gândesc.
– Emily! strigă Daniel, iar fălcile i se î�ncles� tară s� i ochii i se făcură
mici. Nu te-as� mint�i s� i o s� tii foarte bine! Nici din iubire. Nici pentru a
mă răzbuna. Ar fi un mod josnic de a câs� tiga inima unei fete.
– Daniel, nu pot�i acuza un om fără dovezi. E nepoliticos.
– Am dovada! spuse Daniel dând din cap spre Phillip. O, am
dovada!
– N-ai nimic. Nu-l asculta, Emily!
– Taci, Phillip! î�l s� fichiui ea. Daniel nu m-a mint�it niciodată. Tu,
î�n schimb... despre tine nu sunt sigură că pot spune acelas� i lucru.
– Emily! E ridicol. Cum pot�i să-l crezi pe el?
Emily nu s� tia ce sau pe cine să mai creadă. Ies� i val-vârtej din
biroul tatei, cu capul sus, des� i inima i se năruise. Ocolind scara lată,
urcă î�n grabă treptele. Dedesubt, vocea tatei s� i a lui Daniel răsunau î�n
hol. Apoi auzi glasul domnului Saltonstall s� i al lui Phillip.
Emily se opri pe palierul de la etajul al doilea s� i privi î�n vestibul.
Daniel s� ovăia î�n us� ă, uitându-se î�n sus la ea. O secundă, două, trei.
Privirea lui neclintită o arse până î�n adâncul sufletului s� i î�i revelă
adevărul. Logodnicul ei pusese să fie arestată!
– Noapte bună, Emily, spuse Daniel.
Bufnitura us� ii ce se î�nchidea î�i reverberă î�n piept, săpându-i
parcă î�n suflet un hău.
Se î�ntoarse spre hol, pornind spre camera ei. Dacă Daniel avea
dreptate, atunci ar fi nebună să se mărite cu Phillip. Dar, oricât s� i-ar
fi dorit ea să creadă că e puternică, as� a cum sust�inea mama, s� i să re-
cunoască adevărul, î�n realitate era slabă.
I� s�i dăduse cuvântul. Promisese solemn. S� i nu doar î�n fat� a lui
Phillip, ci î�n fat�a î�ntregii familii Saltonstall. Ziarele î�i anunt�aseră deja
logodna. I�nalta societate as� tepta. I�n zece zile avea să devină doamna
Saltonstall.
Emily o luă la fugă. Odată ajunsă î�n dormitor, se prăbus� i pe po-
dea. O, Doamne, ce-am făcut?
Capitolul douăzeci și doi
Ajunul Anului Nou
-S tai dreaptă, Emily! Ultima fotografie.

Fotograful se aplecă sub acoperitoarea neagră s� i
făcu fotografia. Mirosul de sulf î�i arse nările lui Emily.
Mama s� i tata dăduseră Birmingham-ul peste cap ca să-i ofere
ziua aceasta. Domnul s� i doamna Saltonstall comandaseră orhidee
dintr-o seră din Florida s� i decoraseră Clubul Phoenix î�ntr-un stil im-
punător s� i opulent.
Atunci de ce se simt�ea Emily de parcă s-ar fi prăbus� it î�ntr-un
hău î�ntunecat? Se duse la fereastră s� i se strădui să o deschidă.
– Gata, dragă, ce faci?
Domnis� oara ei de onoare, Bernadette, ridică geamul.
– Vei răci cobză dacă stai î�n aerul rece, zise s� i î�s�i puse palma pe
fruntea lui Emily. Es� ti palidă.
– Mi-e atât de cald î�n rochia asta, Bernadette!
După confruntarea cu Daniel, Emily renunt� ase să mai lupte.
Avea să se mărite cu Phillip î�n rochia pe care o voia mama.
– Nu sunt sigură că voi ajunge până la altar.
Emily scoase capul î�n aerul după-amiezii târzii. Era duminică. O
zi pentru iubire.
Să-l iubească pe Dumnezeu. Să ne iubim unii pe alt�ii. Să-l iu-
bească pe Phillip. I� n seara aceasta avea să devină doamna Phillip
Saltonstall. Emily renunt�ase să mai lupte, iar, după cearta cu Daniel,
Phillip se transformase î�ntr-un bărbat de vis, care î�i cânta s� i î�i făcea
curte. Blând, atent, supus. Tandru.
Rachel Hauck 273
I�s�i sust�inuse nevinovăt�ia. Nu el a pus să fie arestată. Niciodată.

Emily trase adânc î�n piept o gură de aer revigorant. Te cred. Phillip. S� i
Emmeline? Ceva din trecut. S-a terminat. Gata!
Te cred, Phillip. Te cred. Trebuie să te cred.
Un zăngănit de lant�uri o făcu să-s� i î�ndrepte privirea spre bule-
vard. Un s� ir de bărbat�i de culoare traversau strada, cu pas� ii î�mpiedicat�i
de legăturile strâmte.
Lipsit�i de orice sperant�ă.
Emily î�ncremeni din pricina senzat�iei ce î�i clocotea î�n piept s� i î�s�i
trase capul î�năuntru.
– Unde-i tata?
I�i zâmbi cald lui Bernadette.
– Ar trebui să fie aici. I�ntr-un sfert de oră î�s�i va conduce fiica la
altar.
Bernadette o apucă pe Emily de umeri s� i o sărută pe obraz.
– Es� ti cea mai frumoasă mireasă, Emily! Odihnes� te-te! I�l găsesc
eu pe tatăl tău.
Emily se as� eză pe sofaua din salonul Primei Biserici Metodiste
Unite, tremurând s� i asudând pe sub rochia de satin gros. Trase de
gulerul î�nalt s� i strâmt. Ah, să se elibereze de monstruozitatea asta!
Rochia făcută de Taffy atârna î�n colt�ul camerei, pe cuier, as� teptând-o
pe Emily să termine nunta.
Doar privind la ea, Emily se simt�ea liberă, us� oară, iubită.
Dacă ar fi putut să ia totul de la capăt, s-ar fi lipsit de toată pom-
pa s� i ceremonia s� i s-ar fi măritat acasă, numai cu prietenii s� i familia.
Molly, nu Bernadette, i-ar fi fost domnis� oară de onoare. Dar, pur s� i
simplu, Emily n-ar fi putut s-o aibă pe servitoare alături de ea la cea
mai mare nuntă din î�nalta societate a sezonului.
Us� a se deschise, iar tata păs� i î�năuntru, fără să zâmbească î�nsă.
Chipes� s� i impunător î�n smochingul lui negru, cu garoafă albă la buto-
nieră, era î�ncruntat, iar î�ngrijorarea î�i umbrea privirea.
– Biserica e plină-ochi. Guvernatorul s� i sot�ia lui tocmai au sosit.
– O, tată, ai milă! zise Emily simt�ind cum î�i cres� te pulsul. Atât�ia
oameni s� i-au făcut timp pentru noi de Anul Nou!
– E un pretext grozav pentru o petrecere. Tata o sărută pe frunte
pe Emily s� i o î�mbrăt�is� ă, apoi se dădu î�n spate, t�inând-o la distant�ă de
un brat� . Es� ti î�ntruchiparea mamei tale atunci când m-am î�nsurat cu
ea. Frumoasă s� i dulce!
– Atunci de ce nu zâmbes� ti, tată? Emily î�l ciupi de bărbie. Nu-t�i
pierzi fata, mai câs� tigi un fiu!
– Da, s� tiu.
Tata se duse la fereastră, cu mâinile la spate s� i se aplecă peste
pervaz.
– E o noapte rece s� i senină, spuse el, ridicând us� or glasul. O
noapte sfântă!
Emily râse î�ncet.
– Tată, cu cine vorbes� ti, cu măturătorii de pe stradă?
El se î�ntoarse cu spatele la fereastră.
– I�t�i mai aduci aminte de Ward Willoughby? Poate că nu. Nu erai
decât o copilă când l-am cunoscut. Tocmai î�mi pusesem pe picioare
afacerea s� i aveam nevoie de capital. A apărut el s� i s-a oferit să-mi fie
partener.
– Am crezut că unchiul Lars a fost investitorul tău.
Unchiul Lars nu era, î�n realitate, unchi, ci doar un om î�nt�elept
care crezuse î�n tata s� i investise î�n viitorul lui.
– As� a a fost, dar nu î�nainte să mă despart de Willoughby.
Tata se plimba î�ncolo s� i-ncoace prin cameră, cu mâinile la spate.
Se opri î�n fat�a rochiei lui Taffy, atârnată pe un manechin de croitorie.
– Asta e cea făcută de domnis� oara Hayes? Foarte frumoasă!
– Mai degrabă as� vrea să fiu î�mbrăcată î�n ea acum, decât î�n ro-
chia asta. Mărturisesc că greutatea materialului î�mi dă dureri de cap.
– Willoughby era pe atunci un om puternic prin Birmingham,
continuă tata să vorbească s� i să se plimbe prin cameră. Oras� ul nos-
tru era tânăr s� i dornic să crească. El venise din Philadelphia, la fel ca
mine s� i mama ta; absolvise Colegiul Haverford, ca s� i mine. I-a plăcut ce
făceam eu, faptul că î�nfiint�am o bancă. A vrut să mi se alăture, să inves-
tească bani. Mi-a oferit, ca investitor, o sumă importantă.
Ceva din î�nfăt�is� area tatei î�ncepu să-i tulbure inima lui Emily.
– Continuă.
– Era genul de bărbat pe care oamenii s� i-l doresc alături. Eu s� i
mama ta stăteam noaptea î�n pat s� i ne miram de norocul de a-l fi cu-
noscut pe Ward Willoughby.
– Ce s-a î�ntâmplat?
Rachel Hauck 275
– Omul a pus câteva condit�ii. Dacă voiam banii s� i sprijinul lui,

trebuia să-i dau î�n scris că renunt� la Biroul de Schimb Canton timp de
trei ani. Sau cel put�in până când Willoughby avea să-s� i recupereze
investit�ia. Numai că, atunci când a sosit clipa să trec la fapte, pur s� i
simplu n-am putut să semnez documentele. S� tiam că mama ta s� i cei
cât�iva angajat�i de la biroul de schimb vor fi dezamăgit�i. Oras� ul se
dezvolta atât de rapid! Dacă nu mă mis� cam cu iut�eală, era posibil să
pierd o mare oportunitate. M-am dus î�n oras� î�n următoarea zi, nefe-
ricit din pricina nehotărârii mele, dar s� tiam că trebuia să-l refuz pe
Ward. Nu puteam să-l las să controleze firma Canton! Au trecut apoi
cinci ani până când a apărut Lars. Nu s� tiam dacă voi reus� i să-mi cresc
mos� tenirea suficient î�ncât să fac afacerea să meargă s� i să avem s� i un
acoperis� deasupra capului. Dar, î�ntr-o după-amiază, Lars a venit căla-
re, apoi a intrat cu pas� i mari la mine î�n birou, cu o expresie ce spunea:
„Ei bine, iată-mă, î�n sfârs� it!”
– Ce s-a î�ntâmplat cu Ward, tată?
– Plănuise să investească î�n bancă obligat�iuni lipsite de valoare.
As� fi pierdut totul dacă as� fi semnat parteneriatul cu el, Emily!
– Tată, eu sunt pe cale să mă căsătoresc, iar tu î�mi vorbes� ti des-
pre oameni de nimic cu obligat�iuni fără valoare.
Emily traversă camera, ca să i se alăture la fereastră.
– Câteodată trebuie să ai î�ncredere î�n instinctele tale.
– S� i dacă asta î�nseamnă să dezamăges� ti o mult�ime de oameni
important�i?
– Din când î�n când trebuie să nu ne pese de ceea ce cred ceilalt�i.
Trebuie să faci ce e bine pentru tine.
Tata se legăna pe călcâie, î�nainte s� i î�napoi, privind drept î�n fat�ă.
– Dar cum pot�i face diferent�a î�ntre emot�iile de dinaintea nunt�ii
s� i instinct, tată? Cum ai s� tiut că instinctele tale legate de Willoughby
sunt corecte?
– Se numes� te credint�ă. I�ncredere î�n Dumnezeu, spuse domnul
Canton, iar glasul î�i s� ovăi. Trebuie să fim pregătit�i să-L auzim ori-
când, indiferent de consecint�e.
– Tată, te rog! Emily î�l strânse de brat� , î�ntorcându-l spre ea. Ce
î�ncerci să-mi spui, de fapt?
– Emily, draga mea, es� ti gata?
Mama intră grăbită î�n cameră, drăgut�ă s� i tânără î�n rochia ei de
un ros� u aprins, tivită cu blană. I�n fiecare iarnă punea să i se facă o
rochie de Crăciun s� i era î�ncântată să o poarte pe cea de anul acesta la
nunta lui Emily.
– Howard, Bernadette te căuta. O, Em, arăt�i superb! Rochia e
perfectă!
– Nu port rochia asta, mamă, descheie-mă, te rog! zise Emily s� i
se î�ntoarse cu spatele la mama, î�ntinzând mâinile ca să-s� i scoată vă-
lul stil catedrală.
– Nu î�ncepe iar, Emily! Es� ti femeie î�n toată firea. Nu te mai purta
ca un copil! Mărturisesc că erai mai ascultătoare când aveai trei ani.
Mama se foi, apucând-o pe Emily de mâini, apoi netezind acele
pentru văl ca să stea fixate la locul lor.
– De altfel, e prea târziu să te schimbi!
– Niciodată nu e prea târziu să te schimbi! spuse Emily s� i î�i zâm-
bi tatei.
M
Tim
Soarele de iulie lumina mai mult sus pe creastă, decât jos, î�n
oras� . Tocurile pantofilor lui Tim răsunau pe poteca pietruită î�n timp
ce mergea spre casă, î�nfruntând valul de aer răcoros din valea
Jones.
Trecuseră cât�iva ani de când urcase ultima oară aici, iar prive-
lis� tea clădirii din piatră s� i bârne î�l impresiona de fiecare dată. Era ca
o prelungire a Muntelui Ros� u, it�indu-se dintre stâncile muntoase s� i
din păduri.
Mâini pricepute au î�mblânzit sălbăticia s� i au prelucrat elemen-
tele naturii î�ntr-o capodoperă arhitecturală.
Răsuci mânerul s� i us� a grea din lemn de nuc se deschise, iar Tim
păs� i î�n splendoarea de sticlă s� i lemn masiv, î�n care lumina naturală
se revărsa la intrare. Peretele din spate era, de la podea până-n tavan,
alcătuit numai din ferestre ce dădeau spre vale.
Tim privi peste vârfurile copacilor, zâmbind atunci când simt�i
un gol î�n stomac s� i avu senzat�ia că plutes� te deasupra oras� ului. Cu
sigurant�ă, era fantastic să locuies� ti aici!
Locul era o minune arhitecturală. Studiase proiectul la colegiu.
– Bună ziua, pot să vă ajut? î�l î�ntâmpină Cleo Favorite.
Rachel Hauck 277
Era o femeie tipic sudistă, cu părul blond coafat fără cusur s� i

perle la gât.
– Tim Rose, ce te aduce aici? I�mi aduci fotografia î�napoi?
– Nu î�ncă. Mă duc cu ea la o s� edint�ă, peste câteva ore.
O cunos� tea pe Cleo din consiliul pentru restaurări de la
primărie.
– Mă î�ntrebam dacă pot să-t�i pun câteva î�ntrebări despre Colby
Ludlow.
– Nu văd de ce nu, zise Cleo s� i î�l privi, as� teptând alte î�ntrebări.
N-am parte prea des de bărbat�i chipes� i aici sus. Mai es� ti logodit?
Chicoti us� or s� i î�i făcu semn să o urmeze.
– Nu, doamnă.
Tim se t�inu după ea pe un hol unduitor, ascuns sub scări, pe
lângă bucătărie, ce dădea apoi î�ntr-o bibliotecă luminoasă, cu multe
ferestre. Simt�i iar un gol î�n stomac s� i aceeas� i senzat�ie că ar pluti pes-
te vârfurile copacilor.
– I�mi pare rău să aud asta. Am văzut-o pe Charlotte Malone aici
sus, nu de mult. Cleo se sprijini de birou, î�ncrucis� ându-s� i gleznele s� i
brat�ele. Frumoasă fată!
– Vreau să s� tiu despre Colby Ludlow.
Tim păs� i î�n perimetrul bibliotecii. Pe peret�ii din stânga lui erau
rafturi î�ncărcate cu cărt�i aurite, î�mbrăcate î�n piele.
I�n dreapta lui, peretele era o adevărată galerie de fotografii. I�n
mijloc, era o poză cu Emily, î�n rochia de mireasă. Se opri s� i privi lung.
Charlotte. Cum de-i scăpase? Asemănarea...
– E frumoasă, nu-i as� a? spuse Cleo. Aceea e Emily la nunta ei, î�n
1912. Avea douăzeci s� i doi de ani.
– E frumoasă.
Ochii limpezi s� i senini ai fetei erau at�intit�i spre fotograf. Părul
î�nchis la culoare era strâns î�ntr-o coafură î�naltă, stil pompadour, s� i
î�ncununat cu un văl de dantelă.
– Se spune că n-a vrut să poarte rochia asta de mireasă. Credea
că e prea voluminoasă s� i prea grea.
– Dar a purtat-o, oricum.
Nu era rochia pe care o găsise Charlotte î�n cufăr. Avea gulerul
î�nalt s� i mânecile strâmte. Mâinile lui Emily erau î�mpreunate î�n poală
s� i un singur diamant mare î�i î�mpodobea inelarul stâng. La mâna
dreaptă purta o piatră ovală, î�nconjurată de diamante. Tim se aplecă
mai aproape, dorindu-s� i ca fotografia să fi fost color.
– I�ntrebai de Colby? Cleo o porni de-a lungul s� irului de fotogra-
fii s� i portrete, arătând spre cel aflat la margine. El e Colby Ludlow,
nepotul lui Daniel s� i al lui Emily. Fiul lui Emily, Daniel Canton Ludlow,
a fost tatăl lui. A murit î�n Normandia, când Colby era mic.
– S� tii fotografia asta? zise Tim î�ntinzându-i lui Cleo poza lui
Phoebe Malone, cu „Geniile profesorului Ludlow”.
– Profesorul Ludlow. Da, î�ntr-adevăr... Colby a avut un post la
Universitatea din Birmingham, Alabama, a explicat Cleo s� i a î�ntors
apoi fotografia. I�n anii optzeci a luat o pauză, dar nu s� tiam că a lucrat
la Universitatea de Stat din Florida.
– El e? Cel din mijloc?
– Da. De unde o ai?
Cleo traversă galeria de fotografii, î�ndreptându-se spre o poză
î�nrămată, aflată la margine.
– Acesta este Colby la aniversarea vârstei de cincizeci de ani.
Ridică fotografia de 10 pe 15, pe care Tim o găsise î�n cutia de
pantofi.
– El e. Are aproape aceeas� i vârstă, as� zice. Are ochii familiei
Canton.
I�i î�ntinse fotografia lui Tim.
– De unde ziceai că o ai?
– Dintr-o cutie. I-a apart�inut lui Phoebe Malone. T� i-e cunoscut
numele?
– Ar trebui?
– Fiica ei e Charlotte Malone.
– Proprietara magazinului pentru mirese? Fosta ta logodnică?
– Una s� i aceeas� i, zise Tim s� i o arătă pe Phoebe î�n fotografie.
Aceasta este mama ei.
– Bine, râse ea. Ce legătură e î�ntre faptul că Phoebe Malone e
mama lui Charlotte s� i Colby Ludlow?
– Mă î�ntreb dacă..., ezită Tim. Cleo nu părea pregătită să audă
lucruri nebunes� ti î�n acea zi. S� tiai că Charlotte a găsit o rochie de mi-
reasă î�n cufărul pe care l-a cumpărat de la licitat�ia ta?
– Interesant...
Cleo ocoli biroul.
Rachel Hauck 279
– A� sta-i felul tău de-a mă î�ntreba de unde provine cufărul, Tim?

