FORME FARMACEUTICE STERILE

Produsele sterile sunt forme farmaceutice dozate de agenti terapeutici,lipsite de

microorganisme viabile(sub forma vegetativa sau sporulata).
In principal acestea includ :
 forme farmaceutice parenterale(injectabile si perfuzabile);
 formele farmaceutice oftalmice si preparate pentru irigarea organelor;
 formele farmaceutice aplicate pe plagi deschise,arsuri,pielea sugarilor ;
 formele farmaceutice pentru care conservarea nu se poate realiza decat in
absenta microorganismelor(antibiotice si produse opoterapice).
Sterilizarea este operatia prin care toate microorganismele vii ,sub forma vegetativa si
sporulata ,sunt omorate sau indepartate de pe un obiect sau produs(FRX).
Formele farmaceutice sterile sunt preparate printr-o metoda care asigura sterilitatea si evita
prezenta de contaminanti,pirogene,cat si dezvoltarea de microorganisme numita metoda
aseptica.
Asepsia (lb.greaca a=fara si sepsis=infectie)reprezinta un ansamblu de masuri utilizate
pentru a impiedica aportul exogen de microorganisme sau virusi intr-un organism viu,mediu
inert (material sau mediu de cultura),preparat medicamentos.Ea se realizeaza printr-o serie de
metode fizice si chimice ,cat si printr-o serie de precautii ,prin care se evita patrunderea
microorganismelor.
Conditiile speciale de fabricare sunt realizate,atat in industria farmaceutica cat si in
laboratoarele de solutii sterile,prin prepararea in spatii de productie special amenajate-zone
steriele(boxe sau blocuri sterile).
Asepsia se completeaza cu antisepsia (lb.greaca anti=contra si sepsis=infectie),metoda prin
care se urmareste distrugerea germenilor patogeni(microbieni,fungici,virali)cu ajutorul unor
substante chimice(substante antiseptice)sau agenti fizici.
Succesul operatiei de sterilizare depinde de natura microorganismelor ,de rezistenta lor la
agentii de sterilizare.
Materialul de sterilizat este supus unor operatii preliminare
de:curatire,uscare,lustruire.Medicamentele sterile pot fi sterilizate in recipientele de
conditionare definitiva,fie preparate aseptic si repartizate in recipiente in prealabil sterilizate.
Sterilitatea este o conditie obligatorie pentru toate medicamentele parenterale,materialul care
serveste la administrarea lor cat si pentru medicamentele oftalmice ,instrumentarul si
materialul medico-chirurgical,pansamente,fire de ligatura,proteze interne,in plus pentru
preparate foarte diverse ca:medicamente care se aplica pe pielea sugarilor,rani, arsuri,la fel si
formele farmaceutice pentru care conservarea nu se poate realiza decat in absenta
microorganismelor(antibiotice si preparate opoterapice).De asemenea materialul utilizat
pentru conditionarea aseptica trebuie sa fie steril.

METODE DE STERILIZARE UTILIZATE IN PRACTICA PARMACEUTICA

Metodele de sterilizare se aleg in functie de proprietatile fizico-chimice ale

produselor,pentru evitarea eventualelor modificari in calitatea acestora.
In FRX sunt oficializate urmatoarele metode de sterilizare:
 sterilizarea cu vapori de apa sub presiune;
 sterilizarea prin caldura uscata;
 sterilizarea prin filtrare;
 sterilizarea cu gaz.
Procedeele de sterilizre utilizate in practica farmaceutica ,se pot imparti in urmatoarele
grupe mari:
 A. Metode fizice ,se impart in:
1. Metode termice

