CAP. X.

CALCULUL TERMIC AL MOTORULUI CU ARDERE

INTERNĂ

Calculul termic al motoarelor cu ardere internă este necesar determinărilor mărimilor

de stare ale fluidului motor care evolueaza în ciclu, pentru a trasa diagrama indicată. Cu
ajutorul acestui calcul se pot determina alezajul cilindrului, cursa pistonului dar și
performanțele si economicitatea motorului.

X.1 Alegerea parametrilor fundamentali ai calculului termic

În vederea efectuării calculului termic unui motor cu aprindere prin scanteie, avem
deja următorii parametri cunoscuți:

Parametrul Valoarea Unitatea de măsură

𝑃𝑒 88 [kW]
D 82 [mm]
S 75,7 [mm]
n 6300 [rpm]
ε 10,3 -
i 4 -
τ 4 -

unde:
𝑃𝑒 – puterea efectivă a motorului proiectat;
D – alezajul cilindrului pentru motorul proiectat;
S – cursa pistonului pentru motorul proiectat;
n – turația nominală a motorului;
ε – raportul de comprimare;
i – numărul de cilindri;
τ – numărul de timpi ai ciclului motor.

X.2. Calculul parametrilor constructivi și calculul mărimilor de

bază

Cu valorile deja cunoscute pentru dimensiunile fundamentale și parametrii

fundamentali stabiliți anterior, putem calcula cilindreea unitară și cilindreea totală
(litrajul) folosind relațiile (x.1) și (x.2)

𝜋𝐷2
𝑉𝑠 = 𝑆 ∙ 10−6 [dm3 ] (𝒙. 𝟏)
4

Vc = Vs ⋅ ⅈ [dm3 ] (𝒙. 𝟐)
 Astfel, cilindreea unitară și cea totală va fi:

𝜋(82)2
𝑉𝑠 = ∙∙ 75,7 ∙ 10−6 = 0,3997 [dm3 ]
4

𝑉𝐿 = 0,3997 ∙ 4 = 1,5990 [dm3 ]

Volumul camerei de ardere, notat cu 𝑽𝑪 , se determină cu ajutorul relației:

𝑉𝑠
𝑉𝑐 = [dm3 ] (𝒙. 𝟑)
𝜀−1

0,3997
𝑉𝑐 = = 0,0429 [dm3 ]
10,3 − 1

Volumul total al cilindrului, notat cu 𝑽𝒂 , se calculează cu urmaroarea expresie:

𝑉𝑎 = 𝑉𝑐 ∙ ε [dm3 ] (𝒙. 𝟒)

𝑉𝑎 = 0,0429 ∙ 10,3 = 0,4427 [dm3 ]

Viteza medie a pistonului, simbolizată cu 𝒘𝒑 , condiționează solicitările termice și

mecanice precum și uzarea organelor mecanismului motor.
Relația pentru determinarea acesteia este:

𝑆⋅𝑛
𝑊𝑝 = [m/s] (𝒙. 𝟓)
30
75,7 ∙ 6300
𝑊𝑃 = = 15,897 [m/s]
30

Raportul dintre cursă și alezaj, simbolizat cu 𝝍, reprezintă un criteriu de

similitudine geometrică avand un rol foarte important pentru motor din punct de vedere
constructiv și funcțional.
Se calculează cu relatia:

𝑆
𝜓= (𝒙. 𝟔)
𝐷
75,7
𝜓= = 0,923
82

În funcţie de valoarea acestui raport, motoarele cu ardere internă cu piston se

clasifică în:
 ψ < 1, motoare subpătrate (S < D);
 ψ = 1, motoare pătrate (S=D);
2
  ψ > 1, motoare suprapătrate (S > D).

După cum puteam vedea, raportul dintre cursă și alezaj este subunitar, ceea ce
înseamnă că acest motor cu aprindere prin scânteie face parte din categoria motoarelor
subpătrate (𝜓 < 1).
Motoarele cu aprindere prin scânteie sunt de regulă motoare subpătrate, cu 𝜓 =
0,57 … 0,95, pe cand motoarele cu aprindere prin comprimare sunt în general motoare
suprapătrate având 𝜓 = 1,05 … 1,35.

În tabelul următor avem valorile uzuale ale raportului dintre cursă și alezaj, în funcție
de destinația si tipul motorului.

