Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS”- GALAȚI

Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie


DEPARTAMENTUL DE TEOLOGIE
MASTERAT-,,SPIRITUALITATE ORTODOXĂ SI ASISTENȚĂ SOCIALĂ”

DIADOH AL FOTICEEEI

RADU STELUȚA

COORDONATOR ȘTIINŢIFIC:
PROF. PR. TOMA COSTEL

2022
CUPRINS

Viața Sfântului Diadoh al Foticeei............................................p.3


Repere în scrierile Sfântului Diadoh.........................................p.5
Scurtă descriere a operelor........................................................p. 6
Bibliografie..............................................................................p. 7
VIAȚA SFÂNTULUI DIADOH AL FOTICEEI

Neexistând date exacte, perioada în care este plasată cu aproximaţie viaţa Sfântului
Diadoh, este în intervalul 400-486.
În anii maturității a devenit episcop de Photiki (Foticeea), o localitate din Vechiul Epir, în
nordul Greciei de azi.
La sinodul IV ecumenic ce s-a ținut la Calcedon, în 451, se pare că a fost prezent, numele
de Diadachus din Phocas fiind regăsit în înscrisurile vremii.
Viața sa a fost marcată de prezenţa ereticilor masalieni în spaţiul Asiei Mici şi în partea
apuseană a Imperiului Bizantin, dar şi de criza acută a celorlalte dispute dogmatice şi
spirituale. De aceea măsurile luate de autorităţile bisericeşti împotriva diferiţilor eretici şi
pentru rezolvarea disputelor şi integrarea reprezentanţilor acestora, e imposibil să fi trecut
neobservate pe lângă cel ce avea să devină „un aşa mare pontif”, după cum îl caracterizează
istoricul Victor de Vita. Decretul imperial împotriva „răutăţii ereticilor”, dat la 30 mai 428 de
împăratul Teodosie interzicând masalienilor dreptul de a se aduna şi a se ruga pretutindeni pe
pământul roman, Sinoadele antimasaliene de la Constantinopol (426) şi cel ecumenic de la
Efes, din 431, criza monahismului din capitala bizantină, procesul desfăşurat între 455 şi 460
la Comana în Cezarea Capadociei împotriva călugărului Lampetius, acuzat de messalianism
în baza concepţiei sale despre nepătimire, au fost probabil cunoscute Sfântului Diadoh şi au
influenţat în mare măsură orientarea sa spirituală, alături de alte evenimente şi dispute din
viaţa bisericească.
Doar câteva surse situate la distanţă mare în timp şi spaţiu unele de altele ne oferă
informatii despre viețuirea sfântului pe acest pământ:
- Biblioteca Patriarhului Fotie al Constantinopolului ce-l menţionează printre opozanţii
monofizitismului combătut la Sinodul al IV-lea Ecumenic, pe „episcopul de Foticeea numit
Diadoh”, tot el menţionându-l ca fiind „mult superior şi lui Ioan Carpathiul”;
-episcopul Andrei de Cezareea în Therapeutica sa;
-scrisoarea episcopilor provinciei Vechiului Epir semnată, printre alţi episcopi, şi de
„Didacus episcopus Fotice” şi adresată de aceştia împăratului Leon I după asasinarea
patriarhului Proterios al Alexandriei, în anul 458;
- Istoria persecuţiei vandalilor ce-l prezintă pe Sfântul Diadoh ca pe „un pontif demn de toată
lauda”, mort deja pe la anul 486, dar care fusese învăţător al viitorului episcop al Cartaginei,
Eugen.
Aceste date îl plasează pe Sfântul Diadoh într-un spaţiu geografic şi context cultural şi
teologic deschis atât influenţelor apusene, cât şi celor bizantine şi orientale, la confluenţa
disputelor spirituale ce animau întreg spaţiul spiritual mediteranean. „Cel mai apusean dintre
Părinţii Răsăritului şi care avea strânse relaţii cu Apusul”, Sfântul Diadoh a putut cunoaşte
aşadar atât frământările teologice ale Răsăritului bizantin, cât şi pe cele ale Apusului roman.
Epirul Vechi, parte a provinciei greceşti a Imperiului Bizantin, Illiricul eclesiastic, deşi trecut
după anul 395 sub cârmuirea politică a părţii de răsărit a Imperiului, rămâne însă subordonat
din punct de vedere eclesiastic patriarhatului Romei. Informaţiile furnizate de episcopul
african Victor de Vita, în scrisoarea dedicată episcopului Eugen al Cartaginei (481-505) în
prologul lucrării sale Istoria persecuţiei vandale, îl înfăţişează pe Sfântul Diadoh ca un foarte

3
erudit episcop, cu „nenumărate scrieri, ca stelele strălucitoare, ilustrând dogma catolică”, ce
s-a aflat în Cartagina cel puţin începând de pe la anul 474, luat probabil rob de vandalii lui
Genseric în unul din raidurile lor din anii 467-474, putând educa, deci, în aceste împrejurări
pe viitorul episcop Eugen al Cartaginei. Educaţia solidă ce i-a putut-o da acestuia e
confirmată de erudiţia episcopului Eugen al Cartaginei care, datorită harismei şi înţelepciunii
sale, a stârnit invidia episcopului arian susţinut de vandali, Cyrila, ce-i interzice a mai sta în
scaunul episcopal şi a mai predica.