a. Flambarea este cel mai simplu mijloc de sterilizare prin caldura si consta in
trecerea de mai multe ori prin flacara unui bec de gaz sau a unei lampi de alcool a obiectelor
de metal,portelan folosite imediat.Obiectele din sticla nu se sterilizeaza prin acest procedeu,cu
exceptia gatului flacoanelor
In farmacie acest procedeu se aplica la sterilizarea
linguritelor,spatulelor ,mojarelor,capsulelor.Pentru sterilizarea mojarelor si capsulelor, ele se
umecteaza pe toata suprafata interna cu un tampon de vata imbibat in alcool,dupa care
alcoolul se aprinde,fiind necesara o ardere a alcoolului de 4 minute.
Flambarea are ca principiu deshidratarea ,urmata de carbonizarea
microorganismelor.Procedeul este mai putin utilizat astazi si trebuie abandonat daca
instrumentarul nu se incalzeste la rosu.
Dezavantajele flambarii constau in faptul ca sterilizeaza numai suprafetele care vin in contact
cu flacara,iar microorganismele carbonizate ,ramase pe ustensile pot impurifica preparatele cu
substante pirogene.
b. Sterilizarea prin caldura uscata(cu aer cald).Acest procedeu este oficializat
de FRX si utilizeaza ca agent sterilizant oxigenul din aer,adus la o temperatura crescuta ,care
provoaca denaturarea proteinelor bacteriene prin oxidare.Sterilizarea se efectueaza la o
temperatura crescuta (140-180°) iar timpul de sterilizare necesar depinde de materialul supus
sterilizarii,volumul recipientelor etc.
Sterilizarea se efectueaza in etuve,cuptoare Pasteur sau sterilizatoare Pupinel(cuptor cu
microunde),care sunt incalzite electric si izolate termic pentru a asigura o temperatura
constanta.
Sterilizarea cu aer cald se aplica materialelor termorezistente(sticla,obiecte
metalice,portelan,fiole goale)uleiuri vegetale,vaselina,ceara,glicerol,pulberi
termorezistente(clorura de sodiu) si se efectueaza :30 minute la temperatura de 180°C,1 ora la
170°C,3 ore la 160°C.
Acest tip de sterilizare prezinta urmatoarele incoveniente:
-repartizarea neuniforma a caldurii,chiar in cazul unui sistem de ventilatie;
-proprietatile izolante ale aerului provoaca decalaje intre temperatura afisata
si temperatura din interiorul incarcaturii;
-oxidarea obiectelor metalice(exceptie inox);
-nu permite sterilizarea unor lichide,textile,pansamente,comprese;
-pe langa faptul ca necesita temperaturi ridicate are neajunsul ca dureaza
prea mult pana ce materialul atinge temperatura de sterilizare.
Etuva se foloseste pentru sterilizarea cu aer cald.Materialul supus sterilizarii se introduce in
etuva neincalzita in prealabil.Timpul necesar atingerii temperaturii de sterilizat in interiorul
etuvei (sau interiorul materialului)este dependent de particularitatile si marimea etuvei,natura
materialului supus sterilizarii,volumul flacoanelor.
Temperatura de sterilizare este socotita in momentul in care s-a atins temperatura ceruta.
Pentru a evita contaminarea materialului la manipularile ulterioare trebuie respectate
urmatoarele masuri:
-orificiile pipetelor,flacoanelor vor fi prevazute cu dopuri de vata sau dopuri
de vata infasurate in tifon;
-pipetele se ambaleaza individual in hartie pergaminata pentru a proteja
varful;
-mojarele se impacheteza in hartie si se leaga cu sfoara;
-transvazarea lichidelor sterilizate se va face in conditii aseptice;
 -pulberile medicamentose se aseaza in straturi,in recipiente cu fundul lat
si diametrul mare(cutii Petri)care se vor impacheta in hartie deoarece capacul nu asigura
inchiderea etansa.
c. Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune,este un procedeu oficializat
de FRX .Mecanismul de actiune consta in alterarea microorganismelor prin coagularea
proteinelor,germenilor microbieni datorita actiunii a trei factori:fortei de penetratie, a
umiditatii,temperaturii,ca urmare a presiunii la care sunt supusi vaporii de apa.Sterilizarea se
realizeaza la autoclav ,fiind metoda cea mai sigura si cea mai folosita dintre toate procedeele
de sterilizare.Se realizeaza la 120-125°C timp de 15-30 minute(15 minute la
121°C).Procedeul este eficace in primul rand datorita actiunii vaporilor de apa sub
presiune,temperatura in sine avand rol secundar,de aceea produsele supuse sterilizarii trebuie
sa se gaseasca sub actiunea directa a vaporilor de apa.
Acest tip de sterilizare se aplica solutiilor si suspensiile apoase termostabile,solutiilor
uleioase,instrumente si obiecte din cauciuc,materiale plastice
termorezistente,vata,pansament,materiale textile,sticla.
d. Sterilizare prin incalzire repetata=tindalizarea =sterilizarea fractionata=
discontinua este o metoda descrisa de Tyndal in 1850,care are la baza principiul osmozei,prin
care sunt distruse formele vegetative.Operatia se efectueaza in trei perioade de incalzire
succesive separate de intervale de 24 ore.Actiunea unei temperaturi de 60-70°C,timp de
30minute-1 ora-3 ore distruge numai microorganismele,in timpul intervalelor libere sporii
germineaza si trec in forme vegetative care vor fi distruse in timpul incalzirii urmatoare.
Sterilizarea are loc la autoclav cu robinetul deschis.Procedeul este putin eficient ,rezervat
exclusiv pentru produsele foarte sensibile la caldura;el se asociaza cu procedeul de sterilizare
chimica(conservanti) si metoda aseptica sau filtrarea prin materiale poroase.
e. Sterilizarea prin incalzire la 100°C,timp de 60 de minute
Metoda este numita si sterilizarea in vapori fluenti sau destinsi si se efectueaza prin
mentinerea recipientelor cu solutie injectabila la autoclav,cu robinetul deschis,la 100°C,timp
de 60 minute,astfel incat vaporii de apa sunt saturati,la presiunea atmosferica.Procedeul se
aplica pentru solutiile injecatbile in cantitati mai mari de 5ml,pentru care FRX interzice
adaugarea de conservanti antimicrobieni.Se asociaza cu metoda aseptica si este putin folosita.
2. Metode netermice
a. Sterilizarea prin filtrare oficializata de FRX=filtrarea
sterilizanta este un procedeu de sterilizare care se aplica numai solutiilor apoase si este
neaplicabil pentru suspensii si emulsii.
Filtrarea sterilizanta reprezinta o metoda de eliminare a germenilor microbieni prin
trecerea lichidului printr-un material poros,sub influenta unei diferente de presiune.Spre
deosebire de alte metode de sterilizare,microorganismele sunt numai indepartate,nu si
distruse,fapt pentru care diametrul eficace al porilor trebuie sa fie de 0,22µm pentru a retine
formele vegetative si sporii.Datorita dimesiunilor reduse ale porilor filtrarea se face in ritm
lent ,de aceea trebuie executata in vid si sub presiune.Trebuie avut in vedere ca sub actiunea
presiunii sau a vidului,microorganismele pot strabate porii filtrului,mai ales cand se filtreaza
cantitati mari de lichide.De asemenea si toxinele pot trece in solutie,de aceea filtrarea se
asociaza obisnuit cu adaos de substante bactericide,realizandu-se o sterilizare mai sigura.
Filtrarea sterilizanta se efectueaza prin:
 filtre bacteriologice sterile confectionate din derivati de celuloza,
material plastic;
 membrane filtrante sterile confectionate din polimeri sintetici sau
esteri ai celulozei
Conditii pentru filtrarea sterilizanta:
-dupa traversarea filtrului,solutia trebuie colectata si repartizata aseptic,iar
pe eticheta recipientului se va nota “sterilizat prin filtrare”;
-materialul filtrant si recipientele de conditionare primara trebuie sa
fie sterilizate in prealabil;
-trebuie sa se plece de la o solutie cat mai saraca posibil in germeni
(se prepara aseptic);
-se va asigura un debit de filtrare regulat;
-se vor lua o serie de precautii pentru a se asigura ca proprietatile sterilizante
ale filtratului sunt mentinute pe tot timpul utilizarii lui.
Filtrarea sterilizanta se efectueaza in conditii aseptice cu ustensile,recipiente si solventi
in prealabili sterilizati.
b. Sterilizarea cu radiatii ultraviolete –sunt radiatii optice,
electromagnetice,au o putere bactericida mare,dar penetratie foarte mica realizand o sterilizare
directa de suprafata.
Acest tip de sterilizare se foloseste pentru sterilizarea aerului din zone sterile:bloc,boxe
sterile,sali de operatie,incaperi cu distilatoare.In practica se folosesc lampi cu ultraviolete ,cu
vapori de mercur.
c. Sterilizarea prin ultrasunete
Ultrasunetele sunt vibratii sonore.Efectul lor asupra virusilor si microorganismelor
este mecanic,ele distrug membrana celulara,coaguleaza si disperseaza continutul intracelular
si prin agitarea continutului protoplasmatic produc denaturarea starii coloidale
normale,distrugand astfel celula bacteriana.
Dezavantajul acestei metode consta in impurificarea medicamentului prin continutul celular al
microorganismelor,care este eliberat in solutie(are o aplicabilitate redusa).
d. Sterilizarea cu radiatii ionizate (radiatii alfa si beta negative de
cobalt,cesiu)-se utilizeaza radiatiile puternic ionizate,care poseda proprietatea de a smulge
electronii atomilor.Actiunea bactericida a radiatiilor ionizate a fost pusa in evidenta de Minck
in 1896,iar in 1939-1945 radiatiile ionizate au fost folosite pentru sterilizarea materialului
medico-chirurgical,materiale termosensibile(articole de pansament,truse de perfuzii,seringi
din material plastic,rinichi artificial) si unele antibiotice,vitamine ,hormoni,extracte vegetale
sub forma de pulberi.
B. Metode chimice
1. Sterilizarea prin adaugare de conservanti antimicrobieni(sterilizarea
cu substante chimice)
Procedeul consta in adaugarea in medicamentul injectabil,substante cu proprietati
bactericide sau bacteriostatice,care distrug,impiedica inmultirea sau reduc vitalitatea
microorganismelor.
Sterilizarea chimica se aplica mai ales in vederea asigurarii conservarii sterile a
medicamentelor preparate aseptic.
Actiunea bactericida a unei substante depinde de natura si structura ei chimica,de mediul
in care se gaseste si de rezistenta microorganismelor.Substantele antiseptice se mai
numesc si substante conservante(impiedica degradarea medicamentului)sau substante
dezinfectante(pentru distrugerea microorganismelor).
Exemple:
 Fenolul in concentratie de 0,5-1%,este folosit ca substanta antiseptica,
se adauga serurilor,vaccinurilor si preparatelor opoterapice;
 Metacrezolul se poate folosi in locul fenolului in proportie de 0,3%,avand
actiune antiseptica mai pronuntata si mai putin nociva asupra organismului;
 Esterii acidului parahidroxibenzoic,nipaginul si nipasolul in proportie
de 0,1-2% sunt bacteriostatici.
 Actiunea antiseptica a diferitelor substante creste la inceput in raport cu concentratia ,ca apoi
sa ramana stationara.Fenolul face exceptie,fiind mai activ in concentratie mai mica decat in
concentratie mai mare.
Antisepticele actioneaza in conditii optime in solutii apoase.In alcool,uleiuri,solventi
anhidri,microbii nu se imbiba cu apa si antisepticul nu poate patrunde in interiorul celulei,asa
se explica de ce alcoolul de 50-60° are actiune antiseptica mai mare decat cel de 96°.
Sunt o serie de factori care duc la aplicarea limitata a acestui procedeu:
-rezistenta germenilor depinde de specia bacteriana si nu este aceeasi pentru formele
vegetative si spori;
-eficacitatea este in functie de durata de contact si de mai multi factori fizico-chimici,cum
ar fi ph-ul ,presiunea osmotica, si potentialul oxidoreducator greu de realizat ;
-dupa contactul prelungit cu solutiile putin concentrate,germenii pot deveni rezistenti;
-pentru atingerea unei doze active fata de germeni,trebuie sa se administreze adeseori o
doza toxica pentru organism;
-solutiile antiseptice concentrate ataca adesea instrumentele care trebuie sterilizate;
-mai multi antiseptici sunt incompatibili cu constituientii obisnuiti ai solutiilor injectabile;
-antisepticul sa nu poata reactiona cu moleculele organice ale tesuturilor,care-l inactiveaza
sau ii reduc puterea antimicrobiana(unirea fenolului cu proteinele).
Sterilizarea cu substante chimice nu reprezinta o rezolvare practica,deoarece necesita cantitati
mari de subsatnte antiseptice care introduse in organism pot provoca efecte daunatoare.
Nu se admite adaosul conservantilor in cazul preparatelor:
 Folosite intr-un volum mai mare de 10 ml,indiferent de calea de
administrare;
 Care se administreaza:intracardiac,intraocular,intrarahidian,peridural
,indiferent de volumul acestora;
 Administrate prin perfuzie(solutii apoase si emulsii ulei in apa).
2. Sterilizare cu gaz(prin substante gazoase)
Acest procedeu este oficializat de FRX.Pentru sterilizare se folosesc: oxidul de
etilen,formaldehida,acidul peracetic si necesita aparatura si personal calificat.
Gazele patrund prin ambalajele de hartie si carton,prin dopurile flacoanelor;sterilizarea
substantelor solide,patrunzand prin sistemul de retele capilare.Ele permit o sterilizare ,la
temperatura mai scazuta fata de metodele prezentate prin caldura si se utilizeaza pentru
materialele termosensibile:materiale plastice,pulberi ,articole chirurgicale.in dozele in care
actioneaza bactericid nu sunt toxice pentru macroorganisme,totusi ele se folosesc pe scara
redusa.
Mecanismul de actiune a antisepticelor gazoase are la baza distrugerea celulei bacteriene,ca
entitate biochimica,provocand o combinatie stabila intre acestea si unii constituenti structurali
sau enzimatici,produc deci o denturare chimica a proteinelor bacteriene,inlaturand
posibilitatea de reproducere.
Ideal ,un gaz antiseptic trebuie:
a. Sa fie dotat cu o putere letala pentru germeni in concentratii cat
mai mici posibile;
b. Sa difuzeze usor in produsul de sterilizat(pulberi) si sa fie rapid
eliminat pentru a evita rezidurile;
c. Sa aiba o actiune rapida la temperatura cea mai scazuta;
d. Sa fie putin iritante si putin toxice pentru personalul care le
utilizeaza;
e. Sa nu fie corozive sau inflamabile.
Prin aceasta metoda se sterilizeaza pulberi si substante medicamentoase,materiale
termosensibile(plastomeri),articole chirurgicale,anumite zone de productie.
 C. Prepararea pe cale aseptica
Acest procedeu se recomanda pentru sterilizarea preparatelor sensibile la actiunea
caldurii si in consecinta,nesterilizabile prin unul din procedeele obisnuite.Atunci cand nu
este posibil aplicarea unui procedeu de sterilizare la produsul finit,se prefera realizarea
amestecului din constituienti sterilizati fiecare separat,evitandu-se orice contaminare in
cursul operatiei finale.Materialul trebuie sa fie sterilizat in prealabil prin procedeul cel mai
adecvat,la fel si excipientii.
Camerele in care se efectueaza prepararea trebuie sa fie special amenajate,cu peretii
imbracati in faianta,pardoseala din gresie,mozaic pentru a putea fi usor spalate cu solutii
antiseptice.Aerul din aceste camere se poate steriliza cu ajutorul lampilor cu raze
ultraviolete.Operatorii trebuie sa poarte halate,manusi,bonete si masti
sterilizate,acoperitoare pentru picioare.Vesela si ustensilele se sterilizeaza la etuva sau
autoclav.In unele cazuri,cand cantitatea de produs este mica se utilizeaza o boxa de sticla
prevazuta cu doua gauri laterale pentru brate.Interiorul nisei este curatat,spalat si tratat cu
antiseptice.
Deoarece procedeul aseptic singur nu poate asigura sterilitatea preparatului,se asociaza cu
alte metode ca sterilizarea prin filtrare,adaosul de conservanti antimicrobieni etc.
 FORME FARMACEUTICE PARENTERALE

Preparatele parenterale au fost introduse in terapeutica la inceputul secolului XX.