Tipul motorului 𝜓
MAS (autovehicule) 0,6 … 1,0
MAC (rutier, feroviar) 0,9 … 1,2
MAC (naval semirapid și rapid) 0,9 … 1,2
MAC (tractor) 1,1 … 1,3
MAC (naval lent) 1,5 … 2,2

Raza manivelei arborelui cotit, notata cu 𝒓, este jumătate din cursa pistonului.

𝑆
𝑟= [mm] (𝒙. 𝟕)
2

75,7
𝑟= = 37,85 [mm]
2

Raportul dintre raza manivelei si lungimea bielei. În cazul autovehiculelor, acest

raport este 𝛬 = 0,22 ÷ 0,33, astfel putem afla lungimea bielei cu ajutorul formulei:

𝑟
𝛬= (𝒙. 𝟖)
𝐿
𝑟 37,85
𝐿= = = 145,5769 [mm]
𝛬 0,26

3
 X.3. Calculul procesului de admisie a motoarelor în patru timpi

Ciclurile cvasiideale sunt cicluri teoretice corectate în care sunt valabile următoarele
ipoteze: • agentul motor este un amestec compus din fluid proaspăt şi din gaze de ardere
rămase în cilindri de la ciclul precedent.
• fluidul proaspăt se încălzeşte în contact cu pereţii sistemului de admisie şi ai
cilindrului.
• evacuarea şi admisia se desfăşoară, la presiuni diferite constante; singura variaţie de
presiune considerată se referă la trecerea de la presiunea de evacuare la cea de admisie.
• comprimarea şi destinderea sunt evoluţii politropice cu exponent constant.
• arderea se consideră că se desfăşoară după evoluţii simple: izocore, izobare şi
izoterme; în timpul arderii, se ia în considerare schimbul de căldură cu pereţii camerei de
ardere, precum şi variaţia căldurii specifice cu temperatura. Calculul ciclului cvasiideal
asigură trasarea acestuia în coordonate p–V, precum şi determinarea presiunii medii
corespunzătoare, denumită presiune medie indicată, pi. În fig. X se prezintă ciclurile
cvasiideale pentru motoare în patru timpi şi anume MAC cu ardere mixtă (a) şi MAS (b).

a) b)

Fig. X.Y. Ciclurile cvasiideale ale motorului cu ardere mixtă (a) şi motorului cu ardere izocoră (b).

Diagrama indicată a ciclului real se obţine corectându-se ciclul cvasiideal, prin

rotunjirea diagramei în părţile sugerate în figuri prin haşurare (fig. x a, b).
Ciclul MAC se aproximează prin ciclul cvasiideal cu ardere mixtă, care reprezintă
prototipul ciclului motorului cu aprindere prin comprimare rapid, iar cel pentru MAS, prin
ciclul cu ardere izocoră, care constituie modelul ciclului motorului cu aprindere prin scânteie.
Reamintim că diferenţa între gazele cvasireale şi reale este stabilită prin modul de variaţie a
căldurii specifice în funcţie de temperatură.
La MAS, în afară de rotunjirea diagramei, datorită faptului că arderea reală nu este
izocoră, corectarea trebuie să ţină seama de reducerea corespunzătoare a presiunii maxime
care, în situaţia 4 reală, reprezintă cca. 0,85 … 0,92 din valoarea presiunii maxime teoretice
pz, atinsă în punctul z din diagramă.

4
 În timpul procesului de admisie, se deschide supapa de admisie, iar în timp ce pistonul
se deplasează înspre punctul mort exterior (PME), în cilindru este absorbit amestecul de
vapori de combustibil și aer datorită depresiunii formate.

Ipoteze de calcul. În cadrul acestui model se utilizează următoarele două ipoteze de

bază:
- Fluidul proaspăt și gazele reziduale sunt considerate gaze ideale;
- După intrarea în cilindru, energia cinetică a încărcăturii proaspete se tranformă în
totalitate în căldură.