Primim articole din tot Sudul pentru licitat�ie. Dar t�inem o listă de
inventariere.
Cleo mânui mouse-ul, aplecându-se să privească monitorul.
Tastă ceva s� i scrută ecranul. Se î�ncruntă s� i se as� eză pe scaun.
– Nu găsesc niciun fel de cufăr vândut la licitat�ia din primăvară.
Es� ti sigur?
– Charlotte l-a cumpărat de aici. Era furioasă din cauza asta, pen-
tru că nici nu-s� i dorea, nici nu avea nevoie de un cufăr vechi s� i urât.
I�ncuietoarea era sudată s� i a trebuit să o tăiem ca să-l deschidem.
Cleo se î�ndreptă de spate, cu o expresie concentrată.
– Zici că a găsit o rochie de mireasă î�năuntru?
– Da, una destul de drăgut�ă. Vânzătorul de la licitat�ie i-a spus că
a fost făcută î�n 1912.
Tim se cocot�ă pe scaunul capitonat din fat�a lui Cleo.
– A aflat de atunci despre alte două femei care au purtat
rochia.
– O, Doamne... nu poate fi...
Ridicându-se, Cleo scoase o legătură de chei din buzunarul pan-
talonilor, deschise o debara î�ngustă, dispăru î�năuntru s� i ies� i cu o
poză î�nrămată î�n mână.
– Asta e rochia?
Sub sticlă, se vedea o tipăritură veche de ziar, zgrunt�uroasă s� i
s� tearsă, ce o î�nfăt�is� a pe Emily călare, agăt�ată de un bărbat cu părul
î�nchis la culoare. Râdea, cu capul dat pe spate, cu gura larg deschisă,
debordând de fericire. Tim aproape că-i simt�i emot�ia vibrând î�n cor-
pul lui.
Purta rochia. Fiorul din inimă se stinse î�nsă când instinctul î�i
spuse să tacă. Spusese destul. Poate prea mult?
– Tim, spune-mi. Asta e rochia?
Cleo atinse fotografia.
– E din satin s� i mătase, cu perle î�n jurul taliei. Fusta e acoperită
cu falduri. Are o tăietură î�n V la tivul din fat�ă.
– Sunt arhitect, nu croitoreasă, zise Tim s� i se ridică, retrăgându-se.
Mult�umesc pentru ajutor, Cleo! Trebuie să plec.
– Nu as� a repede, amice! De ce î�ntrebi as� a, dintr-odată, despre fa-
milia Ludlow? De ce es� ti preocupat de un cufăr vândut la licitat�ie?
Ascunzi ceva, zise Cleo s� i se as� eză î�n fat�a lui, blocând us� a. Emily Can-
ton trebuia să se mărite cu Phillip Saltonstall de la Industriile
Saltonstall.
– S� tiu de familia Saltonstall.
– Dar î�n ziua nunt�ii, ea s-a răzgândit s� i, î�n loc să se mărite cu
Phillip, a fugit din biserică, a sărit pe un cal cu Daniel Ludlow s� i s-a
măritat cu el ceva mai târziu, î�n aceeas� i zi. Din păcate, tot ce avem e
această fotografie.
I�i î�ntinse decupajul neclar de ziar.
– Pe vremea când mai trăia, Emily a sust�inut mereu că nu s� tie ce
s-a î�ntâmplat cu rochia asta. Destul de ciudat, fiindcă nu avem nici
rochia pe care o poartă î�n fotografia de la nuntă. Dar cine s� i-ar dori
să păstreze o fotografie cu stăpâna casei î�mbrăcată î�n rochia nepotri-
vită? zise Cleo s� i î�l privi lung pe Tim. I�nt�elegi ce vreau să spun?
– Da, mare păcat. S� i mos� tenitorii? Domeniului Ludlow? o î�ntre-
bă Tim pe când se apropia î�ncet– î�ncet de us� ă.
– S-au dus tot�i. Colby a fost ultimul, î�i răspunse Cleo s� i o porni
î�ncetis� or î�n urma lui. Fundat�ia este mos� tenitoarea.
– El nu s-a căsătorit niciodată?
– Ba da. S-a î�nsurat cu o fată din familia Woodward, dar n-au
avut copii. La sfârs� itul anilor nouăzeci au divort�at, iar ea s-a mutat î�n
Florence, ca să fie lângă familia surorii ei. Colby m-a angajat pe mine
să administrez domeniul după ce a murit bunica lui. Mamele noastre
erau prietene, spuse Cleo. După ce a murit Colby, un consiliu de ad-
ministrat�ie a preluat frâiele domeniului, dar m-au păstrat pe mine să
supraveghez treburile de zi cu zi s� i să administrez fundat�ia.
– S� i dacă ar apărea un mos� tenitor?
Tim î�s�i lăsă mâna pe clant�ă.
– Adică să pice din cer? Sau să apară din neant?
Cleo strânse fotografia la piept s� i pufni dispret�uitor.
– Nu există niciun mos� tenitor, Tim. Nu s� tiu ce urmăres� ti cu inte-
rogatoriul acesta, dar am căutat un mos� tenitor după ce a murit Col-
by. Chiar dacă ar apărea unul pe neas� teptate, domeniul se află î�n
mâinile administratorilor. I�n plus, Tim, istoria familiei Ludlow nu are
dimensiuni biblice. Sunt oameni î�n acest oras� care i-au cunoscut pe
Daniel, pe Emily s� i pe Colby. Ai î�ncredere î�n mine, dacă ar fi fost vreun
mos� tenitor, am fi s� tiut. Descendent�a Ludlow s-a sfârs� it, din păcate.
Rachel Hauck 281
Cleo se duse la debara, pas� ii apăsat�i î�ntărindu-i parcă afirmat�ia

‒ nu există niciun moștenitor ‒ s� i puse decupajul din ziar î�nrămat
î�napoi pe rafturile î�ntunecate.
– Ce s-a î�ntâmplat cu Colby? spuse Tim.
Poate era doar î�n î�nchipuirea lui, dar, de câte ori se uita la foto-
grafia cu Phoebe s� i profesorul Ludlow, o vedea pe Charlotte.
– A ies� it la pensie de la Universitatea din Birmingham, Alabama,
s� i apoi?
– A jucat golf multă vreme. A trăit viat�a pe care s� i-o dorea.
– A fost un om bun?
– Pe cât de bun poate fi un om. Era generos, blând, cumsecade,
spuse Cleo. S� tii, Tim, dacă Charlotte are î�ntr-adevăr rochia pe care o
purta Emily î�n poza î�n care era cu Daniel pe cal, aceasta apart�ine fun-
dat�iei Ludlow. Apart�ine, de asemenea, oras� ului s� i muzeului pentru
drepturile civile. Emily a purtat prima rochie de mireasă din Sud fă-
cută de un designer de culoare. A fost s� i arestată pentru asta. Va tre-
bui s-o î�napoieze.
– A fost arestată pentru ac, at�ă s� i cât�iva metri de material?
– E greu pentru noi să ne imaginăm, dar, da, pe atunci lumea lua
î�n serios legea „Separat�i, dar egali”. As� a că, dacă s� tii unde se află ro-
chia... cel mai bine ar fi să-mi faci pe plac s� i să o aduci î�napoi.
– Mult�umesc din nou pentru ajutor, Cleo.
Tim se î�ndreptă spre us� ă, regretând decizia de a fi venit acolo.
– Trebuie să ajung la o s� edint�ă. Nu e nevoie să mă conduci.
Ultima persoană căreia trebuia să-i facă pe plac era Cleo Favorite.
Prima persoană căreia Tim Rose trebuia să-i facă pe plac era Charlotte
Malone. S� i să găsească o cale de a demonstra că Colby Ludlow era
tatăl ei.
Capitolul douăzeci și trei
Charlotte
C harlotte apăru din birou î�n showroom, cu revista Lifestyle

î�n mână, deschisă la pagina de „S� tiri”.
– Dix, am ajuns la apogeu. Articolul despre nunta lui Tawny e
fantastic!
Dar, î�n loc să o găsească î�n mijlocul magazinului pe Dixie, î�l găsi
pe bărbatul î�n violet.
– Bună ziua! zise Charlotte s� i se opri. Te-ai î�ntors!
– Rochia e a ta, să s� tii, spuse el fără să clipească.
Charlotte î�mpături revista s� i se duse la tejghea.
– De ce nu-mi spui, pur s� i simplu, cine es� ti s� i care e legătura ta
cu rochia?
– Ai probat-o?
– Nu, s� i, sincer, nu intent�ionez să o probez. Eu nu am planuri de
nuntă. Dar voi găsi mireasa potrivită pentru ea. Nu că ar fi treaba ta.
Tejgheaua crea bariera perfectă î�ntre ei.
– Tu, î�n schimb, es� ti treaba mea.
Privirea lui, de acelas� i albastru intens, strălucitor, părea să o
străbată până-n adâncul inimii, făcând să i se clatine toate pietrele ei
de temelie.
Acelea care spuneau: Charlotte e independentă. Charlotte n-are
nevoie de nimeni. Charlotte nu poate avea inima zdrobită.
Nu era î�n stare să-l privească. Oricum, nu pentru mult timp. Se
simt�ea nelinis� tită, ca s� i cum ar fi stat chiar î�n esent�a sfint�eniei s� i, dacă
ar fi rămas o secundă î�n plus, ar fi făcut implozie.
Sau, s� i mai rău, s-ar fi prăbus� it, î�n lacrimi.
Rachel Hauck 283
Cu toate acestea, î�n tot vârtejul de căldură s� i fiori ce î�i fremătau

î�n piept, era profund linis� tită.
– Cum să fiu eu treaba ta? Nu mă cunos� ti. Cred că ar trebui să
pleci.
– Bine, voi pleca.
Bărbatul se retrase spre us� ă.
– Adu-t�i aminte, doar, rochia e a ta!
– Nu cred că mă va da cineva î�n judecată pentru ea.
– Rochia este a ta...
Telefonul din magazin sună, cu o melodie delicată, î�n surdină.
Când Charlotte răspunse, o voce ascut�ită î�i zgârie auzul.
– Sunt Cleo Favorite, de la Fundat�ia Ludlow.
– Cleo, ce mai faci?
Charlotte aruncă o privire î�napoi spre omul î�n violet. Dar locul
î�n care stătea acesta era gol. Unde s-a dus? Cum a intrat s� i a ies� it fără
niciun sunet?
– Vreau să văd rochia.
– Ce rochie?
Charlotte se uită prin î�ncăpere s� i luă cu ea telefonul portabil,
urcând scările. Dispăruse.
– Rochia găsită î�n cufărul pe care l-ai cumpărat la licitat�ia noas-
tră din aprilie.
– De unde s� tii că am găsit...
– E la magazinul tău?
– Nu, e î�n apartamentul meu. Cleo, de unde s� tii că am găsit o
rochie?
– I�t�i convine la s� apte?
– Mm... mda, cred că da.
Asta zic s� i eu intimidare.
– Nu, as� teaptă, Cleo! La opt e mai bine. Despre ce e vorba? Cine
t�i-a spus că am găsit o rochie î�n cufăr?
– I�t�i spun când ne vedem. Care e adresa ta? Voi căuta pe Google
ca să aflu cum ajung.
Când Charlotte î�nchise, nervii î�i erau î�ntins� i la maximum. Ce se
î�ntâmpla? Mai î�ntâi, apare bărbatul cel mic s� i ciudat, î�n violet. Rochia
este a ta. Imediat după ce el dispare, dar chiar atunci, sună Cleo, ce-
rând să vadă rochia.
Charlotte ocoli tejgheaua.
– Domnule? Omulet�ule?
Merse prin magazin. Nu era î�n salonul de probă sau î�n magazie.
Nici î�n bucătărie sau î�n biroul ei.
– Domnule? Omule î�n violet...
Nu era la etaj. Nu era î�n baie.
Ies� ind î�n us� ă, Charlotte cercetă trotuarul s� i strada. Nu era nici
urmă de el, pe nicăieri. Vântul s� uiera pe strădut�ă s� i i se făcu pielea de
găină pe brat�e. Traversând showroom-ul, se opri exact acolo unde
stătuse el mai devreme s� i respiră aerul pe care î�l respirase el. O aro-
mă delicată, subtilă, dar distinctă plutea î�ncă î�n aer, chiar deasupra
nărilor ei.
– Char, m-am î�ntors, zise Dixie apărând din bucătărie, bocănind
cu tocurile ei groase s� i cu geanta Dolce& Gabbana legănându-i-se pe
brat� .
Desfăcu o acadea Tootsie Pop s� i o băgă î�n gură.
– A fost aici omul acela ciudat. Cel cu cămas� a violet s� i cu pantofii
sport.
Charlotte ridică un picior, făcând semn cu degetele pe pardoseală.
– E din ce î�n ce mai î�nfiorător. Ce voia?
Dixie dispăru î�n magazie s� i se î�ntoarse î�mbrăcată î�n costumul
Malone&Co.
– Ai văzut ziarul? Reporterul a făcut o treabă extraordinară cu
povestea asta. Fotografia cu Tawny e atât de bună! Es� ti un geniu la
î�mbrăcat mirese, Char!
Dixie se opri î�n spatele tejghelei s� i luă ziarul lăsat acolo de
Charlotte.
– A spus că rochia e a mea.
– Cine? Reporterul?
Dixie fos� ni zgomotos ziarul când î�l desfăcu, cu acadeaua î�ntr-o
parte a gurii s� i obrazul umflat î�ntr-o minge perfect rotundă.
– Nu, Dixie, fii atentă, zise Charlotte s� i bătu din palme. Omulet�ul
acela ciudat. Individul î�n violet. A spus că rochia din cufăr e a mea.
Dix făcu o grimasă.
– Bineî�nt�eles că e a ta. Când s-a pus problema că ar fi altfel?
– Nu s� tiu, dar nu a spus-o ca s� i când „Hei, rochia pe care ai
găsit-o î�n cufăr e a ta.” Bineî�nt� eles că e. Am cumpărat cufărul. A
Rachel Hauck 285
spus-o mai degrabă as� a: E a ta, zise Charlotte tărăgănat s� i coborând

glasul. Apoi, cam la un minut după ce el a spus asta, a sunat Cleo
Favorite de la Fundat� i a Ludlow, î�ntrebându-mă despre cufăr s� i
rochie.
Ridică telefonul portabil.
-Vrea să vină î�n seara asta, la opt.
– Cum a aflat de existent�a rochiei?
– Asta, prietena mea, e o î�ntrebare bună.
Charlotte î� n tinse mâna sub tejghea să pună telefonul î� n
receptor.
– Dar omulet�ul cel ciudat insista asupra unui lucru. Rochia este
a mea.
Ultima parte a propozit�iei o făcu să simtă un fior fierbinte î�n
inimă.
M
La opt fără cinci, Charlotte intră î�n apartamentul ei, chinuin-
du-se să-s� i manevreze geanta, iPad-ul, o pungă cu alimente s� i cheia.
Punga cu alimente lovi podeaua, pe gresie căzând pâinea, merele,
portocalele s� i o pungă de pes� te semipreparat.
– Ai nevoie de ajutor?
Tim se strecură pe lângă ea, aplecându-se să culeagă fructele,
strângându-le î�n brat�e, î�n timp ce t�inea î�n mână s� i un dosar. Părul lui
castaniu-blond î�i atârna lung s� i liber pe fat�ă. O barbă deschisă la cu-
loare î�i î�ncadra obrajii sculptat�i.
– Ce faci aici?
Ce era cu ziua de azi ‒ 19 iulie? Când se trezise, Charlotte era o
fată obis� nuită, î�ntr-o zi obis� nuită. Exact as� a cum î�i plăcea. Dar, de
când apăruse Omul Violet, a simt�it o schimbare î�n spiritul ei. Ca î�n
dimineat�a î�n care s-a dus sus pe munte să se roage.
– Mă î�ntrebam dacă n-ai vrea să luăm cina?
Tim dădu drumul merelor s� i portocalelor î�n bolul cu fructe al
lui Charlotte de pe bufet. Când se î�ntoarse la ea, î�s�i dădu la o parte
părul de pe fat�ă.
– Nu pot.
Charlotte î�s�i feri privirea. I�i plăceau mult părul lui Tim s� i buzele
lui pline. Dacă se va uita prea mult la el, inima va î�ncepe să-i bubuie,
i se va tăia răsuflarea s� i se va purta copilăres� te.
– Vine cineva pe la mine.
Charlotte deschise cămara s� i puse pe raft punga ruptă. Nici nu
se deranjă să scoată ce era î�n ea. I�nchise us� a, trântind-o.
– Unde e iubita ta?
– N-am iubită.
El sări pe bufet, punând dosarul lângă el. Era obiceiul lui, să stea
pe bufet. Era stilul lui, să se simtă, pur s� i simplu, ca acasă.
– A. Ei bine, lucrurile astea se î�ntâmplă.
Când Charlotte se uită la el, Tim î�i aruncă un zâmbet alb,
perlat.
– Ce zici de cină după vizită? Propuse el ridicând din umeri s� i
t�inând palmele î�n sus. I�nainte de vizită?
– Nu pot. Nu s� tiu cât timp va sta el pe aici.
I�ncrederea lui Tim păli un pic.
– Ai o î�ntâlnire?
Se dădu jos de pe bufet.
– Nu, dar a meritat să mă prefac, ca să-t�i văd fat�a, zise Charlotte
s� i traversă bucătăria, î�ndreptându-se spre camera ei. Nu e o senzat�ie
prea plăcută, nu?
– N-am ies� it niciodată cu ea când eram cu tine, Charlotte.
Tim î�ntinse mâna după ea, când trecu pe lângă el.
– Hei, unde te duci?
– I�n camera mea. Să mă schimb. I�mi dai voie?
Charlotte se î�ndreptă spre hol. Când î�nchise us� a, se sprijini de
ea, respirând adânc.
Un zâmbet î�i trecu us� or peste buze. Era gelos, nu-i așa? Când a
crezut că are o î�ntâlnire. Deci Domnul Grozav s� i I�ncrezător se lupta
cu monstrul cu ochi verzi.
Charlotte se schimbă î�n blugi s� i pulover. Apoi î�s�i strecură dege-
tele de la picioare î�n perechea ei preferată de s� lapi uzat�i.
Când se duse la baie, o lumină aurie î�i atrase atent�ia. Rochia.
Expusă î�ncă î�n colt� . Fusta de mătase sclipea de lumină, iar firele de
aur radiau. Cordonul de perle plutea î�n jurul rochiei ca un râu
incandescent.
Rachel Hauck 287
Charlotte se as� eză pe marginea patului.