Exista numeroase dovezi care atesta interesul de care s-au bucurat aceste forme farmaceutice.
Primele cercetari incep odata cu descoperirea circulatiei sangelui,la inceputul secolului
XVII.Primele administrari prin injectare au fost efecutate in perioada 1632-1723,dar
nestiindu-se la acel moment de preparare pe cale aseptica si observadu-se reactiile adverse
care apareau,o perioada de timp interesul fata de preparatele injectabile a scazut.
In anul 1858 a fost demonstrata existenta microorganismelor de catre Psteur,care a studiat in
aceeasi perioada si procedeul de sterilizare a formelor injectabile.
Prima administrare a unei solutii izotonice a fost efectuata la sfarsitul secolului
XIX,aceasta solutie fiind clorura de sodiu 0,9%.
Prima oficializare a acestor forme farmaceutice a fost in 1908,in codexul francez.La noi in
tara au fost introduse in FR IV,in 1926.

MEDICAMENTELE PARENTERALE sunt preparate farmaceutice sterile ,sub forma

de solutii,emulsii,suspensii,pulberi sau comprimate ,destinate a fi administrate
transcutanat,printr-un procedeu care lezeaza tesuturile(injectare sau implantare ),in corpul
uman sau animal.
Denumirea “parenteral”provine din limba greaca ,de la cuvintele par=in afara de si
enteron=intestin,termen ce desemneaza medicamentele care ocolesc tractul gastro-intestinal.
Principalele medicamente parenterale sunt:
 Forme lichide injectabile ,preparate farmaceutice sterile,sub forma de solutii,emulsii,
suspensii,repartizate in fiole sau flacoane,destinate administrarii prin injectare-
INIECTABILIA dupa FRX.Produsele au un volum mic ,intre 1-20ml si se obtin prin
dizolvarea ,dispersarea sau emulsionarea substantelor si a eventualilor adjuvanti in apa pentru
preparate injectabile,intr-un lichid neapos sau amestec de solventi.Se administreaza cu
seringa.
 Forme lichide perfuzabile-INFUNDIBILIA dupa FRX,preparate farmaceutice
izotonice sterile si apirogene numai sub forme de solutii apoase sau emulsii L\H,care se
administreaza intravenos;in volume de 100ml sau mai mari ,cu ajutorul unui dispozitiv de
perfuzare.
 Forme lichide de diluat pentru uz parenteral ,sunt solutii concentrate ,sterile,
destinate a fi injectate sau administrate prin perfuzare,dupa diluarea intr-un lichid adecvat.
 Pulberi pentru preparate injectabile,substante solide,sterile repartizare in
recipiente;inainte de administrare se dizolva sau suspenda in volumul de lichid steril,prin
agitare(in acelasi ambalaj pulberea+solvent)si formeaza o solutie perfect limpede sau o
suspensie uniforma.
 Comprimate pentru solutii injectabile ,substanta medicamentoasa este prelucrata
sub
forma de comprimate,care se dizolva in solventul respectiv in momentul
administrarii(comprimate hipodermice).
 Implante, comprimate sterile sub forma de discuri care se introduc in mod aseptic,sub
piele prin incizie,ele au efect retard si se mai numesc si comprimate subcutanate.
 Seruri si vaccinuri ,biopreparate obtinute din specii microbiene vii sau
omorate,toxine
microbiene modificate prin diferite procedee si conditionate steril,se administraeaza prin
injectare si se utilizeaza in metodele terapeutice bazate pe imunitate.
 O grupa speciala o constitue solutiile injectabile cu substante radioactive,numite
si produse radiofarmaceutice,ce se utilizeaza in scop diagnostic sau terapeutic si care
alcatuiesc un capitol separat.
Calea parenterala prezinta:
 Avantaje:
 Dozaj exact al substantelor medicamentoase;
 Efect imediat si chiar instantaneu in cazul caii i.v.,mai ales in urgente(stop
cardiac,astm,
soc);
 Dirijarea timpului de actiune a medicamentului injectat,in functie de calea de
administrare
si de gradul de dispersie a substantei:efect instantaneu ,cu o durata de cateva minute sau o
actiune prelungita de cateva saptamani;
 Evitarea unor efecte secundare;tulburari gastrointestinale ,care apar dupa
administrarea
orala;
 Evitarea inactivarii actiunii unor substante de catre sucurile digestive (peniciline)sau
diminuarea activitatii(insulina hormoni);
 Posibilitatea de actiune terapeutica localizata prin efectuarea de anestezii locale;
 Posibilitatea administrarii unor medicamente ,care nu sunt absorbite in intestin si prin
administrarea orala au numai actiune locala,in tractul gastrointestinal;
 Administrarea la pacientii in stare de inconstienta,stare de voma;
 Terapia parenterala insoteste terapia orala in anumite situatii;
 Prin administrarea de medicamente pe caile parenterale se evita efectul primului pasaj
asupra acestora;
 Terapia parenterala furnizeaza mijloace de corectare a tulburarile hidroelectrolitice
grave;
 Alimentarea organismului pe cale artificiala,prin introducerea de substante nutritive ,
pe caile parenterale;
 Mentinerea homeostaziei prin asigurarea pe cale parenterala a lichidelor necesare
si a starii de nutritie a organismului;
 Dezintoxicarea organismului prin accelerarea diurezei osmotice cu solutii pentru
dializa
peritoneala.
 Dezavantaje:
 Modul de adminstrare traumatizant,durere la locul de injectare,eventualele iritatii
locale
,timpul de administrare mai mare ca in cazul altor cai;
 Conditii speciale de fabricare ,tehnologie complexa pentru a realiza preparate sterile,
stabile,tolerabile,eficiente;
 Folosirea de materii prime cu puritate fizica,chimica si microbiologica inalta;
 Respectarea unei riguroase asepsii la injectare,pentru a evita contaminareabolnavilor:
infectii cu bacterii,virusul hepatitei,SIDA,ceea ce impune personal calificat;
 Prescrierea si administrarea preparatelor parenterale vor fi efectuate prudent ,pentru a
evita intoleranta locala sau generale,sensibilitatea(socul alergic),formarea de noduli in cazul
preparatelor uleioase;
 Necesitatea injectarii repetate,la intervale de timp determinate,pentru a avea un nivel
sanguin constant;
 Aparitia de complicatii ca:septicemia,infectii fungice,interactiuni medicamentoase;
 Odata ce un medicament a fost administrat parenteral este greu sa se revina asupra
efectului fiziologic.
Clasificarea formelor parenterale se face dupa mai multe criterii:
 Gradul de dispersie:solutii,emulsii,suspensii,pulberi,comprimate;
 Natura vehiculului:solutii apoase,uleioase,in cosolventi,cu vehicul vascozifiant;
 Modul de conditionare:multidoza si doza unica;
 Cantitatea de vehicul:
-preparate injectabile:1-20ml;
-perfuzii:100-1000ml;
-spalaturi ale cavitatilor:peste 1000ml;
 Calea de administrare:
-intravenos:solutii apoase,emulsiiL\H;
-intramuscular:solutii si suspensii apoase,solutii si suspensii uleioase,preparate
vascoase apoase;
-cai secundare:solutii apoase;
 Viteaza de eliberare a substantei medicamentoase:
-forme parenterale cu eliberare conventionala(clasica):solutii injectabile
apoase,perfuzii,pulberi si comprimate sterile pentru solutii injectabile apoase;
-forme parenterale cu eliberare modificata:forme parenterale depot(cu actiune
prelungita-au vehicul vascos),forme parenterale cu eliberare controlata(sisteme
perfuzoare),forme parenterale de transport si cedare la tinta;
 Actiunea farmacologica:anestezice,hipnotice,sedative,vasoconstrictoare,
antiinflamatoare,diuretice,antifungice,citostatice.

TEHNOLOGIA DE FABRICARE,CONDITIONARE,DEPOZITARE SI
EXPEDIERE

Produesele parenterale reprezinta o grupa de forme farmaceutice,care se prepara in

cantitati mari,la scara industriala si in cantitate mica in blocurile de solutii
sterile.Productia industriala se realizeaza pe baza unui proces tehnologic descris in fisa de
fabricatie.Se respecta aceleasi reguli generale indicate la prepararea solutiilor nesterile,cu
o serie de exigente,care au ca scop,in toate fazele de lucru,evitarea contaminarii
microbiene,in vederea asigurarii sterilitatii produselor injectabile.Aceste exigente se refera
la:
 puritatea materiilor prime;
 spatii de productie;
 pregatirea echipamentelor de productie si a personalului;
 procese tehnologice adecvate in flux continuu;
 recipientele de conditionare primara si secundara;
 depozitare.
Spatiile de productie sunt spatii special amenajate,divizate in compartimente separate
pentru fiecare etapa de lucru .Prin spatii de lucru se intelege ansamblul de cladiri,astfel
concepute pentru a avea zone de stocaj fara risc de confuzie,zone de productie rationale fara
incrucisari(sub forma de circuit),realizate cu materiale rezistente la socuri mecanice si
termice,cu echipament adecvat(instalatii si utilaje)si cu climatizare si ventilare
adecvate.Numarul de compartimente este conditionat de volumul de lucru,cat si de numarul
de forme farmaceutice sterile realizate.In repartitia diferitelor compartimente se tine seama
de:
  asigurarea functionarii in conditii optime a procesului de fabricatie;
 asigurarea conditiilor de izolare a compartimentului de preparare propriu-zisa;
 toate compartimentele trebuie sa corespunda normelor tehnico-sanitare stabilite si
prevazute de GMP(Good Manufacture Practice);
 spatiile de productie trebuie sa fie izolate de restul farmaciei(bloc de solutii sterile),ele
trebuie sa fie acoperite cu un material care formeaza un strat continuu usor de curatat
si de dezinfectat;
 peretii incaperii se acopera cu faianta pana la 2m de la baza,iar restul se vopseste in
ulei sau derivati de vinil,inclusive plafonul;
 pardoseala trebuie sa fie de mozaic,ciment,gresie si trebuie sa prezinte inclinatie si
scurgere necesare pentru apa;
 mobilierul se reduce la strictul necesar si trebuie sa fie inaltat la 20 cm de la podea;
 mesele de lucru sunt faiantate sau din inox,dulapurile sunt din metal si prezinta usi
glisante si eventual rotile pentru a se misca usor;
 se evita plantele de décor;
 aerisirea spatiului se face prin ferestre si siteme de ventilatie prin absorbtie.