Condițiile inițiale de stare. Presiunea și temperatura fluidului proaspăt la intrarea în

motor, în cazul admisiei normale sunt presiunea și temperatura mediului ambiant 𝑝0 și 𝑇0 ,
care conform standardelor au valorile:

𝑝0 = 0,1 [𝑀𝑃𝑎]

𝑇0 = 293 [𝐾]

Presiunea gazelor reziduale, 𝒑𝒓 . Presiunea acestor gaze se consideră că este egală cu

presiunea medie din colectorul de evacuale. Valorile se pot adopta din recomandările
următoare:

- 𝑝𝑟 = (1,20 … 1,25)𝑝0 la MAS;

- 𝑝𝑟 = (1,05 … 1,15)𝑝0 la MAC rapide.

𝑝𝑟 = 1,22 ∙ 0,1 = 0,122 [MPa]

Temperatura gazelor reziduale, 𝑻𝒓 , variază în funcţie de tipul motorului, de raportul

de comprimare şi de coeficientul de exces de aer. Valorile uzuale ale temperaturii, 𝑇𝑟 se pot
aprecia între următoarele limite:

- 𝑇𝑟 = 900 … 1100 [𝐾] la MAS;

- 𝑇𝑟 = 600 … 900 [𝐾] la MAC.

𝑇𝑟 = 1000 [K]

Coeficientul gazelor reziduale, 𝛄𝒓 , se adopta conform:

- γ𝑟 = 0,04 … 0,10 la MAS cu gaze, cu carburator sau injecție;

- γ𝑟 = 0,02 … 0,05 la MAC nesupraalimentat;
- γ𝑟 = 0,00 … 0,03 la MAC supraalimentat.

γ𝑟 = 0,06

Creșterea de temperatură a fluidului proaspăt, ∆𝑻. Fluidul proapăt se incălzește în

contact cu pereții sistemului de admisie și al cilindrului precum și datorită gazelor reziduale.
Creșterea de temperatură depinde în principal de viteza fluidului proaspăt, de durata admisiei,
de temperatura pereților și a fluidului proaspăt. Valorile acestuia, se pot adopta din
recomandările următoare:

5
 - ∆𝑇 = 0 … 20 [˚𝐶] la MAS;
- ∆𝑇 = 0 … 20 [˚𝐶] la MAC;

∆𝑇 = 10 [˚C]

Presiunea din cilindru la sfârșitul cursei de admisie, 𝐩𝒂 , se poate exprima prin:

p𝑎 = p0 − ∆p𝑎 (𝒙. 𝟗)

Valorile lui ∆p𝑎 și p𝑎 pentru motoarele în patru timpi se pot adopta uzual și în mod
direct, situâandu-se între limitele:

- ∆p𝑎 = (0,05 … 0,20)p0 la MAS cu injecție de benzină;

- ∆p𝑎 = (0,03 … 0,18)p0 la MAC.

∆p𝑎 = 0,1 ∙ 0,1 = 0,01 [MPa]

Asfel, presiunea din clindru la sfârșitul cursei de admisie va fi:

p𝑎 = 0,1 − 0,01 = 0,09 [MPa]

Temperatura la sfârşitul cursei de admisie, 𝐓𝒂 , se poate determina din relația

bilanțului termic aplicat fluidului proaspăt înainte și după amestecarea cu gazele arse. Dacă
se consideră că amestecarea se produce la presiune constantă, iar capacitatea calorică specifică
a amestecului este egală cu a fluidului proaspăt, temperatura T𝑎 se calculează cu relația:

𝑇0 + ∆𝑇 + ξγ𝑟 T𝑟
T𝑎 = (𝒙. 𝟏𝟎)
1 + γ𝑟

La motoarele cu formarea exterioară a mestecului ξ = 1, valoarea care se poate utiliza,

cu aproximație, și la celelalte motoare.
În funcție de tipul motorului, temperatura de la sfârșitul admisiei poate fi:

- T𝑎 = 320 … 370 [𝐾] pentru MAS

- T𝑎 = 310 … 350 [𝐾] pentru MAC

293 [K] + 10[˚C] + 1 ∙ 0,06 ∙ 1000[K]

Ta = = 342,4528 [K]
1 + 0,06

Gradul de umplere, 𝛈𝒗 , denumit și randament al umplerii, coeficient de umplere, sau

chiar randament volumetric este definit prin raportul dintre cantitatea (masică, gravifică,
molară, volumică) de fluid praospăt reținută în cilindru la sfârșitul admisiei și cantitatea
posibilă de a fi introdusă în cilindreea V𝑠 , în condițiile de presiune și temperatură de la intrarea
în motor, adică fără pierderi.