– Hei, rochie magică! Vine Cleo să te vadă. Ce s� tie ea s� i eu nu? S� i
cine e prietenul tău, omul î�n violet? Charlotte se aplecă să asculte.
Hmm... ei bine, poate nici tu nu s� tii. La urma urmei, Hillary te-a bari-
cadat î�n cufăr timp de patruzeci de ani. S� i, oh, Tim e aici! S� tiu. Poftim?
I�t�i aduci aminte de el, nu? El m-a ajutat să te salvez din cufăr.
Aranjă cutele moi ale fustei cu degetele.
– Pot�i să t�ii un secret?zise Charlotte râzând î�ncet. Sigur că pot�i!
Ia te uită cu cine sau, mai degrabă cu ce vorbesc!
– Sunt î�ndrăgostită de Tim. N-ar trebui, dar sunt, zise s� i se trânti
î�napoi pe pat. Cu aproape fiecare părticică din mine.
Pentru un moment î�ndelungat, Charlotte î�s�i at�inti privirea î�n
tavan. Apoi la rochie. De ce nu-i trecea dragostea pentru Tim? S� i de ce
aveau obiectele neî�nsuflet�ite poves� ti pe care nu le pot spune?
I�s�i dădu părul pe spate, apoi stinse lumina din dormitor s� i se
î�ntoarse î�n bucătărie s� i la Tim. Era trecut de opt, iar Cleo trebuia să
ajungă dintr-o clipă î�ntr-alta.
– Deci, ce se mai î�ntâmplă, amice?
Charlotte aprinse veioza din sufragerie, apoi se duse să-s� i ia
iPad-ul. Prieten, poartă-te cu Tim așa cum te porți cu un prieten. Cu un
amic.
– Cum merge firma? Tu s� i David vă descurcat�i bine?
– Firma e bine, spuse Tim s� i se dădu jos de pe bufet. David e
bine. Deci, pe cine as� tept�i?
– Dacă es� ti aici când ea ajunge, vă fac cunos� tint�ă.
Charlotte î�i aruncă lui Tim un zâmbet fals s� i î�s�i puse iPad-ul pe
masă.
– Sau poate că o cunos� ti deja.
– Nu vine Cleo Favorite î�ncoace, nu-i as� a?
Tim î�s�i propti mâinile î�n curea, oftând.
– De unde ai s� tiut? Tim, ce se î�ntâmplă?
– Vrea să vadă rochia. Mamă, s� ireată mai e!
– Tim?
Charlotte î�l privi s� i î�nt�elese.
– I-ai spus despre rochie?
– I� n tr-un fel. Am urcat acolo astăzi. Mamă, repede mai
lucrează!
I�s�i dădu părul pe spate.Charlotte se duse la borcanul cu creioa-
ne de lângă telefon s� i scotoci î�năuntru, până când găsi un elastic de
păr din cauciuc.
– Ce făceai acolo? zise s� i î�i î�ntinse elasticul.
– Investigam, î�i răspunse prinzându-s� i părul la spate.
Charlotte oftă. Cu părul dat la o parte de pe fat�ă, ochii lui păreau
nisipuri mis� cătoare albastre.
– Ce investigai? Au licitat�ie pentru lucrări? Când am fost eu aco-
lo î�n aprilie, domeniul arăta impecabil.
– Am găsit o fotografie de-a lui Emily Ludlow când făceam cer-
cetări pentru un proiect. Tim se lăsă pe spate, să ia dosarul pe care î�l
adusese s� i scoase din el o fotografie, î�ntinzându-i-o lui Charlotte.
Ea aruncă o privire. Femeia stătea î�n mijlocul altor femei din
anii ’20, cu pălării mari s� i rochii lălâi.
– Oare ce voiau să transmită prin stilul acela de rochii cu talie
joasă? Dar, după aproape un secol de corsete, presupun că larg s� i
lălâu devenise calea de urmat.
– Emily e î�n mijloc, zise Tim s� i atinse fotografia.
– S� tiu cum arată, Tim, se î�ncruntă Charlotte. De ce î�mi arăt� i
asta?
– Ai î�ntâlnit-o vreodată?
– Pe Emily Ludlow? Când m-am născut eu, ea era î�n vârstă.
Charlotte deschise frigiderul să ia un suc. I�i dădu unul lui Tim,
apoi î�s�i luă s� i ea unul. Unde să o î�ntâlnesc? De ce s-o î�ntâlnesc?
Se auzi soneria. Charlotte î�s�i puse sucul la loc î�n frigider.
– E Cleo.
– Rămân. Tim se instală î�n sufragerie. Bine?
– Cum vrei.
Charlotte î�i aruncă o privire tăioasă, apoi deschise us� a.
– Bună, Cleo, intră!
– I�mi pare rău că am î�ntârziat. Sot�ul meu a insistat să mâncăm
ceva î�nainte să vin aici. M-am umflat ca o purcică.
I�mbrăcată î�n costum s� i pe tocuri, părea linis� tită s� i impecabilă,
nicidecum ca o purcică. Un diplomat negru î�i atârna pe umăr.
– Bună, Tim! Nu mă as� teptam să te-ntâlnesc aici.
– Nici eu nu mă as� teptam să te-ntâlnesc.
Rachel Hauck 289
– E probabil o zi norocoasă pentru amândoi, î�n cazul ăsta, zise

Charlotte s� i se as� eză î�ntre ei. Rochia e î�n dormitor, Cleo. Mă duc s-o
aduc.
I�n spatele us� ii dormitorului, Chalotte se opri, trăgând cu ure-
chea. Ce se î�ntâmpla î�ntre ei? Tim s� i Cleo nu schimbară î�nsă niciun
cuvânt. Trase î�ncet rochia, cu tot cu manechin, pe lângă pat s� i ies� i cu
ea î�n living.
Lui Cleo i se tăie răsuflarea când apăru Charlotte.
– Asta-i rochia. Tim, ai zis că nu s� tii! Sfinte, e atât de evident!
Cleo se aplecă asupra rochiei când Charlotte o as� eză lângă
canapea.
– Arată de parcă nici n-ar fi trecut timpul. E... e perfectă!
– Despre ce vorbes� ti? zise Charlotte s� i se uită la Tim.
El clătină us� or din cap, cu ochii mijit�i, de parcă ar fi î�ncercat să
î�i spună ceva lui Charlotte.
– S� tii această rochie, Cleo?
– Bineî�nt�eles. I-a apart�inut lui Emily Ludlow.
I�s�i desfăcu diplomatul s� i scoase o fotografie î�nrămată. Sub sticlă
era o fotografie tăiată dintr-un ziar, î�ngălbenită de vreme, s� tearsă s� i
neclară, a lui Emily Ludlow, cu capul dat pe spate, râzând, cu mâna
sprijinită de un brat� î�ntr-un costum î�nchis la culoare.
S� i purta rochia.
– De unde o ai?
– E o parte importantă a istoriei Fundat�iei Ludlow, Charlotte.
Rochia asta a fost pierdută timp de decenii. Am î�ntrebat-o odată pe
Emily unde e, dar avea aproape nouăzeci de ani s� i nu î�nt�elegea prea
bine despre ce vorbesc. Sau cel put�in as� a pretindea. Din cât o cunosc,
probabil că se prefăcea.
Cleo î�ngenunche, î�ntorcând tivul rochiei, trecându-s� i degetul
peste cusături.
‒Dumnezeule, iat-o!
Charlotte se aplecă să se uite î� n că o dată la init� i alele
croitoresei.
– S� tii de la ce vine TH? Eu s� i Dixie n-am reus� it să ne dăm seama.
– Taffy Hayes. Era o croitoreasă de culoare din Birmingham.
Născută î�n sclavie, dar eliberată când era mică. Emily a vrut ca Taffy
să-i facă rochia de mireasă, dar, Doamne, părint� ii s� i ginerele s-au
opus. Mama ei a angajat o croitoreasă albă, renumită pe-atunci,
doamna Caroline Caruthers. Ea a făcut rochia pe care o avem î�n por-
tretul de nuntă de la res� edint�a lor, dar mai târziu, cu vreo cinci ani î�n
urmă, am găsit poza asta de ziar printre nis� te vechituri din pod. Sub
fotografie scrie: „Emily Canton pleacă de la biserică după nuntă.”
– Am auzit de Taffy Hayes, spuse Charlotte studiind ziarul. Emily
Canton a purtat rochia. Ea a fost mireasa la care se referea Omul Violet.
Era bine cunoscută pentru rochiile ei de mireasă, dar numai î�n comu-
nitatea negrilor.
– Emily a fost prima femeie albă care a purtat o rochie de mirea-
să cusută de un designer negru. Existau spălătorese s� i croitorese
negre, dar Taffy era designer. A făcut această rochie special pentru
Emily. Era ceva scandalos î�n 1912.
Cleo se plimba de jur î�mprejurul rochiei, admirând-o, fascinată.
– Căutam de mult timp rochia asta.
– Atunci de ce at�i vândut cufărul?
Charlotte stătea cu spatele la Tim, care clătina din cap, iar par-
fumul săpunului s� i al apei lui de colonie î�i făceau simt�ită prezent�a.
– Nu eu l-am vândut, Charlotte. Cufărul nici măcar nu e ment�io-
nat î�n evident�ele noastre.
Cleo băgă fotografia î�napoi î�n diplomat.
– Mă ajut�i să duc rochia la mas� ină, Tim? Charlotte, te voi despă-
gubi pentru banii dat�i.
– Stai, stai! Să duci rochia la mas� ină? zise Charlotte desfăcând
brat�ele s� i as� ezându-se î�ntre rochie s� i Cleo. Rochia asta nu pleacă
nicăieri!
Acum vizita Omului Violet avea logică. Rochia este a ta.
– Ba mă tem că da. Cufărul, de oriunde ar proveni, nu trebuia
vândut la licitat�ie.
Tim se as� eză lângă Charlotte.
– Cleo, tu nici măcar n-ai avut cufărul trecut î�n evident�a licitat�i-
ei. Dacă n-as� fi venit eu azi la tine, n-ai fi aflat niciodată.
– Dar ai venit s� i acum s� tiu.
– Cleo, am cumpărat cinstit cufărul s� i cont� inutul lui. Nu t� i-a
apart�inut t�ie î�nainte s� i nici acum nu-t�i apart�ine!
Rachel Hauck 291
– Ai dreptate, cufărul n-a apart�inut niciodată domeniului. Dar

această rochie apart�ine fundat�iei Emily Ludlow s� i Institutului pentru
Drepturile Civile.
– I�mi apart�ine mie!
Un val de violet regal î�i inundă lui Charlotte inima.
– Ordonant�a consiliului local specifică foarte clar că articolele
istorice găsite pe domeniu apart�in domeniului. Dacă nu sunt găsite la
fat�a locului, dar se dovedes� te că apart�in unui domeniu, spat�iu sau
registraturi istorice, proprietatea asupra articolelor revine domeniu-
lui sau locului respectiv.
Cleo cotrobăi î�n diplomatul ei, scot�ând un maldăr de hârtii.
– S� i, chiar dacă niciuna din astea nu-t�i e pe plac, Charlotte, ro-
chia tot apart� ine Institutului pentru Drepturile Civile din Birmin-
gham, datorită pasului revolut� ionar făcut de Emily, de a purta o
rochie de mireasă concepută s� i cusută de o femeie afro-americană.
– Te rog, Cleo! Omit�i ceva, spuse Tim. Ordonant�a dispune ca ar-
ticolele istorice să revină localităt�ii sau mos� tenitorului.
– Tim, nu există niciun mos� tenitor Ludlow! spuse Cleo, î�s�i î�ncru-
cis� ă brat�ele s� i bătu din picior. Unde vrei să ajungi?
– Specialis� tii tăi ar fi trebuit să facă o treabă mai bună. Tim dădu
din cap afirmativ, zâmbind î�ndrăznet� spre Charlotte. Există o mos� te-
nitoare Ludlow î�n viat�ă. S� i mă uit chiar acum la ea.
M
Tim
– Despre ce vorbes� ti? făcu Charlotte s� i î�l privi intens, de parcă
s� i-ar fi pierdut mint�ile. Eu nu sunt rudă cu nimeni. I�t�i mai aduci amin-
te de mine? Cea cu o singură ramură î�n arborele genealogic? Nu sunt
rudă cu nimeni s� i cu atât mai put�in cu familia Ludlow.
I�s�i flutura mâinile fără nicio t�intă, trăgând adânc aer î�n piept.
– Cred că t�i-ai pierdut s� i ultima fărâmă de rat�iune când ai avut
accidentul de motocicletă.
– Accidentul de motocicletă a fost cel care mi-a oferit răgazul să
mă gândesc la toate astea.
Se î�ntoarse la dosarul său s� i î�i î�ntinse lui Charlotte fotografia cu
ea s� i mama ei.
– L-am sunat pe Monte Fillmore să văd dacă are ceva de-al tău
sau de-al mamei tale printre lucrurile lui Gert.
– De ce ai face as� a ceva, Tim? Charlotte se uită lung la fotografie.
N-am mai văzut-o de douăzeci de ani. De unde-o ai?
– Monte mi-a adus o cutie cu lucruri de-ale mamei tale. Din bi-
roul ei. Ar fi vrut să t�i-o dea t�ie, dar a uitat s� i... oricum, Charlotte, fo-
tografia asta era î�n cutie. Era plină de tăieturi din ziar despre familia
Ludlow. Lucru care mi s-a părut ciudat, până am văzut asta.
Tim î�i dădu fotografia de la Universitatea de Stat din Florida.
Bineî�nt�eles că era o probă indirectă, dar era tot ce avea ca să-s� i argu-
menteze afirmat�ia. Să o î�mpiedice pe Cleo să iasă pe us� ă cu rochia. Ar
fi vrut să fi vorbit cu Charlotte î�naintea ei.
Adusese dosarul cu el gândindu-se că o va invita pe Charlotte
la cină, că avea să mai î�ncălzească relat�ia, apoi să î�i spună că Colby
Ludlow e tatăl ei.
– Asta-i mama, zise Charlotte atingând fotografia cu degetul.
– Tim, haide, nu pot să stau degeaba s� i să te las să-i inventezi o
poveste sărmanei fete, pufni Cleo s� i î�ncepu să dea roată t�ant�os� ă ca-
merei. N-ai nicio dovadă...
– Opres� te-te!
Charlotte ridică palmele î�n aer ca pentru a pune capăt vorbelor
lui Cleo.
– Tim, despre ce vorbes� ti?
– Charlotte, cred că Colby Ludlow este tatăl tău.
– Poftim? Cum? E... e... bătrân, zise Charlotte s� i atinse fotografia
cu degetul.
– Avea patruzeci s� i cinci de ani î�n ’81, î�i scăpă lui Cleo.
Enciclopedia locală a familiei Ludlow.
– Spui că mama a avut o aventură cu profesorul ei? Clătină din
cap, dându-i lui Tim fotografia î�napoi. Nu era genul acela de persoa-
nă, Tim!
– Eu nu î�ncerc să-i pun caracterul sub semnul î�ntrebării, Char,
dar Colby Ludlow a predat la Universitatea din Florida timp de un an,
când luase pauză de la Universitatea din Birmingham, Alabama. Iar
fotografia e a ta, păstreaz-o!
Cleo î�s�i î�mpreună brat�ele, cu un „t�i-am spus eu” pe buze.
Rachel Hauck 293
– I-am cunoscut pe Colby s� i pe sot�ia lui, Noelia. Ea era o femeie

tipică din î�nalta societate a oras� ului Birmingham, o femeie rafinată.
Colby era un bărbat independent, dar un sot� adulter? Nu-mi vine să
cred una ca asta.
Tim oftă s� i î�i î�ntoarse us� or spatele lui Cleo. I�l făcea să-s� i piardă
răbdarea.
– De cum am î�nceput să pun lucrurile cap la cap, am dat câteva
telefoane. Inclusiv unul către Noelia Ludlow.
Tim î�i dădu o foaie de hârtie lui Charlotte. Pe ea scrisese nume-
le, adresa s� i numărul Noeliei.
– Ai sunat-o? Tim, ce Dumnezeu? De ce? De ce faci asta?
– Când am î�ntrebat-o despre anul petrecut de Colby la FSU, a
oftat. S� tii ce a zis?
– Ce? Ce a zis, Tim?
– A zis: „Vrei să s� tii despre Phoebe Malone?”
Charlotte î�l pocni.
– Mint�i! Nu e posibil ca o femeie de s� aptezeci s� i ceva de ani să
s� tie despre mama mea lucruri din 1981!
Rupse hârtia s� i aruncă bucăt�elele spre Tim.
– Opres� te-te! Ce ai? Cu ce drept î�mi investighezi viat�a fără s� tirea
mea? Eh?
Charlotte î�l lovi cu umărul când se î�mpinse pe lângă el. Dar el
rămase neclintit.
Trase aer î�n piept s� i î�ncasă loviturile, lăsând-o să se descarce.
– Eu voi pleca cu rochia, zise Cleo s� i î�ndrăzni să î�ntindă mâna
spre nasturele din spate. Charlotte o prinse de brat� .
– I�napoi! Ia-t�i mâinile de pe rochia mea! E a mea! S� i, dacă nu mă
crezi, găses� te-l pe omulet�ul î�n cămas� ă violet care mi-a vândut-o. I�t�i
va spune el.
– Ce omulet� î�n cămas� ă violet?
– Cel care mi-a vândut cufărul. La licitat�ia ta.
– Ce-t�i pasă de rochia asta? cotcodăci Cleo. Nu te căsătores� ti.
Chiar dacă ar fi fost as� a ‒ s� i, mamă!, Tim, se pare că ai scăpat din î�n-
curcătura asta ‒ es� ti proprietara unui magazin pentru mirese, Char-
lotte. Designerii probabil se roagă de tine să port�i una dintre rochiile
lor. Asta veche nu î�nseamnă nimic pentru tine.
Tim făcu un pas î�n fat�ă s� i o apucă pe Cleo de cot. Trebuia să
plece. Nu avusese nicio clipă intent�ia să o supere pe Charlotte s� i ve-
dea foarte bine că nu mai avea mult până să-s� i iasă complet din fire.
– Ar fi mai bine să pleci, Cleo.
I�i luă diplomatul s� i o târî� prin cameră până la us� ă.
– Dacă vrei rochia, va trebui să obt�ii un ordin judecătoresc.
– Mi-ai luat vorbele din gură, zise Cleo s� i se eliberă scuturându-se
din strânsoarea lui. Nu ai nicio dovadă că domnul Colby Ludlow ar fi
tatăl lui Charlotte. Niciuna! O fotografie s� i presupusa mărturie a ne-
vestei lui? Am mai mult de-atât de partea mea!
Us� a se trânti î�n urma ei. Tim se î�ntoarse î�n living. Charlotte stă-
tea ghemuită pe marginea canapelei, uitându-se lung la rochie.
– Tot ce am vrut era să mă duc pe munte, să mă gândesc s� i să mă
rog. Uite ce s-a î�ntâmplat.
– I�mi pare rău. Am crezut... Nu s� tiu. Tim î�s�i trecu mâna prin păr.
Când am văzut î�n cutie toate tăieturile alea din ziare despre familia
Ludlow, mi s-a părut ciudat.
– Ar fi trebuit să vorbes� ti mai î�ntâi cu mine, Tim.
– Mda, acum î�nt�eleg. Am vrut să fac ceva drăgut� pentru tine,
Char.
Se cocot�ă pe canapea, lângă ea. Mirosea a vară. Când se î�ntoarse
spre el, avea o expresie de iertare î�n ochi.
– Aveam cam s� ase ani când mi-am dat seama că mie î�mi lipsea
una din chestiile alea tată-bărbat. Mă dusesem să dorm prima oară la
Gracie s� i Suzanna Rae, iar tatăl lor era pompier. Ne-a dus la o scurtă
plimbare cu mas� ina de pompieri, apoi la î�nghet�ată. La cină, mama ei
a pus pe masă pui prăjit s� i biscuit�i, s� i nis� te pahare mari, î�nalte, pline
cu cel mai dulce ceai din lume. Eram pe la jumătatea cinei, când dom-
nul Gunter s-a ridicat să ia ceva s� i, atunci când a trecut pe lângă
doamna Gunter, a sărutat-o s� i i-a spus: „Te iubesc mult.” Ea a zis „Te
iubesc s� i mai mult”. Inimioara a î�nceput să-mi bată cu putere s� i i-am
privit cu ochii mari tot restul serii, povesti Charlotte s� i se prăbus� i
peste perna canapelei. S� i m-am gândit: „Ce î�nseamnă asta?”
– Mama ta n-a spus niciodată nimic despre tatăl tău?
– Când am venit acasă de la Gracie s� i Suzie, am î�ntrebat-o pe
mama: „Unde este tatăl meu pompier?” Ea a spus că tata m-a iubit,
dar că nu a putut să fie tăticul meu. Nu s� tiu, am acceptat, pur s� i sim-
plu. Când am mai crescut, am pus mai multe î�ntrebări.
Rachel Hauck 295
Tim î�i s� terse lacrimile de pe obraji, cuprins de regret la gândul