Principalele compartimente-aranjare se face sub forma de circuit:

 compartimentul de receptie si depozitare a materiilor prime si a recipientelor de
conditionare;
 compartimentul de echipare a personalului;
 compartimentul de curatare si spalare a recipientelor;
 compartimentul de uscare;
 compartimentul de preparare si pastrare a apei distilate;
 compartimentul de preparare a formelor farmaceutice;
 compartimentul de sterilizare;
 comartimentul de control organoleptic;
 compartimentul de finisare(aplicare a etichetelor,ambalare,intocmirea actelor de
expediere);
 compartimentul de carantina cu depozitare si expediere;
 compartimentul de preparare aseptica.

Masuri de curatenie
 dezinfectarea suprafetelor de lucru inainte de utilizare cu ajutorul lampilor cu raze
ultraviolete;
 spalarea mozaicului din laborator in fiecare zi cu solutie de cloramina 2‰;
 spalarea saptamanla a peretilor,a plafoanelor,a mobilierului,a utilajelor cu solutii
dezinfectante;
 blocul de solutii sterile este separat de restul farmaciei printr-un hol.

Echipamentul de protectie
In spatiile laboratorului lucreaza doar personal calificat, costumat cu echipament de
protectie.
Echipamentul de protectie este format din :halate si bonete,manusi,ochelari de
protectie,masca.

Recipientele de conditionare
Recipientele de conditionare pot fi considerate parte integranta a formularii unui
preparat parenteral deoarece nu exista niciun preparat neambalat.Exista recipiente specifice
cum ar fi:fiole,flacoane,saci din material plastic.Unele recipiente au o proiectare
specifica,incat asigura atat conditionarea ,cat si administrarea produsului.
Exemple :fiole,seringi cu autoinjectare.
Alegerea tipului de recipient pentru conditionare primara este in functie de forma
farmaceutica sterila,de volum,de modul de administrare si de posibilitatile de fabricare.Acesta
trebuie sa fie suficient de transparent pentru a permite permanent o verificare vizuala a
aspectului continutului,sa nu reactioneze cu continutul medicamentos cu care vine in
contact,sa nu permita difuzarea in/prin recipient a unor materii straine,care sa ajunga in
medicament.Recipientele de conditionare trebuie sa asigure stabilitatea,sterilitatea si
conservabilitatea.

Recipientele din sticla

Sticla este materialul clasic preferat pentru solutiile parenterale,inconvenientul major
al ei il reprezinta fragilitatea mecanica si termica,iar principala ei caracteristica este rezistenta
hidrolitica si transparenta.In functie de rezistanta hidrolitica,pe care o prezinta,sticla este
clasificata in patru grupe:
 pentru medicamentele parenterale se pot utiliza numai primele trei tipuri de
sticla,diferentiat de la o forma farmaceutica la alta;
 pentru fiole se foloseste sticla neutra sau borosilicata,de tip unu,asemanatoare este
sticla Yena,ce are un coeficient de dilatatie mic.Acest tip de sticla poate fi utilizata si
pentru flacoane de perfuzii ce pot fi recuperate si resterilizate prin autoclavare;
 pentru flacoanele de solutii perfuzabile care nu sunt destinate a fi recuperate,se indica
sticla tratata la suprafata sau sticla sodocalcica neutralizata prin tratament asemanator
numita “sticla de tip doi”;
 sticla sodocalcica de tip trei cu rezistenta hidrolitica moderata,este utilizata numai
pentru divizarea si conditionarea pulberilor destinate a fi injectate dupa dizolvarea
extempore,cat si pentru solutii injectabile uleioase.
FIOLELE sunt recipiente din sticla de forma variabila,in general cilindrica,terminate cu o
prelungire,care se numeste gatul sau capilarul fiolei.Aceasta prelungire poate fi la unul sau la
ambele capete si se inchide prin fuziune sau sudare cu flacara.In fiole se introduce o singura
doza de medicament.Exista un tip de fiole care nu au gat si se folosesc pentru solutiile
uleioase si au peretii siliconati,cat si fiole buvabile(trebuie sparte ambele capete pentru a
curge lichidul).
Fiolele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa aiba forma si capacitatea corespunzatoare;
 sa fie uniforme si cu capilarul centrat;
 sa fie incolore sau foarte slab nuantate sau uniform colorate in brun;
 nu se admit defecte vizibile ca:striuri palpabile,incluziuni,bule de
aer,fisuri,zgarieturi,impuritati mecanice,praf,particule de sticla,reziduri de la
evaporarea apei,grasimi;
 sa fie perfect centrate,adica sa aiba fundul plat si perpendicular pe axa de simetrie a
fiolei,pentru a avea stabilitate;
 sa prezinte rezistenta hidrolitica la sterilizare;
 sa aiba stabilitate chimica corespunzatoare;
 sa nu aiba in compozitie calciu,plumb,zinc.
Capacitatea fiolelor este cuprinsa intre 0,50ml si 50ml(1ml,2ml,5ml,10ml,20ml) si se refera la
volumul de lichid ce va fi administrat. Volumul real este mai mare decat cel declarat pe
fiola ,deoarece fiolele nu se umplu pana la capilar,este necesar sa ramana un volum de
aer ,pentru dilatarea lichidului in fiola in timpul sterilizarii.Excesul de solutie injectabila este
necesar si pentru a compensa pierderile de solutii in timpul administrarii(evacuarea aerului
din seringa).

Fiolele sunt considerate recipientele cele mai convenabile pentru conditionarea

lichidelor de volum mic.Inainte de a intra in procesul de productie,fiolele sunt supuse unui
control obligatoriu privind capacitatea,rezistanta la sterilizare,etanseitatea,stabilitatea
chimica,rezistenta hidrolitica.
FLACOANELE sunt recipiente de sticla,mici,atunci cand ambaleaza medicamente
injectabile sub forma de pulberi liofilizate(antibiotice,preparate opterapice),comprimate
pentru solutii sau suspensii injectabile care se prepara extempore sau chiar a preparatelor
injectabile multidoza sub forma de solutii.Au capacitate de 1,5ml,20ml,rareori 50ml.Ele sunt
prevazute cu dop de cauciuc fixat ermetic cu ajutorul unei capsule metalice de aliminiu,care
asigura protectia.
Pentru a mari rezistenta chimica a flacoanelor,acestea se siliconeaza.
Pentru solutiile perfuzabile se folosesc flacoane cu capacitate de
100cm³,300cm³,500cm³.
Flacoanle folosite pentru conditionarea preparatelor perfuzbile se confectioneaza din sticla de
tip unu,acelasi tip de sticla ce se foloseste la ambalarea sangelui si a plasmei.Ele sunt gradate
in ambele sensuri pe verticala.Volumul flaconului trebuie sa fie cu 15% mai mare decat
volumul nominal.Sistemul de inchidere al acestor flacoane este alcatuit din dop de cauciuc si
capsula sau garnitura metalica de aluminiu ce se aplica prin insurubare sau presare.
SERINGILE sunt utilizate pentru administrarea preparatelor parenterale de volum
mic.
Sunt alcatuite dintr-un recipient gradat si un piston metalic.Pot fi seringi hipodermice cu
capacitate intre 2ml si 50ml si seringi tuberculinice cu capacitate de pana la 1ml cu
subdiviziuni de 0,1ml sau 0,01ml,care se folosesc pentru injectarea unor teste intradermice
sau vaccinuri.
RECIPIENTELE DIN PLASTOMERI sunt indicate pentru unica folosinta.
Materialele folosite trebuie sa prezinte urmatoarele conditii de calitate:
 sa fie transparente pentru a permite controlul vizual al continutului;
 sa aiba o permeabilitate scazuta fata de vapori de apa,aer,solventi de la exterior la
interior si invers;
 sa prezinte rezistenta mecanica la transport si depozitare pentru a nu se fisura si
contamina;
 sa aiba stabilitate la imbatranire;
 sa fie compatibile cu solutiile sterile continute;
 sa se poata steriliza;
 sa nu contina impuritati pirogene;
 sa nu aiba efect toxic sau citotoxic.
Inconvenientul principal este ca nu toti plastomerii pot fi sterilizati.Cel mai frecvent se
foloseste polietilena,polipropilena si clorura de vinil.Din materiale plastice se confectioneaza
saci,flacoane,seringi autoinjectabile.Cartusele autoinjectabile au corp de sticla si necesita
utilizarea unui port cartus.
Pregatirea fiolelor pentru procesul tehnologic
Aceasta pregatire consta in operatile de taiere,spalare,uscare,sterilizare si signare.
 Taierea fiolelor:fiolele se aleg in functie de volumul de solutie care va fi
conditionat.Ele
se livreaza cu capilarul inchis pentru a evita impurificarea cu praf sau contaminarea cu
microorganisme.Fiola se inclina cu capul in jos pentru a evita patrunderea pulberii in sticla.In
industrie sunt folosite dispozitive automate cu pila de otel,sub forma unei lame circulare care
se roteste cu o turatie foarte mare,crestand si taind fiolele,ce sunt aranjate orizontal inntr-un
dispozitiv simplu.Aceste dispozitiv este alcatuit dintr-o planseta de lemn de 20-40cm si un
suport mobil,care se deplaseaza de-a lungul plansetei.La taierea fiolelor rezulta un praf de
sticla si de aceea se prefera utilizarea fiolelor cu capilarul deschis.
 Spalarea fiolelor
Dupa taiere,pentru indepartarea eventualelor urme de particule solide si pentru reducerea
alcalinitatii peretelui interior,fiolele sunt spalate cu apa proaspat distilata,fierbinte de 2-3 ori.
 Uscarea fiolelor este operatia necesara pentru indepartarea urmelor de apa ramase de
la
spalare si este obligatorie mai ales in cazul conditionarii solutiilor uleioase,a pulberilor.
Uscarea si sterilizarea se realizeaza la 140-160°C timp de 2 ore sau 180-200°C timp de 1 ora.
 Signarea fiolelor(inscriptionarea) se efectueaza fie dupa uscarea fiolelor goale,fie
dupa
ce fiolele au fost deja umplute cu solutie.Ea consta in imprimarea pe peretele fiolei a
denumirii preparatului parenteral alaturi de concentratie,numarul sarjei,calea de
administrare,producatorul etc.Uneori se aplica etichete pe fiole in stadiul final inainte de
ambalare.Signarea se realizeaza cu cerneala litografica de diferite culori,in functie de produs
si de calea de administrare:
 Cerneala rosie pentru medicamente puternic active si toxice;
 Cerneala verde pentru preparatele administrate intravenos;
 Cerneala neagra pentru preparatele de uz veterinar;
 Fiolele brune se signeaza cu cernela alba sau galbena.
Flacoanele unidoze sunt flacoane de sticla mici,inchise cu dop de cauciuc si capsula metalica
de aluminiu.Pentru prelevarea solutiei injectabile sau pentru prepararea acesteia extempore,se
indeparteaza capsula de aluminiu,dopul de cauciuc este spalat cu alcool sau alcool iodat 1% si
apoi este perforat cu un ac steril.
Dopurile de cauciuc se utilizeaza pentru inchidere,asigura etanseitatea flacoanelor de sticla
multidoze sau a flacoanelor pentru solutiile parenterale de volum mare(perfuzii).Sunt
fabricate din cauciuc de origine naturala,sintetica sau semisintetica.Cauciucul natural are
avantajul elasticitatii excelente,calitate importanta din punct de vedere tehnologic.Dopurile de
cauciuc sunt rareori inerte fata de solutiile cu care vin in contact,de aceea,in unele cazuri,apar
coloratii inexplicabile,tulburari,precipitate.Dopurile de cauciuc sunt supuse unui control al
proprietatilor mecanice,fizice,chimice si microbiologice.
A. MEDICAMENTE INJECTABILE –dupa FRX-INIECTABILIA

