Management bancar Conf.univ.dr.

Irena Munteanu

TEMA 1

MANAGEMENTUL RISCULUI SI GUVERNANTA

CORPORATISTA

RISCURI BANCARE

Activitatea bǎncilor comerciale s-a bazat o lungǎ perioadǎ de timp pe funcţia

acestora de intermediar financiar. Pânǎ în anii ’70 preocupǎrile managementul bancar
se reduceau la extinderea creditelor şi atragerea depozitelor. Deciziile principale se
refereau la volumul creditelor, cuantumul dobânzilor practicate şi investiţii. Provocǎrile
manageriale esenţiale erau urmǎrirea calitǎţii activelor, minimizarea pierderilor aferente
creditelor şi gestionarea cheltuielilor operaţionale.
Dupǎ anii ’80, pe fondul creşterii volatilitǎţii dobânzilor şi a sporiririi presiunii
inflaţioniste au apǎrut noi preocupǎri în domeniul managementului financiar-bancar şi
anume: urmǎrirea corelaţiei între lichiditatea activelor şi exigibilitatea datoriilor,
menţinerea unei marje satisfǎcǎtoare de profit în condiţiile intensificǎrii concurenţei în
domeniu. Incepând cu anii ’90, pe piaţa financiar –bancarǎ şi-au fǎcut apariţia şi alte
entitǎţi financiare, care au sporit concurenţa în domeniul instituţiilor de credit. Ca
urmare, preocupǎrile managementului bancar s-au orientat spre practicarea unor preţuri
competitive care sǎ ducǎ la maximizarea câştigului în condiţiile unei expuneri
controlate.
Astfel, obiectivul managementului financiar bancar este maximizarea valorii
bǎncii, în condiţii de risc asumat. Regǎsim în cadrul instituţiilor de credit principalele
sarcini ale gestiunii financiare ale unei întreprinderi şi anume: maximizarea valorii
financiare, asigurarea echilibrului financiar, gestiunea riscurilor şi menţinerea
solvabilitǎţii.
Un rol important în urmǎrirea expunerilor la risc a bǎncilor îl are şi autoritatea de
supraveghere. Totuşi, aceasta nu se va substitui managementului şi nu va adopta
decizii de afaceri la nivelul instituţiei de credit. Dar va urmǎri nivelul de solvabilitate şi
adecvarea capitalului.
În ultimul deceniu, inovaţiile multiple de pe pieţele financiare şi libera circulaţie a
capitalurilor au generat schimbări rapide în sistemul bancar. Progresul tehnologic şi

1
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

internaţionalizarea fluxurilor financiare au oferit noi oportunităţi pentru instituţiile

financiare şi de credit, exercitând presiuni competitive sporite în sistem.
Diversificarea instrumentelor financiare a permis băncilor un acces mai rapid la
finanţare. În acelaşi timp, pieţele s-au extins, au apărut noi oportunităţi de dezvoltare a
produselor şi serviciilor bancare. Practica bancară tradiţională bazată pe constituirea de
depozite şi acordarea de credite constituie astăzi doar o parte a activităţii băncilor, fiind
câteodată zona cea mai puţin profitabilă. În acest context, riscurile s-au diversificat,
autorităţile monetare au emis noi reglementări, iar managementul riscului în sistemul
bancar reprezintă o adevărată provocare.
În activitatea desfăşurată, managementul bancar trebuie să gestioneze
următoarele categorii de riscuri: financiare, operaţionale, ale afacerii şi ale apariţiei de
evenimente.

În categoria riscurilor financiare sunt incluse riscurile pure (de credit, de

lichiditate, de solvabilitate) şi riscurile speculative adică cele bazate pe arbitrajul
financiar. Principalele categorii de riscuri speculative sunt: riscul ratei dobânzii, riscul
valutar şi riscul preţului de piaţă sau poziţia pe piaţă.
Riscurile operaţionale sunt generate de activitatea curentǎ a instituţiei
financiare şi sunt asociate organizǎrii şi funcţionǎrii sistemelor interne ale unei bǎnci,
incluzând sistemele informatice, tehnologiile specifice, procedurile bancare, precum şi
mǎsurile de combatere şi urmǎrire a fraudelor.
Riscurile afacerii sunt în strânsǎ legǎturǎ cu mediul în care îşi desfǎşoarǎ
activitatea banca şi anume: cadrul macroeconomic, legislativ şi de reglementare,
precum şi eficienţa sistemului de plǎţi.
Riscurile apariţiei de evenimente se referǎ la factorii exogeni, care influenţeazǎ
operaţiunile unei instituţii financiare.