𝑝𝑎 𝑇0 𝜀 1
𝜂𝑣 = ∙ ∙ ∙ (𝒙. 𝟏𝟏)
𝑝0 𝑇𝑎 𝜀 − 1 1 − 𝜑𝑝𝑢 + 𝛾𝑟
6
în care 𝜑𝑝𝑢 reprezintă gradul de postumplere sau raportul dintre numărul de kmoli de fluid
proaspăt care pătrunde în cilindru dupa PME (după terminarea cursei de admisie) și numărul
total de kmoli de fluid proaspăt reținut în cilindru.
Pentru motoarele în patru timp, la sarcini ridicate 𝜑𝑝𝑢 = 0.08 … 0,25, valorile fiind
dependente de turație și de perfecțiunea umplerii.

0,09 293 10,3 1

η𝑣 = ∙ ∙ ∙ = 0,8605
0,1 342,4528 10,3 − 1 1 − 0,15 + 0,06

Valorile uzuale pentru η𝑣 la motoarele de automobile și tractoare, la sarcină plină sunt:

- η𝑣 = 0,70 … 0,90 la MAS cu carburator sau injecție;

- η𝑣 = 0,80 … 0,94 la MAC nesupraalimentate;
- η𝑣 = 0,80 … 0,97 la MAC supraalimentate.

X.4. Calculul procesului de comprimare

Presiunea și temperatura la sfârșitul comprimării se pot calcula, aproximând

comprimarea cu o evoluție politropică cu exponent constant 𝑚𝑐 :

𝑝𝑐 = 𝑝𝑎 𝜀 𝑚𝑐 [MPa] (𝒙. 𝟏𝟐)

𝑇𝑎 𝑝𝑐
𝑇𝑐 = 𝑇𝑎 𝜀 𝑚𝑐 −1 = [K] (𝒙. 𝟏𝟑)
𝜀𝑝𝑎
În funcție de tipul motorului aceste valori se pot situa între următoarele limite:
- p𝑐 = 0,9 … 2,0 [𝑀𝑃𝑎] la MAS;
- p𝑐 = 3,5 … 5,5 [𝑀𝑃𝑎] la MAC nesupraalimentat;
- p𝑐 = 5,0 … 10,0 [𝑀𝑃𝑎] la MAC supraalimentat;

Valorile exponentului politropic mediu depind de schimbul de căldură dintre fluidul

motor și pereții cilindrului. Dintre toți factorii de influență, ponderea principală o are turația;
la creșterea turației, 𝑚𝑐 are o creștere importantă. Motoarele răcite cu lichid au un regim termic
mai redus decât cele răcite cu aer și, ca urmare, au valori pentru 𝑚𝑐 mai mici.
În urma prelucrării unui număr însemnat de date experimentale, literatura indică pentru
exponentul mediu politropic următoarele valori:
𝑚𝑐 = 1,28 … 1,38 la MAS.
Determinarea exponentului mediu 𝑚𝑐 se va face pe baza pe baza exponentului adiabatic
de comprimare 𝑛𝑐 . Valorile lui 𝑛𝑐 se determină, din nomograma din fig. X. Exponentul 𝑚𝑐 se
apreciază pe baza aproximaţiilor următoare:

7
 - 𝑚𝑐 = 𝑛 𝑐 − (0,00. . .0,04))la MAS;
- 𝑚𝑐 = 𝑛 𝑐 − (0,02. . .0,04))la MAC nesupraalimentate;

Fig. X.Y. Nomogramă pentru determinarea exponentului adiabatic de comprimare.

Conform nomogramei, luând în considerare raportul de comprimare și curba

temperaturii la sfârşitul cursei de admisie, exponentul adiabatic de comprimare 𝑛 𝑐 va rezulta:
𝑛 𝑐 = 1,3748
Cunoscându-se acest exponent adiabatic de comprimare, putem calcula exponentul
politropic mediu:
𝑚𝑐 = 1,37 − 0,04 = 1,3348

8
 Astfel, presiunea și temperatura la sfârșitul cursei de comprimare vor rezulta:

𝑝𝑐 = 0,09 ∙ 10,31,35 = 2,02 [MPa]