MEDICAMENTE INJECTABILE sunt preparate farmaceutice sub forma de

solutii,emulsii,suspensii sau pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent
steril inainte de folosire;sunt repartizate in fiole sau flacoane si sunt administrate prin
injectare.
Produsele au un volum mic ,intre 1-20ml si se obtin prin dizolvarea ,dispersarea sau
emulsionarea substantelor si a eventualilor adjuvanti in apa pentru preparate injectabile,intr-
un lichid neapos sau amestec de solventi.Se administreaza cu seringa.
FRX prevede o monografie de generalitati pentru medicamentele injectabile si 35 de
monografii individuale de preparate injecatbile.
Medicamentele injectabile sunt preparate fluide care pot ajunge astfel,prin adaugarea
unui lichid potrivit,conditionate in recipiente care le garanteza conservarea,sa fie introduse in
organism prin perforarea temporara a tesuturilor.
Dupa gradul de dispersie ,preparatele injectabile sunt:
 Solutii injectabile
Majoritatea preparatelor injectabile sunt reprezentate de solutii apoase care trebuie sa
fie limpezi,practice lipsite de particule in suspensie.Culoarea solutiilor injectabile este in
functie de natura substantelor active si a solventului.Concentratia dorita de substanta
medicamentoasa se obtine prin dizolvare sau prin cresterea solubilitatii.Solutiile injectabile
apoase prezinta avantajul adaptarii caracteristicilor lor la conditiile fiziologice ale mediului
intern, prin izotonizare si izohidrie.
 Suspensii injectabile
O substanta medicamentoasa destinata administrarii parenterale se prelucreaza sub
forma
de suspensie atunci cand:
 - este insolubila in apa,iar solutiile sale in solventi neaposi nu sunt acceptate pentru
uz
parenteral;
- se urmareste o actiune prelungita.
Mediul de dispersie obisnuit este apa,dar se prepara si suspensii uleioase.
Marimea particulelor la suspensiile injectabile trebuie sa fie cuprinse intre 0,10-
10μ.Prepararea suspensiilor injectabile se efectueaza prin metoda lucrului aseptic.
Conform FRX, suspensiile injectabile,dupa agitare de 1-2 minute,trebuie sa fie omogene si
fara reziduri fixate pe gatul si fundul fiolei sau flaconului,insa pot prezenta un sediment
usor ,redispersabil la agitare.Pentru verificarea aspectului suspensiei injectabile uleioase se
realizeaza o usoara incalzire la 37ºC,inainte de folosire.
La pulberile pentru preparatele injectabile,la care suspendarea in solvent se efetueaza
inainte de administrare,flaconul cu pulbere se agita inainte si dupa introducerea solventului
respectiv.
 Emulsiile injecatbile sunt amestecuri de doua lichide ce nu se
omogenizeaza.
Ele trebuie sa aiba aspect omogen dupa agitare si sa nu prezinte niciun semn de separare a
fazelor.
 Pulberi injecatbile
Cand substanta medicamentoasa,destinata administrarii parenterale,este instabila in
mediu apos si are proprietati care fac improprie suspendarea ,se conditioneaza sub forma de
pulbere uscata.Pulberile pentru injectii sunt constituite din substanta activa,mai rar
impunandu-se adaos de substante auxiliare.Pulberile se conditoneaza in flacoane mici si in
fiole.Inainte de administrare se dauga vehiculul cu ajutorul seringii in fiola deschisa sau prin
punctionarea dopului de cauciuc al flaconului.

FORMULAREA PREPARATELOR INJECTABILE

Obiectivul final in dezvoltarea produselor sterile in constituie obtinerea efectului
terapeutic .In acest scop,formularea preparatelor sterile va tine seama de calea de
administrare.In functie de ea se aleg si forma farmaceutica a medicamentului ce urmeaza a fi
injectat(adica sub forma de solutie,emulsie,suspensie,implant),natura vehiculului si pH-ul sau.
Formularea unui produs parenteral implica combinarea mai multor substante in scopul
maririi comoditatii,acceptabilitatii si eficacitatii sale.Atunci cand formularea de preparate
lichide nu este posibila se prefera conditionarea sub forma de de pulbere sterile(antibiotice).Si
vehiculele pot varia de la apa pentru injectii,la glicoli,uleiuri vegetale avand grija sa se evite
iritatia la locul injectarii.Utilizarea de solventi anhidrii pe cale parenterala este redusa datorita
inconvenientelor de la injectarea in organism a unor lichide nefiziologice.Cand substantele
sunt insolubile in apa se prefera formularea in solventi anhidri.O atentie deosebita se acorda
recipientelor de conditionare primara ,care vin in contact direct cu produsul steril,cat si a
dispozitivelor.
In principal formularea de preparate parenterale are ca scop realizarea de forme
dozate,care trebuie sa prezinte:
 Calitati obligatorii:sterilitate,lipsa particulelor insolubile,
apirogenitatea,inocuitatea;
 Calitati dorite:izotonie,izohidrie,capacitate tampon,toleranta.
a. Sterilitatea este o exigenta fundamentala pentru a evita infectiile la administrarea
medicamentelor prin injectare.Starea sterile este definite de absenta microorganeismelor
vii,ea este o stare efemera si nu este posibila decat in cadrul unor masuri de protectie.
Succesul operatiei de sterilizare depinde de natura microorganismelor,de rezistenta lor la
agentul de sterilizare.Metodele de sterilizare se aleg in functie de natura produsului
injectabil,pentru a asigura stabilitatea acestuia.