2
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Fig. 1.1 Categorii de riscuri bancare

Riscuri bancare

Riscuri financiare Riscuri operationale Riscuri ale afacerii Riscuri de evenimente

Structura bilant Frauda interna Politicǎ macro Politic

Structura CCP Frauda externa Infrastructurǎ financiarǎ Contagiere

Adecvare capital Practici angajare/promovare Infrastructurǎ juridicǎ Criza bancara

Credit Clienti, produse si servicii Cadrul legal Alte riscuri

Lichiditate Daune aduse clientilor Reglemetǎriii

Piata Riscuri tehnologice Risc reputational

Moneda Management executie Risc de ţarǎ

GUVERNANŢǍ CORPORATISTǍ

Sectorul bancar reprezintǎ o parte importantǎ a economiei unei ţǎri. Stabilitatea

financiar monetarǎ depinde în mare mǎsurǎ de politica monetarǎ şi cea economicǎ, dar
şi de strategiile adoptate de instituţiile financiare şi de credit. În ultimii ani, dezvoltarea
pieţelor financiar-monetare, precum şi diversificarea instrumentelor pieţei de capital au
dus pe de o parte la inovarea activitǎţii instituţiilor de credit, dar şi la diversificarea
riscurilor. Pe fondul liberalizǎrii pieţelor financiare, creşterea competitivitǎţii în sistemul
bancar a dus la orientarea tot mai mare a instituţiilor de credit cǎtre piaţǎ. În aceste
condiţii era necesarǎ o nouǎ abordare a gestiunii riscului, atât la nivelul bǎncilor
comerciale, cât şi în ceea ce priveşte autoritatea de supraveghere.
În perioada actualǎ, responsabilitatea menţinerii echilibrului în sistem este
redefinitǎ ca un parteneriat între mai multe entitǎţi care gestioneazǎ diferite dimensiuni
ale riscurilor bancare. Activitatea actorilor cheie se justificǎ prin interesul comun pentru
creşterea calitǎţii managementului bancar, pentru garantarea siguranţei şi stabilitǎţii atât
a bǎncilor individuale cât şi a întregului sistem bancar.
Autoritatea monetarǎ este o instituţie cu rol important în supravegherea
instituţiilor financiare şi de credit, dar nu poate preveni falimentele bancare. Rolul
supravegherii bancare este în primul rând de monitorizare a activitǎţii instituţiilor de
credit şi implicit de urmǎrire a riscului şi în al doilea rând de control şi acordare de
sancţiuni materializate în ridicarea autorizǎrii de funcţionare. Sǎ nu uitǎm cǎ autoritatea
monetarǎ are responsabilitǎţi multiple cum ar fi: asigurarea unui climat sǎnǎtos şi stabil
din punc de vedere monetar, efectuarea politicii monetare, urmǎrirea indicatorilor
macroeconomici, crearea unui sistem performant de plǎţi, dar şi asigurarea relaţiilor cu
instituţii financiar-monetare internaţionale.
Acţionarii sunt cei care desemneazǎ persoanele responsabile cu procesul de
guvernanţǎ corporatistǎ.

3
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Cadrul 1.1. Ce este guvernanţa corporatistǎ sau guvernanţa corporativǎ?

 Guvernanţa corporativă reprezintă modalităţile prin care furnizorii de resurse financiare

