Magistraturile Republicii Romane

Principalele magistraturi erau:

 - Consulii (erau 2 la numar) - reprezentau puterea suprema, comandau armata si dupa

un mandat puteau deveni guvernatori ai provinciilor; Exemple de consuli: Octavianus
Augustus (23 septembrie 62 i.Hr. - 19 august 14 d.Hr.); Marcus Antonius (82 i.Hr. - 1
august 30 i.Hr.); Marcus Aemilius Lepidus (89/88 i.Hr. - 13/12 i.Hr.)

 - Praetorii - detineau puterea juridica si puteau tine locul consulilor (convocau senatul,
comandau armata);
 - Censorii - realizau recensamantul populatiei, supravegheau moravurile si se ocupau de
evidenta bugetuli;
 - Questorii - administrau finantele publice;
 - Edilii - se ocupau de aprovizionarea orasului, organizau politia Romei si se ocupau de
constructiile urbane;
 - Dictatorul - era ales in imprejurari exceptionale. El avea puteri nelimitate pe o perioada de
6 luni timp in care avea obligatia de a rezolva criza. In caz contrar putea plati chiar si cu viata.
Exemple de dictatori: Lucius Cornelius Sulla Felix (138 i.Hr.-78 i.Hr.) a fost un general si om
politic roman, care ca dictator prin incearcarile lui de a constutui o forma noua de stat,
contribuie de fapt la destramarea statului. Un alt dictator important a fost Gaius Iulius Cezar,
proclamat dictator pe viata si a centralizat puternic deja sovaitorul guvern al Republicii
slabite.
Tribunii - erau pesoanele alese de plebei, odata pe an, care reprezentau interesele poporului in
fata Senatului. Tribunii aveau dreptul de a adopta legi, ei dispuneau si de dreprul de "veto";
daca un tribun se folosea de dreptul de veto atunci legea nu era adoptata.
Senatul se mentine devenind institutia suprema in perioada republicii. Numarul membrilor
creste de la 300 la 900. In fiecare an, Senatul alegea doi consuli sa conduca Roma.
Senatul avea drept de veto.
In Senat roman existau doua partide neoficiale: optimates si populares. Senatul a avut o
importanta majora, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participarii institutionale a
patricienilor bogati, apartinand aristocratiei.
Incepand cu secolul IV i. Hr. Vor avea acces in Senat si plebeii, mentinandu-se totodata si
Adunarea poporului.