b. Lipsa particulelor insolubile

Solutiile injectabile trebuie sa fie perfect limpezi si practic lipsite de
particule,aceasta
conditie este asigurata prin operatia de filtrare clarifianta.
Particulele sunt materiale biologice si nebiologice cu dimensiuni si forme diferite
ca:fibre,praf,scame,plastomeri,cauciuc,talc,amidon,bacterii,fungi care provin din spatiul de
productie,apa distilata,sacii din material plastic,fiole si flacoane din sticla,dopuri ,echipament
de productie etc.
Filtrarea se face prin hartie de filtru,vata,prin filtre poroase din portelan sau sticla.Filtrele
de hartie pot fi simple sau duble cu varf protejat.Inainte de filtrare.filtrul se spala de 2-3 ori cu
apa fierbinte pentru a indeparta scuamele.Primele portiuni de filtrate sunt refiltrate prin acelasi
filtru pana se obtine o solutie clara.In timpul filtrarii palnia se acopera cu o placa de sticla
pentru a impiedica o eventuala evaporare a solutiei sau contaminarea cu praf sau
microorganisme.Filtrele poroase din sticla sau portelan au avantajul ca realizeaza in acelasi
timp sterilizarea si clarificarea solutiei.Ele retin si pirogenele si bacteriile.
Solutiile uleioase se filtreaza la cald prin hartie de filtru.Filtrarea este considerate buna
cand se obtine o solutie fara impuritati.
c. Apirogenitatea este o conditie obligatorie pentru preparatele parenterale cu volum
peste
15ml. Pirogenele sunt substante secretate de microorganisme,denumirea provine din limba
greaca-piros=foc si –genao=a naste . Sunt substante responsabile de reactii febrile,observate
la om dupa injecatarea de preparate parenterale.La o ora de la injectare ,apar urmatoarele
simptome:frisoane,cianoza,puls rapid,dispnee,temperatura creste la 40°.
Substantele pirogene care pot fi introduse in timpul fabricarii,provin de la bacterii gram
negative(endotoxina peretelui celular),sunt termostabile,rezista la sterilizarea prin
autoclav,dar pot fi distruse prin sterilizarea la etuva.
d. Inocuitatea este proprietatea de a fi netoxic,nevatamator,inofensiv,este problema cea
mai
importanta pentru substantele medicamentoase dar mai ales pentru solventii neaposi si
subsatntele adjuvante folosite.Apa este singurul solvent care indeplineste conditia de
inocuitate.
Inocuitatea depinde in principiu de puritatea materiilor prime,a caror calitate trebuie sa
corespunda cerintelor impuse de FR pentru preparatele sterile.
e. Izotonia (grec. isos=aceeasi,tonus=presiune)
Preparatele injecatbile trebuie sa aiba acceasi presiune osmotica ,deci acceasi concentratie
molara cu lichidele tisulare,in scopul de a fi compatibil cu eritrocitele din sange(serul
sanguin),bine tolerate,nedureroase si usor absorbabile.
Izotonizarea este necesara deoarece prin administrarea unei solutii injecatbile in organism
apare o serie de modificari in metabolismul apei si a electrolitilor,cele mai importante
manifestandu-se prin fenomenul de osmoza,in care intervine presiunea osmotica.
Osmoza este fenomenul de difuziune a solventului intre doua solutii de concentratii
diferite,separate printr-o membrana semipermeabila.
Presiunea osmotica este presiunea exercitata de particulele de substanta dizolvata asupra
membranei semipermeabile,care nu pot sa difuzeze liber prin aceasta.
Solutiile care au presiunea osmotica egala cu presiunea osmotica a serului sanguin,a
lichidului lacrimal sau a umorilor organismului se numesc solutii izotonice.
 Solutiile mai diluate au o presiune osmotica mai mica decat a serului sanguin si se
numesc
solutii hipotonice ,iar cele mai concentrate au o presiune osmotica mai mare ca a sangelui si
se numesc solutii hipertonice.
In general cele mai multe formulari de medicamente injecatbile realizeaza solutii
hipotonice,iar izotonia este necesara pentru solutiile administrate in cantitati mari.
FR X prevede izotonizarea solutiilor apoase hipotonice care se administreaza in cantitati de
5ml sau mai mult.
Solutiile coloidale,suspensiile,solutiile injectabile uleioase sau cu solventi anhidrii nu se
izotonizeaza ,dar pentru perfuzii ,izotonizarea este obligatorie.
De obicei izotonizarea se face cu clorura de sodiu 0,9%.
f. Izohidria.Capacitatea tampon.Toleranta.
Ph-ul joaca un rol important in prepararea medicamentelor injectabile lichide datorita
faptului ca acest parametru conditioneaza toleranta in organism a medicamentului si in
particular aceea a hematiilor,stabilitatea solutiilor si nu in ultimul rand activitatea.
Senzatia de durere la injectare este data de presiunea osmotica a solutiei,de ph-ul
acesteia,de natura substantei medicamentoase si cea a solventului.
Valoarea ph-lui solutiilor injectabile trebuie sa fie in limite apropiate de valoarea ph-lui
sanguin.In conditii fiziologice normale ,ph-ul sangelui (al limfei,al lichidului
cefalorahidian)are o valoare de 7,35-7,40.
Daca natura substantei medicametoase o permite ,solutiile injecatbile se aduc la un pH cat mai
aproape de neutralitate.In toate cazurile pH-ul trebuie sa asigure stabilitatea medicamentului.
FR X prevede un interval larg de pH pentru solutiile injectabile de la 2,5 pana la 9,5, in
functie de stabilitatea diferitelor substante medicamentoase.
In cazul administrarii unor cantitati mici de solutii injectabile,cu un pH slab alcalin sau
slab
acid,pe cale i.m.,ph-ul va fi reglat de sistemele tampon din organism(bicarbonati,fosfati).
O solutie injectabila care are un pH egal cu cel al sangelui este considerata o solutie
izohidrica.
Toleranta organismului la variatiile de pH este in functie de prezenta sau absenta
substantelor tampon in preparatul injecatbil.
De asemenea se pot utiliza amestecuri tampon.Pentru preparatele injectabile cele mai folosite
sunt amestecurile de fosfati monosodic si disodic care pot realiza o tamponare de la pH de 5,4
la 8.Alte amestecuri tampon:acid citric-citrat trisodic,acid acetic-acetat de sodiu,carbonat
monosodic-carbonat disodic.
Se are in vedere faptul ca pH-ul poate fi modificat in cursul operatiilor de filtrare sau
sterilizare prin caldura,astfel incat el se controleaza inainte si dupa sterilizare.
g. Stabilitatea medicamentelor este un parametru esential de care se tine seama in
formulare;de aceea in domeniul solutiilor sterile sau nesterile se tine seama de alterarile care
pot interveni in cursul fabricarii,depozitarii si transportului medicamentelor injectabile.
Majoritatea medicamentelor injectabile se pastreaza la loc uscat,racoros,ferit de lumina,se
evita temperaturile de sub +4ºC,iar pentru medicamentele parenterale cu stabilitate limitata se
efectueaza controale la anumite intervale de timp.
PREPARAREA MEDICAMENTELOR INJECTABILE
La preparare se folosesc:
 Substante medicamentose ,care trebuie sa indeplineasca conditiile din FRX ,sa
fie de
o puritate exceptionala,din punct de vedere fizico-chimic si microbiologic.Stabilitatea
chimica este necesara la majoritatea substantelor ,deoarece solutiile injectabile trebuie supuse
sterilizarii.
  Substante auxiliare
o Solventii se aleg functie de solubilitatea substantei medicamentoase si
de
actiunea urmarita.Trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 Sa corespunda normelor de calitate impuse de FRX;
 Sa nu reactioneze cu substantele dizolvate;
 Sa poata fi sterilizati,fara descompunere;
 Sa asigure stabilitatea medicamentelor injectabile;
 Sa nu aiba actiune farmacologica proprie;
 Sa fie tolerati de tesuturile organismului,sa nu dea reactii locale,sa
se absoarba bine si rapid;
 Sa nu fie toxici.
Solventii folositi sunt:
 Apa distilata ,este solventul cel mai folosit,deoarece este preferat de organism,dizolva
o
mare parte din substante,asigura o absorbtie si o actiune rapida.Se foloseste apa distilata
pentru solutii injectabile:apa distilata recent preparata,sterila,apirogena.Este considerata
apirogena aproximativ 4 ore de la colectare.
 Solventi anhidri
 Uleiuri vegetale:ulei de floarea sorelui,soia,masline,ricin,migdale,arahide,
seminte de bumbac,germeni de porumb.
Se folosesc ca dizolvanti cand substanta medicamentoasa este solubila in ulei si insolubila in
apa sau cand se urmareste o resorbtie mai lenta.