că fapta lui galantă se transformase î�n as� a ceva.
– O dată, mama mi-a spus că a murit, apoi a venit la mine î�n ca-
meră, cerându-s� i iertare, mărturisindu-s� i minciuna. A zis că î�ntr-o zi
î�mi va spune mai multe. Aveam zece ani pe atunci s� i î�ncă eram destul
de inocentă s� i fericită cu viat�a mea. Mama mă iubea, avea î�ntr-adevăr
mare grijă de mine. Ne-am distrat atât de mult, Tim! Prima dată
când am văzut un episod din Fetele Gilmore, as� fi putut să jur că
producătorii au desprins serialul din viet�ile noastre.
– Apoi a murit.
– Mi-e dor de ea.
Charlotte dădu capul pe spate, acoperindu-s� i ochii cu brat�ul.
– Iar acum am atâtea î�ntrebări la care numai ea ar fi putut să
răspundă. De pildă, de ce, de ce, de ce nu s-a î�nt�eles cu bunicii mei?
De ce mama ei l-a părăsit pe tatăl ei? Ne-am mutat din Tallahassee î�n
Birmingham când eu aveam trei ani s� i nu ne-am mai î�ntors niciodată.
L-am văzut pe bunicul numai de două ori după aceea, zise s� i privi pe
sub brat� . Ce ai aflat de la ea? De la nevasta lui Colby?
– Tot ce am î�ntrebat a fost care e adresa ei s� i dacă ar fi dispusă
să vorbească cu tine. Aici se î�ncheie călătoria mea s� i î�ncepe a ta. Dar,
dacă am dreptate, mama ta era î�ndrăgostită de Colby s� i s-a mutat aici
ca să fie aproape de el. Sau poate ca să obt�ină un sprijin sau o s� ansă
ca el să te vadă.
– O, Doamne, Tim, de câte ori am fost la picnic, sus la domeniul
Ludlow! zise Charlotte s� i se ridică, apăsându-s� i degetele pe tâmple. E
un drum secundar.
– I�l s� tiu.
– Parcam, apoi mergeam pe jos până la marginea domeniului s� i
î�ntindeam o pătură, mâncam o găletus� ă cu aripioare de pui sau ceva de
la McDonald’s. Nici măcar o dată n-a pomenit de familia Ludlow, n-a
vorbit deloc despre ei. Doar ceva de genul „Nu e o casă uimitoare, Char-
lotte?”, „Nu t�i-ar plăcea să trăies� ti î�ntr-o casă ca aceea, Charlotte?”
Când eram î�n primii ani la liceu, am făcut o excursie cu clasa până sus
la domeniu, pentru o lect�ie de cultură civică. Am aflat ‒ se as� eză cu
fat�a spre rochie ‒ că Emily Ludlow a fost prima femeie din Sud care a
purtat o rochie de mireasă creată de un designer de culoare. S� i, Tim,
eu am ajuns să vând rochii de mireasă.
– Da, as� a a fost. La ce te gândes� ti?
– Nu s� tiu, dar... dar, Tim, de ce a ajuns rochia aceasta la mine?
El î�s�i drese glasul. Pentru că ar fi trebuit să se căsătorească. Dar
el zădărnicise planul divin. Prost. Prost. Prost.
– Pentru că, Charlotte, Emily Ludlow e străbunica ta.
– Străbunica mea! De fapt, nu s� tim sigur. Sunt numai speculat�ii.
Nu sunt sigură că vreau să s� tiu. Am î�nvăt�at să trăiesc cu viat�a care
mi-a fost dată.
– Cu tot�ii trebuie să s� tim de unde venim, Charlotte. Nu putem
trăi î�ntr-un neant. Vrei să-mi spui că e bine pentru tine să nu s� tii? Să
n-ai idee care e mos� tenirea familiei tale sau cine a trăit î�naintea ta?
Trebuie să fie un sentiment extraordinar, să fii î�nrudită cu Emily
Ludlow!
– Tim, ai impresia că-mi lipses� te ceva ce am avut cândva. Eu
n-am avut niciodată familie. Doar pe mama. Aceea era lumea mea. A
ta e alcătuită din frat�i, veri s� i prieteni din clasa î�ntâi, cursele de mo-
tociclete s� i aniversările de patruzeci de ani ale nunt�ilor. I� mi place
singurătatea mea. Mi-e bine as� a. E ceea ce cunosc.
Se aplecă să ridice bucăt�ile rupte din bilet�elul lui Tim.
– Cum o chema?
– Noelia Ludlow. Ai pe undeva scotch?
Tim se ridică de pe canapea, gata să î�i urmeze indicat�iile.
– I�n bucătărie.
Se as� ezară î�mpreună la masă s� i î�ncepură să lipească.
– N-am căutat asta, Charlotte.
– Atunci de ce l-ai sunat pe Monte?
– Bine, poate am căutat-o, dar Monte a zis că nu s� tie nimic, as� a
că am lăsat-o baltă. Apoi el a adus cutia. Am văzut fotografiile cu
Ludlow. Tăieturile din ziare. Piesele păreau să se as� eze cap la cap.
I�ntre ei, pe bufetul de bucătărie, stătea biletul lipit cu scotch.
Tim î�l apropie î�ncet de Charlotte.
– Nu cred că fost ideea mea, Char. Cred că a fost a lui
Dumnezeu.
Ea rămase tăcută pentru un moment, iar pieptul i se ridica s� i
cobora la fiecare respirat�ie.
– De ce acum?
– De unde să s� tiu eu? Dar, Charlotte, tu es� ti cea care s� i-a salvat
mos� tenirea.
Rachel Hauck 297
– Am cumpărat un cufăr.
– Charlotte, ai cumpărat rochia străbunicii tale. Din senin. Ideea
mă surprinde. E incredibil!
Tim se duse î�n bucătărie, scot�ându-s� i cheile din buzunar. Char-
lotte î�l privea.
– Am fost un prost că te-am lăsat să pleci.
Apăsă pe clant�ă s� i deschise us� a.
– E felul meu de a spune că-mi pare rău.
– Unele lucruri pur s� i simplu nu sunt făcute să fie.
Tim se opri î�n us� ă.
– Dar altele sunt. Trebuie doar să fim suficient de istet�i î�ncât să
le recunoas� tem.
M
I� n după-amiaza următoare, Charlotte se afla î�n apartamentul
călduros, mirosind a Bengay, al lui Thomas s� i Mary Grace.
S� i-ar fi dorit să pornească aerul condit�ionat, dar nu-s� i făcea prea
mari sperant�e. Thomas purta un pulover gros, iar Mary Grace, un
halat s� i papuci de lână. Farfuriile de la micul dejun rămăseseră pe
mese, î�n dreptul scaunelor. La televizor se transmitea o slujbă.
Charlotte fusese prinsă până peste cap cu nou transport de ro-
chii, as� a că nu se mai gândise la Tim, Cleo, Colby Ludlow s� i sot�ia lui,
până să primească un telefon de la Mary Grace.
– Vreau să-t�i spun continuarea poves� tii mele.
Când a apărut Dixie, Charlotte a reus� it să plece de la magazin s� i
a pornit-o spre Kirkwood by the River.
Se bucura de acest răgaz, de pasul făcut î�napoi î�n timp, de scli-
pirile albastre î�mbietoare ce radiau din ochii lui Mary Grace î�n timp
ce vorbea.
– Rochia a ajuns la mine aproape la fel cum a ajuns la tine s� i la
cealaltă femeie.
– Hillary, spuse Charlotte.
– Da, Hillary. Ce nume frumos, nu t�i se pare, Tommy? De când at�i
venit zilele trecute, n-am putut să mai fac altceva decât să mă gândesc
î�ntruna la rochia aceea. M-a purtat î�napoi, î�n trecut, amintindu-mi de
vremurile î�n care eram tânără s� i plină de viat�ă, când mergeam fără
baston. Când călătoream, î�mplinind lucrarea Domnului.
Vocea i se î�nmuie.
– O, cât ne iubes� te El pe tot�i!
– Cum v-at�i cunoscut voi doi?
Charlotte stătea pe marginea canapelei, făcându-s� i vânt cu unul
dintre programele sociale rezident�iale.
– Eram copii, colegi de s� coală. O, Charlotte, trebuia să-l fi văzut!
Vitalitatea s� i energia lui Mary Grace se făceau simt�ite î�n poveste.
– Era atât de puternic s� i de chipes� , cu smocul ăsta de cârliont�i
rebeli! I�i î�ntrecea pe tot�i băiet�ii la alergat.
– Pentru că era un adult care ne fugărea cu băt�ul, î�t�i spun eu,
zise Thomas clipind s� i făcându-i cu ochiul lui Charlotte.
– Tommy, fii serios!
– E un lucru bun că alergam repede, altfel nu te-as� fi prins nici-
odată, Gracie!
– Cerule, i-auzi la el! Eu stăteam s� i te as� teptam, spuse Mary Gra-
ce s� i o privi pe Charlotte. Am as� teptat cincisprezece ani, dar a meri-
tat. Aveam douăzeci s� i unu de ani când, î�n sfârs� it, m-a cerut.
– Terminasem cu săritul gardurilor, din tineret�e. Nu mai erau
garduri, iar inima mi-era pustie.
– Vezi tu, prietenul cel mai bun al lui Thomas s-a î�necat î�n râul
Black Warrior.
– I�n ziua î�n care am absolvit facultatea, bătrânul Cap, Fido s� i cu
mine ‒ î�i spuneam Fido fiindcă arăta ca un buldog s� i era la fel de dur
ca un buldog ‒ ne-am dus la râu, ne-am apucat de băut, as� a cum fă-
ceau adesea bărbat�ii din frăt�ii, chiar s� i pe vremea aceea. Apele erau
umflate de la ploile de primăvară s� i se revărsau peste maluri, dar noi
am crezut că vom î�nvinge Mama Natură s� i, la miezul nopt�ii, am scos
barca de pescuit a tatălui lui Cap. Ce băiet�i nesăbuit�i!...
– Cap a căzut din barcă s� i dus a fost, Charlotte, spuse Mary Gra-
ce, î�ncet, ca î�ntr-o s� oaptă.
– Atunci s� i acolo am simt�it pentru prima dată chemarea către
Iisus.
– Thomas, trebuie să-t�i fi fost foarte greu!
Charlotte î�i văzu buzele uscate s� i se duse să-i aducă un pahar cu
apă, adunând s� i vasele pe drum.
– Thomas s-a hotărât să meargă la seminar.
Rachel Hauck 299
– Nu singur, î�nsă. Nu, domnule, aveam să-mi iau alături cea mai
drăgut�ă fată pe care o crease vreodată Dumnezeu. S� tiam că ea poate
să se descurce cu mine s� i cu preot�ia. Mi-a stat alături după ce a murit
Cap. Când a investigat polit� ia. Când tata a fost atât de supărat pe
prostia mea, î�ncât n-a vorbit cu mine zile î�ntregi. Mary Grace a fost
cea care a s� optit rugăciuni pentru mine. Cum as� fi putut să dau gres�
cu o femeie ca Gracie?
Charlotte puse paharul cu apă pe masa lui Thomas.
– As� a că m-a cerut. S� i eu am spus da, zise Mary Grace s� i se legă-
nă î�n fotoliul ei, cu o expresie senină s� i linis� tită pe fat�ă. Mama n-a
vrut să prăpădească banii pe o rochie de mireasă. Tata lucra pentru
compania Coca-Cola s� i aveam nevoie de fiecare bănut� din salariul
lui ca s-o scoatem la capăt. Era un om bun la inimă, dar morocănos.
I� i plăcea whisky -ul, s� tii. As� a că mama a insistat să-mi iau un
deux-pièces drăgut� s� i practic pentru nuntă. Era criză, iar un deux-pièces
drăgut� ar fi fost o alegere mai mult decât potrivită pentru sot�ia unui
seminarist.
Thomas î�ntinse mâna după paharul cu apă pe care Charlotte i-l
pusese alături. Mâna î�i tremură când s� i-l duse î�ncet la buze.
– Mary Grace, î�nsă, visase multă vreme la nunta ei.
– S� i nu voiam să mă mărit î�ntr-o rochie care era potrivită s� i pen-
tru o î�nmormântare.
Charlotte zâmbi. Relaxată. I�s�i azvârli pantofii din picioare s� i î�s�i
strânse picioarele sub ea pe fotoliu. I�i plăcea mult povestea asta. Mult
mai mult decât cea pe care i-o spusese Tim zilele trecute, cum că tatăl
ei ar fi fost Colby Ludlow.
– Eu lucram ca vânzătoare la Loveman’s s� i aveam nis� te bani pus� i
deoparte, dar erau pentru trusou s� i articole casnice. Mama nu mă
lăsa să risipesc niciun bănut� . Dar, î�ntr-o după-amiază, î�n timp ce lu-
cram, doamna Ludlow...
– Emily Ludlow? î�ntrebă Charlotte.
– Chiar ea! A intrat î�n magazin s� i s-a oprit la tejgheaua mea. So-
t�ul ei tocmai preluase afacerea tatălui ei, iar ea î�ncerca tot timpul să
facă bine î�n Magic City. O femeie atât de bună, atât de bună! Auzise că
sunt logodită s� i, ce să vezi, mi-a oferit rochia. I�ndrăzneat�ă, cum eram,
am spus da.
– Dar mândria irlandeză a maică-sii aproape c-a distrus totul.
Nici nu voia s-audă, spuse Thomas. Dar deloc, ca să vezi!
Capitolul douăzeci și patru
Mary Grace
Birmingham, 1939
L una se odihnea pe creasta Muntelui Ros� u, când Mary

Grace se furis� ă pe veranda din fat�ă, departe de fereas-
tra dormitorului mamei s� i tatei, care se certau.
Se ghemui î�n leagănul de pe verandă, zalele lant�ului servindu-i
drept pernă.
Vocea mamei se strecura prin ochiurile subt�iri de geam.
– N-am să mă ploconesc î�n fat�a femeii ăleia. Să vină Emily Ludlow
la Loveman’s s� i să-i î�mpuieze lui Mary Grace capul cu visuri despre o
rochie de mireasă. Să se ofere să-i dea fiicei noastre, fiicei noastre,
Clem, o rochie de mireasă, rochia ei folosită de mireasă!
– Bănuiesc că Mary Grace are deja visurile ei legate de rochia de
mireasă. S� i ce-i as� a de rău î�n faptul că doamna Ludlow ne arată put�i-
nă compasiune?
– Noi nu suntem de mila lumii! Asta-i problema! Noi muncim
din greu, avem grijă de familia noastră s� i, da, poate că nu avem ce au
alde Canton s� i Ludlow, dar avem mai mult decât suficient. Mult�umesc
s� i slavă lui Iisus! Viat�a nu e făcută din visuri s� i basme. Mary Grace ar
face bine să-s� i aducă aminte că se mărită cu un pastor. Va arăta bine
î�ntr-un deux-pièces drăgut� s� i rezistent.
– Tu ai avut o rochie de mireasă, Vie!
– Iar Mary Grace ar fi putut foarte bine s-o poarte la nunta ei,
dar s� tim cu tot�ii că asta n-o să se î�ntâmple, nu?
Mary Grace î�nchise ochii când us� a dormitorului se trânti, fă-
când să se zgâlt� âie î�ntreaga casă, punând î�n mis� care s� i leagănul.
Rachel Hauck 301
Parchetul gemu s� i scârt�âi sub pas� ii grei ai tatei, când acesta traversa
livingul.
Tăticul vânduse rochia mamei. O pierduse î�mpreună cu servi-
ciul de port�elan, argintăria s� i tot salariul lui, pariind că Jack Dempsey
î�l face knock-out pe Gene Tunney î�ntr-un meci la categoria grea.
– O, Iisuse, n-am nevoie de rochie de mireasă! î�s�i s� opti Mary
Grace rugăciunea î�n ritmul vântului ce bătea cu putere pe sub ramu-
rile copacilor. Nu e practică. S� i e mult prea extravagantă.
Dar mărturisirea sună atât de gol, pentru că, î�n inima ei, nu avea
nicio greutate, niciun dram de adevăr.
– Dar ar fi, cu sigurant�ă, drăgut� s-o port!
I�s�i dorea o rochie de mireasă. O rochie de mireasă frumoasă s� i
albă, precum cele pe care le văzuse î�n reviste. Precum rochia pe care
o văzuse la Loveman’s. Costa î�nsă s� aptezeci s� i cinci de dolari. Practic,
salariul pe o lună.
Mary Grace î�s�i luă rugăciunea de la î�nceput, dar, fără credint�ă,
era imposibil să o continue.
Us� a din fat�ă se trânti s� i tăticul ies� i pe verandă, uitându-se prin
curte, scuturând î�n mână pachetul de t� igări. Scoase o t� igară s� i o
aprinse, sprijinindu-se de stâlpul verandei. Când trăgea din ea, hârtia
albă ardea cu o flacără cenus� iu-ros� iatică.
– Dempsey ar fi trebuit să-l bată, spuse Mary Grace.
Tăticul suflă un s� uvoi de fum prin colt�ul gurii.
– S� i l-ar fi bătut, dacă ar fi î�nceput să numere când Tunney a
căzut la podea. Dempsey ar fi trebuit să se ducă î�n colt� , cum i-a spus
arbitrul.
– I�n privint�a rochiei, n-are nimic, tati. Mama are dreptate. N-am
nevoie de ceva atât de extravagant. Mă mărit cu un pastor s� i voi avea
nevoie de un deux-pièces bun s� i pentru nunt� i , s� i pentru
î�nmormântări.
Ochii lui căprui o s� fichiuiră prin fumul ce se ridica, î�n rotocoale
largi, din t�igară.
– Atunci de te-ai apucat să ceri una?
Ea ridică din umeri.
– M-am entuziasmat când doamna Ludlow mi-a oferit rochia ei.
– Nu vor toate fetele o rochie de mireasă? Bunica ta nu ne-a lăsat
să ne căsătorim până nu i-a cusut mamei tale una. Eu abia mă î�ntor-
sesem din război s� i as� fi luat-o de nevastă s� i î�n halat de casă.
– O fată vrea să fie frumoasă î�n ziua nunt�ii ei.
– Es� ti drăgut�ă, Mary Grace, s� i cum stai acolo, î�n leagăn. S� tiu că
Thomas as� a ar zice.
Mary Grace î�nchise ochii, văzându-l parcă pe Thomas al ei, blând
s� i voinic, cu zâmbetul lui larg, ce părea să le spună tuturor „Bună”, s� i
privirea lui verde ca merele, dându-s� i mereu la o parte de pe frunte
părul auriu, pentru că s� uvit�ele lui dese refuzau să stea locului. Cel
mai mult î�i plăcea cum î�i vorbea, ca s� i cum părerea ei conta. S� i cum o
privea î�n ochi î�nainte să o sărute.
Mary Grace se î�nfioră s� i se ridică.
– Te simt�i bine?
– Da, tati! – O î�mbujorare caldă î�i lovi obrajii.
– N-am fost cel mai bun tată pe care s� i l-ar putea dori o fată.
Câteodată am fost prea morocănos. M-am certat prea mult cu mai-
că-ta s� i am făcut praf prea multe salarii pe băutură, zise, cercetând-o
cu coada ochiului. S� tiu că tu s� i maică-ta v-at�i petrecut duminicile ru-
gându-vă ca bunul Dumnezeu să mă salveze de demonii mei, dar
probabil că n-o să mă schimb. I�mi place as� a cum sunt, dar sunt mo-
mente, ca ăsta de acum, când am regrete. Dacă n-as� datora bani atâ-
tor oameni, ai fi putut să ai rochia s� i o nuntă scumpă.
– Nu, tati. N-are nimic.
– Uite.
Veni la ea din trei pas� i mari.
– Ia-i, î�nainte să-i cheltui! Nu s� tiu sigur ce-ai putea să faci cu ei,
dar...
Tăticul î�i puse lui Mary Grace î�n palmă o bancnotă î�mpăturită s� i
î�i î�nchise degetele peste ea. Strălucirea pe care o căpătară, î�n clipa
aceea, ochii lui spunea mai mult decât o mie de cuvinte. Era mai de
pret� decât bancnota pe care i-o pusese î�n palmă.
– Mult�umesc, s� opti ea, lacrimile prelingându-i-se pe gât î�n jos.
Mama păs� i pe verandă.
– Clem. Ce faci?
– Vorbesc cu fata mea, dacă nu te deranjează, Vie.
Mama î�s�i mai domoli glasul.
Rachel Hauck 303
– Cred că nu. Aveam de gând să pregătesc cina. Ce vret� i să

