Varianta 1.

1. Postulatele lui Bohr.

1. Primul și al doilea postulat a lui Bohr.
I Electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare și
elipsoidale bine determinate, fără să emită sau să absoarbă energie
radiantă
II Un atom emite sau absoarbe radiație electromagnetică doar la
trecerea dintr-o stare staționară în alta. (Fiecare stare staționară
corespunde cu o stare energetică a atomului).
Stări staţionare. Conform primului postulat a lui Bohr, electronii se
rotesc în jurul nucleului pe orbite circulare și elipsoidale bine
determinate, fără să emită sau să absoarbă energie radiantă. Astfel de
stări ale atomului se numesc staționare.
Analiza spectrală calitativă.
Fiecare atom în diferite situaţii poate emite sau absorbi radiaţii cu
anumite lungimi de undă, numite linii spectrale, care sunt proprii
numai lui. Liniile spectrale sunt cauzate de configuraţia electronică a
atomului căruia îi aparţin. Este cunoscut cu precizie ce linii spectrale
sunt caracteristice fiecărui element chimic. Astfel este uşor de
identificat elementele chimice, prezente într-un amestec, după liniile
lor spectrale. Metoda fizică de analiză, utilizată pentru determinarea
compoziţiei chimice a diferitor substanţe, cu ajutorul spectrelor se
numeşte analiză spectrală calitativă
Spectre de absorbţie şi de emisie Totalitatea radiaţiilor de diferite
lungimi de undă pe care un atom (sau o moleculă) este capabil să le
emită, atunci când li se furnizează energie din exterior, poartă numele
de spectrul de emisie al atomului respectiv. Partea de spectroscopie
care se ocupă cu studiul acestor spectre poartă numele de
spectroscopie de emisie.
 Totalitatea radiaţiilor de diferite lungimi de undă absorbite de un
anumit atom (sau moleculă) atunci când se examinează într-un spectru
continuu poartă numele de spectru de absorbţie, iar partea de
spectroscopie care se ocupă de aceste spectre se numeşte
spectroscopie de absorbţie.
Importanţa analizei spectrale în practica medicală.
Aparatele de analiză spectrală sunt frecvent utilizate la cercetarea
medicobiologică pentru studiul structurii chimice a diverselor molecule
organice. Aminoacizii şi acizii nucleici prezintă benzi caracteristice, în
funcție de dozarea lor în soluţii.
Analiza spectrală calitativă este larg folosită în domeniul medicinii
pentru
identificarea urmelor de sânge şi stabilirea cauzelor diverselor
intoxicaţii. Aceste analize au la bază faptul că hemoglobina şi derivaţii
săi au spectre de absorbţie caracteristice.
O variantă a analizei spectrale cantitative de emisie este metoda de
dozare flamfotometrică a unor ioni alcalini din produsele biologice.
Actualmente în laboratoarele clinice sunt de strictă necesitate
spectrofotometrele pentru identificarea unor substanţe, precum şi pentru
constatarea rezultatelor unor reacţii de laborator.

2)Nivel energetic. Conform legilor mecanicii cuantice, energia

electronului şi, prin urmare, a atomului de care el este legat, poate lua
numai anumite valori discrete E1 , E2 , E3  ...En , care sunt numite nivele
energetice.
Frecvenţa radiaţiilor absorbite de electron.
Stări stabile, stări instabile şi s metastabile. Stare stabila – stare a
atomului in care toti electronii se afla pe straturile lor initiale
Stare metastabila – stare a atomului in care un electron migreaza pe un
strat energetic superior, pentru o perioada foarte scurta de timp

Emisia spontană şi emisia simultană. Revenirea spontana a

electronului de pe un nivel energetic superior pe cel initial se numeste
emisie spontana.
Daca intr-un timp scurt, un electron de pe un strat energetic superior va
reveni pe stratul initial, sub actiunea factorilor externi, fenomenul se va
numi emisie stimulata
Mediul activ laser.
Substanta a carei atomi permit producerea fenomenului laser se numeste
mediu activ laser.
Componentele de bază ale unui laser. 2 oglinzi, sursa de curent,
anod, catod, tub de descărcare, fereastra brewster

3.Principiile de funcţionare a detectoarelor de radiaţii nucleare.

Detectorul de radiaţii nucleare este un sistem care pune în evidenţă
particulele nucleare, permite determinarea numărului lor, precum şi a
unor caracteristici, cum ar fi energia sau masa. După principiul de
funcţionare detectoarele se împart în:
1. Detectoare care se bazează pe fenomenul de ionizare în gaz. La
trecerea
unei particule încărcate prin gazul detectorului se produc perechi ion-
electron colectate de doi electrozi, la care se aplică o diferenţă de
potenţial.
Un astfel de detector este camera de ionizare, şi contorul Geiger–Müller.

2. Detectoare care se bazează pe apariţia scintilaţiilor, produse în

substanţa detectorului de către radiaţia ionizantă. Se produce acumularea
radiaţiei emise de atomi radioactivi şi transformarea ei în semnale
electrice.
3. Detectoare care se bazează pe fenomenul de formare de perechi
electrongol în cristale semiconductoare.
Numărul de perechi electron-gol este proporţional cu energia particulei.
Purtătorii de sarcină, colectaţi prin aplicarea unei diferenţe de potenţial,
formează un impuls al cărui amplitudine este proporţională cu energia
particulelor înregistrate.

Radioactivitatea este emisia spontantă de particule și unde în cadrul

dezintegrării radioactive.
Tipurile de radiaţie nucleară.
Alpha – α → 4 2 He
Aceste particule sunt încărcate cu sarcină electrică pozitivă, care le
împiedică să penetreze mai mult de un inch de aer sau o foaie de hârtie.
Din acest motiv, particulele alfa nu sunt un pericol grav pentru sănătate,
cu excepția cazului în care sunt emise din interiorul corpului, ca rezultat
al ingestiei, de exemplu, atunci când energia lor ridicată reprezintă un
pericol extrem pentru țesutul viu sensibil.
Beta – β → 0 –1 e Particula beta este încărcată electric negativ, ceea ce
reprezintă electronul și apare în procesul de dezintegrare al atomului
Aceste particule sunt relativ ușoare și pot penetra ceva mai bine decât o
particulă alfa.
Gamma – γ
Radiația gamma reprezintă radiația din spectrul electromagnetic cu cea
mai mică lungime de undă și cu cea mai mare frecvență. Razele gamma
pot trece prin aproape orice, și sunt protejate în mod eficient sau
absorbite doar prin materiale de greutate atomica mare. Radiația gamma
este produsă de soare sau alte corpuri cerești, este foarte periculoasă.

Capacitatea de penetrare şi ionizare a radiaţiei nucleare.

Puterea de penetrare a radiațiilor reprezintă distanța care ele o pot
parcurge într-un anumit mediu, până sunt absorbite complet în grosimea
unei foi de hârtie obișnuită sau în cel mult o zecime de milimetru de
aluminiu. În aer distanța maximă pe care o străbate nu depășește 11 cm.
Razele beta sunt mai puțin rapide, dar considerabil mai dure decât alfaș
ele pot străbate 2-3 mm de aluminiu. În aer distanța nu depășește mai
mult de 10-15 m.
În schimb razele gamma sunt cele mai penentrante datorită puterii lor de
ionizare foarte scăzută (procesele de interacțiune cu atomii substanței
prin care trec sunt foarte rare).