FR X prevede utilizarea de ulei de floarea soarelui neutralizat si sterilizat cu indice de
aciditate de 0,2%,sterilizat la 180°C ,timp de 1 ora.Se utilizeaza pentru prepararea solutiilor
uleioase care se administreaza s.c. si i.m. si pentru suspensiile injectabile administrate
i.m. ,dar niciodata i.v. deoarece se produc accidente grave.
 Alcoolul etilic se utilizeaza in cantitati mici ,in amestec cu apa,cand nu este toxic
si
nu precipita proteinele,insa injectiile sunt foarte dureroase ,produc dilatarea vaselor de sange
si iritarea tesuturile, din acest motiv are o utilizare limitata.Se utilizeaza pentru dizolvarea
glicozizilor din digitala(lanatozid C 10%,digitoxina 40-50%,digoxina 70%).
 Alcoolul benzilic este un solvent miscibil cu apa cat si cu uleiurile
vegetale ,mareste
coeficientul de solubilitate a substantelor,asigura o buna stabilitate a solutiilor
injectabile,realizeaza o actiune anestezica de suprafata si are o actiune antiseptica.Se
utilizeaza in concentratie de pana la 5%;poate produce iritatii la locul de aplicare.
 Glicerolul creste capacitatea de dizolvare a apei pentru unele substante,este bine
tolerat de organism,in injectii i.m..Se pot injecta solutii hidroglicerinate in proportie de 30%
glicerina, fara a produce fenomene iritative.
 Propilenglicolul este miscibil cu apa,se foloseste in injectii s.c. si i.m.,prezinta o
capacitate mai mare decat a apei pentru a dizolva o serie de substante,asigurand o buna
stabilitate.Chiar in cantitati mici 1-3ml ,injectiile cu acest solvent produc o senzatie de
arsura,efect iritant,caustic,dar in general prezinta o absorbtie buna.Este indicat pentru
dizolvarea alcaloizilor baza,a barbituricelor,digoxinei,cloramfenicolului,vitaminelor A si D ,in
amestec cu o parte egala de apa.
 Polietilenglicolii se utilizeaza cei cu masa moleculara cuprinsa intre 200 si
600 ,care
sunt lichizi,pentru substante ce hidrolizeaza in apa ,in asociere cu apa si alcoolul cu care sunt
miscibili.Se recomanda ca solventi pentru dizolvarea rezerpinei ,in amestec cu apa ,pana la
50%.Sunt mai putin utilizati deoarece prezinta interactiuni cu mai multe substante.
 Glicofurolul este netoxic,miscibil cu apa ,alcoolul,utilizat in concentratie de 20-
40%
impreuna cu apa pentru dizolvarea cloramfenicolului,novocainei,xilinei.
 Dimetilacetamida se asociaza cu apa in proportie de 50% pentru solutiile
injectabile
i.m. de clorhidrat de tetraciclina ,rezerpina si i.v.de cloramfenicol.
o Aditivi si adjuvanti,asigura stabilitatea fizico-chimica si microbiologica a
medicamentelor injectabile.Ca substante auxiliare se utilizeaza solubilizanti,stabilizanti,
izotonizanti,corectori de ph,agenti se suspensie,emulgatori,conservanti antimicrobieni,
antioxidanti,care trebuie sa corespunda conditiilor de calitate.
Fazele procesului tehnologic pentru solutiile injectabile apoase
1. livrarea materiilor prime;
2. cantarirea;
3. dizolvarea completa la masa solutiei;
4. filtrarea solutiei clarifianta/sterilizanta;
5. repartizarea solutiei in fiole sau in flacoane de volum mic(conditionarea primara);
6. inchiderea recipientelor;
7. signarea/aplicarea etichetelor pe fiole sau in flacoane de volum mic;
8. verificarea inchiderii si controlul vizual al fiolelor si flacoanelor;
9. grupare,ambalare(conditionarea secundara);
10. depozitare si expeditie.
Dizolvarea completa la masa solutiei(prepararea solutiei )
Spre deosebire de celelalte preparate lichide ,solutiile si suspensiile injecatbile se
prepara
la volum si nu la greutate,avand in vedere faptul ce ele se administreaza cu seringa(masurate
in volume).
Substantele active se prelucreaza sub forma de solutii,suspensii,emulsii,sau sub forma de
pulberi care se dizolva inainte de administrare intr-un solvent steril sau apirogen.
Suspensiile injectabile apoase sau uleioase,se prepara din substante medicamentoase aduse la
gradul de finete prevazut cu sau fara adaos de consevanti.Substantele medicamentoase solide
divizate in recipiente trebuie sa se dizolve sau sa se disperseze in cantitatea de solvent
indicat.Recipientele trebuie sa aiba capacitate mai mare pentru dizolvarea si omogenizarea
solutiei.Substantele medicamentoase se cantaresc,se dizolva sau se disperseaza la rece sau la
cald,o data cu substantele ajutatoare(stabilizanti,izotonizanti,conservanti),in solventul indicat
si se completeaza la volumul prescris.Solutiile obtinute se aduc la ph-ul necesar,se
izotonizeaza si
se filtreaza.
Solutiile apoase injectabile care nu se pot steriliza in recipientul final se prepara pe
cale aseptica si pot contine un conservant antimicrobian potrivit.
Nu se admite adaosul conservantilor antimicrobieni in cazul prepartelor injecatbile folosite
intr-un volum mai mare de 10ml,indiferent de modul de administrare,precum si in cazul
solutiilor care se administreaza intracardiac,intraocular,intrarahidian,indiferent de volumul
acestora.
Umplerea si inchiderea fiolelor –solutia filtrata ,sau medicamentul injectabil,sub forma de
suspensie se distribuie in fiole imediat dupa preparare.Pe masura umplerii fiolelor ,ele trec
imediat la inchidere, ferind preparatul de infestarea cu microorganisme.
In toate cazurile trebuie ca fiolele sa aiba aceeasi lungime si varful cu diametrul mic pentru ca
inchiderea sa face la flacara,in spatiu aseptic,imediat dupa umplere.Sigilarea recipientelor nu
permite contactul cu aerul pana in momentul utilizarii.Un recipient odata deschis nu mai este
considerat steril.Inaintea de inchiderea fiolelor in flacara se are in vedere ca gatul lor sa nu fie
udat cu solutie injectabila.In acest caz gatul fiolei se spala cu apa distilata sau cu un curent de
vapori de apa de la un generator de vapori.
Signarea/aplicarea etichetelor pe fiole/flacoane de mic volum
Aplicarea etichetei de hartie se practica la finalul procesului de fabricatie si in cazul
solutiilor perfuzabile.
Grupare/ambalare
Un factor important al productiei este gruparea si ambalarea,pentru ca ambalajul
reprezinta produsul fabricat si intervine in marketingul medicamentului.
Ambalajul trebuie realizat atractiv,diferentiat si sa inforemeze asupra scopului
medicamentului.
Eticheta trebuie sa fie explicita,sa arate identitatea produsului in mod clar.
Fiolele si flacoanele se ambaleaza in cutii de carton de diferite marimi,compartimentate in
interior pentru a asigura protectie la spargere fata de solicitarile mecanice.De asemenea
trebuie protejate fata de lumina in timpul manipularii,transportarii,depozitarii.Eticheta
ambalajului extern cuprinde pe langa ceea ce este scris pe fiola si numarul de fiole,numele
producatorului,calea de administrare.
Controlul calitatii ,conform FRX are in vedere:
 Aspectul
-solutiile injectabile trebuie sa fie lipsite de particule in suspensie;
-suspensiile injectabile trebuie sa fie omogene ,dupa o agitare de 1-2 minute;
-emulsiile trebuie sa se mentina omogene ,pe durata de valabilitate;
-pulberile pentru suspensii sau solutii injectabile trebuie sa se disperseze
uniform.
 Culoarea este in functie de natura substantei si a solventului;
 Ph-ul apropiat de neutralitate,2-5-9,5;
 Determinari specifice:controlul impuritatilor pirogene,sterilitatea,controlul izotoniei.
Conservarea -se pastreaza ferite de lumina si se evita temperaturile joase care ar duce la
inghetul solutiilor.
Exemple de medicamente injectabile oficializate de FRX
 Solutia injectabila de acid ascorbic 100mg/ml;
 Solutia injectabila de clorhidrat de amitriptilina 25mg/ml(antidepresiv-Separanda);
 Solutia injectabila de clorura de calciu 100 sau 200mg/ml;
 Solutia injectabila de digoxina 0,25mg/ml(cardiotonic-Venena);
 Solutia injectabila de furosemida 10mg/ml(diuretic);
 Solutia injectabila de glucoza 200,330,400mg/ml;
 Solutia injectabila de clorhidrat de lidocaina10,20,40mg/ml;
 Solutia injectabila de clorhidrat de papaverina 40,100mg/ml(antispastic);
 Solutia injectabila de fenobarbital 100mg/ml(anticonvulsivant,hypnotic,sedative);
 Solutia injectabila de piracetam 200mg/ml(neurotonic).
 B. FORME FARMACEUTICE PERFUZABILE-INFUNDIBILIA DUPA FR X