mâncat�i?
– Orice ne dai e bine.
Tăticul se duse la us� ă, ridicând plasa ca să-i facă mamei loc să
intre, ascultând-o când ea spunea că le-ar putea î�ncălzi tocana de
vită. I�nainte să intre î�n casă, tăticul î�i aruncă o privire lui Mary Grace
prin plasa de la us� ă.
Când el dispăru î�năuntru, ea despături bancnota, cu degete tre-
murătoare. Zece dolari. Se rezemă de stinghiile leagănului. Zece do-
lari. Vor cumpăra tortul, punch-ul s� i fat�a de masă din olandă pe care
le văzuse la reducere, la raionul de articole casnice de la Loveman’s.
Nu î�nsă s� i o rochie de mireasă. I�mpături banii s� i î�i strecură î�n
partea de sus a pantofului, cu ochii î�n lacrimi. O, tăticul meu, sub
masca lui ursuză erau numai sentimente tandre!
Cauciucuri de mas� ină scârt� âiră pe pietris� ul de pe alee. Mary
Grace se duse lângă stâlpul verandei s� i se aplecă, privind-o pe doam-
na Ludlow cum iese din Buick-ul ei mare s� i strălucitor.
– Bună seara, Mary Grace!
– Bună seara, doamnă Ludlow! Ce vă aduce tocmai până î�n East
Thomas?
Mary Grace î�s�i privi halatul de casă uzat s� i pantofii scâlciat�i.
– Părint�ii tăi sunt acasă?
Nu mai fu nevoie ca Mary Grace să răspundă, pentru că tata s� i
mama apărură pe verandă.
– Cu ce vă putem ajuta? î�ntrebă tata.
– Am auzit că fiica dumneavoastră se mărită.
– As� a e, î�ncuviint�ă tăticul, păs� ind spre eleganta doamnă Ludlow,
care purta o jachetă us� oară de lână, perfectă pentru seara aceea de
primăvară.
Mama veni lângă tata, drăgut�ă î�n halatul ei de casă din bumbac
s� i fusta plisată, iar semnele de î�ngrijorare erau gravate pe tenul ei
pistruiat.
– Am auzit că i-at�i oferit lui Mary Grace rochia dumneavoastră de
mireasă s� i, des� i vă suntem recunoscători pentru bunătate, n-avem nevo-
ie de pomana dumneavoastră.
Mary Grace se rezemă de stâlpul verandei s� i î�nchise ochii. Nu ne
face de râs, mamă!
– Nu e pomană, doamnă Fox. E un cadou.
– Un cadou? Nici măcar nu vă cunoas� tem. Mary Grace vă serves� te
când cumpărat�i de la Loveman’s. Să-mi fie cu iertare, dar un cadou
extravagant, cum e o rochie de mireasă, pentru o fată pe care abia o
cunoas� tet�i, care vă serves� te de la tejghea, e pomană.
– Vie, bombăni tăticul!
Mary Grace privi pe furis� pe după stâlp, as� teptându-se să o vadă
pe doamna Ludlow cum î�ntoarce spatele s� i pleacă. I�n schimb, aceas-
ta rămase neclintită pe alee. Mary Grace băgase cei zece dolari de la
tăticul î�n s� osetă s� i, când se mis� ca, î�i zgâriau glezna.
După un timp ce păru o ves� nicie, Emily Ludlow spuse:
– Atunci vă voi vinde rochia.
Obrajii mamei se î�nros� iră.
– Nu ne permitem o rochie ca a dumneavoastră, doamnă Ludlow.
Spunet�i-mi, at�i plănuit să venit�i cu mas� ina aici s� i să ne umilit�i sau a
fost doar un impuls de moment?
– Mie mi se pare că vă umilit�i singură, doamnă Fox. Eu vin să vă
aduc un dar, iar dumneavoastră î�l refuzat�i. Nu e destul de bun pentru
voi?
– Ia ascultă...
– Mă ofer să vi-l vând s� i î�mi spunet�i că e prea scump. Nici măcar
nu at�i auzit pret�ul.
– Foarte bine, spunet�i-ne pret�ul s� i să nu zicet�i un dolar. E s� i mai
insultător decât pomana. Mama coborî� scările să o î�nfrunte pe doam-
na Ludlow.
Tăticul doar clătină din cap.
– Mămico, te rog, nu putem să acceptăm pur s� i simplu...
– Zece dolari.
Suma t�âs� ni î�n aer s� i î�i izbi î�n plin inima lui Mary Grace, ca o lovi-
tură î�n doi timpi. Doamna Ludlow repetă suma. Cer zece dolari.
– Zece dolari? o sfidă mama. Pentru o rochie de mireasă extra-
vagantă din î�nalta societate?
– Acesta este pret�ul meu.
Doamna Ludlow î�s�i ridică bărbia.
– Mi se pare un pret� corect. Am purtat-o o dată. N-am pătat-o
niciun pic. Mi-a fost făcută la comandă de Taffy Hayes.
Rachel Hauck 305
– Fata de culoare care î�t�i coase? Mama lăsă bărbia î�n jos s� i î�s�i
băgă mâinile î�n buzunare. Nu, nu, nu. Nici măcar pentru zece dolari,
se î�ncăpăt�ână ea, î�ndârjită.
– O cumpăr eu. Am zece dolari, doamnă Ludlow!
Mary Grace alergă spre ea, alunecând, scot� ând bancnota din
s� osetă s� i despăturind-o. I�i aruncă tatei o privire, peste umăr. Ochii lui
erau plini de lacrimi s� i străluceau.
– Mary Grace, nu... de unde ai zece dolari?
Mama se î�ntinse după bani, dar Mary Grace î�s�i feri mâna.
– Ai auzit cine a cusut rochia?
– Da, s� i nu î�mi pasă. Tăticul mi-a dat banii.
O, Doamne, mulțumesc!
– Taffy e cea mai bună creatoare de rochii din oras� . Poate chiar
din tot Sudul. Es� ti norocoasă să ai una din rochiile ei, zise doamna
Ludlow s� i luă banii. Acum, o î�nvoială e o î�nvoială.
I�i î�ntinse lui Mary Grace mâna.
– Domnis� oară Fox, e o plăcere să fac afaceri cu tine!
– Mult�umesc la fel, doamnă Ludlow.
Avea o rochie. Rochia doamnei Ludlow. Făcută la comandă.
Mary Grace zâmbea atât de larg, că nici nu î�ndrăznea să se uite la
mama ei.
– Domnule Fox, dacă nu vă supărat�i? zise doamna Ludlow ridi-
când cheile mas� inii. Rochia e î�n portbagaj.
Tăticul stinse t�igara sub călcâi s� i luă cheile când trecu pe lângă
cele trei femei.
– Doamnă Fox, fiica dumneavoastră e o fată deosebită. E un pri-
vilegiu pentru mine să-i dau rochia pe care am purtat-o la nunta mea.
Daniel s� i cu mine am fost foarte fericit�i. S-o stăpânes� ti sănătoasă!
Mama pufni, mus� cându-s� i buza de jos. S� i nu spuse nimic.
– Noi semănăm foarte mult, doamnă Fox! spuse doamna Ludlow.
Femei care trăiesc s� i respiră î�n acest oras� , care vor binele sot� ilor,
copiilor s� i comunităt�ii noastre. Acum stau aici s� i vă vorbesc, de la fe-
meie la femeie, s� i vreau să-t�i binecuvântez fiica. Eu nu am fete s� i, de
ceva timp, o admir pe Mary Grace. Presupun că acesta este un com-
pliment pentru dumneata, Vie.
Tăticul trecu pe lângă ele, cu un cufăr pe umeri.
– Sigur nu e gol? E us� or ca un fulg. Vie, ai nis� te ceai cu gheat�ă î�n
bucătărie? Sunt î�nsetat.
– Vă asigur că rochia e î�năuntru.
Doamna Ludlow se î�ntoarse spre mas� ină.
– Mary Grace, acum e a ta! S� i, domnule Fox, vă mult�umesc că
m-at� i ajutat aducând cufărul! spuse doamna Ludlow s� i î�i î�ntinse
mâna.
Când tăticul î�i strânse mâna, ea zâmbi, apăsând tare cu degetele
î�n palma lui.
– Acum, Mary Grace, nu e rochie obis� nuită. E o rochie foarte
specială pentru mine s� i pentru femeia care mi-a făcut-o. Poart-o cu
iubire! I�t�i doresc numai bine!
Când ea plecă, mama rămase î�nfiptă pe potecă, o adiere us� oară
î�nfoindu-i poalele fustei s� i prăfuindu-i pantofii maro.
– Mamă?
Femeia nu se clinti, rămase nemis� cată, tremurând, cu degetele
lipite de buze s� i lacrimi î�n ochi. Mary Grace î�s�i strecură brat�ul peste
mijlocul mamei s� i î�s�i as� eză capul pe umărul ei.
– N-am s-o port, dacă nu vrei!
– Doamne sfinte! reveni mama la viat�ă. Tocmai i-ai plătit femeii
zece dolari, Mary Grace. Crezi că am să las rochia să putrezească î�n
cufărul acela? S� i, dacă a fost destul de bună î�ncât s-o poarte doamna
Ludlow, cusută de o negresă, cred că e destul de bună s� i pentru tine,
zise s� i î�s�i s� terse fat�a cu mâinile ei bătătorite de muncă. S� i acum, hai
să mergem să vedem opera asta de artă. Va trebui să m-apuc să cos
la ea, s-o repar. Ea s-a măritat acum douăzeci s� i cinci de ani, as� a că e
greu de spus î�n ce stare e.
Când se î�ntoarseră, tăticul stătea pe verandă, cu cufărul deschis
s� i rochia î�n mâini, revărsându-se, ca î�ntr-un dans, as� a cum atârna î�n
aer din vârful degetelor sale.
– Mi-a pus ăs� tia î�n palmă.
I�i dădu mamei cei zece dolari.
– Ia ce trebuie ca să repari rochia sau orice facet�i voi, femeile, cu
hainele purtate.
– Nu e o haină purtată, tati!
Mary Grace căzu î�n genunchi. Mătasea albă lucioasă sclipi s� i
strălucirea portocalie a soarelui aprinse fâs� ia de perle din talie.
Rachel Hauck 307
– O, mamă!
Se ridică, luând rochia de la tatăl ei. E perfectă!
El se dădu un pas î�n spate, dregându-s� i glasul, cu o expresie ca-
raghioasă pe fat�ă.
– Bine, hai să intrăm s� i să o probezi! Clem, mai lasă-mă câteva
minute cu cina.
– Nu te grăbi, Vie! Nu mi-e foame.
Tăticul o bătu us� or pe umăr pe Mary Grace.
– Să nu renunt�i niciodată la credint�a ta, Mary Grace! Să nu re-
nunt�i niciodată! Nici pentru mine, nici pentru altcineva.
Coborî� de pe verandă, croindu-s� i o potecă nouă prin curte spre
pădurea din spate.
M
CharlotteCharlotte simt�ea cum tensiunea din piept se estompa,
pe măsură ce glasul lui Mary Grace scădea, slăbind firul î�ncordat al
poves� tii.
– Deci, rochia chiar i-a apart�inut lui Emily Ludlow.
– Sigur că da. Lumina iubirii inunda ochii bătrânei mirese. A
purtat-o când s-a căsătorit cu Daniel Ludlow. I�t�i spun eu, rochia a fost
o minune! După ziua aceea, lucrurile s-au linis� tit cu mama s� i tata. S� i,
ce să vezi, mama s� i doamna Ludlow au devenit prietene bune, iar
mama a acceptat apoi destule cadouri de la ea. Iată, î�nsă, s� i partea cea
mai bună, zise Mary Grace s� i î�mpunse aerul cu degetul, de parcă ar fi
vrut să se asigure că Charlotte ascultă. Rochia mi-a venit ca turnată,
de parcă ar fi fost făcută special pentru mine. Doamna Ludlow a fost o
femeie zveltă. Eu am oasele mari s� i alura bunicii mele nemt�oaice. Dar,
ce să vezi, n-a fost nevoie să-i dăm drumul, nici să adăugăm vreo
pensă. Niciuna! Pot�i să crezi?
– Da, Mary Grace, cred.
Se obis� nuise, aproape, să-s� i simtă pielea de găină pe brat�e.
– Sigur că pot să cred!
Capitolul douăzeci și cinci
Emily
T ata o trimise pe Bernadette după doctor. Biata domni-

s� oară de onoare se transformase î�n curieră. Dar mama
se prăbus� ise pe divan, când Molly o ajuta pe Emily să scoată rochia
făcută de doamna Caruthers.
– I�mi pare rău, tată! s� opti Emily, î�n timp ce Molly î�i slăbea s� ire-
turile corsetului. Aproape că nu se mai gândea la les� inul mamei, tot
ce conta era că acum putea să respire! Greutatea primei rochii dispă-
ru de parcă nici n-ar fi fost, când Molly î�i î�ncheia rochia us� oară de
mătase.
– Nu-i nimic!
El î�ngenunche lângă mama, bătând-o us� or pe mână.
– Atâta timp cât es� ti sigură!
– Sunt sigură.
– Atunci eu te sust�in, zise s� i î�s�i drese glasul. Nu va fi us� or.
– Tată, î�t�i va afecta afacerea?
– Mă descurc eu cumva. Emily, iartă-mă că nu t�i-am spus până
acum!
– Cred că am s� tiut dintotdeauna, tată. Dar m-am gândit că vom
alege să ne iubim. S� tiam de Emmeline, dar nu s� tiam s� i că părint�ii lui
l-au amenint�at că-l dezmos� tenesc dacă nu se î�nsoară cu mine.
– Nu sunt convins că Cam a vrut să mărturisească asta, dar
coniacul î�l stăpânes� te mai bine decât stăpânes� te el coniacul. Părea
satisfăcut de î�nt�elegerea lor, de parcă ar fi trebuit să fiu s� i eu.
Cu o seară î�n urmă, tata li se alăturase „băiet�ilor” la club ca să
sărbătorească sau să deplângă ultima noapte de burlac a lui Phillip. A
venit acasă mai devreme decât ar fi fost de as� teptat, serios s� i
Rachel Hauck 309
tulburat, s� i s-a retras î�n camera lui, fără să-i adresese lui Emily vreun
cuvânt. Ea auzise î�nsă s� oaptele lui aspre din discut�ia cu mama, când
trecuse pe lângă us� a lor. „Tot ce vrea Cam e o partidă bună pentru fiul
lui. Le pasă prea put�in că infidelităt�ile lui Phillip o vor afecta pe ea.”
Us� a se deschise, iar dr. Gelman intră grăbit s� i se duse lângă
mama.
– Ce s-a î�ntâmplat?
– A les� inat, zise tata, pragmatic, dar delicat, s� i se dădu la o parte
din calea doctorului. Probabil din cauza emot�iilor.
I�i făcu cu ochiul lui Emily.
Era din cauza emot�iilor, desigur. Tata î�i spusese adevărul despre
Phillip. I�ntr-adevăr, el semnase mandatul pentru arestarea ei. Tata î�l
auzise pe Phillip lăudându-se la petrecerea burlacilor cu câtă iscu-
sint�ă se descurcase el î�n acea situat�ie.
Mândria se umflă î�n pene, spunea mereu tata. Mândria nu poate
rămâne tăcută.
Dr. Gelman î�i flutură mamei săruri mirositoare pe sub nas. Ea se
ridică, tus� ind s� i î�necându-se. Tata o ajută să se î�ndrepte, dar ea se
luptă cu el, î�ncercând să se uite la Emily. Când doctorul î�i flutură î�ncă
o dată sărurile pe sub nas, ea î�l dădu la o parte cu mâna.
– Mi-am revenit î�n simt�iri. Emily, ascultă-mă.
Mama respiră adânc, tus� ind, adunându-s� i puterile, chinuindu-se
să se ridice î�n picioare.
– Ei au pus să te aresteze.
– Mamă, s� tiu. Mi-a spus tata.
– Cum poate să-t�i treacă prin cap să port�i acea rochie? I� s�i flu-
tură mâna î�n sus s� i î�n jos, arătând spre rochie. Vei insulta familia
Saltonstall! Iremediabil, poate.
– Maggie! zise tata s� i o strânse pe mama la piept. E nunta fiicei
noastre. Hai să terminăm. Ce-a fost a fost! Am î�ntârziat deja î�ncepe-
rea ceremoniei.
Tata o ajută pe mama să se ridice î�n picioare, î�i mult�umi docto-
rului, apoi se opri la us� ă.
– Emily, mă î�ntorc î�n cinci minute.
Când rămase singură î�n cameră, Emily î�ncercă să-s� i umple plă-
mânii cu aer. Când deschise us� a s� i cercetă holul, auzi muzica de orgă
ce răsuna din biserică.
S� i, î�n clipa aceea, s� tiu! Nu se va mărita cu Phillip Saltonstall! Un
chicotit î�s�i luă zborul printre buzele ei. Emily î�s�i atinse gura cu un
deget. Un alt chicotit î�i ies� i din piept.
Era liberă! Strecurându-se afară din cameră, o porni î�n grabă pe
scări î�n vârful picioarelor, ferindu-se să nu bocănească cu tocurile pe
podeaua din piatră. Ocolind pe coridor spre vestibul, răsuflă us� urată
să vadă că us� ile bisericii erau î�nchise. Apoi se uită pe fereastră.
Era acolo, as� teptând, exact as� a cum spusese tata, lângă minuna-
tul său mustang, Bicolor. Tata, cu un strigăt de la fereastră, „O noapte
sfântă”. Dându-i lui Daniel de veste că poate are o s� ansă.
Lui Emily i-a lipsit î�nsă curajul, până când s-a î�mbrăcat cu ro-
chia făcută de Taffy. A fost ca s� i cum, dintr-odată, toate rugăciunile ei
s-au unit s� i i-au trezit inima.
Doamna Potter, secretara reverendului, ies� i din biserică.
– Emily, dragă, aici erai! I�ncepe ceremonia. Phillip te as� teaptă la
altar.
– Dragă doamnă Potter, chicoti Emily, apucând mâinile femeii.
Mă mărit.
– Sigur că da, draga mea, zâmbi s� i o bătu pe mână pe Emily. Lasă-mă
să dau de tatăl tău.
– Când î�l găses� ti, spune-i că m-am gândit bine, m-am hotărât s� i
mi-am urmat inima.
Fără să mai as� tepte, Emily î�mpinse us� ile vestibulului s� i ies� i î�n
aerul rece s� i minunat al Anului Nou, din Birmingham. Daniel as� tepta
lângă Bicolor, sclipitor î�n smochingul lui, cu părul dichisit, cu maxila-
rul î�ncles� tat, exprimând hotărâre, s� i prospăt bărbierit. I�i plăcu cum î�i
străluceau ochii.
Rochia lui Emily î�i flutură liberă s� i us� oară pe lângă picioare,
când coborî� spre el.
– Tata a zis că a vorbit cu tine.
– Da.
Daniel se lăsă î�ntr-un genunchi, ancorându-se parcă î�n trotua-
rul de lângă biserică.
– Vrei să te mărit�i cu mine, te rog?
– Oh, Daniel! Emily aruncă o privire î�n spate, spre us� ile largi, din
stejar, ale bisericii. Tata stătea î�n picioare s� i-i privea, dând aprobator
din cap.
Rachel Hauck 311
Emily î�nghit�i î�n sec. As� teptase ziua aceasta. Visase la ea. Dar
cum putea să-l lase pe Phillip singur la altar? Oricât fusese de crud,
era totus� i un om cu o inimă care-i bătea î�n piept. Nu voia să se coboa-
re la nivelul lui.
I� i dăduse lui Phillip cuvântul ei. Prieteni s� i familie, invitat�i s� i
colegi as� teptau î�năuntru ca ea să se mărite cu el. Trimiseseră daruri.
Găzduiseră ceaiuri s� i cine, jocuri de bridge.
– Emily?
I�ncrederea lui Daniel fu dintr-odată tulburată de teamă.
– As� teaptă... te rog...
Emily se î�ntoarse, ridicând cotul ca să-l ia de brat� pe tata.
– Tată, te rog, î�nsot�es� te-mă î�năuntru!
I�n timp ce urca scările, aruncă o privire î�napoi, spre Daniel. Stă-
tea nemis� cat, lângă Bicolor.
– Emily, asta î�t�i dores� ti?
Tata se opri î�nainte să ajungă la us� a bisericii. Muzica de orgă se
î�nălt�a peste murmure nelinis� tite.
– Nu pot să fug de Phillip. Nu î�n ziua nunt�ii lui.
Se agăt�ă de brat�ul lui, tremurând. Vălul s� i buchetul erau î�n salo-
nul pentru mirese, dar nu se î�ntoarse după ele.
– Te mărit�i cu el, atunci?
Tata o călăuzi spre us� a bisericii.
– Nu î�l las la altar.
Când Emily se î�ndrepta spre altar la brat�ul tatei, invitat�ii se ridi-
cară î�n picioare, gemând s� i s� us� otind.
Frumoasă... rochia...
Nu doamna Caruthers...
Taffy Hayes... de culoare...
I�n fat�a ei, Phillip stătea ca o statuie grecească, cu mâinile î�mpre-
unate, chipes� ca î�ntotdeauna, î�n smochingul cu guler stil rândunică.
Părul castaniu-deschis î�i lucea s� i zâmbetul lui umbrea parcă străluci-
rea lumânărilor pâlpâitoare.
Us� ile lăcas� ului se deschiseră cu zgomot s� i tropotul copitelor
î�năbus� i tonurile de orgă.
Răsunară t�ipete. Se ridicară proteste.
– Domnule, nu putet�i intra acolo! Domnule, vă interzic!
Emily se î�ntoarse să o vadă pe doamna Porter cum alerga după
Bicolor pe culoarul lat. Râse. O, Daniel!
– Emily.
Daniel stătea drept s� i mândru pe Bicolor.
– Mărită-te cu mine! Mărită-te cu mine!
Lăcas� ul erupse î�n exclamat�ii, strigăte s� i proteste. Phillip se repezi
pe culoar, cavalerul lui de onoare urmându-l î�ndeaproape, lovind cu
brat�ul î�n dreapta s� i î�n stânga prin aer.
– Scoatet�i-l afară de aici! Aceasta este ziua mea, Ludlow!
Scurte răbufniri zguduiră sanctuarul, preschimbându-l î�ntr-un
pandemoniu. Bicolor se cabră, lovind cu copitele î�n aer, î�n timp ce Daniel
trăgea de frâie să-l strunească.
Un fluierat ascut�it acoperi haosul, reinstaurând linis� tea. Tot�i
ochii se î�ndreptară spre tata, care stătea pe treptele altarului.
– Depinde numai de Emily. E decizia ei. Ce vrei să faci? Să te
mărit�i cu Ludlow sau cu Saltonstall?
O, bunătatea inimii tatălui ei!
– Phillip, vorbi Emily s� i î�l apucă î�ncet de mână. Ai pus să fiu
arestată. S� i s� tiu că ai î�ncă o amantă. Mai s� tiu s� i că părint�ii tăi au ame-
nint�at că te dezmos� tenesc dacă nu te î�nsori cu mine. As� a că, dragă
Phillip, nu pot să mă mărit cu tine. Iar tu nu pot�i să te î�nsori cu mine.
I�n inima ta, o s� tii.
– Ce î�nseamnă asta?
Domnul Saltonstall o î�ntrerupse, barba fâlfâindu-i, de-ai fi zis
că-i un cocos� î�nnebunit.
– Phillip, as� a te-am crescut eu pe tine? Să te î�nfrângă această...
– Are dreptate. Nu poate să se mărite cu mine. Iar eu nu pot să
mă î�nsor cu ea.
Privirea lui Phillip hoinări prin î�ncăpere, spre palida s� i zvelta
Emmeline.
– O, Phillip! zise Emily, se ridică pe vârfuri s� i î�l sărută pe obraz.
I�t�i doresc numai bine!
Apoi se î�ntoarse spre Daniel, î�l prinse de brat�ul î�ntins către ea
s� i, cu un mic sprijin din partea... mamei!, Emily urcă pe Bicolor.
Daniel trase frâiele s� i î�mpunse mustangul cu călcâiele.
– Dii!
Rachel Hauck 313
Bicolor se puse î�n mis� care, tropăind pe culoar, s� i dădu buzna pe