ai unei companii se asigură că vor primi beneficiile la care se aşteaptă făcând această
investiţie. [”The Journal of Finance", Shleifer and Vishny, 1997, pag. 737]
 Guvernanţa corporativă poate fi definită ca ansamblul relaţiilor unei companii cu
acţionarii săi, sau mai pe larg, cu societatea pe ansamblu. [Financial Times, 1997]
 Guvernanţa corporativă specifică distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre
diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi: consiliul de
administraţie, directorii, acţionarii şi alte categorii, şi stabileşte regulile şi procedeele de
luare a deciziilor privind activitatea unei companii. [OECD aprilie 1999 preluată din
Cadbury Cod, 1992, pagina 15]
 Guvernanţa corporativă este un set de reguli conform cărora firmele sunt conduse şi
controlate, este rezultatul unor norme, tradiţii şi modele comportamentale dezvoltate de
fiecare sistem legislativ. [Preda Report, Italia, 1999]
 Guvernanţa corporativă se referă la promovarea corectitudinii, transparenţei şi
responsabilităţii la nivel de companie. [J. Wolfensohn, preşedinte al World Bank, citat
dintr-un articol din Financial Times, 21 Iunie 1999].
 Guvernanţa corporativă este ramura economiei care studiază modul în care companiile
pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele
constitutive, organigramele şi cadrul legislativ. Această ramură se limitează în cele mai
multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să
motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma
investiţiilor lor. www.encycogov.com, Mathiesen, 2002.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernan%C5%A3%C4%83_corporativ%C4%83

Consiliul de administraţie (consiliul de supraveghere) este cel care

desemneazǎ conducerea executivǎ, stabileşte politicile operaţionale şi poartǎ
responesabilitatea pentru întreaga activitate a bǎncii.
Auditorii interni sunt cei care urmǎresc şi verificǎ mai ales din punct de vedere
al managementului riscului conformitatea dintre acţiunile întreprinse de management şi
politicile adoptate. Auditul modern reprezintǎ o garanţie a guvernanţei corporative, fǎrǎ
a avea responsabilitǎţi totale.
Auditorii externi au rol în evaluarea activitǎţii generale a instituţiei de credit şi în
procesul de informare financiarǎ bazatǎ pe risc. În cadrul auditului extern se analizeazǎ
activitatea financiarǎ pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere.
Publicul/ clienţii sunt participanţi importanţi la piaţǎ, iar gradul lor de educaţie
financiar-bancarǎ va determina în mare mǎsurǎ comportamentul bǎncilor. Publicul
trebuie sǎ accepte şi sǎ înţeleagǎ responsabilitatea pentru propriile decizii de investiţii.
Ei pot solicita o prezentare transparentǎ a informaţiilor financiar bancare. Publicul îşi
sprijinǎ decizia pe declaraţiile analiştilor şi a agenţiilor de rating.

4
Management bancar Conf.univ.dr. Irena Munteanu

Tabel 1. 1. Actori cheie în guvernanţa corporatistǎ a bancilor

Sistemici Autoritǎţi juridice şi de Stabilesc cadrul de reglemetare, inclusiv
reglementare limitele expunerii la risc.
Autoritǎţi de supraveghere Monitorizeazǎ rezultatele
managementului bancar; verificǎ
respectarea reglementǎrilor.
Instituţionali Acţionari Numesc consiliile, managementul şi
auditorii.
Consilii de Administraţie Stabilesc politicile de management al
riscului; sunt responsabili finali privind
activitatea bǎncii.
Management executiv Stabilesc strategii în legǎturǎ cu politicile
adoptate; adoptǎ mǎsuri de implementare
a politicilor, sisteme de management al
riscului; asigurǎ activitatea curentǎ.
Audit intern Verificǎ dintre concordanţa între politicile
adoptate de consiliu şi deciziile
managementului;
Audit extern Exprimǎ opinia asupra situaţiilor
financiare şi evalueazǎ managemntul
riscului.
Public/ Investitori/Deponenţi Îşi asumǎ responsabilitatea pentru
Consumatori propriile decizii.
Agenţii de rating şi media Informeazǎ publicul prin intermediul unor
scale în ceea ce priveste poziţia unei bǎnci
Analişti Analizeazǎ informaţiile de profitabiltate şi
risc şi consiliazǎ clienţii.

În concluzie, activitatea bancarǎ stǎ sub semnul unei palete largi de riscuri financiare. În
managementul riscului, forurile de conducere de la nivelul instituţiilor de credit sunt cele
care poartǎ responsabilitatea pentru rezultatele obţinute şi riscurile asumate. Cu toate
ca autoritatea de supraveghere are un rol important în menţinerea unui climat de
siguranţǎ şi stabilitate financiarǎ, ea nu se poate substitui managementului şi nu poate
lua decizii de afaceri în locul acestuia.