Eseu despre viata adolescentului mediocru

Viața adolescentului de 15 ani este dominată, la această vârstă, de școală. Este elev
in primul an de liceu, nu la cel mai bun din orașul lui, dar nici la cel mai slab si
învață, nu tocind pentru ca nu il plictisește, dar invată din greseli: note mici si din
reprosurile parintilor.
Adolescentul din prezent are o rutină dezordonată. De obicei, mănâncă în
oraș, la restaurante fast-food pentru că îi este accesibil. Seara, intră pe Discord cu
prietenii, si se delecteaza cu cel mai recent joc video sau petrece timp pe retelele de
socializare care il influenteaza in fiecare zi. Prezenta lui on-line se vede si in
muzica pe care o asculta care ori este noua melodie trap despre bogătii materiale,
ori este muzica de pe vremea parintilor lui, adolescentul plângând-se ca s-a nascut
in generatia gresita.
Tânărul viseaza mereu. Viseaza la un viitor perfect, in care poate obtine tot
ce isi doreste: bani, faima, inteligentă. Este nemultumit de propria infațisare pentru
ca nu arata destul de matur, este diferit de ceilalti, iar din dorinta de a-si gasi mereu
locul, detestă la colegii lui pentru că au mai multi urmaritori pe Instagram si mai
multe like-uri pe TikTok. Nici cu adultii nu se intelege prea bine pentru ca il impun
limite cu care nu este de acord: nu vrea sa practice religia pe care o practica ei, nu
crede in asa ceva, vrea sa stea afara pana tarziu, e mult mai distractiv si vrea sa fie
lasat in pace.
Adolescentul ar aprecia mult libertatea absoluta de pe o insula pustie,
liberate pe care nu i-o poate imprumuta nici un adult. Nu si-ar lua cu el celularul,
nu are semnal, dar poate si-ar lua o carte cu speranta naiva ca in sfarsit va citi ceva
cum nu are alta optiune.