us� a î�naltă, coborând pe treptele bisericii, alergând cu Emily spre
libertate.
Un fotograf de la Age-Herald care mot�ăia, rezemat de felinarul
de pe stradă, se dezmetici. Aparatul lui mare de fotografiat fulgeră cu
o pufăitură s� i desenă un cerc de fum î�n aerul rece al diminet�ii.
Emily î�s�i dădu capul pe spate, râzând.
– Un An Nou fericit!
I�s�i lipi obrazul de spatele solid al lui Daniel.
– S� tiam că vei veni. Te iubesc, Daniel Ludlow!
Bicolor porni î�n galop pe stradă, ocolind us� or un troleibuz, pă-
s� ind t�ant�os� , de parcă s� tia ce fel de î�ncărcătură poartă, î�n vreme ce
clopotele bisericii se auziră dintr-odată răsunând. Apoi, la intersect�ia
dintre 5th Avenue s� i 19th Street, Emily î�l văzu pe el.
Dl. Bizar. Bătrânul î�ndrăznet� , cu cravată violet. Când privirile li
se î�ntâlniră, el se aplecă, ridicându-s� i pălăria, s� i o î�ncurajă.
Capitolul douăzeci și șase
Charlotte
Î ntorcându-se cu mas� ina din Mountain Brook, de la azilul

de bătrâni, Charlotte luă o hotărâre. Cufărul, rochia...
Tim deschisese us� a către culoarul î�ntunecat al viet�ii ei, s� i acum nu
mai putea să se ferească de lumină.
Bucata de hârtie lipită cu scotch, ce purta numele Noeliei, se
odihnea pe bordul mas� inii. Charlotte se simt�i plină de curaj. Pregăti-
tă. Nu voia î�nsă să se aventureze singură î�n necunoscut.
O sună pe Hillary.
– Bună, eu sunt. Vrei să mergi la o plimbare? Să investigăm
ceva?
– E legat de rochie? î�ntrebă Hillary, energic s� i hotărât, de parcă
era gata de atac!
– Da. S� i de mine. E legat de mine.
– Voi fi gata când ajungi aici.
Treizeci de minute mai târziu, Charlotte s� i Hillary erau î�n mas� i-
nă pe drumul 157-N spre Florence, î�ntr-o tăcere contemplativă.
– Nu s� tiu de ce fac asta.
– Pentru că vrei să s� tii.
– Până acum n-am vrut să s� tiu.
Charlotte î�s�i strânse mâinile pe volan.
– Acum e ceva diferit. Tu ai creat situat�ia asta. Ai cumpărat acel
cufăr s� i lumea ta, lumea mea s-au schimbat.
– Ar trebui să-i dau rochia lui Cleo? Chiar dacă nu va reus� i să
obt�ină un ordin judecătoresc?
– Cred că ai de partea ta un judecător de la o curte mai puterni-
că decât cel pe care-l foloses� te Cleo ca să-s� i atingă scopul.
Charlotte î�i aruncă o privire lui Hillary.
Rachel Hauck 315
– S� i ce curte ar fi aceea, mă rog?

– Curtea raiului.
– De când ai devenit tu o persoană religioasă?
– Nu sunt. Se foi î�n scaun. I�s�i ascunse un zâmbet. Astea sunt cu-
vintele lui Thomas.
– Thomas? făcu Charlotte s� i î�s�i arcui o sprânceană, uitându-se
lung la prietena ei.
– I-am vizitat. S-ar putea să fie bătrâni, dar inimile lor sunt î�ncă
tinere, pline de viat� ă s� i de ceea ce î� m i imaginez că ar putea fi
Dumnezeu.
Râse î�ncet.
– Din când î�n când, Mary Grace se retrage brusc din conversat�ie
s� i prives� te fix spre perete. La î�nceput, am crezut că e doar un mo-
ment de absent� ă, un semn de senilitate. Râde, zâmbes� te s� i ochii i se
deschid larg. Apoi, dintr-odată, î�ncepe să cânte Amazing Grace sau
How Great Thou Art*. Sunt asistentă de suficient timp î�ncât să s� tiu că
lucrurile astea se î�ntâmplă când oamenii î�mbătrânesc, când li se
apropie ceasul. Dar, Charlotte, eu cred că ea vede lucruri.
– Gert spunea că atunci când un om î�ncepe să-s� i piardă judeca-
ta, î�s�i dezvăluie cu adevărat inima.
– I�n cazul ăsta, tot ce simte Mary Grace e legat de Iisus. Nimic
altceva decât Iisus. Mai vorbes� te s� i nedeslus� it. Am crezut că e nebu-
nie, dar acum... – Charlotte o t�intui cu privirea pe Hillary, î�n vreme ce
femeia mai î�n vârstă se uita la ea, ezitând. Cred că vorbes� te î�n limbi.
Charlotte râse.
– O spui de parcă ar fi de pe altă lume.
– Poate că este, râse Hillary. Sau poate că eu sunt.
Pe la unu, Charlotte opri pe aleea Noeliei. O casă î�n stil Tudor,
ascunsă pe un teren î�mpădurit, le apăru î�n fat�ă.
– I�n sfârs� it!
Charlotte ies� i din mas� inut�a ei cu două locuri. Avusese un scurt
schimb de replici cu Hillary, legat de traseul pe care trebuiau s-o ia ca
să iasă de pe drumul 24. Charlotte a cedat î�n fat�a lui Hillary s� i au sfâr-
s� it prin a se rătăci, fiind nevoite să se î�ntoarcă 80 de kilometri.
– Nu î�ncepe! Tocmai ne-am î�mpăcat, zise Hillary s� i trânti portiera.
* Cântece bisericești. (n.tr.)

– Nu î�ncep. N-am spus decât „î�n sfârs� it”.
– Mda, dar e vorba despre ton, domnis� oară.
Hillary î�s�i î�ndreptă pantalonii s� i î�s�i aranjă bluza.
– E un loc minunat.
Vântul î�i dansa prin cârliont�ii naturali.
Charlotte zâmbi, aruncându-i o privire prietenei sale. Sora ei
î�ntru rochie. Da, locul acesta era minunat.
Deschizând drumul pe aleea din fat�ă, Charlotte î�ncetini pasul
când us� a se deschise s� i apăru Noelia.
Noelia Ludlow ar fi putut fi sora mamei. Subt�ire, cu o talie scur-
tă s� i î�ngustă s� i picioare lungi, ochi pătrunzători, as� ezat�i deasupra
unui nas scurt s� i a unor pomet�i î�nalt�i. Grat�ioasă.
– Intrat�i, fetelor! Vă rog!
Noelia o prinse pe Charlotte de brat� e când aceasta păs� i pe
verandă.
– Ei bine, ne î�ntâlnim!
– Mult�umim că ne-ai dat voie să venim imediat.
Charlotte intră î�n casă s� i î�i făcu cunos� tint�ă cu Hillary.
Noelia umbla de colo până colo, prinzându-s� i părul drept la
spate, cu un elastic. Când se as� eză î�n fotoliul ei, răsuflă us� urată.
– I�mi pare atât de rău pentru ce v-a făcut Colby, t�ie s� i mamei
tale!
– Te rog, nu cred că a fost vina ta, spuse Charlotte.
Era o senzat�ie fantastică, s� i totus� i atât de firească, să se afle î�n
aceeas� i î�ncăpere cu Noelia.
– Ba da, copilă, a fost. A fost vina mea, vorbi femeia, iar lacrimi
î�i alunecară din colt�ul ochilor. A fost.
M
Tot ce s� tiuse despre viat�a ei pălea î�n lumina recentelor revelat�ii.
Cu două zile î�n urmă, era doar Charlotte Malone. Obis� nuită. Simplă.
Nimic extravagant. Singură. Cu except� i a lui Dix s� i a doctorului
Bunăciune.
Acum, Charlotte făcea parte din această ret�ea proaspăt desco-
perită. Hillary, Mary Grace s� i Thomas. Noelia.
Rachel Hauck 317
Avea un tată cu un nume s� i o reputat�ie. Străbunica ei a î�ncălcat

legile î�n numele convingerilor sale. Străbunicul ei, Daniel, a fost un
bancher s� i un filantrop respectabil din Birmingham.
Arborele ei genealogic î�s�i dezvăluia ramuri groase s� i except�ionale.
Când Noelia se retrase din discut� ie ca să le aducă un ceai cu
gheat�ă, conversat�ia se rezumă la mărunt�is� uri.Vremea. Vacant�ele de
vară. Picanteriile de la s� tiri.
Dar, când Noelia se as� eză la loc î�n fotoliul ei, Hillary intră direct
î�n subiectul care le interesa s� i care le adusese aici.
– Noelia, ce s-a î�ntâmplat?
– O, atâtea lucruri se pot î�ntâmpla î�ntr-o căsnicie. Mai ales î�n-
tr-una cu fisuri, ca a mea s� i a lui Colby. N-am avut copii, as� a că amân-
doi eram mai devotat�i carierelor, decât unul altuia. Când Colby a avut
s� ansa să predea la Universitatea de Stat din Florida, amândoi am fost
de acord că ar trebui să profite de ea. Eu aveam să rămân aici s� i să-mi
continui munca la Institutul de Arte Frumoase din Alabama. Aveam
să ne vizităm î�n weekenduri s� i î�n vacant�e. Era numai pentru un an.
Eram căsătorit�i de peste douăzeci de ani, as� a că am crezut că vom
rezista. Numai că, atunci, toate fisurile au devenit tot mai mari.
– S� tii de ce s-a î�ncurcat cu mama?
Charlotte î�s�i t�inea ceaiul î�n fat�ă fără să soarbă din el. Se simt�ea
ancorată de paharul rece din mâna ei.
– Sigur. Ea era tânără, frumoasă, inteligentă. I�l provoca pe Colby
la discut�ii î�n domeniul lui s� i nu-i dădea voie să o calce î�n picioare. Lui
Colby i-a plăcut î�ntotdeauna o provocare serioasă.
Charlotte zâmbi.
– As� a era mama.
– Din ce am aflat, spuse Noelia, s-a î�ndrăgostit destul de rău de
Colby. El era fascinat de ea, dar să recunoască o aventură cu o studen-
tă i-ar fi ruinat cariera. Aproape ne-a ruinat nouă căsnicia, dar, cre-
de-mă, î�i păsa mai mult de cariera lui decât de Phoebe sau de mine.
– Atunci de ce a riscat totul?
– Criza vârstei de mijloc? A vrut să se simtă tânăr din nou? Tu ce
ai face dacă ai fi un bărbat de patruzeci s� i cinci de ani s� i o fată fru-
moasă de douăzeci s� i unu de ani ar fi dispusă să t�i se ofere? Colby
avea multe puncte forte, dar, pe atunci, să reziste tentat�iilor nu era
unul dintre ele.
– Ai î�ntâlnit-o vreodată pe mama?
– Nu.Des� i Colby s� i cu mine nu am avut o căsnicie fericită, l-am
iubit s� i n-am vrut să o î�ntâlnesc pe femeia care aproape mi-l furase.
Apoi am aflat despre tine, zise Noelia s� i se uită la Charlotte, î�n timp
ce î�ntindea mâna după un plic. I-a trimis lui Colby o scrisoare
recomandată.
I�i î�ntinse lui Hillary scrisoarea, să i-o dea lui Charlotte.
– Voia pensie ca să cumpere o casă mai mare î�ntr-un cartier mai
bun. Voia ca Colby să te recunoască. Să admită că es� ti a lui.
Lui Charlotte î�i tremura mâna, iar ea se chinuia să citească scri-
soarea. Toată perfect� iunea aceea fantastică a vizitei î�ncepu să se
stingă. Senzat� ia rece a paharului de ceai alergă din mâna ei spre
inimă.
– Dar eu n-am vrut-o pe ea sau pe tine î�n viet�ile noastre, spuse
Noelia. Cârpisem câteva dintre fisuri s� i ne î�nt�elegeam. Aveam o viat�ă
bine pusă la punct, excursii de făcut s� i, drept să-t�i spun, la cincizeci
de ani nu voiam să petrecem jumătate din weekenduri cu o fetit�ă
care să-i mănânce timpul sot�ului meu. Am rupt fotografia pe care a
trimis-o, dar n-am putut să mă hotărăsc să arunc scrisoarea.
– Nu i-ai arătat-o niciodată lui Colby?
Hillary î�s�i puse ceaiul pe suportul pentru pahare s� i se aplecă să
citească peste umărul lui Charlotte.
– Nu, dar, Charlotte, el s� tia despre tine. Din nefericire, ochii care
nu se văd, se uită. I�ntr-un fel, ajunseserăm la î�nt�elegerea asta tacită,
potrivit căreia mama ta a trecut sigur mai departe, a găsit un bărbat
bun, s-a căsătorit, a mai născut s� i alt�i copii. Asta am vrut eu să cred.
De vreme ce Colby n-a spus niciodată altceva, am presupus că as� a
credea s� i el. Am auzit că Phoebe a murit cam la un an după ce s-a î�n-
tâmplat. Un prieten de-al lui Colby ne-a dat vestea.
– Ai s� tiut, deci, că a murit? Că nu mai aveam pe nimeni? S� i tot
l-ai t�inut pe tatăl meu departe de mine!
Femeia care o atrăsese pe Charlotte prin î�nfăt�is� area ei primi-
toare, maternă, o făcu să tremure de supărare.
– Mă convinsesem că t�i-era mai bine fără el. Că n-aveai nevoie
să-l cunos� ti pe Colby. De ce să tulbur viat�a tuturor?
– Aveam doisprezece ani. N-avem viat� ă. S� i put� inul pe care î�l
aveam a fost tulburat de cineva care a lovit mas� ina mamei s� i a
omorât-o.
Rachel Hauck 319
– Nu sunt mândră de mine, Charlotte. Vocea Noeliei tremură de

emot�ie s� i se î�necă î�n lacrimi. Sunt doar sinceră. Când eu s� i Colby am
divort�at, mi-am dat seama cât de egois� ti am fost amândoi, dar nu era
datoria mea să-i spun să ia legătura cu tine. Sau să-t�i spun t�ie despre
Colby.
– Dar era datoria ta să ascunzi scrisoarea mamei? Să te asiguri
că nu a luat legătura cu mama sau cu mine?
– Când am fost sot�ia lui, da. Am apărat ce era al meu. Dar n-a
trecut o lună fără să mă gândesc la tine.
Charlotte ocoli măsut�a de cafea. O durea tot trupul când stătea
as� ezată. Dar picioarele î�i erau moi ca lutul, iar genunchii abia o
sust�ineau.
– Nu sunt sigură ce să fac cu toate astea... Eu...
– T� i-am trimis nis� te bani anul trecut.
Apăru revelat�ia. Piesele se as� ezau la locul lor.
– Suta de mii, s� opti Charlotte.
– Doar ceva... doar ceva...
Noelia î�s�i s� terse primul val de lacrimi de pe obrajii supli s� i us� or
ridat�i. Arăta mai tânără de cei s� aptezeci s� i ceva de ani pe care-i avea,
dar umerii i se î�ncovoiaseră sub povara poves� tii. După divort� , m-am
mutat î�n Florence să fiu lângă copiii surorii mele. Am cheltuit o mul-
t�ime de bani pe o casă prea mare pentru mine s� i răsfăt�ându-mi ne-
poatele s� i nepot�ii. I�ntr-o zi, î�n timp ce căutam nis� te hârtii de la bancă,
am găsit scrisoarea mamei tale. M-am gândit, cerule, cum au trecut
anii? As� a că te-am căutat pe Internet. Nu m-am as� teptat să găsesc cu
adevărat ceva, dar t�i-am descoperit magazinul. M-am simt�it mândră
de tine. As� a că am cerut băncii să-t�i trimită anonim o sută de mii de
dolari.
– Atunci t�i-i voi da î�napoi.
Acum, că Charlotte s� tia de unde proveneau banii, toată străluci-
rea le pieri.
– Nu vei face as� a ceva.
– Nu vreau banii tăi oferit�i din vinovăt�ie.
– Nu e vinovăt�ie, Charlotte. N-as� putea să-mi răscumpăr gres� eli-
le cu bani sau să mă prefac că cumpăr afect�iunea unei fete care nici
măcar nu m-a cunoscut. A fost un cadou. Nu suficient cât să compen-
seze faptul că ai crescut fără Colby, zise s� i zâmbi. I-ar fi plăcut de tine.
Charlotte se uită pe fereastră, iar privirea î�i alunecă peste pelu-
za luxuriantă s� i simt�i o senzat�ie apăsătoare î�n piept. O sută de mii de
dolari. Un cadou de la sot�ia tatălui ei. Ar da tot�i banii pentru s� ansa de
a-l fi î�ntâlnit fat�ă î�n fat�ă.
M
La marginea grădinilor î�ngrijite ale domeniului Ludlow, Charlotte
se opri să respire aerul pur. Cer albastru, copaci de vară, lumina soa-
relui reflectată de ferestrele sclipitoare.
I�n urmă cu trei luni, venise cu mas� ina aici să se gândească, să se
simtă mai aproape de cer. De mama ei. Habar n-avea pe-atunci că
muntele era î�ncărcat de secrete.
Creasta era î�nvăluită î�ntr-o tăcere grea s� i doar vântul se făcea
auzit. Charlotte î�naintă pe poteca ce ducea spre casă s� i intră singură
î�n locuint�a pe care o construiseră străbunicii ei. Casa î�n care Emily î�l
crescuse pe bunicul ei.
Casa î�n care se jucase tatăl ei.
– Charlotte, ce faci aici? Mi-ai adus rochia?
Pas� ii lui Cleo se auziră bocănind pe parchetul din lemn masiv,
lucitor s� i fără pată, din vestibul.
– As� vrea să văd biblioteca.
– Bine.
Cleo o privi î�ndelung, cercetător, î�nainte să se î�ntoarcă cu o mis� -
care rapidă.
– Pregătesc o citat�ie pentru rochie.
– S� i de ce î�ntârzie?
– Judecătorul vrea mai multe dovezi. Se pare că doar o fotogra-
fie nu e de ajuns.
Charlotte scoase din geantă două fotografii, î�n timp ce dădu
buzna î�n biblioteca albă s� i luminoasă, cu ferestrele din podea până î�n
tavan î�nrămând o privelis� te a văii care î�t�i tăia respirat�ia.
– M-am gândit că ai vrea să vezi astea.
I� i î�ntinse fotografiile lui Mary Grace s� i Hillary, î�mbrăcate cu
rochia.
– Emily i-a dat rochia lui Mary Grace, care a lăsat-o pentru Hi-
llary. Dacă o fotografie e dovada proprietăt�ii, atunci cu astea cum
rămâne?
Rachel Hauck 321
Scoase scrisoarea mamei către Colby.