342,45 ∙ 2,02
𝑇𝑐 = 342,45 ∙ 10,31,33−1 = = 747,65 [K]
10,3 ∙ 0,09

X.5. Calculul arderii

Ipoteze de calcul:

- căldurile specifice depind numai de temperatură;

- arderea se desfășoară după evoluții simple: izocor pentru MAC-uri lente, respectiv
izocor și izobar, adică mixt, pentru MAC-uri rapide;
- compoziția fluidului motor la sfârșitul arderii depinde de coeficientul excesului de
aer, pentru λ ≥ 1, produsele arderii sunt CO2 , H2 O, O2 și N2 , iar pentru λ < 1,
CO2 , CO, H2 O, H2 și N2 ;
- gazele reziduale au compoziţia produselor de la sfârşitul arderii;
- căldura dezvoltată prin ardere este egală cu căldura de reacţie chimică la presiunea
şi temperatura mediului înconjurător, degajată până la formarea produselor de
ardere, neglijându-se variaţia căldurii cu temperatura;
- variaţia energiei interne a fluidului motor şi efectuarea lucrului mecanic exterior în
timpul arderii sunt efectul căldurii utile măsurate prin coeficientul de utilizare a
căldurii ξ𝑧 , care ţine seama de căldura degajată prin ardere până în punctul d şi de
pierderile de căldură aferente.

Aerul necesar arderii. Combustibilii lichizi au următoarea compoziție elementară:

𝑐 + ℎ + 𝑜 + 𝑠 = 1 [kg] (𝒙. 𝟏𝟒)

în care: 𝑐, ℎ, 𝑜, 𝑠 sunt participațiile masice de carbon, hidrogen, oxigen, sulf, etc.

Cantitatea de aer teoretică necesară arderii sau cantitatea minimă de aer necesară arderii
complete, ţinând seama de proporţia volumică de oxigen în aer (21%), este:
1 𝑐 ℎ 𝑜
𝐿𝑚𝑖𝑛 = ( + − ) [kmol aer/kg comb] (𝒙. 𝟏𝟓)
0,21 12 4 32

Combustibil Compoziţia Omin Lmin Hi [kJ/kg]

c h o [kmol/kg] [kmol/kg] experimental calculat
Benzină 0,854 0,142 0,004 0,1065 0,5073 43529 43500
Petrol 0,860 0,137 0,003 0,1058 0,5038 43111 42207
Motorină 0,857 0,133 0,010 0,1043 0,4966 41855 42667
Păcură 0,860 0,120 0,020 0,1010 0,4809 41855 41269
Tabelul X.Y. Caracteristici ale combustibililor petrolieri

9
 Asfel, cantitatea de aer teoretică necesară arderii complete va fi:

1 0,854 0,142 0,004

𝐿𝑚𝑖𝑛 = ( + − ) = 0,5073 [kmol aer/kg comb]
0,21 12 4 32

Cantitatea reală de aer, disponibilă pentru arderea unui kg de combustibil va fi:

L = λLmin [kmol aer/kg comb] (𝒙. 𝟏𝟔)

λ = 0,96

L = 0,96 ∙ 0,5073 = 0,4870 [kmol aer/kg comb]

Numărul de kmoli de substanță inițială care participă la reacția chimică este:

𝑣𝑖 = λLmin + 𝑣𝑐 [kmol/kg comb] (𝒙. 𝟏𝟕)

unde:
1
vc = [kmol/kg comb] − numărul de kmolⅈ de combustⅈbⅈl pentru 1 kg combustⅈbⅈl;
Mc
𝑀𝑐 [kg/kmol] − masa moleculară a combustⅈbⅈluluⅈ.
Valori medii recomandate pentru 𝑀𝑐 , în funcție de tipul motorului sunt:
- 𝑀𝑐 = 110 … 120 [kg/kmol]……………………………………………….. – MAS
- 𝑀𝑐 = 180 … 200 [kg/kmol]………………………………………………. – MAC
Asfel, numărul de kmoli de combustibil pentru 1 kg de combustibil va fi:
𝑀𝑐 = 115 [kg/kmol]
1
vc = = 0.008695652 [kmol/kg comb]
115

Numărul de kmoli de substanță inițiala va rezulta:

𝑣𝑖 = 0,96 ∙ 0,5073 + 0.008695652 = 0.49574327 [kmol/kg comb]