4
REPERE ÎN SCRIERILE SFÂNTULUI DIADOH

1. Sfântul Diadoh este cel care remarcă distincția dintre „chipul” lui Dumnezeu în om și
„asemănarea” cu El (capete 4, 88), încercând astfel să combată masalianismul (erezie care
afirma faptul că Botezul nu alungă pe diavol din sufletul omului, așadar nu șterge nici păcatul
cu totul, ci în omul botezat sălășluiește și harul, și păcatul; și Duhul Sfânt, și Diavolul). Pe
această cale, Sfântul Ierarh argumentează că dacă până la Botez înăuntrul sufletului se află
diavolul de la botez înăuntrul lui sălășluiește harul, iar diavolul e scos afară. „Abia după ce
am sporit în ‹asemănare›, în dragoste, ni se face și harul ‹simțit›. Harul, cum am zis, chiar din
clipa în care ne botezăm se ascunde în adâncul minții”.
2. Un alt reper important în scrierile ierarhului este acela că trăirea mistică se consolidează în
jurul rugăciunii, singura în stare să alunge gândurile rele. „Deci dacă mintea va fi aflată
ținând în amintire fierbinte numele sfânt al Domnului Iisus și se va folosi ca de o armă de
numele acela preasfânt și preamărit, va pleca amăgitorul viclean” (capete 31,32). Înaintarea
în viața duhovnicească, spre nepătimire, dragoste și vedere tainică, nu se face fără lupte. Când
mintea începe să simtă harul Preasfântului Duh, atunci și ,,cel rău” mângâie sufletul printr-o
simțire dulce, în timpul odihnei de noapte, când vine ca o adiere de somn ușor peste el. Ceea
ce ajută atunci sufletului să alunge influența lui este numele Domnului Iisus. Dacă deci
mintea va fi aflată ținând în amintire fierbinte numele sfânt al Domnului Iisus și se va folosi
ca de o armă de numele acela preasfânt și preamărit, va pleca amăgitorul viclean.
3. Tot în înscrisurile sfâantului găsim,de altfel-un punct comun cu mulți scriitori din Răsărit,
teoria deosebirii dintre teolog și gnostic. Teologul este propovăduitorul, cuvântătorul tainelor
dumnezeiești, care a primit darul cuvântului, al învățăturii, care e totodată și darul
înțelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul cunoștinței, al unirii cu Dumnezeu
și al trăirii acestei uniri.

5
SCURTĂ DESCRIERE A OPERELOR

Doar vitregia istoriei ce a făcut ca din „nenumăratele sale scrieri” să nu se păstreze decât
câteva, ne împiedică să avem o viziune mai sigură şi mai completă a efortului său literar şi
apologetic de definire a învăţăturii doctrinare şi duhovniceşti. Profund cunoscător al vieții
mistico-ascetice este și un admirabil scriitor, printre operele sale fiind: ,,Vedere”, ,, Cuvântul
ascetic-despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească în
100 de capete”, precum și ,,Definitii”, ce sunt în număr de 10.
În ,,Vedere”, text ce prezintă un dialog purtat în vis de autor cu Sfântul Ioan Botezatorul,
despre vederea lui Dumnezeu pe pământ și în viața viitoare.
O altă scriere,pe care Sf. Maxim Mărturisitorul și Sofronie din Ierusalim (sec.VII) o
citează și-l socotesc drept autor și care este tradusă de Parintele Stăniloae sub titlul ,,Cuvântul
ascetic-despre viața morală, despre cunoștința și despre dreapta socoteala duhovnicească în
100 de capete”(capete=cuvântări) ,este o lucrare completă a traiului duhovnicesc dar și un
ghid în explicarea și combaterea învățăturilor greșite.
Scopul vieții duhovnicești este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste, susține
Diadoh, în tratatul ,,Despre perfecțiunea spirituală”. De asemenea ,afirmă că avem ,,chipul lui
Dumnezeu” dar că acesta s-a întinat prin păcatul originar, iar pentru a junge la ,,asemanarea
noastra cu Dumnezeu” trebuie să fim desăvârșiți moral iar dragostea pentru El să fie
nesfârșită. Prin intermediul Botezului ni s-a dat posibilitatea ca chipul nostru să se spele de
întinăciunea păcatului însă pentru a ajunge la asemănare avem o misiune pe acest pamânt: să
ducem o viață fără vicii și plină de iubire către Dumnezeu.
Din ,,Definitii”, ce sunt în număr de 10 pot aduce ca exemplu:
-definiția credinței:cugetare nepatimașă către Dumnezeu,
- definiția răbdării:stăruința neîncetată de a vedea cu ochii înțelegerii pe Cel nevăzut,ca văzut,
-definiția iubirii ca fiind sporirea prieteniei față de cei ce ne ocărăsc.

Sfântul Ierarh Diodoh Episcopul Foticeii este prăznuit anual în data de 29 martie împreună
cu Sfinții Mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, și Chiril diaconul.

6
BIBLIOGRAFIE

MISTICĂ ȘI ASCETICĂ ORTODOXĂ - IOAN GH. SAVIN-Tiparul Tipografiei


Eparhiale;SIBIU,1996
FILOCALIA SFINTELOR NEVOINȚE ALE DESĂVÂRȘIRII - VOL1 - Traduceri din
grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloaia, Editura Humanitas; București,1999
MĂRTURII PATRISTICE DESPRE VIAŢA ŞI OPERA SFÂNTULUI DIADOH AL
FOTICEEI- Protos. Lect. Dr. Vasile Bîrzu;Revista Teologică;2018
WIKIPEDIA

S-ar putea să vă placă și