– S� i scrisoarea asta, de la mama către Colby, prin care î�i cere
pensie alimentară? Sot�ia lui mi-a dat-o.
– O, cerule, cum de...
Cleo se duse la fereastră, citind scrisoarea la lumină. Când sfârs� i
de citit, se î�ntoarse spre Charlotte.
– Vei lua as� adar administrat�iei locale domeniul acesta frumos?
I�t�i vei revendica mos� tenirea? Probabil e prea târziu. I�n plus, nu pot�i
administra locul acesta, Charlotte. Odată ce devine privat, fondurile
publice se duc.
Charlotte râse î�ncet. Sărmana Cleo! Se identifica prea mult cu
jobul ei!
– Nu vreau locul acesta, Cleo. Tot ce vreau e rochia. Legenda
spune că...
– Ce legendă?
– Legenda ce spune că rochia i se potrives� te fiecărei mirese că-
reia î�i e dat s-o poarte. N-a fost modificată niciodată.
Charlotte o porni de-a lungul peretelui cu fotografii, î�ncercând
să recunoască chipurile s� i numele care, î�ntr-un fel, î�i apart�ineau.
Se opri î�n fat�a lui Colby. O poză din perioada î�n care era profe-
sor. Putea să vadă ceva din ea î�nsăs� i î�n ochii lui.
– Crezi că se răsuces� te î�n mormânt pentru că fiica lui nu a mers
la colegiu?
– Probabil... Charlotte, Noelia a spus că es� ti fiica lui Colby?
– Da, zise Charlotte s� i se opri î�n fat�a fotografiei cu Emily î�n ro-
chia ei de mireasă. Pe aceasta trebuia s-o poarte?
– Când trebuia să se căsătorească cu Phillip Saltonstall.
Charlotte se î�ntoarse spre Cleo.
– S� tiai că Hillary Saltonstall a purtat rochia î�n 1968? Phillip era
fratele bunicului ei.
Charlotte tăcu, iar spiritul vindicativ i se mai domoli. Charlotte
zâmbi. Dumnezeu avea felul său unic de a urzi o t�esătură minunată.
– Ei, s� i? Ce-ai să faci cu rochia, Charlotte? Ai s-o vinzi? Nu pot�i
face asta... nu e... nu e corect.
– S-o vând? Nu, Cleo, nu! N-am s-o vând. Am s-o port!
M
Tim
Tim mătură ultimele urme de praf s� i murdărie din garaj. Spat�iul
gol, pentru trei mas� ini, î�l făcea să se simtă oarecum pustiit. S� i poate
descumpănit. Dar incredibil de liber.
Se sprijini de coada măturii, privind apusul ce se î�ntrezărea
printre copaci. Cu sau fără Charlotte, era momentul să se maturizeze.
Poate că, atunci când va avea copii, dacă î�i va avea, se va apuca din
nou de motocross.
Când î�s�i î�ncărcase ultima motocicletă vândută pe platforma ca-
mionului, toată î�ncordarea din piept dispăruse s� i a î�nt�eles î�n clipa
aceea că se agăt�a, de atâta timp, de ceva la care Dumnezeu î�i ceruse
să renunt�e.
Era liber. A crezut că toate acele curse î�l făceau să fie liber, î�l li-
nis� teau, î�i permiteau să ardă stresul, să-s� i consume energia, să tră-
iască la intensităt� i mari, aventuros. Dimpotrivă! Cursele î�l t� ineau
legat. Nu putea să nu meargă la curse. Alte lucruri din viat�a lui fuse-
seră lăsate deoparte, fiind amânate iar s� i iar, î�n ideea că s� i-ar fi făcut
cândva timp pentru ele.
Ca, de exemplu, să se reapuce de chitară. Să acorde mai multă
atent�ie carierei. Să se as� eze la casa lui. Să se căsătorească. Să petrea-
că timp cu prietenii lui, Iisuse!
Un motor de camionetă bârâi pe alee. Tim î�s�i ridică privirea, î�n
timp ce David opri motorul s� i ies� i din mas� ină.
– Cum te simt�i? î�ntrebă el, î�ndreptându-se către garaj.
– De parcă as� fi slăbit 680 de kilograme.
– Nu-mi vine să cred că ai făcut-o!
David î�l bătu pe Tim pe umăr.
– Ves� ti bune! Comisia a fost î�ncântată de proiectele tale pentru
renovarea vechilor birouri Saltonstall s� i a furnalului, s� i inclusiv de
monumentul comemorativ din bronz, al det�inut�ilor.
Tim zâmbi, bătând palma cu fratele lui mai mare. Bine. Totul era
bine.
– S� i... es� ti pregătit pentru s� i mai multe ves� ti bune? Pe drum î�n-
coace m-a sunat Brody Smart. Se construiesc ansambluri noi î�n ves-
tul oras� ului. Vrea să licităm s� i noi. A zis că, dacă nu venim cumva cu
Rachel Hauck 323
desene de copii, lucrarea e a noastră. Vor să ne-o dea nouă, zise David
dansând caraghios prin garaj. I�n sfârs� it, ne vine s� i nouă rândul!
Tim î�ncepu să măture, tulburat de emot�iile contradictorii ce-i
umpleau pieptul. Un singur act de supunere, s� i Dumnezeu î�i s� i des-
chisese raiul! Garajul î�i rămăsese gol, dar inima î�i era plină.
– Vrei să vii acasă la cină? Katherine face senvis� uri cu carne to-
cată s� i chiftele de cartofi. Preferatele tale.
Tim clătină din cap.
– Va trebui să se obis� nuiască cu ideea că e căsătorită doar cu
tine, Dave.
– Nu fi as� a, Tim. I�i es� ti ca un frate. Vrea ce e mai bun pentru tine.
– Dacă ar fi fost as� a, atunci ar fi iubit-o pe Charlotte.
David se uită spre stradă, cu mâinile pe curea.
– Te duci iar după Charlotte?
– Nu s� tiu. Trebuie să văd dacă mai vorbes� te cu mine după ce
i-am spus de Colby, că e tatăl ei.
– Sunt alături de tine, dacă o faci, Tim! Cu orice ai nevoie.
Frat�ii mai stătură de vorbă câteva minute, apoi David se uită la
ceas s� i spuse că trebuie să plece.
Tim as� eză mătura î�n colt� , dădu drumul la radio s� i î�s�i trase un
s� ezlong î�n mijlocul garajului, cu fat�a spre cartier.
Spat�iu. Spat�iu minunat. Era pregătit pentru orice avea să-i dea
Dumnezeu. Vecinul său trecu ca fulgerul prin fat�ă pe motocicleta lui,
claxonând s� i făcându-i semn cu mâna. Tim î�i răspunse, fluturând
us� or degetele. Nu-l invidia deloc pe tip. Niciun pic.
Capitolul douăzeci și șapte
Charlotte
Î n lumina caldă a veiozei din dormitorul său, Charlotte

dădu jos rochia de pe manechin. I�n zece secunde va s� ti. O
î�ncăpea rochia? Ea era următoarea mireasă?
– Charlotte, ce-t�i ia atâta timp? zise Hillary ciocănind la us� ă.
– Ai nevoie de ajutor? î�ntrebă Dixie.
– Tăcet�i din gură, lăsat�i-mă un minut!
Făcuse dus� . I�s�i pusese lenjerie curată. Apoi se apropie de rochie. I�n-
cet, cu grijă. Rochia păstra inimile altor patru femei. Istoria a o sută de ani.
Până când Charlotte nu păs� i î�n poalele rochiei, nu-s� i dăduse seama
cât de mult î�s�i dorea să facă parte din povestea lor, din istoria rochiei.
Te rog, potrives� te-te! Charlotte ezită î�n timp ce î�s�i trăgea fusta
peste s� olduri.
– S� i dacă nu se potrives� te?
– O, Doamne, se va potrivi, Charlotte! zise Hillary. Fără urmă de
î�ndoială. Crezi că toate astea s-au î�ntâmplat numai ca tu să o dai alt-
cuiva? Te va î�ncăpea. Ai î�ncredere î�n mine!
– Dacă nu te î�ncape, vei găsi mireasa perfectă, Char. Asta faci tu.
– Taci, Dix, ce vorbă e asta? Ea e mireasa perfectă.
– Ei bine, dacă nu e, va găsi una. Hillary, o î�nnebunes� ti!
Charlotte zâmbi, la auzul schimbului de î�nt�epături de dincolo
de us� ă, î�n timp ce-s� i strecura brat�ele î�n mâneci s� i î�s�i potrivea corsajul
pe umeri. Deja o iubea pe Hillary ca pe o soră, sau nu, ca pe o mamă.
Strângând rochia la spate cu mâinile, Charlotte î�s�i t�inu respira-
t�ia. Se va potrivi?
Talia cu perle i se î�ntindea pe mijloc, î�mbrăt�is� ându-i coastele. Per-
fect. Se potrivea. N-am să plâng! N-am să plâng!
Rachel Hauck 325
Dar inima i-o luă la goană s� i, când î�ncercă să vorbească, lacrimi-

le î�i î�necară cuvintele.
– Hei, mă î�ncape! Venit�i să mă î�nchidet�i la spate!
Us� a dormitorului se deschise cu zgomot.
– Nu-mi vine să cred că te-ai î�ndoit de mine! zise Hillary s� i se
duse t�intă la nasturii din spate.
– O, Char!
Dixie se dădu î�n spate, cu un zâmbet larg pe fat�ă s� i o sclipire î�n ochi.
– E superbă! Tu es� ti superbă!
– Dar cum? Emily a trebuit să poarte corset. Mary Grace a spus
că ea era slabă. O, Hillary, va fi prea strâmtă î�n talie!
– Charlotte, nu te mai frământa s� i î�ncepe să te gândes� ti la ce vei
face când vei vedea că te î�ncape.
Hillary î�ncheie restul nasturilor î�n tăcere. Nu se auzea nimic
altceva î�n afară de răsuflarea celor trei femei.
Charlotte privi î�n oglindă cum rochia i se mula pe trupul suplu,
corsajul accentuându-i rotunjimile. Gulerul rotund i se cuibărea
chiar cub clavicule. Perlele din talie se odihneau î�ntr-un s� ir ordonat,
fără să fie strâns sau î�ntins. Umerii stil clopot se î�ngustau î�n mânecile
strâmte s� i se pierdeau sub cot.
– Uite, pune pantofii aces� tia!
Dixie puse jos o pereche de pantofi crem cu toc, de la magazin.
– Tocul e aproape ca cel al pantofilor pe care i-ar fi purtat Emily.
– Am î�ncheiat tot�i nasturii, spuse Hillary s� i se aplecă î�n fat�ă, să-i
vadă chipul lui Charlotte, apucând-o us� or de umeri. Expiră, s� opti ea.
Atunci când o făcu, coastele i se lipiră de rochie s� i fiecare fibră se
as� eză la locul ei.
Oglinda reflecta mai mult decât o femeie î�ntr-o rochie frumoasă.
Reflecta inima lui Charlotte. S� i s� tiu imediat... î�s�i va risca inima din nou.
Charlotte î�s�i smulse geanta de pe podeaua dormitorului.
– Trebuie să plec.
– Unde să pleci?
– După iubire.
Afară din apartament, odată ajunsă jos la mas� ină, totul fu atât
de limpede pentru inima s� i mintea ei. Nu apart�inea rochiei. I�i apart�i-
nea lui Tim. Asta tot î�ncercase să-i spună rochia mereu, î�ncă din ziua
aceea, când era sus, pe creastă.
As� ezându-se cu grijă î�n fat�a volanului, porni mas� ina s� i, î�n cinci-
sprezece minute, evitând la mustat�ă un camion cu ciment, se năpusti
pe aleea lui Tim.
Us� a garajului era deschisă, iar el stătea î�n mijlocul unui loc gol,
cu părul căzându-i pe fat�ă î�n s� uvit�e lungi s� i moi s� i picioarele goale
ies� ind dintr-o pereche de blugi s� ifonat�i.
– Tim?
Charlotte î�s�i aruncă cheile pe scaunul s� oferului î�n timp ce ies� ea,
ridicându-s� i poalele rochiei.
– Charlotte! Tim sări î�n picioare s� i-i ies� i î�n î�ntâmpinare.
– Es� ti î�mbrăcată cu rochia?
– Da, mi... mi s-a potrivit.
Trecu de el s� i intră î�n garaj.
– Tim, unde-t�i sunt motocicletele?
– Le-am vândut. Am ascultat, î�n sfârs� it, de glăsciorul acela poto-
lit din sufletul meu. I�s�i at�inti privirea asupra ei. De ce es� ti î�mbrăcată
cu rochia de mireasă a străbunicii tale?
I�s�i dădea seama că lui î�i plăcea să spună asta – străbunică.
– Pentru că... eu...
Nu se gândise prea bine ce avea să spună odată ce-l va vedea. Se
lăsase călăuzită de nevoia de a-l vedea.
Tim î�i făcu semn cu degetul, alergă, pierzându-s� i echilibrul,
spre us� a ce dădea î�n casă.
– Nu te mis� ca! Voi veni... imediat.
Deschise us� a. As� teptă. S� i dispăru î�năuntru. Pas� ii lui tropăiră
prin casă s� i î�napoi.
Dădu buzna pe us� ă, cu ochii strălucind, venind î�ntins, î�n pas� i de
dans, spre Charlotte. Fără un cuvânt s� i fără ezitare se lăsă î�n ge-
nunchi s� i se î�ntinse după mâna ei.
– Mărită-te cu mine, Charlotte! Te rog, mărită-te cu mine! spuse
î�n timp ce î�i punea pe deget inelul bunicii sale.
– De aceea sunt aici, Tim. I� mbrăcată cu rochia de mireasă a
străbunicii.
Când Tim o ridică s� i o î�nvârti, lui Charlotte î�i scăpă un chicot de
râs, dându-s� i capul pe spate s� i lăsând bucuria să răsune î�n garaj.
Tim î�s�i î�ngropă fat�a î�n gâtul ei s� i, pentru un moment, avură sen-
zat�ia că bătăile inimilor lor se î�mpletesc.
Rachel Hauck 327
– Inelul se potrives� te, rochia se potrives� te. O lăsă jos, cu picioa-

rele pe podeaua garajului. S� i noi ne potrivim, iubito! Ne potrivim.
O sărută, cuprinzându-i spatele cu mâinile, î�mbrăt� is� ând-o.
– Doamne, Charlotte, miros� i bine! E o senzat�ie plăcută să te t�in î�n
brat�e.
– Hei, prietene Tim?
– Da?
– Spune-i logodnicului Tim că mă bucur că l-am recăpătat.
– Charlotte! zise Tim s� i î�s�i ridică, fremătând, capul, t�inându-i
fat�a î�n mâini iubitei sale. Cât e ceasul?
– S� ase s� i jumătate.
Răsuflarea lui pe fat�a ei o făcu să simtă furnicături până î�n vâr-
ful degetelor de la picioare.
– Mărită-te cu mine! Acum. I�n seara asta. Ai o rochie. O rochie
frumoasă. Eu am un smoching. Licent�a noastră e î�ncă valabilă.
– Tim, serios? Acum? I�n seara asta?
Charlotte se uită spre cerul serii de august. Ziua mai avea î�ncă
destulă lumină.
– Cine va oficia ceremonia?
I�i plăcu sclipirea din ochii lui.
– Las-o î�n seama mea. Ce zici?
– Da. Da!
Buzele ei le acoperiră pe ale lui, us� or s� i nesigur la î�nceput, apoi
cu tot mai multă î�ncredere s� i pasiune, î�n timp ce el o trăgea spre el s� i
î�s�i revărsa dragostea î�n ea.
M
Adierea vântului, o schimbare î�n t� esătura celor nevăzute, o
schimbare î�n t�esătura inimii ei o făcu să privească î�n sus.
Era pregătită. Charlotte ocoli, cu pas� i hotărât�i, un pâlc de fagi,
pornind pe o cărare luminată de razele lunii.
O lună plină, sidefată, strălucea peste Muntele Ros� u, mistuind
perdelele î�ntunecate ale nopt�ii.
O nuntă la miezul nopt�ii.
Charlotte î�s�i strânse buchetul la piept, î�n timp ce un cvintet î�n-
cepu să cânte Aleluia. Un nou val de bucurie î�i inundă pieptul. Fiori
de entuziasm furnicau brat�ele s� i picioarele. Inima î�i fremăta de iubi-
re. Mintea i se odihnea î�ntr-o linis� te desăvârs� ită.
– Bine, Charlotte, es� ti pregătită?
Cleo apăru din umbrele nopt�ii, perlele de la gâtul ei rivalizând
cu strălucirea lunii.
– Da... sunt gata.
I�nsot�itoarele ei veniră din spatele lui Cleo. Surorile ei î�ntr-ale
rochiei, Hillary s� i Mary Grace.
Cântecul instrumentelor cu coarde răsuna tot mai intens. Adie-
rea vântului le călăuzi s� i aduse cu ea, pentru o clipă, parfum de iasomie s� i
cedru. Mirosul mamei! Charlotte î�nchise ochii s� i trase adânc aer î�n piept.
– Trebuie să spun că Daniel, Emily s� i Colby ar fi mândri. Vocea de
obicei î�ndrăzneat�ă a lui Cleo s� ovăi de emot�ie. La fel ca mine.
– S� i mama ar fi mândră, zise Charlotte s� i trase din nou aer î�n
piept, î�ncercând să păstreze parfumul ce se î�mprăs� tia.
– Sigur că ar fi fost.
Aflată î�n stânga ei, Hillary o cuprinse pe Charlotte de brat� .
– Eu, una, s� tiu că sunt.
Privea î�nainte, cu spatele drept. Charlotte î�s�i lipi obrazul de
umărul lui Hillary, văzând cum buza de jos î�i tremură abia simt�it.
– Aceasta s-ar putea să fie a doua cea mai bună zi din viat�a mea,
spuse Mary Grace. Ea stătea la dreapta lui Charlotte s� i î�i t�inea strâns
brat�ul.
– S� i a mea.
Hillary î�i î�ndreptă lui Charlotte vălul – vălul lui Emily – s� i o săru-
tă pe obraz, dând-o pe Cleo la o parte.
– Hai să ducem fata asta să se mărite!
Muzica se auzi mai puternică, mai î�naltă. I�n mult�imea de beculet�e
colorate s� i lumânări, Charlotte î�i văzu pe Tim s� i David ridicându-se
de pe scaune s� i as� ezându-se î�n fat�a altarului pentru î�ngenunchere,
î�mpreună cu Thomas, mândru s� i zâmbitor.
Tim o privi, printre rândurile de oameni. I� n lumina difuză,
Charlotte î�i putea vedea sclipirea din ochi. I�n flacăra pâlpâitoare a
lumânărilor, î�i simt�i inima revărsând lumină.
El făcuse toate acestea. Pe toate. O sunase pe Cleo. I�s�i adunase
familia s� i prietenii. I�n doar câteva ore, o nuntă s� i o recept�ie fuseseră
organizate s� i făcute.
Când Tim o sunase pe Hillary, ea a intrat repede î�n act�iune, s-a
dus cu mas� ina până la Kirkwood s� i i-a pus î�n mis� care pe Mary Grace
Rachel Hauck 329
s� i pe Thomas, cerându-le să fie prezent�i. „N-am lipsi pentru nimic î�n