PREPARATELE PERFUZABILE sunt solutii apoase sau emulsii de tip L\

A,sterile,apirogene,care se administreaza i.v. in volume de 100ml sau mai mari,cu ajutorul
unui dipozitiv de perfuzare.
 Avantaje:
 Spre deosebire de medicamentele injecatbile care se folosesc in scop terapeutic
sau de diagnostic,perfuziile ca solutii parenterale de mare volum,eliberate in
flacoane,contin electroliti,substante energetice,substante reconstituante,mai rar
substante medicamentoase si se administreaza in cantitati mari ,picatura cu
picatura,in scopul completarii lichidelor pierdute din organism,pentru
alimentatia parenterala sau ca tratament medicamentos;
 Pentru perfuzare se utilizeaza in general,solutii apoase,care pot fi vehiculate
usor in torentul circulator si asimilate de organism;
 Pot fi folosite si ca vehicul pentru dizolvarea unor substante
medicamentoase ;ele permit administrarea pe cale i.v. atat a substantelor
macronutritive(glucide,lipide,proteine) cat si acelor
micronutritive(electroliti,vitamine,substituenti de plasma);
 Administrarea perfuziilor conduce la un efect sistemic direct si la sigurarea
nivelului sanguin dorit;
 Se recurge la perfuzii pentru inlocuirea lichidelor pierdute din
organism(sange),pentru restabilirea balantei electrolitilor si nutritia parenterala;
 Perfuziile prezinta un mod de administrare avantajos,deoarece introduc direct
in circulatia sanguina concentratii crescute de medicamente,pe o perioada
relativ lunga(zile),iar toleranta acestora este relativ buna in comparatie cu alte
forme farmaceutice.
 Dezavantaje:
 Fabricarea si conditionarea costisitoare;
 Timpul de dministrare lung;
 Complicatii datorita interactiunilor aparute la asocierea de diferite
medicamente,in solutiile perfuzabile;
 Riscul aparitiei de septicemii,infectii fungice,hepatita,SIDA;
 Perfuziile nu pot fi aplicate decat in spital,sub supravegherea personalului
calificat;
 Prin administrarea pe cale directa a unor cantitati mari de solutii se pot
produce modificari in izostructura sangelui determinand perturbarea
constantelor fizice si fenomene secundare ca :tulburari cardiovasculare si
pulmonare,slerozarea venelor,aparitia de tromboflebite.
 Clasificare:
 Dupa forma farmaceutica:solutii apoase si emulsii L\A;
 Dupa scopul terapeutic:
-perfuzii care asigura reglarea dezechilibrului hidric si ionic al
organismului;
-perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic;
-perfuzii cu substante energetice;
-perfuzii folosite in metabolismul reconstituant;
-perfuzii pentru nutritia parenterala si nutritia totala parenterala;
 -perfuzii cu preparate din sange si inlocuitori de plasma;
-perfuzii medicamentoase;
-solutii pentru dializa peritoneala si hemodializa;
-solutii pentru nutritia enterala.
 Formularea perfuziilor
Se vor respecta in formulare aceleasi cerinte inerente unei forme
sterile:sterilitatea,lipsa particulelor insolubile pentru solutiile apoase,lipsa
pirogenelor,stabilitatea.In plus ,fata de solutiile injectabile,solutiile perfuzabile trebuie
sa fie cand este posibil izotonice,izohidrice si izoionice(o compozitie ionica apropiata
de lichidele organismului).In perfuzii nu se admite adaugarea conservantilor
antimicrobieni.
 Materii prime :-substante medicamentoase
-substante auxiliare:solventi,aditivi si adjuvanti care
trebuie sa coresounda normelor impuse de FRX.
Solventul folosit la prepararea perfuziilor este apa distilata pentru solutii
injectabile,in care substantele sunt dizolvate molecular sau dispestae
coloidal sub forma de de emulsii de tip L\H,fiind numai forme lichide.
 Recipiente de conditionat-pentru fulidele perfuzabile,sange uman
conservat si derivate din sange ,se utilizeaza recipiente din sticla si
plastomeri sulpe sau rigide.Se foloseste sticla neutra sau boro-silicata
cu rezistenta hidrolitica mare.Flacoanele de sticla de volume mari au
o capacitate de 100-1000ml ,cu pereti grosi,pentru a rezista la
sterilizare.Pentru a li se mari rezistenta hidrolitica,flacoanele din
sticla se siliconeaza prin tratare cu solutie cloroformica de
dimetilsilicona 1% si se incalzesc la 300°,timp de 30 minute.Prin
siliconare se impiedica cedarea alcalilor din sticla in solutiile
perfuzabile.Sistemele de inchidere a flacoanelor pentru solutiile cu
volum mare trebuie sa asigure o perfecta etanseizare,aceasta se
realizeaza cu ajutorul dopurilor de cauciuc si al capsulelor metalice
din aluminiu.
Recipientele din material plastic trebuie sa indeplineasca urmatoarele
calitati:permeabilitate,transparenta,rezistenta la
sterilizare,toxicitate.Aceste recipiente se inchid dupa umplere prin
termosudare.
 Controlulu calitatii
 Aspectul-trebuie sa fie lichide limpezi,lipsite de particule in
suspensie;
-emulsiile perfuzabile de tip L\H dupa agitare trebuie sa
prezinte un aspect omogen,nu trebuie sa prezinte nici un semn de
separare a fazelor.
Solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore,cu ph corespunzator,lipsite de
impuritati pirogene,sterile,cu substante active dozate.
 Diferente intre preparatele injectabile si cele perfuzabile:
 Perfuziile sunt solutii parenterale de mare volum care contin electroliti,substante
energetice,substante reconstituante si mai rar substante
medicamentose;preparatele injectabile contin in majoritatea cazurilor substante
medicamentoase cu actiune farmacodinamica certa;
 Solventul utilizat la prepararea perfuziilor este apa,in care substantele sunt
dizolvate molecular sau dispersate coloidal sub forma de emulsie L\H,fiind
numai forme lichide,spre deosebire de injectabile pentru care se utilizeaza
 diferiti solventi:apa,amestecuri hidroorganice,uleiuri vegetale in care substantele
sunt dispersate molecular,coloidal,emulsionate sau suspendate,realizand forme
farmaceutice cu vascozitate crescuta sau chiar
solide(emulsii,suspensii,imlpante,pulberi,comprimate);
 Perfuziile se prepara in volume mari de 100 pana ala cativa litri,injectabilele se
prepara in volume mici 1-20ml;
 Perfuziile se conditioneaza in flacoane,saci de material plastic de 100-250-
500ml,uneori in bidoane de 10-20l(solutii pentru dializa peritoneala),iar
medicamentele injectabile se conditioneaza in fiole de 1-20ml si mai rar in
flacone de capacitate mice 2-5ml;
 Perfuziile se administreaza numai in spital,sub control medical,pe cale
i.v.,utilizand un dispozitiv de perfuzare,picatura cu picatura;injectabilele se
administreaza i.v.,i.m.,s.c. cu ajutorul seringii;
 Durata de administrare a perfuziilor este de 30 minute pana la cateva ore,zile in
functie de necesitatea terapeutica si volum;injectabilele in cateva secunde sau
minute;
 Perfuziile trebuie sa fie izotonice,sa aiba un ph apropiat de cel al sangelui si o
compozitie ionica cat mai apropiata de cea a lichidelor organismului,in timp ce
pentru injectabile aceasta conditie nu este obligatorie;
 In perfuzii nu se admite adaugarea conservantilor antimicrobieni deoarece se
administreaza in cantitati mari si direct i.v.,conservantii fiind responsabili de
efecte toxice,pentru medicamentele injectabile se admite adaugarea de
conservanti antimicrobieni.
 Exemple de solutii perfuzabile
1. Perfuzii care asigura reglarea dezechilibrului hidric si ionic al organismului
Mediul in care se desfasoara toate procesele vietii il constiuie apa,ea fiind
vehiculul care transporta aimentele si substantele destinate excretiei,avand totodata
si rol in reglarea temperaturii corpului.Apa in organism este divizata in doua
compartimente:lichidul intracelular si extracelular(apa
interstitiala,limfa ,plasma).Sectiunea intracelulara reprezinta apa de constitutie
formata din apa legata de sistemele coloidale si apa de hidratare.De aceea in starile
de deshidratare,organismul nu o poate folosi fara a pune in pericol viata
celulei.Intregul metabolism al apei in mediul intracelular este conditionat de
electroliti(potasiu,magnesiu).Sectiunea extracelulara contine electroliti ca ionii de
sodiu,clor.
Deshidratarea poate fi provocata de:
 Carenta de apa,ori de cate ori absorbtia apei nu este
adecvata,hipersecretie(diabet),administrarea unei hrane
concentrate,pierderea apei din plamani in cursul respiratiei
rapide,poliurie,transpiratie abundenta.
 Carenta de saruri-pierderea lichdelor ca urmare a
vomei,diareei,edemului,obstructiei intestinale,deranjamentului intestinal
excesiv,transpiratie excesiva provocata de febra sau temperaturi crescute al
mediului inconjurator,insuficienta renala cronica.
Ex :-solutia concentrata de potasiu 15%,se administreaza dupa diluare cu apa
sterila,apirogena la concentratia necesara;
-solutia de clorura de potasiu si sodiu.
2. Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic
Ex: lactat de sodiu
3. Perfuzii cu substante energetice
 Mentinerea vietii este asigurata printr-un complex de reactii chimice care
intr-un organism viu se desfasoara sub forma unor procese de asimilatie (anabolism)
si dezasimilatie(catabolism).Astfel metabolismul pune la dispozitia organismului
energia continuta in alimente(metabolism energetic)si asigura dezvoltarea si
refacerea organismului(metabolism reconstituant).
In stare normala,organismul retine elementele minerale necesare si elimina
surplusul,mecanism cunoscut ca homeostazie;dar pentru mentinerea homeostaziei
organismul mai are nevoie in afara de apa si electroliti si de un aport de energie
calorica furnizata de substantele energetice(G,L,P)prin transformarea lor in
organism.Necesarul enegetic al organismului depinde de sex,varsta,greutate,starea
fiziologica,dar si de activitatea zilnica intelectuala sau corporala si este cuprins intre
2000-4000 calorii.
Ex :Glucide:glucoza,fructoza;
Lipide:uleiuri vegetale pentru obtinerea emulsiilor L\H;
Proteine:hidrolizate de proteine(se obtin din caseina si uneori din proteina
musculara,lactalbumina si fibrina);asociatii de aa puri.
4. Perfuzii folosite pentru metabolismul reconstituant
5. Metabolismul reconstituant este un proces continuu prin care celulele si
tesuturile organismului se reinoiesc permanent.Dintre cele trei subsatnte
nutritive de baza ale organismului,proteinele au rol esential in metabolismul
reconstituant si numai in cazuri speciale se utilizeaza pentru obtinerea de energie
in cazul distrugerii de tesuturi sau in formare.Se folosesc pe cale parenterala aa
si hidrolizatele de proteine.Astfel de preparate trebuie sa contina in primul rand
aa
esentiali:leucina,izoleucina,valina,lizina,fenilaldehida,metionina,treonina,triptof
an.Alaturi de acestia se adauga si aa neesentiali:glicina,alanina,colina,serina.
6. Perfuzii cu preparate din sange si inlocuitori de plasma
Se folosesc :sange conservat,preparate din sange,inlocuitori de plasma,care se
folosesc pentru inlocuirea componentelor fractionale(eritrocite,leucocite)dupa
pirderile masive de sange,introducerea de fluide dupa pierderi mari de
lichide,aportul unor componente ale sangelui in cazul tratamentului bolilor de
sange.
Ex : -imunoglobulinele-inlocuiesc anticorpii in apararea organismului impotriva
virusurilor,toxinelor,bacteriilor,in diferite boli;
-albumina-solutie 4-5% cu rol de substanta de volum,iar ca solutie 20-25%
pentru substantele albuminelor(proteine);
-solutie plasmoproteica pasteurizata(contine 85%albumina).
7. Inlocuitori de plasma
Primele solutii inlocuitori de plasma au fost solutiile izotonice de glucoza si
clorura de sodiu,dar rezultatul nu a fost multumitor din cauza lipsei presiunii
osmotice,ele difuzau rapid prin peretele vaselor sanguine,disparand in circulatia
sangelui in 30-60 minute.Acest fapt a condus la utilizarea de solutii coloidale,ele
inlocuiesc numai volumul de sange pierdut ,dar nu pot inlocui functiile biologice ale
sangelui(acumularea de oxigen).
Substantele coloidale sunt cunoscute sub denumirea de substante inlocuitoare ale
sangelui,ale volumului sanguin,ale plasmei.
Ex :gelatinele se obtin din colagen,gelatinele fluide se obtin din oase de vita;
Dextranul este produsul cel mai folosit ca inlocuitor de plasma.In scop farmaceutic
se folosesc doua forme:
 Dextran 40,administrat in boli vasculare,arsuri,infarct miocardic,tulburari de
irigare cu sange si ale oxigenarii tesuturilor,peritonite,pancreatite datorita faptului ca
amelioreza circulatia sanguina,expansionarea volumui plasmei,efect antitrombotic.
Dextran 70 are acelesi utilizari dar efect mai lung de 24 de ore.Se utilizeaza
in tratamentul arsurilor,hemoragiilor,upa interventii chirurgicale,in obstetrica si
ginecologie,ortopedie,in edem nefrotic,si pentru reducerea presiunii cerebrale.
8. Perfuzii medicamentoase se utilizeaza in urmatoarele cazuri:
 Cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin
administrarea pe cale injectabila;
 Daca substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare;
 Daca substanta medicamentoasa nu este tolerata la administrarea pe cale
orala;
 Daca substanta medicamentoasa este inactivata prin administrarea pe
cale enterala;
Se utilizeaza -perfuzii cu manitol ,ca diuretic-osomotic in edem cerebral si
intoxicatii cu somnifere;
-perfuzii cu metronidazol,chimioterapic activ fata de
Trichomonas vaginalis,Giardia intestinalis,in abcese hepatice amibiene.
9. Perfuzii pentru nutritia parenterala,se utilizeaza cu scopul de a realiza o
alimientatie artificiala pe cale i.v..Pentru stabilirea tipului de perfuzie se are in
vedere :necesarul energetic,proteic,de oligoelemente(fier,zinc,seleniu),de
vitamine.
10. Solutii pentru nutritia enterala ,constituie o cale de substitutie,utilizarea lor s-a
bazat pe axa digestiva,utilizandu-se solutii concentrate de
electroliti,glucide,aa,amidon modificat,lipide,proteine.
11. Solutii pentru hemodializa si dializa peritoneala-sunt solutii concentrate de
electroliti,sterile si apirogene,administrate pe alete cai decat perfuziile.
 Solutii pentru hemodializa=solutii pentru rinichi artificial=solutii
sterile si apirogene de electroliti,cu concentratie asemanatoare
compozitiei electrolitice a unui lichid extracelular normal;
 Solutii pentru dializa peritoneala=solutii sterile si apirogene de
electroliti,cu concentratii asemantoare cu componenta
electrolitica a unui lichid corporal extracelular normal,continand
o substanta osomtica activa(glucoza in concentratii variabile).
Sunt utilizate in tratarea anuriei si au drept scop mentinerea unei
concentratii ionice normale in sange si lichidele biologice
extracelulare,a unui ph normal,prin extragerea ,eliminarea
artificiala a substantelor toxice din sange.Aceasta se realizeaza in
afara aparatului renal,cand rinichiul numai este capabil sa asigure
epurarea(cantitatea de solutie pentru rinichiul artificial la o
dializa de 6 ore variaza intre 150-300l).