Produsele arderii. Cantitățile lor se stabilesc din ecuația chimică de ardere, pentru
arderea incompletă a combustibililor lichizi cu λ < 1:

𝑐 1−λ
𝑣𝐶𝑂2 = −2 0,21Lmin [kmol/kg comb]
12 1+𝜃
1−λ
𝑣𝐶𝑂 = 2 0,21Lmin [kmol/kg comb] (𝒙. 𝟏𝟖)
1+𝜃
ℎ 1−λ
𝑣𝐻2 𝑂 = − 2𝜃 0,21Lmin [kmol/kg comb]
2 1+𝜃

10
 1−λ
𝑣𝐻2 = 2𝜃 0,21Lmin [kmol/kg comb]
1+𝜃

vN2 = 0,79λLmin [kmol/kg comb]

𝑣𝐻2
în care: 𝜃 = , la benzen, θ = 0,30.
𝑣𝐶𝑂

Va rezulta:

0,854 1 − 0,96
𝑣𝐶𝑂2 = −2∙ ∙ 0,21 ∙ 0,5073 = 0.064610256 [kmol/kg comb]
12 1 + 0,30

1 − 0,96
𝑣𝐶𝑂 = 2 ∙ ∙ 0,21 ∙ 0,5073 = 0.00655641 [kmol/kg comb]
1 + 0,30

0,142 1 − 0,96
𝑣𝐻2 𝑂 = − (2 ∙ 0,30) ∙ ∙ 0,21 ∙ 0,5073 = 0.069033077[kmol/kg comb]
2 1 + 0,30

1 − 0,96
𝑣𝐻2 = (2 ∙ 0,30) ∙ ∙ 0,21 ∙ 0,5073 = 0.001966923[kmol/kg comb]
1 + 0,30

𝑣𝑁2 = 0,79 ∙ 0,96 ∙ 0,5073 = 0.384767619 [kmol/kg comb]

Numărul total de kmoli de produse de ardere:

𝑐 ℎ
𝜈𝑝𝑎 = 𝑣𝐶𝑂2 + 𝑣𝐶𝑂 + 𝑣𝐻2 𝑂 + 𝑣𝐻2 + 𝑣𝑁2 = + + 0,79 𝜆Lmin = 0.5269 [kmol/kg comb]
12 2

Variația molară. Variația numărului de kmoli în urma arderii este:

Δv = 𝑣𝑝𝑎 − vi [kmol/kg comb] (𝐱. 𝟏𝟖)

în care:

„pa” – reprezintă produsele de ardere;

„i” – reprezintă substanțele inițiale.

Δv = 0.5269 − 0.4957 = 0.0311 [kmol/kg comb]

Coeficientul chimic de variație molară este exprimat prin raportul 𝜇𝑐 = 𝑣𝑝𝑎 /𝑣𝑖 și are
urmatoarele forme:

- pentru 𝜆 ≥ 1,
ℎ 0
𝜆Lmin + 4 + 32
𝜇𝑐 = (𝐱. 𝟏𝟗)
𝜆Lmin + vc

11
 - pentru 𝜆 ≤ 1,

ℎ 0
0,21 ∙ (3,76𝜆 + 1) ∙ Lmin + 4 + 32
𝜇𝑐 = (𝐱. 𝟐𝟎)
𝜆Lmin + vc

În cazul nostru vom folosi formula (x.20), coeficientul chimic de variație molară
rezultând:

0,142 0,004
0,21 ∙ (3,76 ∙ 0,96 + 1) ∙ 0,5073 + 4 + 32
𝜇𝑐 = = 1.0625
0,96 ∙ 0,5073 + 0.0086

Dacă se iau in considerare gazele reziduale, coeficientul total al variației molare devine:

(𝜈𝑝𝑎 + 𝜈𝑟 ) (𝜇𝑐 + γ𝑟 )
𝜇𝑡 = = (𝐱. 𝟐𝟏)
(𝜈𝑖 + 𝜈𝑟 ) (1 + γ𝑟 )

(1.0625 + 0,06)
𝜇𝑡 = = 1,0589
(1 + 0,06)

Valorile lui diferă foarte puțin fața de 𝜇𝑐 și se situează între limitele următoare:

- MAS........................................................................................................1,02 – 1,12
- MAC........................................................................................................1,01 – 1,06

12