lume”, au spus ei.
O nuntă la miezul nopt�ii.
Fratele David a contactat un client al firmei Rose care cânta î�n
orchestra simfonică din Birmingham. Acesta, la rândul lui, a adunat
un cvintet de coarde – doi violonis� ti, un violist s� i doi violoncelis� ti –
care s-au simt�it inspirat�i de o ceremonie nupt�ială spontană, la miezul
nopt�ii.
Arcus� urile date cu sacâz smulseră de pe coarde notele cântecu-
lui Aleluia. Charlotte porni spre altar, spre cercul de scaune albe, spre
Tim. Spre iubire.
Rochia î�i fos� ni peste picioare. Talia î�naltă î�i î�mbrăt�is� a inima. I�n ochi
i se adunară lacrimi. Lângă ea, Hillary î�s�i trase nasul s� i î�s�i drese vocea, î�n
timp ce Mary Grace î�s�i lăsă lacrimile să curgă liber, fără sfială.
– Nu m-am gândit niciodată... o, draga mea, Iisuse, nu m-am
gândit niciodată... la nouăzeci s� i patru de ani, Doamne, Doamne...
s� opti ea.
– Nici eu, Mary Grace, spuse Hillary î�ncet s� i cu vocea î�necată de
lacrimi. Nici eu.
Cât despre Charlotte, nu-s� i imaginase niciodată că o să se simtă
atât de fericită, atât de satisfăcută de viat� ă. Se mult� umise să-i fie
doar bine, să se descurce. Dar, î�n seara aceasta, s� i-a dat seama cât
de multe î�i hărăzise Dumnezeu.
Trecu de tata s� i mama Rose, de Katherine s� i de copii. De frat�ii lui
Tim. De sot�ul lui Hillary, Greg.
Făcu semn din cap spre Noelia s� i Tawny, care venise cu logodni-
cul ei.
Când ajunse la capătul culoarului, Dixie apăru de la marginea
primului rând de scaune s� i î�s�i luă locul de doamnă de onoare. Chipul
î�i strălucea de bucurie.
Tim o privi pe Charlotte cu o tandret�e imensă s� i o sclipire ume-
dă, ca de ceat�ă, î�n ochi. I�n jurul lor, notele plutitoare ale cvintetului se
risipiră, lipindu-se de razele lunii.
Thomas î�s�i ridică Biblia, sprijinindu-se î�n baston.
-Preaiubit�ilor, î�ncepu, iar vocea lui răsună limpede s� i puternică,
ne-am adunat aici datorită unui destin. Datorită unei rochii de mirea-
să s� i a puterii măret�e a iubirii. Ceea ce Iisus I�nsus� i as� teaptă este o
nuntă. Cartea Sfântă ne spune î�n Evanghelia după Matei, capitolul 25,
că va fi un strigăt la miezul nopt�ii. Thomas străpungea aerul cu vocea
lui limpede s� i tinerească. Mirele vine. Nunta de aici e o prevestire a ace-
lei zile mari. Nu e o gres� eală că ne-am adunat aici, alături de Charlotte s� i
Tim, la miezul nopt�ii. Nu m-au ridicat, î�nsă, din pat ca să t�in slujba.
Thomas î�i făcu cu ochiul lui Charlotte.
– Haidet�i să î�i cununăm pe aces� ti doi oameni. Cerule, ce lucru mare
a făcut Dumnezeu! Sunt bucuros că sunt î�n viat�ă ca să-l văd.
Thomas î�i ceru lui Tim să î�s�i ia mireasa de mână. Hillary s� i
Mary Grace î�i dădură drumul, sărutându-i obrajii lui Charlotte s� i lă-
crimând s� i se as� ezară pe primul rând.
Thomas vorbi despre primul miracol al lui Iisus, atunci când se
afla la o nuntă. Spuse povestea unei rochii de o sută de ani s� i a patru
mirese speciale.
– Lucru ciudat, vorbi, iar glasul î�i era atât de limpede s� i tânăr.
Rochia i s-a potrivit fiecărei fete, exact as� a cum trebuia. N-a fost mo-
dificată niciodată, nu i-a fost adăugată nici măcar o pensă. Nu s-a
uzat deloc. Nu s-a decolorat deloc. S� i, dacă pot spune as� a ceva, arată
la fel de bine s� i la modă pe Charlotte, aici de fat�ă, cum a arătat s� i pe
Mary Grace a mea acum s� aptezeci s� i patru de ani. E la fel ca vestea
bună a Evangheliei lui Iisus, se potrives� te î�ntotdeauna. N-are nevoie
de modificări. Vestea bună e î�ntotdeauna bună. Nu se uzează nicio-
dată s� i, pentru Dumnezeu, e î�ntotdeauna la modă. N-avem nevoie de
El acum mai mult ca niciodată? Bătrânul predicator chicoti. Iar am
î�nceput. Cu predica.
Hai să continuăm această nuntă! Charlotte stătea fat� ă-n fat�ă
cu Tim, chipes� , puternic, cu părul aranjat s� i un zâmbet delicat î�nca-
drându-i lumina din ochi. Era î�nalt s� i nobil î�n smochingul lui negru,
ce-i venea ca turnat pe corp.
– Es� ti frumoasă, s� opti el, când Thomas î�i spuse să ia mâna lui
Charlotte.
– Hei, frumosule, es� ti pregătit pentru asta?
– Mai mult decât pregătit.
– Tim, o iei pe această femeie...
La douăsprezece s� i jumătate, î�ntr-o dimineat� ă răcoroasă de
august, Charlotte Malone a spus „Da” iubirii s� i restului viet�ii ei, deve-
nind ceea ce fusese dintotdeauna menită să fie.
Salvată. S� i purtând numele de Rose.
Ghid pentru grupul de lectură
1. Cine era omul î�n violet? Ce semnifică el pentru tine? I�n viat�a
ta există un „om î�n violet”? Charlotte e atât de implicată î�n propria-i
poveste, î�ncât nu mai vede ce se află î�n fat�a ei: rochia de miresă. Es� ti
cons� tient de acele momente de la Dumnezeu, impalpabile, î�n care
supranaturalul influent�ează lumea obis� nuită? Cum pot�i deveni mai
cons� tient de faptul că Iisus interact�ionează cu tine?
2. Emily luptă cu regulile din societatea ei. Vrea să se facă auzită;
vrea să î�s�i urmeze propriile dorint�e. Ce ar fi putut să facă Emily pentru
a protesta fat�ă de nedreptatea î�nchirierii det�inut�ilor? Tu ce pot�i face
pentru a protesta fat�ă de marile nedreptăt�i?
3. Charlotte s� i Tim au avut o logodnă furtunoasă. Pentru un mo-
ment, părea că nu vor reus� i. Dar iubirea a triumfat. A existat î�n viat�a
ta un moment asemănător, î�n care iubirea a triumfat asupra tristet�ii
sau nedreptăt�ii?
4. Hillary s-a confruntat cu cea mai pustiitoare lovitură: s� i-a
pierdut sot�ul î�n război. Ce părere ai avut despre modul î�n care a reac-
t�ionat? Ce ai fi făcut tu diferit/la fel? Cunos� ti pe cineva care se con-
fruntă cu această situat�ie? Cum pot�i sprjini acea persoană?
5. Mary Grace e o femeie credincioasă. Cum l-a influent�at pe ta-
tăl ei smerenia ei tăcută? Există momente î�n care rămâi tăcut s� i las� i
Duhul Sfânt să lucreze î�n altă persoană? Cum pot�i să taci cu succes?
6. Charlotte i-a lansat o provocare lui Hillary când aceasta retră-
ia intens pierderea lui Joel: „S� i dacă nunta cu Joel nu a fost pentru
tine, ci pentru el?” Avem tendint�a să credem că tot ce facem î�n viat�ă
are legătură cu noi, personal. Ai fi dispus să faci ceva pentru cineva,
dacă n-ai avea nimic de câs� tigat din asta? Cum putem pune î�n practi-
că această realitate î�n viat�a de zi cu zi? Gândes� te-te la Iisus ce alege
să moară pe cruce ca fiind cel mai î�nalt exemplu pentru noi.
7. Charlotte află că nu e orfană, ci o descendentă a unei femei
uimitoare. Ce deschide î�n inima ei această informat�ie? Tu cum ai fi
react�ionat î�n fat�a unor asemenea ves� ti?
8. La ceremonia de nuntă, Thomas vorbes� te despre rochie ase-
mănând-o cu Sfânta Evanghelie ‒ nu se uzează niciodată, e î�ntot-
deauna la modă, nu are nevoie de modificări s� i se potrives� te oricui o
î�ncearcă. I�n zilele noastre, vedem destule „ajustări” ale Sfintei Evan-
ghelii, făcute pentru ca aceasta „să se potrivească nevoilor noastre”.
I�n ce fel ai permis ca adevărul Sfintei Evanghelii să fie modificat ca să
se potrivească cu nevoile s� i dorint�ele tale? Cum putem rămâne cre-
dincios� i, loiali simplităt�ii Evangheliei lui Iisus?
9. Tim î�s�i vinde motocicletele. Ce simbolizează acest lucru î�n
viat�a lui? Ce schimbare s-a produs î�n inima sa? Există ceva de care te
agăt�i, bun sau rău, căruia trebuie să î�i dai drumul către Dumnezeu?
10. Aventura pe care tatăl natural al lui Charlotte a avut-o cu
mama ei aproape i-a ruinat căsnicia. Cu scopul de a vindeca relat�ia
cu sot�ia lui, el a renunt�at la a fi tatăl lui Charlotte. Vedem aici cum
păcatul complică lucrurile bune pe care ni le oferă Dumnezeu: căsă-
toria, copiii, iubirea. Ce ar fi trebuit să facă Colby pentru a da dovadă
de onoare î�n această situat�ie? Există o situat�ie cu care te confrunt�i î�n
care onoarea va aduce vindecare ‒ dacă nu pentru tine, atunci pen-
tru alt�ii?
11. Nunt�ile sunt o bucurie. Discută despre o amintire fericită de
la nunta ta sau despre nunta pe care speri să o ai î�ntr-o zi.
Mulțumiri
Această carte a î�nceput pe Twitter. I�ntr-un schimb de replici, de

140 de caractere sau s� i mai put�in, î�ntre prietene.
Data viitoare când vii în oraș, sună-mă, să ne întâlnim.
Hei, vreau să vin și eu.
S� i eu.
Hai s-o facem, atunci!
După zece tweet-uri s� i două e-mail-uri, patru prietene s� i-au
transformat vorbele î�n fapte, s� i-au pus coada pe spinare s� i s-au dus î�n
Tennessee pentru un weekend î�ntre fete.
Eu, Tami Heim, Kim Cash Tate, Jennifer Deshler s� i adorabila ei
fiică, Jordan, am petrecut patruzeci s� i opt de ore vorbind, mâncând s� i
râzând. Am petrecut s� aisprezece ore nemaipomenite î�n pijamale.
Dar presupun că intru prea mult î�n detalii.
Fiica lui Tami se căsătorise de curând, as� a că discut�ia s-a î�n-
dreptat spre nunt�i s� i rochii de mireasă. Ceva ce a spus Tami... ceva
despre nunta ei, ceva despre găsirea rochiei perfecte pentru fiica ei
m-a aruncat î�n lumea poves� tilor. N-am mai putut urmări conversat�ia
s� i am î�nceput să visez.
Ce-ar fi dacă ar exista o singură rochie purtată de patru femei...
de-a lungul... a o sută de ani?
Cine au fost aceste femei? Ce s-a î�ntâmplat cu ele s� i cu rochia?
Cum au primit rochia? De ce ar purta-o? De ce au purtat-o? Se deco-
lorează sau se uzează? Li se potrives� te tuturor? Am tot rumegat
povestea, tot restul weekendului.
Când m-am î�ntors din Tennessee s� i le-am destăinuit ideea mea,
mama, fratele, cumnata s� i sot�ul meu mi-au oferit ideile s� i entuziasmul lor.
Am crezut că va fi o carte pentru mai târziu, dar, după numai o
săptămână, când eram î�n supermarketul Wal-Mart î�ntr-o după-amiază
de vineri, mi-am sunat editorul s� i i-am spus ideea mea. Mult�umesc, Ami,
că-mi î�nt�elegi pasiunea s� i că-t�i place viziunea mea despre această carte!
Am fost norocoasă să petrec un weekend de brainstorming cu
femei uimitoare din domeniul fict�iunii, Debbie Macomber s� i Karen
Young. Mult�umesc atât de mult, Debbie s� i Karen, pentru cele s� ase ore
din timpul vostru, pentru geniul s� i priceperea voastră de a spune
poves� ti! Fără contribut� ia voastră, mi-ar fi luat săptămâni î�ntregi
să-mi dau seama cum poate să ajungă rochia de la femeie la femeie,
din deceniu î�n deceniu.
Lui Susan May Warren, pentru că mi-a fost mai mult decât un
sprijin moral s� i pentru că e o făuritoare de poves� ti î�nzestrată, care
zilnic, oră de oră, mi-a î�mprumutat talentul său. I� i mult� umesc lui
Dumnezeu clipă de clipă că mi te-a dat! Es� ti o comoară pe care-o voi
păstra mereu î�n inima mea.
Lui Ami McConnell, pentru intuit�ia ta s� i pentru că ai avut o con-
tribut�ie importantă î�n a le face pe Emily s� i Charlotte personaje mai
puternice. I�t�i mult�umesc pentru parteneriatul la această carte!
Lui Rachelle Gardner, pentru că a fost î�n trans� eele corecturii
alături de mine. Intuit� i a, î�n curajarea s� i comentariile tale m-au
binecuvântat.
Lui Beth Vogt, pentru entuziasmul fără limite pentru o carte pe
care nici măcar nu o citises� i î�ncă. Mult�umesc, prietena mea!
Lui Tish Patton, „sora mea cea mare” din statul Ohio s� i strămu-
tată acum î�n Birmingham. I�t�i mult�umesc pentru minunatele detalii
despre oras� ul tău. Te iubesc!
Surorii mele s� i frat�ilor mei, pentru că au apărut î�n aceste pagini
sub forma personajelor. Vă iubesc pe tot�i!
Mamei s� i bunicii, pentru că mi-au ascultat ideile s� i poves� tile s� i pen-
tru că sunt cei mai mari fani ai mei. Mult�umesc s� i t�ie, mătus� ă Betty!
Sot�ului meu, care ar putea să scrie un bestseller amuzant des-
pre viat�a cu o scriitoare. I-ar face pe sot�ii scriitoarelor din toată Ame-
rica să dea aprobator din cap. Te iubesc pentru că mi-ai amintit că fac
acest lucru pentru Iisus, nu pentru mine. S� i pentru că mi-ai spus:
„Distrează-te, iubito!”
Lui Chip MacGregor, agentul meu, pentru că m-ai ajutat să văd,
să cred s� i să obt�in.
Lui Allen Arnold, Natalie Hanemann, Becky Monds, Eric Mullett,
Katie Bond s� i echipei de la Nelson pentru că m-at�i sprijinit s� i î�ncura-
jat atât de mult. I�i facet�i pe scriitorii obis� nuit�i să se simtă ca starurile
rock!
Celui care a inventat Scrivener, acest incredibil program de
scriere!
Nota autoarei
Rugându-mă pentru cartea aceasta, am î�nceput să privesc ro-

chia de mireasă ca pe un simbol al Evangheliei lui Iisus Hristos. Nu se
uzează niciodată. Se potrives� te tuturor celor care o î�ncearcă. Nu are
nevoie de modificări. S� i este î�ntotdeauna la modă.
Adevărul s� i Iubirea lui Iisus sunt vii s� i astăzi. S� i sunt pentru toa-
tă lumea. Indiferent dacă te-ai izbit de bariere culturale sau ridicate
î�n calea ta de propria familie, ca Emily, dacă ai primit harul Evanghe-
liei, ca Mary Grace, dacă ai fost rănită, ca Hillary, sau dacă te-ai simt�it
pierdută s� i t�i-ai căutat salvarea, ca Charlotte, Iisus te va vindeca s� i î�t�i
va oferi răspunsurile pe care le căutăm cu tot�ii. El e Calea, Adevărul
s� i Viat�a. Nu doar pentru cât�iva ales� i. Ci pentru fiecare dintre noi.
Pentru tine.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Nunta Rochia de Mireasa, Rachel Hauck

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nunta Rochia de Mireasa, Rachel Hauck

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NUNTA

„NUNTA - Rochia de mireasă te va captiva de la prima pagină, cu o

„NUNTA - Rochia de mireasă este o poveste omogenă, a unei iubiri

„Talentata Rachel Hauck ne-a oferit o poveste de dragoste actuală,

„Scriitura lui Rachel Hauck e plină de î�nt�elepciune s� i suflet, iar

„O poveste plină de sensibilitate, ce se î�ntinde pe durata a mai

Editura ACT și Politon

Traducător: Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

Ghid pentru grupul de lectură 331

O adiere, o schimbare abia simt�ită î�n t�esătura celor nevă-

veniturile merg la fundat�ia Ludlow. Dăm milioane, sub formă de do-

Un birou cu capac, lipsit de strălucire s� i demodat, î�i atrase aten-

Charlotte petrecuse luni î�ntregi î�ncercând să găsească rochia

aer răcoros pe care-l simt� i dintr-odată î� n jurul picioarelor era

C harlotte se aplecă spre Tim, î�n timp ce priveau, de la

* Celebrate good times, come on („Haideți să sărbătorim vremurile bune”),

* „N-am ochi decât pentru tine”, în engl. în orig. (n.red.)

Charlotte respiră adânc, cu ochii î�nchis� i, î�mbătându-se de miro-

Î ntârziase. Din nou. Emily coti spre Highland, tăind-o prin

Daniel se-ntorcea acasă!

E mily stătea la chiuveta din bucătărie, lăsând apa rece să-i

– Es� ti atât de frumoasă!

-K ristin, î�mi dau seama după strălucirea din ochii tăi

– Vrei să vezi ce e aici?

să o simtă. Dixie insistase să probeze rochia, dar ea nu se î�nves� mân-

* „Pulbere de stele”, în engl. în orig. (n.tr.)

Corespondent�a nedorită î�i alunecă dintre degete, cu un fos� net,

* Prescurtare de la Alabama (n.tr.)

* „Mi-e dor de tine”, în engl. în orig. (n.tr.)

– Da, notasem s� i î�n calendar că trebuie să mă ocup de smochin-

Î n lumina pâlpâitoare a lămpii, Emily î�mprăs� tie pe pat

E târziu s� i ar trebui să dorm măcar put�in, dar n-as� putea

* Meci în care adversarii nu reușesc să lovească mingea pentru a ajunge la

Emily î�mpături scrisoarea s� i o puse î�napoi î�n plic, cu sufletul

Mă gândesc la tine, î�ntrebându-mă unde es� ti, rugân-

Emily î�nchise jurnalul. I�n restul consemnării, î�s�i vărsa amarul

cuvertură. Cât de diferită ar fi fost această seară dacă ar fi primit scri-

Pentru că era cu Dixie, Charlotte î�s�i lăsă lacrimile să curgă î�n

* Joc care îmbină elemente din baseball și fotbalul european. (n.tr.)

Charlotte î�s�i lipi obrazul de umărul neclintit al prietenei sale,

D oamna Caruthers era cea mai renumită croitoreasă din

demnă de o audient�ă la regina cusăturilor. Lui Emily nu i se părea

– Iat-o, domnis� oară Canton! Iartă-mi î�ntârzierea, drăgut�o, dar

– Modelul acesta ar fi minunat pentru tine!

cumva, din î�ntâmplare, martoră la scena pe care o văzuse el î�n urmă

– Da, chiar as� a. Te rog să nu uit�i de facultatea ta, Em! Educat�ia

– Am î�ncredere î�n tine, Daniel. Să m-ajute Dumnezeu, dar am!

– Es� ti un mincinos, Daniel Ludlow! Nu te cred!

C harlotte traversa livingul cu telefonul lipit de ureche, când o

Charlotte privi lung spre ferestrele cu cercevele negre, prin care

– De ce î�i iei apărarea? E la o î�ntâlnire, î�mi dau seama. Nicio cli-

– N-am putut să dorm azi-noapte, spuse Tim, î�ncet s� i intim. Tu ai...

C ând ajunse la us� a bibliotecii tatei, Emily se opri un mo-

Afirmat�ia ei nu era insinuantă. Era purul adevăr.

– As� adar, Molly e confidenta mea de î�ncredere?

Nicio altă frumuset�e din Birmingham nu s� tia să arunce ironii

– Phillip, ai aici un temperament aprig! Inteligentă. Spune, cu

C harlotte ducea sus, î�n salonul de croitorie, rochia Herrera,

Bărbatul î�ncepu să se plimbe prin magazin, cu mâinile la spate,