a a+ Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Pitesti, d. 1 iunie 1946, inchisoarea Jilava) a fost un om politic romén, ofiter de carier’, general, seful sectiel de operatii a Marelui Cartier General al Armatei in Primul Razboi Mondial, atasat militar la Londra si Paris, comandant al Scolii Superioare de Razboi, sef al Marelui Stat Major si Ministru de Razboi, iar din 4 septembrie 1940 pana in 23 august 1944 a fost prim-ministru al Romaniei si Conducator al Statului cu puteri dictatoriale. » Antonescu a decis intrarea Roméniei in al Doilea R&zboi Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Hitler c& teritoriile romanesti pierdute in 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena si Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate Roméniei sub presiunile Germaniei. » A fost demis de la conducerea statului de regele Mihai I prin Actul de la 23 august 1944. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de razboi de Tribunalul Poporului din Bucuresti. La 1 iunie 1946 a fost executat prin impuscare la inchisoarea Jilava.~ Ion Antonescu s-a nascut la 2 lunie 1882, la Pitesti, intr-o familie de militari. Dup’ absolvirea. claselor primare (1890-1894) si a primelor patru clase de liceu (1894-1898), a urmat Scoala fillor de militari Craiova (1898-1902), Scoala militar de infanterie si cavalerie (1902-1904), Scoala speciala de cavalerie Targoviste (1905-1906), Scoala superioard de rézboi Bucuresti (1909-1911), urmata de un stagiu la Marele Stat Major (1911-1912) si de Scoala de observatori aerieni (1912- 1913). Dupd primul rézboi mondial a urmat un stagiu de pregatire la Academia militar’ Saint-Cyr din Franta... + Tat8l s8u, ofiter de carier’, a divortat de mama sa, Lita Baranga, si s-a recésdtorit cu Frieda (nscut& Cuperman sau Kuppermann), evreica (dup’ moartea tatélui generalului Antonescu, care devenise seful statului, ea si-a reluat, demonstrativ si ca frond’, numele Cuperman, rezistand protestelor si insistentelor flulul).{6][sursa nu confirma + Prima sa sotie (1924-1926), Rachel Mendel, a fost o evreicd originara din Franga, cu care s-a Ssitorit cAnd era atasat militar la Londra si cu care @ avut un copil. Antonescu s-a stréiduit s& oculteze aceasté c&s8torie.(necesit’ citare] + in 1928, la varsta de 45 de ani, Antonescu s-a casatorit cu Maria Niculescu (zisd ,Rica”), fiica Anghelinei sia cSpitanului Teodor Niculescu, din Calafat. + Maria Niculescu ere vaduva lui Gheorghe Cimbru (ofiter de politie, decedat in 1919), cu care avusese un fiu (Gheorghe, handicapat post-poliomielit8, decedat in 1944). Dup& moartea lui Cimbru, Maria a plecat la Paris, unde s-a rec&sdtorit, in iulie 1919, cu bijutierul francez-evreu Guillaume Auguste Joseph Pierre Fueller Dupa sapte ani de casnicie, a divortat de Fueller, dar divortul a fost contestat in cadrul unui indelungat si jenant proces de bigamie, inspirat probabil de persoane din anturajul regal . Date biografice| Sublocotenent la Regimentul 1 Rosiori, sa distins in timpul R&scoalei din 1907, c&nd, tn fruntea unul mic detasament care apira intrarea in Galati, far a trage un foc de arma, a convins tSranii rSsculati & nu intre in oras. Pentru aceasta a fost felicitat de inspectorul general al cavaleriei, printul mostenitor Ferdinand. A fost avansat locotenent in 1908, A absolvit Scoala superioara de razboi din Bucuresti (1911-1913) cu gradul de cpitan. in timpul celui de-Al Doilea R&zboi Balcanic a fost sef al biroului operatii al Diviziel 1 Cavalerie. Intre 1 noiembrie 1914 si 1 aprilie 1915 a functionat la Scoala de ofiferi de cavalerie. | A participat la (1916-1918), in functie de sef al statului mafor al generalului (din 1930 maresal) Constantin Prezan, unde a conceput planurile de aparare a Moldovei fat de invazia trupelor germane conduse de feldmaresalul Mackensen in a doua jumatate a anului 1917 (din 1916, cea mai mare parte a teritoriului Romaniei se afla sub ocupatie german8). In acest rizboi, Antonescu si-a cdstigat reputatia de comandant militar priceput si pragmatic, executant meticulos si dur. Duritatea sa i-a adus porecia ,cAinele rosu’, | Pentru contributia la cucerirea Budapestei si infrangerea Armatei Rosii ungare (1919), locotenent- colonelul Ion Antonescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (Decretul Regal nr. 5454 din 31 decembrie 1919).= Antonescu si-a inceput si activitatea politic’ in 1919, cu ocazia Conferintel de Pace de la Paris. A publicat un studiu cu caracter nationalist, intitulat Romani. Origina, trecutul, sacrificille si drepturile lor (Bucuresti, 1919), descris de el ca "foarte sumara si rapid’ examinare a drepturilor ‘n baza carora Romania va trebui sa iasé de la conferinta de pace cu granifele pentru care a s8ngerat si la care a aspirat neintrerupt mai bine de zece secole"[14]. Aceast’ lucrare sustinea vehement pretentiile teritoriale ale RomSniei, asupra intreaii regiuni a Banatului (asa cum fusese promis& Roméniei prin tratatul din august 1916, incheiat cu ocazia intr&rii Romaniei in primul rzboi mondial de partea Antantei), pretentii exprimate de Romania la Conferinta de Pace prin prim-ministrul Ton T.C. Brétianu, Antonescu sustinand c& fn viitor nu era exclus un posibil conflict armat in acest sens [al anexérii Banatului de cStre Romania]. + in martie 1920, noul prim-ministru, generalul Averescu |-a propus pe Antonescu ca atasat militar la Paris. Propunerea a fost respins8 in urma raportului nefavorabil al observatorului militar al Frantei la Bucuresti, generalul Victor Pétin, care il descria drept personalitate negativa, ,extrem de orgolios, sovin si xenofob’. Postul a fost acordat colonelului Sutu, care I-a detinut pana in 1922, cAnd acesta a parasit Franta si postul [-a revenit lui Antonescu, de data aceasta far opozitie + intre 1923 si 1926, Antonescu a fost atasatul militar al Romaniei in Franta, Marea Britanie si Belgia. ~ Generalul Ion Antonescu = Dupé reintoarcerea in Romania a fost numit comandantul Scolli Superioare de R&zbol (1927- 1930), seful Marelui Stat Major al armatei (1933-1934), promovat la 25 decembrie 1937 general de divizie si dupa trei zile numit ministru al ap8rarii in guvernul de 44 de zile al lui Octavian Goga (1937-1938)